Sentință civilă nr. 1187 din 17.12.2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 25.06.2024, sub nr.

X/104/2024, reclamantul O D, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de pensionare nr.

X/24.05.2024, emisa de pârâta Casa Judeţeană de Pensii O, decizie comunicata prin posta la data de 03.06.2024.

Critică decizia ca fiind, netemeinica si nelegala in ceea ce priveşte faptul ca i s-a respinsa cererea de pensionare pentru limita de vârstă si vechime integrala, pe motivul ca, nu i-au fost valorificate perioadele 02.07.1990-07.10.1991 si 27.10.1992-01.04.2021 ca perioade lucrate in Grupa I de munca in procent de 100%, întrucât ataşat adeverinţei ce atesta acesta situaţie eliberata de fostul angajator E S.A B nu ar fi ataşat si Decizia civila nr.

X/06.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in soluţionarea recursului din Dos.

Nr.

X/104/2010 prin care a rămas definitiva Sentinţa civila nr.

X/2011 pronunţată in cauza, si prin care s-a constatat faptul ca in perioadele respective a lucrat in Grupa I de munca in procent de 100%.

Solicita admiterea contestaţiei, anularea deciziei de pensionare si obligarea pârâtei sa emită o noua decizie de pensionare prin care sa îi valorifice perioadele 02.07.1990-07.10.1991 si 27.10.1992-01.04.2021 ca perioade lucrata in grupa I de munca in procent de 100%, si sa emită o noua decizie de pensionare prin care sa i se deschidă drepturile de pensie având in vedere ca valorificarea perioadelor in discuţie duce la reducerea vârstei de pensionare, fiind îndeplinita condiţia vechimii in munca si de vârstă, pentru naşterea si acordarea drepturilor de pensie.

Solicita obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, prin decizia de pensionare ce face obiectul contestaţiei de fata nu i-au fost valorificate ca vechime in munca perioadele cuprinse intre data de 02.07.1990-07.10.1991 si 27.10.1992-01.04.2021 ca perioade lucrate in grupa I de munca in procent de 100% pentru reducerea vârstei de pensionare conform adeverinţei depuse in original in acest sens la pârâta, odată cu cererea si dosarul de pensionare depus sub nr.

X/11.04.2024.

Adeverinţa a fost eliberata si emisa de fostul angajator E S.A B, urmare sentinţei civile nr.

X/2011 pronunţată de Tribunalul Olt in soluţionarea Dos.

Nr.

X/104/2010 rămasă definitiva prin Decizia civila nr.

X/06.02.2012 pronunţată de Curtea de Apei Craiova.

Practic, pârâta nu a valorificat un înscris oficial eliberat in baza unei hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile având ca obiect acţiune in constatare, înscris ce nu mai poate suporta nici o interpretare sau alte documente ce au stat la baza emiterii cu atât mai mult sa depună hotărârea judecătoreasca ce a generat înscrisul adeverinţa.

Arată că, pârâta deşi avea obligaţia ca in perioada in care a analizat dosarul respectiv intre data depunerii cererii de pensionare 11.04.2024 si data emiterii deciziei respective 24.05.2024 sa solicite reclamantului sa depună si hotărârea judecătoreasca ce a stat la baza emiterii adeverinţei, şi fără nici o problema acesta ar fi depus-o, însă nu i-a solicitat acest lucru fiind astfel grav vătămat într-un drept legal si legitim.

Valorificarea perioadelor menţionate ca lucrate in Grupa I de munca duce automat la naşterea drepturilor de pensie prin reducerea vârstei de pensionare cu perioada suplimentara aferenta grupei de munca.

In dovedire, înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

In cadrul probei cu înscrisuri solicită ca pârâta sa depună si copia adeverinţei ce atestă desfăşurarea activităţii in perioada 02.07.1990-07.10.1991.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii O a formulat întâmpinare la contestaţia formulata de reclamantul O D împotriva deciziei de respingere nr.X/24.05.2024 emisa de C.J.P O, contestaţie pe care o consideră ca fiind netemeinica si nelegala.

Menţionează ca, obiectul discuţiei îl constituie solicitarea reclamantului de a se valorificarea perioadelor 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 ca fiind lucrate in grupa I de munca la E SA B, nu pana la data 01.04.2021, aşa cum eronat menţionează reclamantul, prin apărător, in acţiune.

În fapt, in urma verificărilor s-a constatat ca, prin cererea nr.X/11.04.2024, la vârsta de 57 ani, 7 luni, reclamantul a solicitat pensionarea pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei de pensionare pentru grupe/condiţii deosebite/speciale de munca.

S-a stabilit un stagiu de cotizare total realizat de 39 ani, 8 luni, 5 zile din care efectiv lucraţi : 33 ani, 8 luni, 27 zile lucraţi in condiţii normale de munca, 4 ani, 7 luni, 11 zile în grupa I de munca, iar, 2 ani stagiu suplimentar acordat pentru perioada lucrata în grupa superioara de munca si 1 an, 3 luni, 27 zile stagiu asimilat (art.49 - armata).

S-a emis decizia nr.X/24.05.2024 prin care i s-a respins cererea de pensionare întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art.52-53 st 55 din Legea nr.263/2010.

Din motivarea deciziei rezulta ca nu i s-a valorificat grupa de munca din perioada 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 deoarece reclamantul nu a depus la dosarul de pensie o copie a deciziei civile nr.

X/06.02.2012 pronunţată în dosarul nr.X/104/2010, in baza căreia s-a emis adeverinţa nr.X/18653/01.08.2012 de către E SA B.

Nu i s-au valorificat ca atare „salariile brute,, realizate în perioada 07.1990-03.2001, întrucât nu sunt respectate dispoziţiile art. 165 din Legea nr.263/2010.

O copie a hotărârii judecătoreşti a fost depusa de petent, prin avocat, abia cu cererea nr.X/14.06.2024.

Ori, in aceasta situaţie, pana la proba contrarie cea a îndeplinirii condiţiilor privind reducerea vârstei standard in raport de anii lucrati in condiţii speciale - dovediţi conform legii, casa de pensii a respins cererea de pensionare, vârsta petentului fiind mai mica decât vârsta standard de pensionare ceruta de lege pentru a se putea pensiona la limita de vârsta.

Menţionează ca, potrivit art. 52. - Legea nr.263/2010 privind sistemul public de pensii: Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.

Arată că, C.J.P. O nu are atribuţii în încadrarea în grupa a II-a de munca, iar actele normative in baza cărora se solicita acordarea grupei de munca sunt demult abrogate.

Pentru valorificarea în grupa a unei perioade, este necesar ca reclamantul sa depună la dosarul de pensie acte suplimentare doveditoare/adeverinţe eliberate conform legii, din care sa rezulte ca, angajatorul a întocmit procedura şi a încadrat în grupa a II-a de munca activitatea desfăşurată de reclamant, în condiţiile şi termenele prevăzute de lege.

Este de notorietate faptul ca SC E SA B nu a întocmit la momentul desfăşurării activităţii procedura de încadrare in condiţii speciale de munca pentru angajaţii săi, conform dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, aceştia fiind obligaţi ulterior sa dea in judecata angajatorul pentru a obţine aceasta încadrare in grupa superioara.

Însă, adeverinţa nr.X/18653/01.08.2012 eliberata de SC E SA B, ulterior litigiului de munca, nu este eliberata cu respectarea condiţiilor cerute de lege, aşa încât pentru a se putea valorifica era necesar ca reclamantul sa depună, in completare, o copie a sentinţei civile nr.

X/06.02.2012 pronunţată în dosarul nr.X/104/2010, in baza căreia s-a emis adeverinţa.

De asemenea, în carnetul de munca nu au fost înscrise menţiuni din care sa rezulte încadrarea într-o grupa superioara de munca deşi, angajatorul, daca ar fi făcut o astfel de încadrare în grupa, era obligat sa înscrie aceste menţiuni în carnet, conform dispoziţiilor Decretului nr.92/1976 şi ale Ordinului nr.136/1976.

Adeverinţa nu a fost emisa cu respectarea dispoziţiilor si menţiunilor cuprinse in Anexa 14 la Legea nr.263/2010, iar perioada solicitata prin adeverinţa nu corespunde cu cea înscrisă in carnetul de munca.

Pentru a fi valorificate, potrivit legii, adeverinţele noi se depun in original, însoţite de o cerere de recalculare(art.107, legea nr.263/2010).

De asemenea, menţionează ca, angajatorul E SA B este obligat sa pună întocmai in executare hotărârile judecătoreşti, in sensul acordării pentru reclamanţi a grupei de munca solicitata, corespunzător perioadelor lucrate, specificate in cuprinsul hotărârilor, dar, pentru asta este necesar sa emită adeverinţe doveditoare.

Adeverinţele eliberate vor putea fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie daca sunt menţionate elemente conform art. 158 din Legea nr.263/2010, art.126, alin. 1-6 din HG nr.257/2011 si anexa 14.

Angajatorul era obligat sa respecte dispoziţiile legale şi sa înscrie in mod corect in acte vechimea petentului şi, eventual, încadrarea în grupa a acestuia, după ce a făcut, in prealabil, toate procedurile legale.

Potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, CAS era virat de către angajatori in procente diferite, după cum salariatul era încadrat sau nu in grupa superioara de munca, potrivit legii.

Astfel se vira CAS: in procent de 25% pentru condiţii normale de munca (grupa a I-a), 30% CAS pentru grupa a II-a de munca, 35% CAS pentru grupa I de munca, conform Legii nr.49/1992.

Menţionează ca, adeverinţele nu sunt acte administrative ce produc efecte juridice prin ele însele, ci, mijloace tehnico-materiale ce atesta situaţii si fapte juridice care-si au propriul lor izvor.

In spatele eliberării unei adeverinţe de grupa trebuie sa stea documente verificabile, existente in arhiva unităţii din care sa rezulte ca s-a respectat procedura prevăzuta de lege.

Arată că, este obligaţia angajatorului sa dovedească, pe baza evidentelor pe care le deţine, corectitudinea întocmirii si eliberării acestor documente, in conformitate cu dispoziţiile legale.

De asemenea, arată că, este obligaţia reclamantului de a depune la dosarul de pensie acte eliberate corect pentru a putea fi valorificate.

In consecinţa, considera ca, drepturile de pensie i-au fost stabilite corect si legat, raportat la actele pe care reclamantul le-a depus la dosarul de pensie, la înscrierile din carnetul de munca si in adeverinţele emise de angajatori, in măsura în care ele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legii, ţinându-se cont de actele normative în vigoare în materia pensiilor.

Fata de cele menţionate mai sus, solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiata şi menţinerea ca legale şi temeinice a actelor emise de C.J.P. O.

În drept, îşi întemeiază susţinerile pe dispoziţiile Codului Muncii, ale Codului de Procedura Civila, ale Legii nr.263/2010, HG nr.257/2011 si pe dispoziţiile legale susmenţionate.

Pe probe, solicită administrarea probei cu înscrisuri.

În baza dispoziţiilor art.223, art.411, alln.1, pct.2 din Codul de Procedura Civila, solicită judecarea cauzei si în lipsa.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Pentru soluţionarea cererii, sub aspect probator, au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, raportat la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul prin cererea nr. X/11.04.2024, f. 53 dosar, a solicitat pensionarea pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei de pensionare pentru grupe/condiţii deosebite/speciale de munca.

S-a stabilit un stagiu de cotizare total realizat de 39 ani, 8 luni, 5 zile din care efectiv lucraţi : 33 ani, 8 luni, 27 zile lucraţi in condiţii normale de munca, 4 ani, 7 luni, 11 zile in grupa I de munca, iar, 2 ani stagiu suplimentar acordat pentru perioada lucrata in grupa superioara de munca si 1 an, 3 luni, 27 zile stagiu asimilat (art.49 - armata).

S-a emis decizia nr. X/24.05.2024 - f. 39 dosar, prin care s-a respins cererea de pensionare întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52-53 si 55 din Legea nr. 263/2010.

Din motivarea deciziei rezulta ca „nu s-a valorificat grupa de munca din perioada 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 deoarece reclamantul nu a depus la dosarul de pensie o copie a deciziei civile nr.X/06.02.2012 pronunţată in dosar nr.

X/104/2010, in baza căreia s-a emis adeverinţa nr.

X/18653/01.08.2012 de către E SA B.

Nu s-au valorificat ca atare „salariile brute,, realizate in perioada 07.1990-03.2001 întrucât nu sunt respectate dispoziţiile art. 165 din Legea nr.263/2010.”

Nemulţumirea reclamantului prin contestaţia formulată vizează doar respingerea cererii de pensionare, pentru neîndeplinirea vârstei, ca urmare a nevalorificării adeverinţei nr.

X/18653/01.08.2012, f. 54 dosar, emisă de E SA B SA, prin care se atestă încadrarea activităţii desfăşurată de acesta în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 în gr.

I de muncă, în procent de 100%, conform dec. civ.

X/06.02.2012, pronunţată în dosarul X/104/2010 de Curtea de Apel Craiova, ceea ce ar fi atras reducerea vârstei standard de pensionare.

Art. 52, 53 din Lg. 263/2010, prevăd:

Art. 52: „Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor ca ce îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârstă standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau in specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

ART. 53

(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârâtelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute in anexa nr. 5.

(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru

bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare,

conform eşalonării prevăzute in anexa nr. 5.

(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.”

Analizând adeverinţa nr.

X/18653/01.08.2012, f. 54 dosar, emisă de E SA B SA, prin care se atestă încadrarea activităţii desfăşurată de reclamant în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 în gr.

I de muncă, în procent de 100%, conform dec. civ.

X/06.02.2012, pronunţată în dosarul X/104/2010 de Curtea de Apel Craiova, instanţa constata că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor H.G. nr. 257/2011, privind procedura de întocmire şi eliberare a adeverinţelor privind grupele I şi a II-a de muncă.

Astfel se indică perioadele în care reclamantul a desfăşurat activitate în grupa I-a de muncă (02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001), procentul de 100% de desfăşurare a activităţii în grupă de muncă, iar în locul actului administrativ al unităţii prin care s-a făcut nominalizarea, temeiul legal şi menţiunea că adeverinţa a fost emisă în baza documentelor existente în arhiva unităţii, emitentul adeverinţei indică hotărârea judecătorească rămasă definitivă în baza prin care s-a recunoscut că activitatea desfăşurată de reclamant în perioadele sus indicate s-a desfăşurat în gr.

I-a de muncă în procent de 100% ( decizia X/06.02.2012).

Potrivit art. 126 alin. 1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

La rubrica notată cu trei asteriscuri: "Se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.)".

Ca urmare, din analiza adeverinţei care atestă încadrarea în grupă de muncă, se constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de anexa 14 la HG 257/2011, fiind completată la toate rubricile, cu indicarea hotărârii judecătoreşti definitivă, Decizia X/06.02.2012, prin care s-a recunoscut că activitatea desfăşurată de reclamant în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 se încadrează în gr. – I-a de muncă, în procent de 100%.

Motivul pentru care pârâta nu a valorificat activitatea desfăşurată de reclamant în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 ca desfăşurată în gr.

I-a de muncă, în procent de 100%, a fost că nu s-a depus odată cu adeverinţa şi decizia civilă nr.X/06.02.2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

X/104/2010.

Nu poate fi reţinut argumentul pârâtei care au stat la baza nevalorificării perioadelor 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 lucrate în gr. – I-a de muncă, în procent de 100%, pentru faptul că nu s-a ataşat decizia civilă nr.X/06.02.2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

X/104/2010, care a stat la baza emiterii adeverinţei nr.

X/18653/01.08.2012, f. 54 dosar, atât timp cât acesteia îi revine obligativitatea de a solicita părţii lămuriri, în speţă, de a se depune hotărârea judecătorească.

De altfel, prin cererea X/14.06.2024, f. 34 dosar, reclamantul a depus decizia civilă nr.

X/06.02.2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

X/104/2010, prin care s-a constatat că în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 a desfăşurat activitate ce se încadrează în gr. – I-a de muncă, în procent de 100%, însă pârâta deja emisese decizia de respingere a cererii de pensionare.

Instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr.

X/19.05.2011 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul X/2010, f. 17 dosar, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.

X/06.02.2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, f. 36 dosar, a fost admisă cererea reclamantului alături de alţi colegi, şi s-a constatat în contradictoriu cu angajatorul pârât –

S C E SA B SA, că activitatea desfăşurată de reclamant în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 se încadrează în gr. I - a de muncă, în procent de 100%.

Cum printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că în perioadele 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001 reclamantul a desfăşurat activitate ce se încadrează în gr. – I-a de muncă, în procent de 100%, instanţa va înlătura susţinerile pârâtei din întâmpinare, ca neîntemeiate.

Faţă de considerentele de mai sus instanţa va dispune admiterea contestaţiei formulate, anularea deciziei nr.

X/24.05.2024 emisă de Casa Judeţeană de Pensii O şi va fi obligată pârâta CJP O să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea perioadelor 02.07.1990-07.10.1991, 27.10.1992-01.04.2001, ca fiind lucrate în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%, conform adeverinţei nr.

X/18653/01.08.2012 emisă de E SA B SA.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C.p.c., coroborat cu art. 451 C.p.c., instanţa o admite şi obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Opinia asistenţilor judiciari este în conformitate cu hotărârea pronunţată şi considerentele prezente.

Data publicarii pe portal: 11.07.2025