Decizie nr. 280 din 29.04.2025

Prin sentinţa civilă nr. X/02.10.2024 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2024 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A F în contradictoriu cu pârâta A A E.

S-a dispus modificarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorelor A P E, născută la data de X.06.2013 şi A L M, născută la data de X.12.2015 şi în sarcina reclamantului prin convenţia încheiată în procedura divorţului autentificată sub nr.

X/24.04.2023 de BNP R B, de la 8.500 lei lunar la 1/6 din venitul net realizat sau din venitul minim net pe economie, pentru fiecare minoră, valabil la data plăţii efective a pensiei de întreţinere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 13.03.2024 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei, dar nu mai târziu de 26 de ani.

A fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin convenţia încheiată în procedura divorţului autentificată sub nr.

X/24.04.2023 de BNP R B, a fost obligat reclamantul să achite pensie de întreţinere în favoarea minorelor A P E, născută la data de X.06.2013 şi A L M, născută la data de X.12.2015, în cuantum 8.500 lei lunar (f. 9-11).

Din decizia nr. X/29.02.2024 (f. 52) emisă de angajatorul D A SRL, reiese că începând cu data de 29.02.2024, pârâtul a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă.

În drept, instanţa de fond a constatat că, în materia obligaţiilor de întreţinere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, art. 531 Cod civil, prevăzând că, în situaţia în care se iveşte vreo schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

Prin urmare, instanţa de fond a subliniat că modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreţinere se stabileşte în funcţie de două criterii: nevoile de creştere şi educare ale copilului, care cresc odată cu vârsta şi nivelul veniturilor debitorului, în speţă, modificat, conform actelor depuse la dosar, în raport de cuantumul avut în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere anterioare.

Prin dispoziţiile art. 31 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului se instituie în sarcina ambilor părinţi responsabilitatea creşterii copilului lor, iar îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a acestuia.

Dreptul minorului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială este reiterat prin dispoziţiile art. 44 din actul normativ antemenţionat, părinţilor revenindu-le sarcina de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării minorului.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa de fond a avut în vedere cuantumul venitului net lunar realizat de către pârât, cât şi criteriul prevăzut de dispoziţiile art. 529 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime la doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii, în speţă dovedindu-se că pârâtul are în întreţinere 2 minore.

În consecinţă, cuantumul maxim al pensiei de întreţinere la care poate fi obligat pârâtul este de 1/3 din venitul net lunar.

S-a reţinut că nu este oportună stabilirea pensiei în cuantum de 1.000 lei şi costurile extraşcolare a celor 2 minore, în perioada în care nu realizează venituri, întrucât această dispoziţie nu are posibilitatea de a fi pusă în executare în cazul neîndeplinirii sale, fiind netransparentă.

De asemenea, nu a existat un acord al părţilor în acest sens.

Totodată, instanţa de fond a respins apărarea pârâtei în sensul de a fi stabilită pensia într-un cuantum fix, având în vedere că reclamantul nu figurează angajat, iar ulterior situaţia creată între părţi poate da naştere unor noi litigii privitoare la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza prevederilor art. 525, art. 531 şi art. 532 Cod civil, instanţa de fond a admis în parte cererea şi a dispus modificarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorelor şi în sarcina reclamantului de la 8.500 lei lunar la 1/6 din venitul net realizat sau din venitul minim net pe economie, pentru fiecare minoră, valabil la data plăţii efective a pensiei de întreţinere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 13.03.2024 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei, dar nu mai târziu de 26 de ani.

În baza art. 453 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere că cererea a fost admisă în parte, instanţa a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A A E pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a manifestat o totală lipsă de rol activ, încălcând/ignorând norme obligatorii, în sensul examinării pretenţiilor şi apărărilor părţilor, cu punerea în dezbatere a acestora - stăruind prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei soluţii temeinice si legale.

Neprocedând în acest fel, instanţa a greşit din punct de vedere procesual, ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, prin ignorare si neexaminarea probelor certe, fiind încălcate dispoziţiilor art. 22 C.proc.civ.

Analizând soluţia instanţei de fond din punct de vedere al legalităţii se constata că este greşită şi se impune în condiţiile ar. 480 pct.2 şi 3 C.proc.civ. anularea acesteia şi pe fond, după administrarea probatoriului ce se impune, respectiv proba cu înscrisuri constând în solicitarea veniturilor realizate de pârât pe ultimele 6 luni anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, urmând a se pronunţa o soluţie legală.

Susţine că o primă critică vizează stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea celor două minore într-un cuantum procentual şi solicită a se avea în vedere că a solicitat stabilirea unui cuantum fix al pensiei de întreţinere, întrucât a avut în vedere tocmai atitudinea nesinceră a reclamantului, intenţia sa de a se sustrage permanent de la achitarea obligaţiei legale şi asumate, dovadă fiind dosarele de executare pe care a fost obligată să le întocmească în vederea obţinerii pensiei cuvenită celor două minore.

Apreciază motivarea instanţei de fond conform cu care a fost stabilită o pensie de întreţinere într-un cuantum procentual ca fiind mai mult decât părtinitoare şi cu certitudine subiectivă şi nelegală, creând pentru reclamant o situaţie mai favorabilă, fiind ignorat în totalitate interesul celor două minore

O a doua critică vizează lipsa de rol activ dovedită de către instanţa de fond, solicitând ca şi în faţa instanţei de fond a se efectua verificări la instituţii abilitate care pot furniza informaţii despre veniturile realizate de reclamant, precum şi ca la stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorelor să fie solicitate relaţii cu privire la veniturile nete realizate de reclamant pe ultimele 6 luni anterioare introducerii cererii de chemare în judecată.

Consideră că prin soluţia pronunţată de instanţa de fond, faţă de lipsa acestor relaţii, instanţa de fond a creat o situaţie mai favorabilă reclamantului, în detrimentul interesului celor două minore.

Precizează că în conformitate cu susţinerilor reclamantului, din dosarul având ca obiect contestaţie la executare, acesta are domiciliul la Bucureşti şi apreciază că, prin urmare, este fără putinţă de tăgadă că instanţa de fond avea obligaţia de a efectua verifican şi la ITM B pentru a se asigura dacă reclamantul are sau nu contract de muncă, realizează sau nu venituri.

Consideră că lipsa acestor relaţii solicitate şi respinse de către instanţa de fond, este o lipsă totală de rol a instanţei de fond, cu consecinţa directă de a favoriza reclamantul şi a încălca drepturilor celor două minore

Pentru aceste considerente, solicită în principal admiterea apelului, anularea în parte a soluţiei apelate şi pe fond, după administrarea probatoriului solicitat, admiterea în parte a acţiunii şi stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorelor în cuantum fix reprezentând 1/6 din veniturile realizate de intimatul reclamant în ultimele 6 (şase) luni anterioare introducerii cererii de chemare în judecaţi, pentru fiecare minoră, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În drept, inv. art. 466 şi urm. art. 480 Noul Cod de Procedură Civila

Intimatul A F a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, ca fiind nefondat şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.

Susţine că la pronunţarea hotărârii instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 525, art. 531 si art. 532 Cod Civil, înscrisurile depuse de părţi si cele administrate de instanţă în virtutea rolului activ; astfel, în procedura administrativă a regularizării instanţa de fond a emis adrese către I T.M O ( fila 31 dosar fond) şi către A J.F P O ( fila 32 dosar fond) prin care a solicitat relaţii cu privire la veniturile realizate în anii 2023 si 2024, iar de la societatea angajatoare (SC D A SRL) a solicitat relaţii cu privire la veniturile realizate pe ultimele 6 luni ( fila 33 dosar fond).

Toate aceste instituţii au transmis relaţiile solicitate de către instanţă până la primul termen de judecată, răspunsuri care se regăsesc în dosarul instanţei de fond de filele 36 până la 43 iar la termenul din dala de 25.09.2024 instanţa de fond a pus în discuţia părţilor administrarea probelor, inclusiv administrarea probelor cu relaţiile solicitate acestor instituţii, aspect ce rezultă din încheierea de şedinţă din 25.09.2024.

A rezultat din probele administrate faptul că la momentul desfacerii căsătoriei şi implicit la momentul asumării cuantumului obligaţiei dc întreţinere prin convenţia notarială, era salariat la SC D A SRL unde realiza un venit din care putea plătii pensia de întreţinere în cuantum de 8 500 lei.

Tot din probele administrate a rezultat ca la data la care a investit instanţa de judecată nu mai realiza acel venit întrucât la data dc 29.02.2024 s-a procedat la emiterea deciziei prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă (decizie aflată la filele 52-53-54 dosar fond).

În plus, cu toate că apelanta ştia că nu mai realizează venituri si nu mai are posibilitatea de a achita pensia la care s-a obligat prin convenţia notarială, la câteva zile după ce a primit cererea de chemare în judecată în aceasta cauză şi după ce a depus întâmpinarea, a investit executorul judecătoresc cu o cerere de executare a cuantumului pensiei aferenta perioadei "februarie-martie-aprilie 2024 şi în continuare" pentru 8 500 lei/lunar, după cum rezultă din încheierea nr X/13.05.2024 pronunţată în dosarul nr X/311/2024, depusă la fila 48 dosar fond.

Susţine că nu este întemeiat nici motivul dc apel prin care este criticata soluţia instanţei privind stabilirea pensiei într-un cuantum fix întrucât din punctul de vedere al facilităţii executării obligaţiei de întreţinere este important ca instanţa să precizeze, ori de câte ori situaţia veniturilor debitorului ar putea genera interpretări contradictorii, care dintre acestea vor fi avute în vedere.

Această dificultate s-a ivit în practica executării silite şi de aceea, instanţa de fond a dat prioritate acestei situaţii si, analizând cererea pârâtei, a reţinut că pensia nu poate fi stabilită într-un cuantum fix întrucât, cercetând înscrisurile depuse la dosar a rezultat că nu figurează (de la data depunerii cererii si până la soluţionarea acesteia) angajat, iar ulterior situaţia creată între părţi ar putea da naştere unor noi litigii privitoare la cuantumul pensiei de întreţinere.

Susţine că toate motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă sunt în totală contradicţie cu concluziile puse de aceasta în faţa instanţei de fond (a se observa încheierea din data de 25.09.2024 - încheiere care nu a fost apelată) când, prezentă fiind şi asistată de avocat, a solicitat admiterea cererii, diminuarea pensiei de întreţinere în funcţie de venitul minim pe economie când acesta nu realizează venituri sau, în funcţie de veniturile încasate, atunci când se va angaja dar cu condiţia acordării acestora de la momentul pronunţării hotărârii, nu de la momentul investirii instanţei de judecată cu cererea de chemare în judecată.

Cum prin apelul formulat nu se aduc critici cu privire la momentul de la care a fost dispusă modificarea si diminuarea cuantumului pensiei de întreţinere şi cum celelalte motive de apel (de nelegalitate si netemeinicie) nu sunt fondate, solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Apelul a fost timbrat conform dovezii de la dosar.

În cauză, Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, constând în relații de la ITM B, cu privire la veniturile realizate de intimatul-reclamant în perioada 29.02.2024-04.11.2024.

Examinând sentința în limitele prevăzute de art. 476-478 C.proc.civ., în considerarea dispozițiilor legale incidente și prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Primul motiv de apel, prin care apelanta-pârâtă pretinde încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C.proc.civ., este nefondat.

Conform art. 22 alin. (2) C.proc.civ., "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În acest scop, cu privire la situaţia în fapt şi motivarea în drept, pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Din perspectiva încălcării art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., coroborat cu art. 22 C.proc.civ., examinând considerentele hotărârii şi modul în care instanţa de fond s-a raportat la probele administrate în ansamblu, Tribunalul constată că această critică nu este fondată.

Astfel, hotărârea instanţei apelată este motivată în mod corespunzător, este prezentată structura tipică actului de procedură examinat şi, în raport cu art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., sunt arătate probele verificate şi modalitatea interpretării lor, fiind expuse în mod clar şi coerent concluziile instanţei de fond.

Contrar alegațiilor apelantei-pârâte, instanţa de fond a valorificat probele administrate în cauză, dându-le semnificaţie în planul stării de fapt.

De altfel, apelanta-pârâtă nici nu arată, în concret, care probă a fost ignorată sau neexaminată, limitându-se a afirma, pur generic, că au fost ignorate și neexaminare probe certe.

Ca urmare, este la adăpost de orice critică îndeplinirea de către instanța de fond a obligaţiei de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În continuare, față de criticile de netemeinicie, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, art. 531 alin. 1 C.civ. prevede următoarele: „Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.”

Condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa dreptului şi, respectiv, obligaţiei de întreţinere trebuie îndeplinite nu numai la data stabilirii obligaţiei - aceasta existând atâta vreme cât se menţin condiţiile avute în vedere la data stabilirii; odată modificate, persoana interesată - creditorul sau debitorul - poate solicita modificarea în mod corespunzător a cuantumului pensiei.

Aceste modificări se reflectă în cuantumul pensiei prin mărirea sau micşorarea acestuia.

Reţine Tribunalul că prin convenţia încheiată în procedura divorţului autentificată sub nr. X/24.04.2023, tatăl reclamant din prezentul litigiu s-a obligat să plătească minorelor suma de 8.500 lei lunar.

La data formulării cererii pendinte, susținerea fermă a reclamantului a fost în sensul că nu mai realizează venituri , fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă încheiat cu fostul său angajator.

Sub acest aspect, al veniturilor, Tribunalul reţine că prin decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 6/23.06.2014, Decizia nr. 21/19.10.2015), în care s-a abordat chestiunea bazei de calcul al pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului, s-a arătat deja că, în ceea ce priveşte noţiunea de „venit”, spre deosebire de fostul art. 94 alin. (3) din Codul familiei, actuala reglementare din Codul civil nu mai face referire doar la „câştigul din muncă” al debitorului, ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevenţe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii etc.).

În Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a arătat însă că nu s-a adus nicio modificare pe aspectul caracterului de continuitate pe care trebuie să îl aibă venitul luat în calculul pensiei de întreţinere, în sensul că nu sunt incluse veniturile ocazionale, aspect reţinut constant în practica judiciară şi în doctrină, atât în reglementarea Codului familiei, cât şi în actuala reglementare a Codului civil (paragraful 35).

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a precizat că este lipsită de importanţă împrejurarea că sumele de bani în discuţie au caracter de continuitate, cât timp nu reprezintă venituri de natură salarială în sens fiscal şi nu se subsumează astfel, noţiunii de "venit", relevantă în contextul art. 527 şi art. 529 din Codul civil (paragraful 64).

În aceeaşi decizie în interesul legii s-a mai arătat că nu pot fi ignorate considerentele referitoare la raţiunea acordării dreptului în discuţie, anume specificul activităţii depuse de beneficiari şi condiţiile în care aceasta se desfăşoară, dar că, oricum, afectaţiunea venitului unei anumite destinaţii a fost avută în vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate (paragrafele 65 şi 73).

Tocmai pentru lămurirea aspectelor esenţiale, referitoare la locul de muncă al intimatului-reclamant, cu consecinţe în ceea ce priveşte veniturile debitorului obligaţiei de întreţinere, Tribunalul a solicitat relaţii de la ITM B.

Din extrasul din baza de date privind pe salariatul A F rezultă că, în perioada 29.02.2024-01.11.2024, nu figurează cu contract individual de muncă activ, contractul de muncă încheiat cu angajatorul D A încetând la data de 29.02.2024, anterior datei de 13.03.2024, data învestirii instanţei de fond.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 531 alin. 1 C.civ., în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus reducerea pensiei de întreţinere stabilită prin convenţia încheiată în procedura divorţului.

Tot astfel, în mod legal instanța de fond a stabilit modalitatea de executare a obligaţiei de întreţinere în acord cu dispoziţiile art. 530 alin. 3 C.civ., respectiv în forma unei cote procentuale din venitul său net.

De aceea, este nefondată critica apelantei-pârâte privind obligaţia instanţei de a cuantifica suma pe care tatăl trebuie să o plătească, atât timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea stabilirii unei cote procentuale, ceea ce, în mod evident, exclude stabilirea unei sume fixe („Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar”-art. 530 alin. 3 C.civ.).

Este de menţionat că stabilirea cuantumului sub forma cotei procentuale prezintă avantajul că evită introducerea repetată a unor acţiuni pentru majorarea sau reducerea cuantumului anterior stabilit, după cum cresc sau scad veniturile debitorului întreţinerii, evitându-se astfel procesul inflaţionist, deoarece procentul stabilit se aplică tuturor creşterilor salariale.

Stabilirea pensiei de întreţinere sub forma unei sume fixe sau în cotă procentuală se realizează de instanţa de judecată, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, ţinând seama de interesul superior al minorului, în beneficiul căruia se recunoaşte dreptul la întreţinere.

Analizând care dintre cele două modalităţi legale de stabilire a pensiei de întreţinere (stabilirea unei sume efective sau stabilirea pensiei sub forma cotei procentuale) este mai potrivită în cauză şi de natură să atenueze pe cât posibil divergenţele dintre părţi, avându-se în vedere interesul superior al minorului, poziţia foştilor soţi, raporturile dintre aceştia după încetarea căsătoriei, Tribunalul, în acord cu instanţa de fond, constată că este preferabil în cauză stabilirea pensiei sub forma cotei procentuale aplicată venitului net lunar al pârâtului.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

Având în vedere soluţia de respingere a apelului, conform dispoziţiilor art. 435 alin. 1 din C.proc.civ., apelanta-pârâtă a pierdut procesul şi, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat, la cererea intimatului-reclamant, la cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, în justificarea căruia a depus la dosar ordinul de plată pentru suma de 2000 lei.

În considerarea dispoziţiilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ., raportate la circumstanţele cauzei, respectiv faţă de complexitatea redusă a cauzei, dedusă din faptul că acţiunea are ca obiect pensie de întreţinere, de împrejurarea că litigiul nu a presupus studierea amplă a literaturii sau practicii judiciare, probele administrate în cauză şi întrucât activitatea reprezentantului convenţional a impus apărarea părţii la 2 termene de judecată, Tribunalul apreciază că există o disproporţie în ceea ce priveşte criteriile stabilite prin acest text legal şi cuantumul onorariului avocaţial stabilit, care urmează a fi redus la suma de 1.000 lei.

Prin urmare, va fi obligată apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli reprezentând onorariu avocaţial redus.

Data publicarii pe portal: 18.06.2025