Decizie nr. 140 din 05.03.2025

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/10.10.2024 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2023 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect „alte cereri, respectiv obligare transcriere certificat de deces nr.

X.2S.BU.1/2021 eliberat de către autorităţile italiene” formulată de reclamantul M V, în contradictoriu cu pârâtul U.A.T.

S M.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele: Reclamantul a fost căsătorit cu numita M A, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de căsătorie seria CY nr.

X, emis de Primăria comuna S M, jud.

O (fila 8), aceasta fiind născută P, conform certificatului de naştere seria NX nr.

X, emis de Primăria mun.

C, jud.

D (fila 9), decedând la 15.09.2021 în Italia, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces eliberat de autorităţile italiene (fila 11), dar pe numele anterior căsătoriei, situaţie în care soţia reclamantului figurează în evidenţele italiene cu numele dinaintea căsătoriei, întrucât certificatul de căsătorie din România nu a fost înregistrat în evidenţele Statului Italian.

Aşa cum rezultă din corespondenţa reclamantului cu autoritatea din România reprezentată de Primăria comuna S M (fila 6), aceasta din urmă nu a primit avizul prealabil pentru a se proceda la transcrierea certificatului de deces al soţiei reclamantului, în condiţiile în care numele de familie din cuprinsul certificatului de deces nu este identic cu cel din evidenţele române, iar susţinerea reclamantului că autorităţile italiene au considerat că nu este necesară modificarea numelui de familie după căsătorie nu este dovedită, conform art. 249 C.pr.civ. şi ar fi fost fără relevanţă juridică, în contextul în care în România legislaţia prevede o corespondenţă între datele de stare civilă pentru a se proceda la transcrierea unui certificat de deces emis în afara ţării.

În speţă este aplicabilă Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, în vigoare de la 02 martie 2011 până la 23 septembrie 2024, fiind abrogată prin Hotărâre 255/2024, având în vedere că data demarării procesului de faţă este 07.08.2023, aşa încât este incident principiul tempus regit actum.

Conform art. 74 din acest act normativ, (1) cererea de transcriere este însoţită de certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi, după caz, de următoarele documente: a) fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz; b) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie; c) declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 34, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite; d) declaraţie din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. (2) În cazul în care titularul certificatului sau extrasului de stare civilă ce urmează a fi transcris nu este în posesia niciunui document cu care să facă dovada cetăţeniei române, întrucât a plecat din ţară odată cu părinţii, în perioada minorităţii sale, se efectuează verificări la D.G.P., iar în cazul în care solicitantul nu s-a născut în România, primăria competentă să transcrie certificatul efectuează verificări la D.G.P. (3) În situaţia în care, la depunerea cererilor de transcriere a certificatelor sau extraselor procurate din străinătate, se stabileşte că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului, faţă de documentele ce însoţesc cererea de transcriere, se solicită documentele necesare clarificării neconcordanțelor privind numele şi/sau prenumele. (4) Cererea pentru transcriere se depune şi se soluţionează după clarificarea neconcordanțelor. (5) În situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

Cum în speţă datele de stare civilă ale soţiei reclamantului nu au fost modificate corespunzător în Italia, în sensul menţionării numelui de familie al acesteia dobândit în urma căsătoriei cu reclamantul, instanţa a reţinut că legea interzice în mod expres analogia de care face vorbire apărătorul petentului în cuprinsul concluziilor orale pe fondul cauzei, iar refuzul de transcriere al certificatului de deces este întemeiat.

Metoda analogiei (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet) se bazează pe ideea că unde există aceleaşi raţiuni trebuie aplicate aceleaşi norme juridice şi trebuie dată aceeaşi soluţie.

Conform art. 5 C.pr.civ., (1) judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii. (2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii. (4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.

După cum s-a arătat în doctrină, norma citată enumera izvoarele dreptului procesual civil şi stabileşte, totodată, ordinea de aplicare a acestora.

Aşa fiind, numai în absenţa unei norme interne privind transcrierea certificatului de deces emis în străinătate şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, s-ar fi impus recurgerea la analogie şi identificarea soluţiei solicitate de reclamant, întrucât situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea transcrierii actului care atestă decesul în străinătate numai atunci când acesta corespunde cu datele din evidenţele române, situaţie care în speţă nu este îndeplinită, fiind numai culpa reclamantului şi a soţiei acestuia că nu au realizat la timp în Italia modificarea datelor de stare civilă ale soţiei, or, conform principiului de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, reclamantul nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpă.

Faţă de cele anterior expuse, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată şi, conform art. 9 C.pr.civ., a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul M V, sentinţă pe care o apreciază ca fiind nelegala si netemeinica din următoarele motive:

In fapt, apelantul arată că prin cererea adresata instanţei a solicitat, ca prin sentinţa ce o va pronunţa sa dispună obligarea paratei U.A.T.

S M, la transcrierea certificatului de deces X.2S.BU.

I anno 2021, eliberat de autorităţile Italiene defunctei P(M) A decedata la data de 15.09.2021.

Apelantul-reclamant a arata instanţei ca, a fost căsătorit cu defuncta potrivit certificatului de căsătorie ataşat la dosar, emis de Primăria S M la data de 29.12.2018.

Pentru ca amândoi au lucrat in Italia anterior căsătoriei si erau înregistraţi in registrele sale cu numele si prenumele anterior căsătoriei, după căsătorie deşi a întrebat daca, defuncta sa soţie, trebuie sa îşi schimbe documentele conform numelui preluat după căsătorie, la acel moment l-i s-a comunicat ca potrivit legii Italiene nu este obligatoriu.

Din nefericire aceasta a decedat in Italia si actul de deces a fost întocmit potrivit actelor cu care era înregistrata deja respectiv, P.

A solicitat paratei transcrierea certificatului de deces, iar cererea i-a fost respinsa cu motivarea ca, transcrierea certificatelor emise de autorităţile străine, greşit întocmite, se va face numai după ce acestea vor fi îndreptate.

Apelantul-reclamant arată că s-a adresat, instanţei iar cererea i-a fost respinsa cu aceiaşi motivare.

Consideră soluţia instanţei este greşită deoarece, in situaţia data, pe de o parte, certificatul nu este emis greşit, el fiind emis in concordanta cu actele de stare civila ale defunctei, cei drept anterior căsătoriei, deoarece aşa figura in evidentele lor, dovada existenta la dosarul cauzei( avea si carte de identitate), iar pe de alta parte, potrivit art. 5 lit. 2 din legea 105/2022 actualizata, numele de familie si pronumele se înscriu in certificatele multilingve, aşa cum rezulta din actele de identitate cu care figurează înregistrata persoana.

De asemenea, potrivit art. 63 alin lit. r, prevede ca „neconcordanta modificărilor intervenite in străinătate cu privire la nume se face potrivit art. 44.

Însa art. 44, prevede ca , cererile se depun personal.

Prin urmare, din interpretarea acestor prevederi rezulta cu certitudine ca doar persoana in cauza se poate adresa, ori in prezenta situaţie persoana este decedata.

Apelantul reclamant mai arată că a solicitat instanţei, având învedere dispoziţiile art. 249 cod proc. civ invocate, sa se pronunţe potrivit principiului analogiei, principiu, pe care, din punctul său de vedere instanţa de fond 1-a interpretat greşit, deoarece acest principiu prevede ca analogia intervine numai atunci când nu exista dispoziţii legale si nici uzanţe .

Deşi prevede ca, numai in aceasta situaţie s-ar fi putut pronunţa prin analogie, considera însa ca avea texte de lege.

Apelantul nu spune ca aceste texte nu sunt aplicabile spetei de fata, deoarece demersurile trebuie făcute personal si din păcate persoana este decedata.

In concluzie, fata de cele invocate si fata de probele administrate, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacata si pe fond să se admită cererea aşa cum a fost formulata.

In drept invocă dispoziţiile art. 466 cod proc civ.

In dovedire înţelege sa se folosească de proba cu înscrisurile câştigate cauzei.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială- comuna S M nu a formulat întâmpinare.

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Prealabil, Tribunalul Olt reține că, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C.proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel analizând cauza atât în fapt, cât şi în drept.

De regulă, devoluţiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii la prima instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum.

Aşadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilităţii.

Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C.proc.civ.: "Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Potrivit dispoziţiilor art.41 din Legea nr.119/1996 ,,(1) Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române. (5) Transcrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve eliberate de autorităţile străine, care nu conţin toate rubricile prevăzute de certificatele de stare civilă române sau acestea nu sunt completate, se efectuează pe baza documentului original emis de autorităţile străine şi a altor înscrisuri autentice, emise de autorităţile publice competente române sau, după caz, străine, care fac dovada datelor ce trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant.

După cum rezultă din textul legal sus-menţionat, împrejurarea că extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile din Italia nu era trecut numele de familie dobândit prin căsătorie , nu constituia un impediment la transcrierea actului de deces, în condiţiile în care autorităţile competente române erau în posesia tuturor datelor de stare civilă ale persoanei decedate.

Mai mult, art. 74 alin.5 din HG nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, prevede că „în situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente”.Or, în extrasul din certificatul de deces eliberat de autorităţile italiene nu au fost înscrise astfel de date, pe care respectivele autorităţi nici nu aveau de unde să le cunoască, în condiţiile în care persoana decedată P(M) A nu le- a adus la cunoştinţă.Art. 75 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă dispune:„(1) După înregistrare, cererea de transcriere se înaintează S.P.C.J.E.P., împreună cu referatul ce conţine rezultatul verificărilor, din care să rezulte că nu mai există un alt act transcris sau reconstituit în registrele de stare civilă române, precum şi cu documentele menţionate la art. 73 şi 74.(2) În cazul transcrierii certificatului de deces, verificările se vor referi atât la solicitant, cât şi la decedat.

Ca urmare, autorităţile române erau obligate de dispoziţiile legale să procedeze la efectuarea de verificări cu privire la aspectele constatate ca fiind neconforme şi să procedeze la transcrierea respectivului act de stare civilă privind decesul numitei P(M) A , deoarece toate informaţiile privind datele de stare civilă se aflau chiar în evidenţa respectivelor autorităţi cărora le aparţine competenţa de a efectua verificările impuse de dispoziţiile legale, cu atât mai mult cu cât consecinţele respingerii unei astfel de cereri sunt deosebit de vătămătoare pentru persoanele aflate în relaţie de rudenie sau de căsătorie cu persoana decedată, afectând în mod direct drepturile patrimoniale, cât şi cele nepatrimoniale ale acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul şi va schimba în totalitate sentinţa apelată, în sensul că va admite cererea şi va obliga pârâta să procedeze la transcrierea în registrul de stare civilă a certificatului de deces al defunctei P (M) A, decedată în data de 15.09.2021, eliberat de autorităţile italiene sub nr. 240 P. 2 S.

B Uff. l anno 2021 LA MEZZIA TERME.

Data publicarii pe portal: 26.05.2025