Decizie nr. 202 din 01.04.2025

Prin sentinţa civilă nr.

X/06.12.2023 pronunţată de Judecătoria Corabia X/213/2021 a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii U I M şi U L L în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a legilor Fondului Funciar comuna V, Primarul comunei V, în calitate de Preşedinte şi reprezentant al Comisiei Locale V, judeţul O, Comisia Judeţeană O de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi Prefectul Judeţului O, în calitate de Preşedinte şi reprezentant al Comisiei Judeţene O, având ca obiect fond funciar.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 30 septembrie 2022, prin Hotărârea nr.

X, a Comisiei Judeţene O s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren agricol pe numele reclamanţilor U I M şi U L L.

Prin Hotărârea nr.

X/26 februarie 1996, a Comisiei Judeţene O pentru aplicarea legii nr.18/1991, s-a revocat hotărârea nr.X/2022.

Prin sentinţa civilă nr.

X în dosar nr.X/A/1996 a Curţii de Apel Craiova a fost anulată hotărârea nr.X/29.02.1996 şi menţinută hotărârea nr.X/30.09.1992, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.

X/13.11.1997 a Curţii Supreme de Justiţie.

La data de 31.03.2004, s-a eliberat titlul de proprietate nr. X/99, pentru suprafaţa de 2,500 ha teren arabil, ca urmare a constituirii dreptului de proprietate în localitatea V Judeţul O.

La data de 01.04.2001, s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 2,85 ha, teren extravilan, în sola 24/4 şi 0,65 ha teren extravilan în sola 33, suprafaţa care face parte din suprafaţa totală de 3,50 ha înscrisă în adeverinţa de proprietate.

La data de 04.02.2019, reclamanţii au formulat o cerere înregistrată sub nr. X/2019 prin care a solicitat restituirea diferenţei de 2,5 ha până la suprafaţa de 5 ha, stabilită prin sentinţa civilă nr. X/1996 a Curţii de Apel Craiova.

Primăria comunei V a comunicat reclamanţilor că la nivelul localităţii V s-a constituit dreptul de proprietate pentru toţi specialiştii agricoli, pentru o suprafaţă de 2,5 ha teren agricol/familie, întrucât la nivelul UAT V, în urma finalizării Legii nr. 165/2013, nu există rezervă de teren agricol.

S-a mai menţionat de către reclamanţi că, deşi în titlu de proprietate nr. X/99, este menţionată în sola 24/4 suprafaţa de 1,85 ha, în realitate exploatează suprafaţa de 2,85 ha, diferenţa de 1,5 ha să aibă un alt amplasament.

La data de 13.01.2022, s-a depus la dosar întâmpinare de către Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, s-a menţionat că reclamanţii U I M şi U L L, în prezent divorţaţi, li s-a constituit dreptul de proprietate conform Hotărârii nr. 5087/1992, s-a aplicat un procent de reducere de 4% şi că la nivelul localităţii nu există rezervă de teren agricol.

În susţinerea celor menţionate s-a depus un tabel nominal cu specialiştii agricoli la nivelul localităţii V, cărora li s-a atribuit câte 2,5 ha, aplicându-se prevederile art. 20 din Legea nr.18/1991

Conform art.12 alin.1 lit. a-c din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România „ (l) În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;”

De asemenea, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 165/2013 „ Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).”

Reclamantul U I M foloseşte suprafaţa de 2,85 ha, teren arabil extravilan în sola 24/4, cu toate că în titlu de proprietate figurează numai cu suprafaţa de 1,85 ha, în sola 24/4, pe raza localităţii V are suprafaţa de 412668 mp, pentru care s-au întocmit cărti funciare (f.93-94).

Instanţa a dispus în cauză efectuarea unei expertize specialitatea topo, având ca obiective identificarea suprafeţei de 1,000 ha, învecinată cu terenul în suprafaţă de 1,85 ha, amplasată în extravilanul localităţii V, sola 24/4, bloc fizic 179 şi identificată la nivelul comunei V sau a altor comune limitrofe a unor terenuri care pot face obiectul atribuirii în natură până la acoperirea integrală a suprafeţei de 5 ha.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar menţionându-se că suprafaţa de 1 ha pentru care reclamanţii solicită punerea în posesie se suprapune conform celor două documentaţii de intabulare în cartea funciară, cu terenuri având numerele cadastrale 52101, proprietar I G şi 52102, proprietar D I, iar tabelul parcelar depus de reclamantul U I M a fost reactualizat în anul 2021.

S-a depus la dosar şi schiţa terenului în suprafaţă de 2,85 ha, deţinut de reclamant (f.127) şi schiţa cu terenul respectiv, coroborat cu documentaţia cadastrală rezultată în urma sistematizării TX/2, anexa 2.

Din adresa nr.

X/29.03.2023, a Comisiei Judeţene O pentru stabilirea dreptului de proprietate reiese că pe raza localităţii V şi a localităţilor învecinate nu există rezervă de teren agricol şi poate fi retrocedat doar terenul înscris în anexa 2 – „Situaţia terenurilor agricole aflate în proprietate publică şi privată a statului, cu sau fără investiţii, şi în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice”, conform art. 12 alin.1 lit. c din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată şi completată: „(l) În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri. ” (f.135).

Având în vedere că nu există rezervă de teren la nivelul localităţii V, U, O (localităţi limitrofe) şi prevederile art. 16 din Legea nr. 165/2013, cererile de reconstituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natura la nivelul entităţilor investite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. 6 şi 7.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apela reclamanţii U I M si U L L, criticând sentinţa pentru următoarele motive:

Susţin că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legii fondului funciar şi a apreciat că rap. la art. 16 din legea 165/2013 cererea nu poate fi soluţionată prin restituirea în antură a suprafeţei de teren solicitată.

Relatează că dispoziţiile legale in materie de fond funciar prevăd ca „stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia se face la cererea persoanelor îndreptăţite, ce se depune la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenul, iar condiţiile obligatorii ale unei asemenea cereri sunt detaliate la art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art.11 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura.

În continuare invocă si redau dispoz. art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, prevederile art. 64 alin. 1-3 din Legea nr. 18/1991.

Precizează că pe de altă parte, conform prevederilor art. 1 din Legea reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar şi ale Legii nr. 169/1997 „Persoanelor fizice şi juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Dispoziţiile acestei legi se aplică şi în cazul restituirii construcţiilor accesorii terenurilor agricole şi silvice".

În continuare, apelanţii redau dispoz. art. 2 alin. 1 din legea nr. 1/2000.

Precizează că prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a urmărit de către legiuitor asigurarea unui cadru normativ unitar pentru urgentarea si finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, iar în vederea punerii în aplicare a principiului prevalentei restituirii în natură, actul normativ a prevăzut un set de măsuri procedurale, de implementat în mai multe etape, cu termene precise, dintre care fac parte si cele care vizează identificarea cu exactitate a disponibilului de teren ce urmează a face obiectul restituirii în natură către persoanele îndreptăţite.

Apelanţii redau, în susţinere, dispoz. art. 1 alin. (1), alin. (2), art. 3, art. 3 pct. 2 si 3, art. 3 pct. 4 lit. c şi d, art. 4 din Legea nr. 165/2013.

Din analiza coroborată a dispoziţiile art. 3 si 4 din Legea 165/2013 se poate retine că prin cerere formulată în materie de fond funciar nesoluţionată până la data intrării în vigoare a legii, se înţelege, atât cererea formulată de persoana ce se consideră îndreptăţită si care nu a fost soluţionată în nici un fel de cele două comisii de fond funciar, cât si cererea formulată de persoana îndreptăţită si în privinţa căreia comisia judeţeană de fond funciar a soluţionat-o prin validarea, în tot sau în parte, emiţând o hotărâre de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, cerere care însă nu a fost finalizată prin punerea în posesie si emiterea titlului de proprietate sau prin acordare de despăgubiri.

Această interpretare este susţinută si de dispoziţiile legale urmează în cuprinsul Legii nr. 165/2013.

În continuare redau dispoz. art. 8 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea 165/2013.

Faţă de acestea susţin că, în acest sens Comisia Locala V prin anexa nr. 7 la norme la data de 06.05.2015 a comunicat Comisiei Judeţene situaţia terenurilor agricole si forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate identificându-se o suprafaţa de 161.5000 rezerva retrocedabila.

Mai mult, susţin că, la nivelul localităţii exista plan parcelar cu atribuire de numere cadastrale, iar pe acest plan apare notata suprafaţa rezerva Primărie, iar conform informaţiilor solicitate de la OCPI O prin eliberare extrase de carte funciara reiese ca pe numele UAT V a fost intabulat dreptul de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren.

In asemenea condiţii, existând rezerva de teren Comisia Locala poate soluţiona cererea de punere in posesie cu diferenţa teren pe orice amplasament disponibil in rezerva primăriei.

Având in vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, împrejurarea că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată nu a fost soluţionată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 în sensul emiterii titlului de proprietate, că reclamanţii au calitatea de „persoana îndreptăţită" fiind incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, opinia Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la litigii izvorâte din Legea nr. 18/1991, in sensul recunoaşterii dreptului efectiv la reconstituire, numai după finalizarea procedurilor prevăzute de legea speciala respectiv prin eliberarea titlului de proprietate - cauza Maria Peter contra României - s-a statuat ca Legea nr. 18/1991 instituie in sarcina autorităţilor desemnate obligaţia legala de finalizare a procedurii de reconstituire, încât odată validat dreptul de proprietate, comisiile nu se pot exonera de sarcina legala, decât prin îndeplinirea acesteia, in acest mod fiind respectat dreptul la respectarea bunurilor instituit de art. 1 din protocolul 1 al CEDO.

Pentru toate aceste motive considera ca este întemeiată cererea de chemare in judecata, motiv pentru care solicita admiterea apelului, schimbarea sentinţei in totalitate in sensul admiterii cererii si obligarea Comisiei Locale de fond funciar de pe lângă Primăria Comunei V sa înainteze Comisiei Judeţene O documentaţia necesara in vederea eliberării titlului de proprietate conform hotărârii de validare.

In drept, invocă disp. art. 466 - 480 NCPC.

In dovedire solicita proba cu înscrisuri si efectuare de adrese către Comisia Locala de Fond Funciar V pentru a înainta planul parcelar întocmit la nivelul comunei si OCPI O pentru a pune la dispoziţie informaţii cu privire la sistematizarea localităţii V.

Intimata-pârâtă Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere a depus întâmpinare prin care comunică faptul că în urma verificărilor efectuate in documentaţia pentru aplicarea Legii 18/1991, a constatat ca reclamanţilor U I M si U L L, in prezent divorţaţi, li s-a constituit dreptul de proprietate, pentru suprafaţa de 2.5 ha/familie, conform anexei II la Legea 18/1991, deoarece conform art.20 din Legea 18/1991 U.A.T V nu avea excedent de suprafaţa agricola la nivel de localitate, iar Comisia judeţeană O conform Hotărârii nr.

X/1992 le-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren agricol.

Menţionează ca la nivelul localităţii s-a aplicat procent de reducere de 4% la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi că la nivelul U.A.T. V in urma finalizării Legii nr. 165/2013 nu exista rezerva de teren agricol.

In concluzie, Comisia Locala a constatat ca Titlul de proprietate a fost corect întocmit de către O.C.P.I. O care a ţinut cont de anexa nr. II a comisiei locale.

Intimata-pârâtă Comisia Judeţeană O de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O a depus întâmpinare prin care citează dispozițiile art. 12 din Legea nr.165/2013.

Faţă de acestea, precizează că apelanţilor reclamanţi li se poate atribui pe raza localităţilor V, U şi O (comune învecinate localităţii V), doar teren deţinut de A.D.S., însă, potrivit centralizatorului anexa 7 la H.G. nr. 401/2013, A.D.S nu deţine suprafeţe de teren pe raza comunelor sus-menţionate.

Însă, având în vedere faptul că dreptul de proprietate al apelanţilor reclamanţi a fost dobândit prin constituire, aceştia nu pot beneficia de teren din rezerva altor localităţi învecinate.

Cu privire la suprafaţa de 1 ha teren folosită de apelanţii reclamanţi, aceasta nu poate fi atribuită acestora din acelaşi considerent - respectarea ordinii stabilită de art.12 din Legea nr. 165/2013.

Astfel, având în vedere că nu există rezervă de teren la nivelul localităţilor V, U şi O (localităţi limitrofe) şi prevederile art. 16 din Legea nr. 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

În consecinţă, solicită să se analizeze aspectele semnalate şi să se dispună potrivit competenţelor (materiale), cu respectarea prevederilor legale în materia fondului funciar.

În drept, invocă prevederile Legea nr.165/2013, Regulamentului aprobat prin H.G. nr.890/2005, Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, republicată, modificată şi completată, Codului de procedură civilă.

Examinând sentința în limitele prevăzute de art. 476-478 C.proc.civ., în considerarea dispozițiilor legale incidente și prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Este real că prin Hotărârea nr. 5087/30.09.1992, intimata-pârâtă comisia județeană O a admis contestația formulată de apelanții-reclamanți, a invalidat propunerea intimatei-pârâte comisia locală V și a hotărât că dreptul de proprietate se constituie pentru suprafața de 5 ha teren agricol.

Este de observat, însă, că deși s-a solicitat intimatei-pârâte comisia județeană O să comunice înscrisurile care au stat la baza emiterii acestei hotărâri, aceasta nu a fost în măsură să argumenteze în niciun mod soluția adoptată și cu atât mai puțin să înfățișeze vreun înscris în acest sens.

Cert este că, din susținerile părților, rezultă că apelanților-reclamanți li s-a constituit dreptul de proprietate în considerarea calității apelantului-reclamant U I M, de inginer agricol în cadrul CAP până în anul 1990, așa cum rezultă din adresa nr.

X/19.09.1995, emisă de consiliul local V.

Tribunalul reține că la momentul emiterii HCJFF nr. 5087/1992, pe care se fundamentează demersul judiciar al apelanților reclamanți, erau în vigoare dispozițiile art. 18 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care ”Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp, precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativa sau asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități.

Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativa”.

De aici rezultă că Legea fondului funciar a reglementat şi constituirea dreptului de proprietate pentru terenuri arabile unor categorii de persoane care au lucrat sub diferite forme în C.A.P.- uri, din raţiunea evidentă de a asigura exploatarea terenurilor arabile în caz de excedent de teren, pentru a le asigura realizarea veniturilor agricole în zonele preponderent rurale.

Din economia textului arătat mai sus rezultă fără tăgadă că, acestor categorii de cetăţeni „li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute de art. 17” adică din „terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producţie de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s au formulat cereri de reconstituire” sau din „terenurile cooperativei agricole de producţie care nu sunt atribuite conform art. 13–16, precum şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei” care rămân la dispoziţia comisiei.

Așa cum a statuat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1492/2020, în considerarea obiectului de reglementare al legii criticate - fondul funciar al României - şi a scopului reparator declarat al acesteia, reglementarea condiţiilor în care prevederile acestei legi devin aplicabile, sub aspectul persoanelor îndreptăţite la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie.

Rezultă deci că atribuirea prin constituire a dreptului nu este obligatorie ci facultativă si că întinderea suprafeţei depinde de ce rămâne după finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate a persoanelor care au adus teren în cooperativă.

Așa fiind, în mod eronat apelanții-reclamanți invocă dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, pentru simplul motiv că, așa cum rezultă din chiar titlul legii, raţiunea urmărită de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în art. 1 vizează atenuarea consecinţelor încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate din trecut şi instituirea unor măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat.

Or, în cazul apelanților-reclamanți nu se pune problema reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri de care ei sau autorii lor au fost deposedați în perioada 1954-1960, nefiind vorba de foști proprietari, în favoarea lor operând constituirea dreptului de proprietate, care nu era obligatorie.

Din textul art. 18 Legea nr. 18/14991, în vigoare la data emiterii HCJFF nr. 5087/1992 (devenit art. 19 după republicare), Tribunalul reține că în procesul de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptăţite a dobândi în proprietate teren în temeiul legilor fondului funciar, comisiile de fond funciar, în mod imperativ, au obligaţia verificării situaţiilor prev. de art. 14 şi 17 din Legea nr. 18/1991, atribuirii terenurilor persoanelor îndreptăţite conform dispoziţiilor art. 14-7, şi numai apoi se poate determina ce teren primește în proprietate prin constituire cel care solicită împroprietărirea sa și pe ce întindere.

Faptul că trebuie respectată ordinea de atribuirea a terenurilor in proprietate, persoanelor îndreptăţite, rezultă şi din dispoziţiile art. 20 din Legea 18/1991, potrivit cu care „ În situaţia în care în unele cooperative agricole de producţie nu mai rămâne teren disponibil pentru a se atribui suprafaţa minimă prevăzută la art. 8, precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 17 şi 19 alin. (1) şi (2), comisia va hotărî reducerea în cotă proporţională a suprafeţei ce se repartizează pentru a se atribui terenuri în proprietate şi acestor categorii.

Se constată că pe raza com.

V nu numai că nu au fost soluționate până în prezent cererile foştilor proprietari deposedați abuziv, ci, mai mult, a fost aplicat un procent de reducere de 4% acestora.

Așa fiind, atribuirea diferenței de 2,5 ha în proprietatea apelanților-reclamanți, persoane care nu au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie, nu a mai fost posibilă, terenul solicitat de aceștia fiind reconstituit altor persoane, așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză.

Invocarea jurisprudenței CEDO în cauza Maria Peter și alții contra României (Cererea nr. 54369/00) nu este de natură să conducă la admiterea căii de atac, pentru că sentința nr.

X/05.03.1997, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

X/A/1996, nu a stabilit îndreptățirea apelanților la constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha, ci, pe baza principiului irevocabilității actelor administrative, a stabilit doar că ”revenirea sau anularea acestor acte, este numai de competența instanțelor judecătorești”, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În cauza Maria Peter și alții contra României, reclamanţii se plângeau anume, având în vedere articolul 6 din Convenţie, de neexecutarea de către administraţie a unei hotărâri judiciare definitive care ordona punerea lor în posesie asupra unui teren, hotărâre judecătorească pe care apelanții-reclamanți nu o pot invoca.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelanții-reclamanți, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 26.05.2025