Sentință civilă nr. 472 din 20.11.2024

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2024, pe rolul Tribunalului O – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F E a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăti şi Inspecţie Socială O, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea adresei/deciziei nr.

X/CJC/22.07.2024 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru perioada în care a beneficiat de indemnizaţie; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să procedeze la recalcularea indemnizaţiei de creştere copil până la vârsta de 2 ani ce i-a fost acordată pe perioada 19.10.2021-24.07.2023 prin raportare la adeverinţa nr.X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, Decizia nr.

X din 27.04.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova si Decizia nr.

X din 27.03.2024 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova; să îi achite diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea care i se cuvine conform prezentei cereri; obligarea pârâtei să îi plătească diferenţa de indemnizaţie la care este îndreptăţită, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data de 04.07.2024-data formulării cererii şi până la data plăţii efective.

S-au solicitat cheltuieli de judecată în măsura în care pârâta nu va fi de acord cu prezenta cerere de chemare în judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că este grefier în cadrul Judecătoriei Slatina, în perioada 19.10.2021-24.07.2023 a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, cuantumul indemnizaţiei fiind de 4482 lei.

Ulterior emiterii deciziei de acordare a indemnizaţiei de creştere copil, drepturile salariale ale reclamantei au fost recalculate în raport de recunoaşterea unei valori sectoriale de referinţă de 605,225 lei.

Perioada luată în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani se suprapune parţial cu perioada pentru care i s-au recalculat drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 603,225 lei.

Prin Decizia ni 32 din 27.04.2023, Preşedintele Curţii de Apel Craiova a decis:

„ Art.

I Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul Curţii de Apel Craiova si al instanţelor din raza de competenţă a acesteia se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605.225 lei, fără a fi afectate de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr 153/2017.”

Reclamanta a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului pană la vârsta de 2 ani în perioada 19.10.2021-24.07.2023, aceasta fiind perioada de referinţă a Deciziei nr. X din 27.04.2023, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin adeverinţa nr.

X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, s-a adeverit că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.

X din 27.03.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi deciziei nr.

X din 27.03.2024 emise de Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin cererea adresată pârâtei la data de 04.07.2024, a solicitat să se dispună recalcularea indemnizaţiei ce-i fusese acordată prin raportare la veniturile realizate conform veniturilor prin raportare la adeverinţa nr X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, respectiv decizia nr.

X/2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova.

Cererea a fost respinsă de către pârâtă invocând disp. art. 3 alin (7) din OUG 111/2010.

Deşi adeverinţa nr.

X a fost emisă de angajatorul Tribunalul O la data de 17.06.2024, ulterior emiterii Deciziei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului emisă de AJPIS O şi după încetarea dreptului reclamantei la indemnizaţia de creştere copil, s-a solicitat să se reţină că soluţia corectă este aceea de a se da eficientă juridică adeverinţei ante-referite, întrucât veniturile suplimentare, constând în drepturile salariale recunoscute prin act administrativ sunt realizate de reclamantă şi constituie venituri ce se iau în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului conform art. 21 alin.1 din Norme (la stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din Ordonanţa de Urgentă nr. 111/2010).

Ca atare, se impune recalcularea îndemnizaţiei pentru creştere copil, în scopul cuprinderii în baza de calcul a veniturilor efectiv realizate în perioada de referinţă în cazul veniturilor din salarii şi asimilale acestora, atunci când, în lipsa oricărei culpe a solicitantului, a fost calculată eronat, astfel că trebuie impusă şi in cazul concret al reclamantei care s-a bazat, cu bună credinţă, pe o adeverinţă, emisă eronat de către angajator.

La calculul indemnizaţiei acordate potrivit OUG nr. 111/2010 se are în vedere venitul obţinut de persoana îndreptăţită aferent perioadei relevante de 12 luni anterioară naşterii copilului, iar nu venituri ce i-a fost plătii efectiv, întrucât realizarea în concret a creanţei salariale prin plata sa poate fi afectată de conduita debitorului, fie în sensul recunoaşterii sale, dar stabilirii ulterioare pe cale judecătorească, fie prin neachitare benevolă, dar încasată prin executare silită.

Reclamanta consideră că majorarea salariului din perioada de referinţă pentru calculul indemnizaţiei pentru concediu creştere copil conduce la majorarea cuantumului acesteia, eşalonarea sumelor testante nefiind din culpa reclamantei, ba din contră prejudiciindu-i prin însăşi această eşalonare, neputând beneficia de sumele respective la momentul când ar fi trebuit să fie acordate.

Reclamanta a formulat în termen cererea privind recalcularea indemnizaţiei, atât prin raportate la data emiterii adeverinţei X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O care atestă că-i sunt aplicabile disp.

Deciziei nr.

X/2023 si deciziei nr X/2024 emise de către Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin urmare, nu se poate pune in discuţie o eventuală „depăşire” a vreunui termen.

Aceasta întrucât la nivelul anului 2021 când i-a fost stabilită indemnizaţia nu putea să prevadă că in anul 2023 se va mări retroactiv salariul reclamantei pentru perioada de referinţă a OUG nr. 111/2010 (12 luni anterioare naşterii copilului) astfel încât să necesite o recalculare a câtimii indemnizaţiei primite.

Din coroborarea art. 2 alin. 2 cu art. 13 din OUG 111/2010 rezultă că legiuitorul a înţeles să impună stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului prin raportare la veniturile supuse impozitului sau asimilate acestuia realizate de persoana îndreptăţită si nu a înţeles să limiteze acest drept la veniturile efectiv încasate.

În cauză diferenţele salariale sunt venituri realizate si neexceptate de la plata impozitului, pentru acea perioadă, reclamanta prestând activitatea specifica profesiei, numai că angajatorul nu i-a stabilii salariul corespunzător activităţii prestate, motiv pentru care prin decizia nr.

X din 27.03.2024 ( emisă urmare a deciziei nr X/27.03.2023) emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, s-a stabilit ca venitul reclamantei să fie majorat, prin raportare la VRS 605,225.

Aspectul invocat de pârâtă, că nu este permisă recalcularea in cazul veniturilor din salarii asimilate acestora, decât prin raportare la documentele emise iniţial, potrivit art. 22 alin. 7 din HG nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunară este nefundat.

Normele legale nu pot fi interpretate în sensul excluderii acesteia de la beneficiul dreptului de recalculare, din interpretarea teleologică si sistematică a textelor legale mai sus amintite, rezultând că intenţia legiuitorului a fost de a exclude de la recalculare acele situaţii in caic nu s-au depus documente doveditoare de la angajator, iniţial din culpa solicitantului, nu si situaţia excepţională, când are loc plata unor diferenţe salariale ulterior (situaţie extraordinară, de neprevăzut şi care exclude culpa solicitantului).

De altfel, prin motivarea dată prin adresa emisă la dala de 22.07.2024 pârâta nu a contestat dreptul reclamantei în substanţa sa, prevalându-se doar de chestiuni de natură tehnică, formală, pentru a justifica refuzul de recalculare al indemnizaţiei legale cuvenite acesteia.

O asemenea abordare este strict formală, lipsită de consistenţă juridică şi excesiv de rigidă, practic conducând la golirea de conţinut a unui drept prevăzut printr-un sistem de asigurări sociale, al cărui cuantum trebuie stabilit, esencialmente, potrivit principiului contributivităţii.

În prezenta cauză, practic adeverinţa emisă la data de 17.06.2024 de către Tribunalul O, revocă adeverinţa emisă anterior şi depusă pentru perioada in care nu a fost acordată indemnizaţia pentru creşterea copilului.

În consecinţă, la stabilirea bazei de calcul pentru îndemnizaţia de creştere copil se iau în considerare toate veniturile impozabile, indiferent dacă acestea au fost sau nu achitate.

În cauza de faţă este vorba despre o nouă situaţie de natură a genera un nou drept la stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei, iar cererea reclamantei are ca fundament dispoziţiile art. 21 din HG nr. 52/2011 care prevăd:

„Art. 21

(1) La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizale de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă precum şi veniturile aferente perioadelor asimilale prevăzute la art. 2 alin (5) şi (6) din ordonanţa de urgenţă

( 1 ind. 1) În cazul în care apare o nouă situaţie de natură a genera un nou drept, la stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau in considerare veniturile conform alin. (1) precum şi cele legalizate potrivit art. 16 alin. (3) lit. e) din ordonanţa de urgenţă ( ) ".

Pe fond, reclamanta a solicitat să se aprecieze ca cererea sa ar fi trebuit să fie admisă de către pârâtă.

Pârâta a ignorat dispoziţiile art. 21 din HG nr 52/2011 care prevăd:

(1) La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţa precum si veniturile aferente perioadelor asimilale prevăzute la art. 2 alin (5) si (6) din ordonanţa de urgenţă.

( 1 ind. 1) În cazul în cure apare o nouă situaţie de natură a genera un nou drept la stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare veniturile conform alin. (l), precum şi cele realizate potrivit art. 16 alin (3) lit. c) din ordonanţa de urgenţă ( ). "

Reclamanta a solicitat recalcularea indemnizaţiei în raport de dispoziţiile art. 3 şi 4 din OUG nr. 111/2010 care prevăd in mod expres faptul că la stabilirea veniturilor se au în vedere, în cazul de faţă, toate veniturile din salarii.

Pârâta a ignorat starea de fapt si de drept ce rezultă din înscrisuri le pe care le-a invocat din care rezultă faptul că salariul său a suferit modificări în sensul argumentării acestuia pe perioada în care a beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea copilului.

Reclamanta a fost în imposibilitate obiectivă să depună aceste înscrisuri în condiţiile in care acestea au fost emise în timp ce reclamanta se afla în concediu pentru creşterea copilului, iar refuzul pârâtei de a lua în considerare şi aceste venituri este lipsită de orice temei legal.

Referitor la actualizarea cu indicele de inflaţie, actualizarea diferenţelor cuvenite cu rata inflaţiei reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naţionale.

Indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere al valorii banilor in circulaţie, aduşi astfel la actuala lor putere de cumpărare.

Actualizarea se constituie într-o modalilate de reparare a pierderii suferite de creditor, motiv pentru care reclamanta a solicitat să se aprecieze ca fiind admisibilă prezenta cerere prin raportare la dispoziţiile art. 1531 C civ.

În ceea ce pliveşte capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare şi a dobânzii remuneratorii, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii sumei datorate, potrivit art. 1531 C civ pentru repararea prejudiciului suferit, creditorul are dreptul la daune interese, constând în beneficiul nerealizat, respectiv dobânda legală.

Natura juridică a dobânzii este o sancţiune, sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, numai prin această modalitate asigurându-se respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C civ.

În drept, au fost invocate: HG nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 plivind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, art. 1 alin. 2 din OG 13/2011, art. 13 alin. 3 şi 4 din OUG nr . 111/2010.

Probe: înscrisuri.

Au fost depuse următoarelor înscrisuri:Decizia nr.

X din 27.04. 2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, Decizia nr.

X din 27.03.2024 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, adeverinţa nr.

X/17.06.2024 emisă de tribunalul O, adresa nr.

X/CJC/22.07.2024, Decizia nr.

X/15.11.2021 emisă de pârâtă, copie carte de identitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru, practică judiciară Tribunalul Dolj.

S-a solicitat judecarea cauzei chiar şi în lipsă.

Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Sociala O a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a acţiunii şi menţinerea, ca legale şi temeinice, a actelor emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială O, pentru următoarele motive:

În fapt, reclamanta a formulat cererea nr.

X/28.10.2021, depusa la primăria de domiciliu, pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului F M (CN seria , nr. , copil născut la XX.XX 2021), însoţita de documentele justificative, respectiv adeverinţele nr.

X/11.11.2021 - Tribunalul Teleorman, nr.

X/22.10.2021 - Tribunalul O; Decizia Curţii de Apel Craiova nr.

X/OT din 12.10.2021 privind suspendarea activităţii.

Instituţia pârâtă a emis decizia prin care a aprobat acordarea dreptului reprezentând indemnizaţie creştere copil începând cu data de 19.10.2021 in cuantum de 4482 lei.

Prin cererea înregistrata la AJPIS O sub nr.

X din 04.07.2024 a solicitat recalcularea si plata diferenţelor băneşti reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului luând in calcul veniturile din adeverinţa nr.

X/17.06.2024 eliberata de Tribunalul O.

Instituţia pârâtă a reţinut corect că prin Decizia nr.

X/15.11.2021 s-a aprobat acordarea dreptului indemnizaţie creştere copil in perioada 19.10.2021-24.07.2023, conform prevederilor legale ale OUG nr. 111/2010 Opţiunea II, în cuantum de 4482 lei pentru copilul F M, CNP X.

Începând cu data de 25.08.2023, reclamanta a fost beneficiara de stimulent de inserţie până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Prin cererea înregistrata la AJPIS O sub nr.

X/04.07.2024, a solicitat recalcularea si plata diferenţelor băneşti reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului din perioada 19.10.2021 – 24.07.2023, luând in calcul veniturile din cele 12 luni anterior datei naşterii copilului, astfel cum au fost modificate, conform adeverinţei nr.

X/17.06.2024 eliberata de Tribunalul O.

Pârâta a invocat dispoziţiile art. 3 alin.(7) din OUG 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările si completările ulterioare.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, este evident faptul ca recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se solicita in perioada in care beneficiarul se afla in plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, adică pana la împlinirea vârstei de 2 ani ai copilului.

În prezenta cauza, copilul a împlinit vârsta de 2 ani la data de 24.08.2023, iar începând cu data de 25.08.2023 reclamantei i s-a acordat stimulent de inserţie până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Prin urmare, recalcularea cuantumului indemnizaţiei putea fi luata in calcul in situaţia in care se solicita acest drept pe toată perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

Faţă de plângerea prealabila a reclamantei, instituţia pârâtă a dispus respingerea contestaţiei prin răspunsul nr.

X/CJC/22.07.2024, având în vedere faptul că recalcularea cuantumului indemnizaţiei poate fi cerut doar până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului.

Cuantumul indemnizaţiei lunare a fost corect determinat de AJPIS O în raport cu veniturile nete efectiv realizate de către reclamanta, conform adeverinţelor nr X/11.11.2021 - Tribunalul Teleorman, si nr X/22.10.2021 - Tribunalul O.

Având în vedere ca reclamanta a solicitat recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului ulterior împlinim de către acesta a vârstei de 2 ani, refuzul de recalculare a instituţiei pârâte este legal şi justificat, culpa fiind una a reclamantei care nu a prezentat in termenul legal noile adeverinţe invocate.

Aşadar, în cauză are aplicabilitate OUG nr. 164/2022 din 29 noiembrie 2022, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicata in MO nr. 1173 din 7 decembrie 2022.

Reclamanta a formulat cerere înregistrata la AJPIS O sub nr.

X din 04.07.2024 prin care a solicitat recalcularea si plata diferenţelor băneşti reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului luând in calcul veniturile din adeverinţa nr X/17 06 2024 eliberata de Tribunalul O, după data de 24.08.2023, când copilul a împlinit 2 ani, deci la aproximativ 1 an după împlinirea termenului legal.

Cu privire la acordarea dobânzii legale, pârâta apreciază că reclamanta nu are dreptul la dobânda legală solicitată, penalizatoare si remuneratorie.

Dobânda legală solicitată se supune regimului juridic actual al dobânzilor care este reglementat de Codul civil şi de OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

OG nr. 13/2011 reglementează două categorii principale de dobândă, respectiv dobânda legală

remuneratorie şi dobânda penalizatoare pentru obligaţii băneşti.

Fiind reglementate de lege, cele două categorii de dobânzi sunt dobânzi legale.

În ce priveşte dobânda penalizatoare, aceasta este dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.

Aşadar, dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru neplata la scadenţă a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului.

Prin urmare, nu poate fi reţinut, în speţă, nici caracterul de daună moratorie al dobânzii solicitate de reclamanta, întrucât daunele-interese moratorii, sunt despăgubiri în bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executăm obligaţiei asumate contractual de către debitor.

Acordarea acestora este condiţionată de punerea în întârziere a debitorului.

Mai mult decât atât, indemnizaţia de creştere copil nu este obligaţie asumata contractual între AJPIS O şi reclamanta.

Aceste daune-interese moratorii necesită întotdeauna existenţa unui prejudiciu, precum şi punerea în întârziere prealabilă. Faptul "întârzierii" este, potrivit legii, generator de daune.

În speţă, nu poate fi vorba nici de prejudicii şi nici de întârzieri la plată întrucât A.J.P.I.S. O şi-a îndeplinit obligaţiile de plată la zi către reclamantă a indemnizaţiei creştere copil, potrivit legislaţiei în vigoare

Prin urmare, nu există nicio culpă care să poată fi pusă în sarcina instituţiei pârâte atât timp cât a calculat si plătit corect in funcţie de documentele depuse la dosar indemnizaţia concediu creştere copil in vârsta de pana la 2 ani.

Cu privire la ultimul petit al cererii de chemare in judecata, respectiv plata cheltuielilor de judecata, pârâta a solicitat respingerea acestuia.

Temeiul acordării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuala.

Culpa procesuală a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială O în cauza dedusă judecăţii nu exista atâta timp cât instituţia pârâtă a făcut o corecta aplicare a legii.

În drept, susţinerile din prezenta întâmpinare sunt întemeiate pe următoarele dispoziţii legale: art. 205-208 din Codul de Procedura Civila, OUG nr. 111 /2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010, cu modificările şi completările ulterioare, Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG.111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunara pentru creşterea copiilor, OUG 164/2022.

Au fost depuse documentele ce au stat la baza emiterii deciziei.

Probe: înscrisuri şi orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin 3 din N C.P.Civ, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta F E a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăti şi Inspecţie Socială O, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea adresei/deciziei nr.

X/CJC/22.07.2024 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru perioada în care a beneficiat de indemnizaţie; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să procedeze la recalcularea indemnizaţiei de creştere copil până la vârsta de 2 ani ce i-a fost acordată pe perioada 19.10.2021-24.07.2023 prin raportare la adeverinţa nr.X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, Decizia nr.

X din 27.04.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova si Decizia nr.

X din 27.03.2024 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova; să îi achite diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea care i se cuvine conform prezentei cereri; obligarea pârâtei să îi plătească diferenţa de indemnizaţie la care este îndreptăţită, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data de 04.07.2024-data formulării cererii şi până la data plăţii efective.

S-au solicitat cheltuieli de judecată în măsura în care pârâta nu va fi de acord cu prezenta cerere de chemare în judecată.

În fapt, reclamanta este grefier în cadrul Judecătoriei Slatina, iar în perioada 19.10.2021-24.07.2023 a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, cuantumul indemnizaţiei fiind de 4482 lei.

Ulterior emiterii deciziei de acordare a indemnizaţiei de creştere copil, drepturile salariale ale reclamantei au fost recalculate în raport de recunoaşterea unei valori sectoriale de referinţă de 605,225 lei.

Perioada luată în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani se suprapune parţial cu perioada pentru care i s-au recalculat drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 603,225 lei.

Prin Decizia nr. X din 27.04.2023, Preşedintele Curţii de Apel Craiova a decis:

„ Art.

I Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul Curţii de Apel Craiova si al instanţelor din raza de competenţă a acesteia se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605.225 lei, fără a fi afectate de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr 153/2017.”

Reclamanta a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului pană la vârsta de 2 ani în perioada 19.10.2021-24.07.2023, aceasta fiind perioada de referinţă a Deciziei nr. X din 27.04.2023, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin adeverinţa nr.

X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, s-a adeverit că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.

X din 27.03.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi deciziei nr.

X din 27.03.2024 emise de Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin cererea adresată pârâtei la data de 04.07.2024, a solicitat să se dispună recalcularea indemnizaţiei ce-i fusese acordată prin raportare la veniturile realizate conform veniturilor prin raportare la adeverinţa nr X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, respectiv decizia nr.

X/2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova.

Cererea a fost respinsă de către pârâtă invocând disp. art. 3 alin (7) din OUG 111/2010, reţinând că recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului putea fi luata in calcul în situaţia în care se solicita acest drept pe toată perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

În prezenta cauza, copilul a împlinit vârsta de 2 ani la data de 24.08.2023, iar începând cu data de 25.08.2023 reclamantei i s-a acordat stimulent de inserţie până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Conform art. 13 alin. (3) şi 4 din O.U.G. nr. 111/2010, "La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptăţită, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6).

(4) Baza de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilită potrivit alin. (3) se determină ca suma totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului împărţită la 12."

Instanţa constată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor din 19.01.2011 astfel cum au fost modificate prin Hotărârea nr. 536/2021 care prevăd: " În situaţia veniturilor din salarii şi asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se realizează în condiţiile art. 3 alin. (7) din ordonanţa de urgenţă, precum şi în situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (4) din ordonanţa de urgenţă.

Recalcularea se face, după caz, la solicitarea persoanei îndreptăţite, respectiv din oficiu, aplicându-se corespunzător prevederile art. 3 alin. (9) şi (10) din ordonanţa de urgenţă, precum şi prevederile art. 18 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 111/2010 a fost modificată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2022, aşa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ "având în vedere necesitatea transpunerii Directivei (UE) 2019/1.158 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, care are ca obiectiv general adaptarea şi modernizarea cadrului juridic al Uniunii Europene, permiţând părinţilor şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire să concilieze viaţa profesională cu viaţa de familie, ţinând cont de faptul că statul are obligaţia de a asigura, la nivel naţional, intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma actului european, până la data de 2 august 2022.

Printre alte aspecte introduse în actul normativ se regăseşte şi reglementarea expresă a dreptului la recalcularea cuantumului indemnizaţiei pe baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, adeverinţe sau alte acte doveditoare privind rectificarea veniturilor din salarii dar, potrivit art.

III din ordonanţa de urgenţă nr. 164/2022, dispoziţiile legale modificatoare se aplică începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art.

II, cu excepţia punctului 13, care se aplică după 30 de zile de la această dată, iar dispoziţiile H.G. nr. 52/2011 nu au fost modificate, deşi art.

II din O.U.G. nr. 64/2022 prevăd că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul va actualiza în mod corespunzător, prin hotărâre, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Dreptul la concediu de creştere a copilului face parte dintre drepturile sociale ale Uniunii, aşa cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa sa.

Astfel în Hotărârea CURŢII (Camera a opta) din 25 februarie 2021 în cauza C 129/20, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Cour de cassation du Grand Duché de Luxembourg (Luxemburg), prin decizia din 27 februarie 2020, în procedura XI împotriva Caisse pour l’avenir des enfants CJUE a reţinut: "42.

După cum se arată în considerentul (1) al Directivei 2010/18, aceasta din urmă se înscrie în contextul articolului 153 TFUE, care permite Uniunii să sprijine şi să completeze activităţile statelor membre, printre altele în domeniul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi de muncă şi în cel al instituirii unei protecţii sociale adecvate a lucrătorilor.

43.

Pe de altă parte, astfel cum reiese din considerentul (8) al Directivei 2010/18, din primul paragraf al preambulului Acordului cadru revizuit şi din cuprinsul punctului 3 din consideraţiile generale ale acestui acord cadru, care face trimitere la articolele 23 şi 33 din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, acordul cadru menţionat are ca obiectiv atât promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte oportunităţile legate de piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă în întreaga Uniune, cât şi faptul de a permite îmbunătăţirea concilierii între viaţa profesională, viaţa privată şi cea de familie pentru părinţii care lucrează.

Aceste obiective sunt reafirmate în clauza 1 punctul 1 şi în clauza 2 punctul 2 din Acordul cadru revizuit.

44. având în vedere acest context şi aceste obiective, dreptul individual al fiecărui părinte lucrător la concediu pentru creşterea copilului pe motiv de naştere sau de adopţie a unui copil consacrat în clauza 2 punctul 1 din Acordul cadru revizuit trebuie interpretat în sensul că reflectă un drept social al Uniunii care prezintă o importanţă deosebită, care, de altfel, a fost înscris la articolul 33 alin. (2) din carta drepturilor fundamentale.

Rezultă că acest drept nu poate fi interpretat în mod restrictiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Lyreco Belgium, C 588/12, EU:C:2014:99, punctul 36 şi jurisprudenţa citată)."

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE, prevede că "Toate problemele referitoare la venituri legate de prezentul acord trebuie să fie examinate şi determinate de către statele membre şi/sau partenerii sociali în conformitate cu legislaţia naţională şi/sau convenţiile colective şi practicile naţionale, ţinând cont de rolul venitului - printre alţi factori - în ceea ce priveşte luarea concediului pentru creşterea copilului."

Directiva (UE) a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010, prevede în legătură cu remuneraţia următoarele dispoziţii relevante: "Articolul 8 - Remuneraţie sau indemnizaţie (1) În conformitate cu circumstanţele naţionale, cum ar fi dreptul intern, convenţiile colective sau practicile naţionale şi ţinând seama de competenţele delegate partenerilor sociali, statele membre se asigură că lucrătorii care îşi exercită drepturile la concediu prevăzute la articolul 4 alin. (1) sau la articolul 5 alin. (2) primesc o remuneraţie sau o indemnizaţie în conformitate cu alin. (2) şi (3) de la prezentul articol. (2) În ceea ce priveşte concediul de paternitate astfel cum este menţionat la articolul 4 alin. (1), o astfel de remuneraţie sau indemnizaţie asigură un venit cel puţin echivalent cu cel pe care lucrătorul respectiv l-ar primi în cazul întreruperii activităţilor sale pe motive legate de starea sa de sănătate, în limita unui plafon stabilit în dreptul intern.

Statele membre pot condiţiona dreptul la remuneraţie sau indemnizaţie de existenţa unor perioade de muncă anterioare, de maximum şase luni în perioada imediat anterioară datei preconizate a naşterii copilului. (3) În ceea ce priveşte concediul pentru creşterea copilului astfel cum este menţionat la articolul 5 alin. (2), o astfel de remuneraţie sau indemnizaţie este stabilită de statul membru sau de partenerii sociali şi se stabileşte astfel încât să faciliteze efectuarea concediului pentru creşterea copilului de către ambii părinţi."

Cum dispoziţiile legal interne prevăd dreptul la concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la o indemnizaţie lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului care nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, dar care nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei, reclamanta trebuie să beneficieze de indemnizaţia calculată potrivit dispoziţiilor legii în raport de veniturile la care era aceasta îndreptăţită în perioada de referinţă şi pe care nu le-a încasat din motive independente de voinţa sa.

Recalcularea indemnizaţiei de creştere a copilului acordată reclamantei se impune pentru a nu goli de substanţă însuşi dreptul persoanei îndreptăţite şi în considerarea efectelor obligatorii ale hotărârilor judecătoreşti.

Prin Decizia nr.

X din 27.04.2023, Preşedintele Curţii de Apel Craiova a decis: „ Art.

I Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul Curţii de Apel Craiova si al instanţelor din raza de competenţă a acesteia se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605.225 lei, fără a fi afectate de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr 153/2017.”, prin adeverinţa nr.

X din 17.06.2024 emisă de Tribunalul O, s-a adeverit că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.

X din 27.03.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi deciziei nr.

X din 27.03.2024 emise de Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Întrucât reclamanta a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului pană la vârsta de 2 ani în perioada 19.10.2021-24.07.2023, aceasta fiind perioada de referinţă a Deciziei nr.

X din 27.04.2023, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, şi reţinând că la nivel naţional s-a stabilit drept criteriu de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului venitul impozabil, respectiv veniturile nete din salarii, având în vedere protecţia minimală obligatorie impusă la nivel european dreptului la concediu pentru creşterea copilului, se reţine temeinicia pretenţiilor reclamantei, urmând a fi obligată pârâta la recalcularea şi plata diferenţelor băneşti reprezentând indemnizaţie de creştere a copilului prin raportare la veniturile ce se cuveneau reclamantei în perioada 19.10.2021-24.07.2023, lipsa culpei AJPIS nefiind suficientă pentru a goli de conţinut prevederea legală care stabileşte acordarea unui anumit cuantum al indemnizaţiei.

În ceea ce priveşte însă obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la sumele rezultate în urma recalculării, reţine instanţa că potrivit disp. art. 1530 C. civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 1535 C. civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Atât actualizarea creanţei în raport de indicele de inflaţiei, cât şi dobânda legală au menirea acoperirii integrale a prejudiciului creat creditorului prin fapta debitorului care nu plăteşte la timp datoria ajunsă la scadenţă, însă, în lipsa bazei de calcul, nefiind determinată valoare nominală a creanţei reclamantei din motive independente de voinţa pârâtei AJPIS nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii acesteia.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să admită, în parte, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta F E, , va anula decizia nr.

X/CJC/22.07.2024 emisă de pârâtă şi va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze reclamantei indemnizaţia de creştere copil prin raportare la adeverinţa nr.

X/17.06.2024 emisă de Tribunalul O, Decizia nr.

X/27.04.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi Decizia nr.

X/27.03.2024 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi la plata diferenţei dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea recalculată.

Va respinge capătul de cerere având ca obiect actualizarea cu indicele de inflaţie cu dobânda legala ca neîntemeiat.

Reţinând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 453 cpc va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Data publicarii pe portal: 26.05.2025