Sentință civilă nr. 29 din 11.09.2024

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2024 pe rolul Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, în temeiul art.62 alin.1 din Legea nr. 31/1990, a formulat cerere de opoziţie împotriva Deciziei asociatului unic nr.1/14.05.2024 prin care s-a hotărât dizolvarea SC R T SRL, cu sediul in S judeţul O, document menţionat in Registrul Comerţului sub nr.X/14.05.2024.

S-a solicitat anularea Deciziei asociatului unic nr.1 din 14.05.2024 si înlăturarea din Registrul Comerţului a menţiunii privind dizolvarea SC R T SRL, pentru următoarele motive:

În fapt, prin înregistrarea in Registrul Comerţului nr.X/14.05.2024 s-a efectuat menţiunea de dizolvarea SC R T SRL pentru următoarele: conform Deciziei asociatului unic nr.1 din 14.05.2024 , fapt ce duce la prejudicierea bugetului statului .

SC R T SRL pentru următoarele : datorează suma de 12538 lei conform titlului executoriu nr.X/21.05.2024.

Conform art.152 din Legea nr. 207/2015 ,, (1) În sensul prezentului titlu, colectarea creanţelor fiscale reprezintă totalitatea activităţilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. (2)Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz."

Acelaşi act normativ prevede la art. 20: „În cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod.”

SC R T SRL pentru următoarele : prin neplata obligaţiilor bugetare menţionate a devenit subiect al raportului juridic fiscal (art. 16 Conţinutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal )dobândind calitatea de contribuabil în sensul art. 17 alin (2) din Lg 207/2015 unde se stipulează: „2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice alta entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii".

Procedura fiscală cuprinde ansamblul de acte si operaţiuni prealabile de stabilire şi realizare a creanţelor fiscale şi cele privind declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor şi taxelor, precum şi măsurile întreprinse pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor Codului de procedură fiscală.

Astfel, conform definiţiei legale se poate afirma faptul că „raportul de drept procedural fiscal poate fi definit ca acel raport juridic ce cuprinde totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care apar în legătură cu administrarea creanţelor fiscale , însumând totodată drepturile şi obligaţiile ce decurg din stabilirea, exercitarea şi stingerea raporturilor de drept fiscal material." În acord cu definiţiile oferite de dispoziţiile legale dar şi de doctrina în materie rezultă faptul că în conţinutul raportului juridic de drept procedural fiscal printre alte elemente se regăseşte şi "obligaţia procedural-fiscală, obligaţie ce constă în declararea bunurilor şi a veniturilor impozabile sau a impozitelor, a taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, obligaţia de a calcula, de a reţine şt de a plăti impozitele care se realizează prin reţinere la sursă".Raportul juridic fiscal este reglementat în baza normelor de drept privind administrarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri fiscale ale statului.

Consideră că doar voinţa asociatului nu este suficienta, ci ea trebuie întărită şi să se bazeze pe documente provenite de la autorităţile care deţin evidenta bunurilor mobile si imobile, precum si evidenţierea în mod clar a datoriilor privind taxe impozite de la instituţiile care deţin o astfel de evidenta , in raport cu situaţia de fapt si de drept a subiectului de drept fiscal ce îl reprezintă debitorul ca entitate juridică.

Pentru considerentele arătate, reclamanta a solicitat admiterea cererii de opoziţie formulata şi desfiinţarea Deciziei asociatului unic nr.1 din 14.05.2024 prin care s-a hotărât dizolvarea SC R T SRL şi înlăturarea din Registrul Comerţului a menţiunii privind dizolvarea SC R T SRL.

S-a solicitat judecarea cauzei şi în condiţiile art. 411 alin 1 pct. 2 din Codul de procedura civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, in temeiul art.62 alin.1 din Legea nr. 31/1990, a formulat cerere de opoziţie împotriva Deciziei asociatului unic nr. 1/14.05.2024 prin care s-a hotărât dizolvarea SC R T SRL, document menţionat in Registrul Comerţului sub nr.

X/14.05.2024 .

S-a solicitat anularea Deciziei asociatului unic nr.1 din 14.05.2024 si înlăturarea din Registrul Comerţului a menţiunii privind dizolvarea SC R T SRL pentru următoarele :

În fapt, prin înregistrarea in Registrul Comerţului nr.

X/14.05.2024 s-a efectuat menţiunea de dizolvarea SC R T SRL conform Deciziei asociatului unic nr.1 din 14.05.2024, fapt ce duce la prejudicierea bugetului statului, întrucât SC R T SRL datorează suma de 12538 lei conform titlului executoriu nr.

X/21.05.2024.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi completată:

" (1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel."

Potrivit dispoziţiilor legale anterior citate, pot formula cerere de opoziţie creditorii sociali, precum şi orice alte persoane care sunt prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv.

Efectul admiterii opoziţiei constă în obligarea societăţii sau a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociatului unic al societăţii pârâte.

Opoziţia este o cale procedurală pusă la dispoziţia terţilor prejudiciaţi pentru a obţine repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre a asociaţilor prin care se modifică actul constitutiv al societăţii în discuţie, opoziţia reprezentând, în aceste condiţii, o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală, menită să permită repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea de modificare a actului constitutiv.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 31/1990, pentru admiterea cererii de opoziţie este necesară întrunirea a două condiţii: hotărârea faţă de care se face opoziţia să fie o hotărâre de modificare a actului constitutiv; prin adoptarea acestei hotărâri se provoacă prejudicii altor persoane, în cauză nefiind îndeplinite aceste condiţii.

În primul rând, se reţine că o hotărâre a asociaţilor de dizolvare a societăţii, nu constituie o hotărâre de modificare a actului constitutiv şi nu este susceptibilă a fi atacată prin opoziţia reglementată de art. 61 din Legea nr. 31/1990, interpretare ce rezultă şi din faptul că niciuna din dispoziţiile art. 227-2371 din Titlul VI - Capitolul I "Dizolvarea societăţilor" nu prevede posibilitatea formulării unor opoziţii la hotărârea de dizolvare.

Dimpotrivă, creditorii pot formula opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor numai în cazul în care aceştia decid să revoce hotărârea iniţială de dizolvare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 (creditorii se pot opune doar hotărârii prin care se decide revocarea hotărârii de dizolvare, nu şi împotriva hotărârii de dizolvare).

Acţiunea pusă la dispoziţie de legiuitor creditorilor în cazul în care se consideră prejudiciaţi prin hotărârea de dizolvare, este cea prevăzută de art. 2371 din Legea nr. 31/1991.

" (1) Atunci când un asociat răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii pe durata funcţionării acesteia, răspunderea sa pentru aceste obligaţii va fi nelimitată şi în faza dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii.

(2) Atunci când, pe durata funcţionării societăţii, un asociat răspunde pentru obligaţiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în situaţia dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii.

(3) Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate."

Totodată se reţine că regula instituită de lege este aceea că dizolvarea unei societăţi trebuie urmată obligatoriu de etapa lichidării patrimoniului, etapă care asigură recuperarea creanţelor, stingerea datoriilor societăţii, valorificarea sau repartizarea activelor rămase între asociaţi.

Dizolvarea şi lichidarea societăţii pot fi decise simultan atunci când se asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

Remediul aflat la îndemâna persoanelor prejudiciate îl reprezintă opoziţia prevăzută de art. 61 din Legea nr. 31/1990, cum este cazul acţiunii de faţă, aceasta având drept efect atragerea răspunderii civile delictuale, condiţionat de dovedirea prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu şi vinovăţie.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 61 din lege, creanţa creditorului, care trebuie să fi fost stabilită ca întindere şi exigibilitate anterior formulării opoziţiei, nu se confundă cu prejudiciul ce face obiectul opoziţiei.

În cauză reclamanta nu a făcut dovada existenţei prejudiciului, la dosar nefiind depuse titluri de creanţă sau prin care să se dovedească debitul societăţii, titlul executoriu depus la dosar fiind emis ulterior hotărârii asociatului de dizolvare a societăţii, neconstituind titlu de creanţă şi nefiind aptă de a face dovada prejudiciului.

În speţă, reclamanta indică un "prejudiciu" constând în sume datorate de pârâtă bugetului general consolidat, a cărui naştere (existenţă) este ulterioară dizolvării.

Legea nu interzice dizolvarea voluntară a unei societăţi dacă există debite ale societăţii respective (nici măcar dacă e vorba de datorii bugetare), de aici rezultă că reclamanta trebuia să dovedească şi elemente suplimentare din care să rezulte în mod neechivoc că acea dizolvare a vizat fraudarea intereselor sale, or, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamantă, o astfel de dovadă nu a fost făcută.

Aşadar, nu se poate reţine că reclamanta a făcut dovada că ar deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva societăţii.

Data publicarii pe portal: 21.02.2025