Sentință civilă nr. 550 din 12.09.2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 26.03.20.24, sub nr.X/104/2024, reclamanta P N a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii O, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună:

- anularea deciziei nr X/07 02.2024, emisa de pârâta,

- obligarea pârâtei la valorificarea perioadelor 10.09.1964-01.10.1987 si 01. 05.1988-01.04.1992, ca lucrate în grupa II de munca, conform menţiunilor din Adeverinţa nr.

X/18 12.2023, emisa de Agenţia Naţionala de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Teritoriala îmbunătăţiri Funciare O.

Prin Decizia nr.X/07.02.2024, pârâta Casa Judeţeană de Pensii O, i-a respins cererea de recalculare, motivând neîntemeiat, ca Adeverinţa nr X/18.12.2023 nu conţine menţiunea ca ar fi lucrat efectiv în şantier şi ca nu ar fi depus documente justificative, in acest sens.

In ceea ce priveşte încadrarea în grupa II de munca, a perioadelor 10. 09.1984-01.10.1987 şi 01.05.1988-01.04.1992, susţine că a depus la dosarul de pensionare, carnetul de munca şi adeverinţa nr.1432/08.16 2016, dar nu i s-a valorificat aceasta grupă, motivând pârâta neîntemeiat ca nu a depus precizări ca a lucrat în şantier.

Reclamanta arată că a contestat decizia de pensionare nr.X/ 11.07.2016, la Comisia Centrala de Contestaţii, dar in baza aceleiaşi motivări ca si cea din decizia de pensionare, i s-a respins contestaţia.

Menționează reclamanta că a solicitat în cursul anului 2023, o noua adeverinţa de grupa de la fostul angajator, care i-a emis adeverinţa nr X/18.12.2023 şi în conţinutul căreia pe lângă menţiunile obligatorii prevăzute de lege, se regăseşte si precizarea ca a lucrat în şantier, la lucrări specifice de îmbunătăţiri funciare şi chiar se indica aceste lucrări.

In baza art.107, din Legea nr.263/2010, reclamanta susţine că a formulat cerere de recalcularea pensie, stabilită iniţial in anul 2016 si a depus, în original, Adeverinţa nr.

X/7023, dar, cu toate menţiunile pe care le conţine, i s-a respins cererea ca nu as fi depus ,,documente verificabile, din care sa rezulte ca a lucrat pe şantier,,.

Reclamanta susţine că solicitarea pârâtei în sensul de a depune documente verificabila, fără sa indice un text de lege în acest sens şi fără sa arate care ar fi aceste documente verificabile, este nelegala.

De fapt, a depus încă din anul 2016, de la pensionarea iniţială, adeverinţa care conţine elementele prevăzute de lege şi actul de nominalizare în baza căruia activitatea sa desfăşurata în calitate de inginer, îmbunătățiri funciare, se încadrează în grupa II de munca.

Reclamanta precizează că a revenit cu cerere de recalculare si cu o noua adeverinţa care conţine inclusiv menţiunea ca a lucrat efectiv în şantier şi, cu toate acestea, pârâta persistă in susţineri eronate, in condiţiile in care foştilor colegi, care au lucrat la acelaşi angajator, în aceleaşi condiţii, în care a lucrat si aceasta, li s-a valorificat grupa II de munca.

Potrivit menţiunilor din carnetul de munca şi din adeverinţa emisă de fostul angajator, deţinător al arhivei, în perioadele menţionate mai sus, reclamanta susţine că şi-a desfăşurat activitatea în calitate inginer îmbunătăţiri funciare, la întreprinderea de Execuţie şi Exploatare a Lucrărilor de îmbunătăţiri Funciare O (unitate care emis si carnetul de munca), iar activitatea astfel desfăşurata, se încadrează in grupa II de munca, in procent de 100%, in baza HG 1223/1990.

Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1223/1990, personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii de munca nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii - montaj, grupurile de şantiere si întreprinderile - şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora, bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează in grupa II, pentru întreaga perioada lucrata după 18.03.1969.

Potrivit art.2, nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa a II -a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreuna cu sindicatele libere din unităţi

Adeverinţa nr.3B72/18 12.2023, emisă de fostul angajator, care atestă încadrarea in grupa II de muncă, depusă la dosarul de pensionare, conţine elementele prevăzute de anexa 14, la HG 257/2011, adică elementele sale de identificare, perioadele în care a desfăşurat activitatea ce se încadrează în grupa II, meseria pe care a avut-o, temeiul legal în baza căruia activitatea se încadrează in grupa, respectiv HG 1223/1990.

În ceea ce priveşte nominalizarea în grupa de munca a activităţii desfăşurate de aceasta, în calitate inginer îmbunătăţiri funciare (are studii de profil, menţionate în carnetul de munca, pag 4-5), prin hotărârea şi Procesul verbal încheiat la data de 29.09.1998, de Comitetul Director al Sucursalei O, a Regiei Autonome de îmbunătăţiri Funciare SA B, cu Avizul Organizaţiei Sindicale, activitatea desfăşurata de reclamantă a fost încadrata în gr.

II de munca, deoarece şi-a desfăşurat activitatea pe şantier.

Legea nr.172/2016 defineşte documentele verificabile, acestea fiind act administrativ de nominalizare a persoanelor în grupa superioara, sau act administrativ privind încadrarea locurilor de munca si activităţilor in grupa, decizii interne, etc... iar, în situaţia in care exista suspiciuni privind încadrarea în grupa, angajatorii sau deţinătorii de arhive, sunt obligaţi sa pună la dispoziţia Caselor de pensii, la solicitarea acestora, documente pe baza cărora au fost întocmite adeverinţele de grupa.

Fostul angajator, Întreprinderea de Execuţie si Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare O, potrivit denumirii, avea ca obiect activitatea de îmbunătățiri funciare, deci face obiectul HG nr. 1223/1990.

Precizează reclamanta că a dovedit că, în perioadele 10.09.1984-01.10.1987 şi 01.05.1986-01.04.1992, a lucrat în grupa II de munca, şi că, neîntemeiat, aceste perioade nu i-au fost valorificate de pârâta Casa Judeţeană de Pensii O, în grupa superioară.

Conform practicii judiciare, Casele teritoriale de pensii, trebuie să se limiteze la verificarea validităţii formale a înscrisului (carnet de munca sau adeverinţa), fără a cerceta valabilitatea pe fond a acestuia.

Concluzionând, fata de cele mai sus arătate, reclamanta solicită anularea deciziei nr.X/07.02.2024, emisa de pârâta, şi obligarea pârâtei la valorificarea perioadelor 10.09 1984-01.10.1987 şi 01.05.1988-01.04.1992, ca lucrata în grupa II de munca, conform menţiunilor din adeverinţa nr X/18.12.2023, emisa de Agenţia Naţionala de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritoriala Îmbunătățiri Funciare O.

În drept, și-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.263/2010, HG 257/2011 si HG 1223/1990.

În dovedirea celor expuse mai sus,în baza art.292 Cod Procedură Civila, reclamantul solicită proba cu înscrisuri.

La data de 17.05.2024 pârâta Casa Judeţeană de Pensii O , în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă, a depus la dosar întâmpinare la acţiunea formulată de reclamanta P N acţiune pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

Pe fond, în urma verificării dosarul de pensie, pârâta susţine că a constatat ca, reclamanta a depus iniţial cererea nr. X/14.06.2016, pentru înscriere la pensie limita de vârsta.

S-a emis Decizia nr. X/11.07.2016, prin care s-au stabilit drepturile, începând cu 14.06.2016. A rezultat un stagiu total de cotizare realizat de 36 ani 7 luni 20 zile.

Punctaj rezultat de 1.77129 puncte, indice de corecţie 1.09 .

Decizia a fost motivata în sensul: "pentru valorificarea grupei a-II-a de munca, veţi depune precizări daca ați lucrat efectiv pe şantier" .

2.Cu privire la adeverinţa referitoare la grupa a-II-a de munca, pârâta face precizarea ca reclamanta a avut funcţia de inginer, așa cum se arata prin adeverinţa şi din carnetul de munca, pentru perioada solicitata.

Urmare a contestaţiei formulate de reclamanta, Casa Naţionala de Pensii Publice - Comisia Centrala de Contestaţii, a emis Hotărârea nr.

X/08.04.2019, prin care a respins valorificarea grupei superioare de munca, pentru motive legale şi justificate, in ceea ce priveşte procedura de încadrare în grupa, funcţia şi timpul desfăşurat de reclamanta la locul de munca.

Prin cererea nr.

X/27.12.2023, reclamanta solicita recalcularea drepturilor de pensionare, prin valorificarea Adeverinţei X/18.12.2023, emiţându-se Decizia de respingere nr.

X/07.02.2024, motivată de faptul că: "din adeverinţa nr.

X/18.12.2023, eliberata de ANIF - C, nu rezulta că ați lucrat efectiv pe şantier şi nici nu ați depus documente verificabile care sa ateste ca activitatea s-a desfăşurat alături de personalul prevăzut in HG 1223/1990 (așa cum vi s-a solicitat in motivarea deciziei X/11.07.2016 ) si in Hotărârea Comisiei Centrate de Contestaţii nr. 28760/08.04.2019. "

Drepturile de pensie au fost stabilite corect şi legal, raportat la actele pe care reclamantul le-a depus la dosarul de pensie, la înscrierile din carnetul de munca şi în adeverinţele emise de angajatori, in măsura in care ele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legii, ținându-se cont de actele normative in vigoare în materia pensiilor.

În ceea ce priveşte grupa de muncă:

Reclamanta nu a depus la dosarul de pensie acte doveditoare suplimentare, corect eliberate, aflate în arhiva unităţii, din care sa rezulte ca, ar fi lucrat în grupe superioare de munca şi nici în carnetul de munca nu exista menţiuni în acest sens.

Pentru valorificarea în grupa a unei perioade, este necesar ca, reclamanta sa depună la dosarul de pensie documente verificabile care să ateste ca a lucrat efectiv pe şantier, ori acte suplimentare doveditoare/adeverinţe eliberate conform legii, existente în arhiva unităţii, din care să rezulte că, angajatorul a întocmit procedura şi a încadrat în grupa a II-a de munca activitatea desfăşurata de reclamantă, în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, temeiul legal corect si a achitat CAS corespunzător grupei (art. 158 din Legea nr.263/2010, modificata si completata cu Legea nr. 172/2016, art. 126, alin. 1-6 din HG nr.257/2011 si Anexa 14).

Pârâta arată că nu s-au depus acte suplimentare în completare.

Adeverinţele nu sunt acte administrative ce produc efecte juridice prin ele însele, ci, acte tehnico-materiale ce atesta situaţii şi fapte juridice care-si au propriul lor izvor.

În spatele eliberării unei adeverinţe de grupa trebuie sa stea documente verificabile, existente in arhiva unităţii din care sa rezulte ca s-a respectat procedura prevăzuta de lege.

Angajatorul era obligat sa respecte aceste dispoziţii legale şi să înscrie în mod corect în acte vechimea petentului şi, eventual, încadrarea in grupa a acestuia, după ce a făcut, în prealabil, toate procedurile legale.

Jud. O Cod xxxx

Potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, CAS era virat de către angajatori în procente diferite, după cum salariatul era încadrat sau nu în grupa superioara de munca, potrivit legii.

Astfel se vira CAS: în procent de 25% pentru condiţii normale de munca (grupa a III-a), 28% CAS pentru grupa a II-a de munca, 33% CAS pentru grupa I de munca (sau 25% grupa III, 30% grupa II, 35% grupa I, conform Legii nr.49/1992).

Potrivit Ordinului nr.50/1990 încadrarea în grupe superioare de munca se făcea pe ramuri de activitate, de către conducerea unităţii împreuna cu sindicatele libere, cu avizele necesare ale ministerelor de resort pe fiecare ramura industriala, in condiţiile prevăzute de pct.1-18 din ordin.

Potrivit pct.6 din ordin nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de munca se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ținându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare etc.)

Potrivit pct. 7 din ordin încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa a II-a , cel puţin 70% din programul de lucru.

HG nr.1223/1990 se refera la locuri de munca si activităţi ce se desfăşoară în condiţii grele, nocive, periculoase de pe şantierele de construcții-montaj.

Astfel, potrivit HG nr. 1223 din 20 noiembrie 1990 şi a Notei de fundamentare a acestui act normativ privind încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionării, a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii-montaj.

Așa cum rezulta din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG nr. 3/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor şi personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu şi-a desfăşurat activitatea în „condiţii grele de munca, datorita lucrului în aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt, ger) şi a temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari - pe schela cu asigurarea în centura, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi.,,

In carnetul de munca nu au fost înscrise menţiuni privind încadrarea sa în grupa de munca.

Faţă de cele menţionate mai sus, pârâta solicită respingerea contestaţiei reclamantei şi menţinerea ca legale şi temeinice actele emise de C.J.P. O.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile Legii nr.263/2010, HG nr.257/2011 si pe dispoziţiile legale susmenţionate.

În finalul întâmpinării , a solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile art. 223, art.411 alin.(l) pct.2 teza a din Cod de Procedură Civilă.

În dovedirea celor expuse mai sus, în baza art. 292 Cod Procedură Civila, pârâtul solicită proba cu înscrisuri.

La data de 30.05.2024 reclamanta P N, în conformitate cu dispoziţiile art.201 alin.2 C.proc.civ, în termenul legal, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor argumentelor invocate de către pârâtă ca fiind nefondate, respectiv admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Pârâta a depus la dosar, copia dosarului de pensionare al reclamantei.

În cauza s-a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată, raportat la probele administrate şi textele legale incidente, următoarele:

Reclamanta a fost pensionată iniţial prin Decizia nr. X/14.06.2016, emisă de CJP O, pentru pensie la limită de vârstă.

A rezultat un stagiu complet de cotizare de realizat de 36 ani 7 luni 20 zile.

Punctaj realizat de 1.77129 puncte, indice corecţie 1,09.

Decizia a fost motivată în sensul „ pentru valorificarea gr a II a de muncă veți depunea precizări suplimentare dacă ați lucrat efectiv pe şantier.”

Prin cererea nr.

X/27.12.2023, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensionare , prin valorificarea adeverinţei X/18.12.2023, emiţându-se Decizia de respingere nr.X/07.02.2024, cu motivarea: „ din adeverinţa nr.

X/18.12.2023, eliberată de ANIF C, nu rezultă că ați lucrat efectiv pe şantier şi nici nu ați depus documente verificabile care să ateste că activitatea s-a desfăşurat alături de personalul prevăzut în HG 1223/1990”.

Critica adusă de reclamantă deciziei contestate priveşte nevalorificarea în grupa a II-a de muncă a perioadelor 10.09.1984-01.10.1987 şi 01.05.1988 – 01.04.1992 în care, potrivit menţiunilor din adeverinţă, reclamanta a desfăşurat activitate ca inginer.

Pârâta a precizat că motivul nevalorificării acestei perioade ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, este acela că activitatea desfăşurată nu face obiectul activităţilor prevăzute de HG 1223/1990.

Potrivit HG nr. 1223 din 20 noiembrie 1990 si a Notei de fundamentare a acestui act normativ privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii-montaj :

Art. 1 - Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii de munca nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969.

Art. 2 - Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi.

Rezultă, din adeverinţa sus-menţionată, că reclamanta a desfăşurat activitatea pe postul de inginer, însă coroborând aceste menţiuni cu cele din carnetul de muncă , f. 117, 18, 19 dosar, rezultă că în perioada în discuţie a desfăşurat activitate de inginer, angajatorul confirmând prin această adeverinţă (fila 11 dosar) că a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Procesul verbal încheiat la data de 29.09.1988 de către Comitetul Director al Suc.

O a Regiei Autonome a Îmbunătăţirilor Funciare SA B cu Avizul Organizaţiei Sindicale, f. 12 dosar.

A fost invocat şi temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, respectiv HGR nr.1223/20.11.1990, Avizul MMPS nr. 6103/11.1.1991, Avizul Ministrului Sănătăţii nr. GI 469/11.10.1991, Scrisoarea MMPS nr. 43G/1115/18.05.1998.

În conformitate cu art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi a II-a de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective, iar la punctul 7 se arată că încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa I personalul să lucreze cel puţin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puţin 70 % din programul de lucru.

Scopul HG nr. 1223/1990 precizat în Nota de fundamentare, a fost de a încadra în grupa a II-a de muncă salariaţii de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii deosebite, iar condiţiile deosebite de muncă specifice activităţii de construcţii-montaj menţionate în cuprinsul Notei de fundamentare a HG 1223/1990 se refera la: efectuarea unui efort fizic mare, condiţii grele de muncă datorate lucrului în aer liber, sub influenta permanentă a intemperiilor, regim de lucru prestat de 10-12 ore/zi, anterior anului 1990.

Se constată că toate aceste condiţii sunt confirmate, în privinţa reclamantei prin adresa procesul-verbal /29.09.1993, de încadrare în gr. a II a de muncă, f. 12 dosar, unde la ultimul punct se prevede că beneficiază de grupa a II a de muncă „ conducătorii de formaţii de lucru, inginerii, subinginerii, tehnicienii şi maiştri, care asigură întreţinerea, reparaţiile şi intervenţiile la reţeaua hidro de canale, conducte îngropate, noduri hidrotehnice şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare.

Ori, în carnetul de muncă al reclamantei, funcţia deţinută şi pe care reclamanta a exercitat-o a fost cea de inginer.

De asemenea, analizând Adeverinţa nr.

X/18.12.2023 eliberată de ANIF -Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare O, f. 11 dosar, instanţa constata că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor H.G. nr. 257/2011, privind procedura de întocmire şi eliberare a adeverinţelor privind grupele I şi a II-a de muncă.

Astfel se indică meseria pe care a îndeplinit-o (inginer), procentul de 100% de desfăşurare a activităţii în grupă de muncă, actul administrativ al unităţii prin care s-a făcut nominalizarea (Procesul verbal încheiat la data de 29.09.1988 de către Comitetul Director al Suc.

O a regiei Autonome a Îmbunătăţirilor Funciare SA B cu Avizul Organizaţiei Sindicale), temeiul legal, respectiv HGR nr.1223/20.11.1990, Avizul MMPS nr. 6103/11.1.1991, Avizul Ministrului Sănătăţii nr.

GI 469/11.10.1991, Scrisoarea MMPS nr. 43G/1115/18.05.1998 şi menţiunea că adeverinţa a fost emisă în baza documentelor existente în arhiva unităţii.

Potrivit art. 126 alin. 1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

La rubrica notată cu trei asteriscuri: "Se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.".

Ca urmare, din analiza adeverinţei care atestă încadrarea în grupă de muncă, se constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de anexa 14 la HG 257/2011, fiind completată la toate rubricile, inclusiv cu indicarea în cuprinsul acestora a actului administrativ prin care s-a efectuat nominalizarea în grupă de muncă, anume Hotărârea nr. 14/1996 emisă de Consiliul de Administraţie al angajatorului, acte ce se regăsesc în enumerarea nelimitativă a textului legal enunţat.

Mai mult, la dosar, a fost depus şi actul de nominalizare în grupe de muncă întocmit la nivelul angajatorului, Procesul verbal încheiat la data de 29.09.1988 de către Comitetul Director al Suc.

O a Regiei Autonome a Îmbunătăţirilor Funciare SA B cu Avizul Organizaţiei Sindicale, care include activităţi şi categorii profesionale care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, pentru perioada lucrată, iar la ultimul alineat este nominalizată funcţia de inginer.

În această situaţie a impune alte sarcini petentei, respectiv de a depune documente suplimentare, ar reprezenta o sarcină disproporţionată, fără temei legal.

În plus, răspunderea pentru exactitatea datelor dintr-o adeverinţă revine fostului angajator, iar, în speţă, s-a dovedit existenţa înscrisurilor verificabile necesare pentru atestarea perioadelor 10.09.1984-01.10.1987 şi 01.05.1988 – 01.04.1992 în grupa a II-a de muncă.

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa va dispune admiterea contestaţiei formulate, anularea Deciziei nr.

X/07.02.2024 emisă de CJP şi va obliga pârâta CJP O să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea perioadelor 10.09.1984-01.10.1987 şi 01.05.1988 – 01.04.1992 în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinţei nr.

X/18.12.2023 eliberată de ANIF -Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare O, fila 11 dosar.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C.pr.civ. coroborat cu art. 451 C.pr.civ., instanţa urmează să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, achitat cu Chitanţa justificativă seria OT nr.

X din data de 07.08.2024, parata cazând in pretenţii prin pierderea prezentului proces.

Opinia asistenţilor judiciari este în conformitate cu hotărârea pronunţată şi considerentele prezentate.

Data publicarii pe portal: 14.02.2025