Sentință civilă nr. 109 din 19.02.2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă;, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 28.09.2023, sub nr.X/104/2023 reclamantul D F, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţionala de Pensii O, a formulat contestaţie împotriva Decizie nr.X din 04.09.2023 (comunicata la data de 13.09.2023) privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta, emisa de Casa Teritoriala de Pensii, prin care a solicitat sa se dispună anularea acesteia si obligarea paratei la eliberarea unei noi decizii prin care sa îi fie recalculata pensia luându-se in considerare perioada 15.09.1972-01.09.1974 perioada de ucenicie ca stagiu de cotizare la data pensionarii conform dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 13.09.2023 a primit prin corespondenta Decizia nr.X din 04.09.2023 emisa de Casa Naţionala de Pensii O, prin care i-a fost respinsa pensia pentru limita de vârsta.

În motivarea deciziei de respingere s-a arătat ca perioada 01.09.1974 nu constituie stagiu de cotizare deoarece nu s-a virat CAS – art. 52 din Legea 263/2010, stagiul de cotizare realizat fiind mai mic decât stagiul minim necesar.

Arată că, în mod eronat, Casa Naţionala de Pensii O a emis decizia privind respingerea pensiei pentru limita de vârsta, întrucât nu a ţinut cont de adeverinţa nr.X din 23.03.2023 din care rezulta ca in anii 1972 -1974, a fost angajat in cadrul O P unde a lucrat ca ucenic (sudor) cu contract individual de munca pe o perioada nedeterminata.

Susţine că perioada de ucenicie constituie vechime in munca si stagiu de cotizare, potrivit dispoziţiilor legale care au reglementat aceasta forma de activitate, in perioadele de referinţa.

Invocă art.209 din Codul muncii, Legea nr. 279/2005 şi Decizia RIL 18 din 2015.

Apreciază ca prin Decizia contestata, in mod greşit nu s-a ţinut cont de faptul ca in perioada lucrata - conform adeverinţei X din 23.03.2023, a lucrat ca ucenic in cadrul O P , iar acea perioada nu s-a calculat ca stagiu de cotizare

Fata de motivele mai sus arătate, solicită să se dispună admiterea contestaţiei așa cum a fost formulata si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza de specialitate, precum si alte probe a căror utilitate vor reieşi din dezbateri.

A solicitat judecarea cauzei in lipsa.

În drept, a invocat dispoz. art. 139 alin. l din Legea 127/2019.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii O a formulat întâmpinare la contestaţia formulata de reclamantul D F împotriva deciziei nr.X/04.09.2023 emisă de C.J.P. O, contestaţie pe care o consideră ca fiind netemeinica, nelegala si nedovedita.

În fapt, urmare verificării dosarului de pensie s-a constatat ca, prin cererea nr. X/26.07.2023, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor de pensie pentru limita de vârsta, la 66 ani, 3 luni.

Arată că prin decizia nr.X/04.09.2023 s-a respins cererea de pensionare pe motiv ca, stagiul de cotizare realizat si dovedit de petent, prin actele valabile depuse la dosarul de pensie de 11 ani, 11 luni, 6 zile este mai mic decât stagiul de cotizare minim necesar cel puţin 15 ani cerut de lege pentru pensionare, conform art.52 din Legea nr.263/2010.

Pe baza adeverințelor depuse in dosarul de pensie s-a valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 11 ani, 11 luni, 6 zile din care: efectiv lucraţi 8 ani, 6 zile in condiţii normale de munca, 2 ani, 5 luni, 28 zile în grupa a II-a de munca si 1 an, 5 luni, 2 zile stagiu asimilat necontributiv (armata).

Invocă dispoz. 52 alin. 1, 2 ,3 din Legea nr.263/2010 şi precizează că, pentru a se putea pensiona, reclamantul trebuie sa dovedească, nu doar împlinirea vârstei standard, ci si un stagiu de cotizare realizat de minim 15 ani, in condiţii legii.

Din motivarea deciziei rezulta ca, la stabilirea drepturilor de pensie nu s-a avut in vedere perioada 15.09.1972-01.09.1974 (1 an, 9 luni, 16 zile), întrucât pentru aceasta perioada unitatea nu a virat CAS corespunzător, potrivit legii, pentru ca aceasta sa poată constitui vechime in munca.

Din adeverinţa nr.X/23.03.2023 eliberata de O P rezulta in mod clar ca, in perioada 15.09.1972-01.09.1974, reclamantul in vârsta de 15 ani, a fost elev ucenic in unitate - Combinatul C C, primind o indemnizaţie de şcolarizare (deci, i se plătea scoală), pentru care unitatea nu a fost obligata sa plătească si nici nu a virat CAS, conform dispoziţiilor legale in vigoare, la acea data.

Astfel, perioada respectiva nu este considerata vechime in munca, ci perioada de şcolarizare, așa cum precizează chiar unitatea angajatoare in adeverinţa emisa.

Menţionează faptul ca, si în cazul in care s-ar valorifica aceasta perioada, tot nu s-ar dovedi un stagiu de minim de 15 ani, cerut de lege (doar vreo 13 ani, 9 luni).

La dosarul de pensie reclamantul nu a depus carnet de munca, acesta fiind declarat pierdut la MO al României, ci adeverinţe eliberate de unităţile în care si-a desfăşurat activitatea.

În susţinere, invocă art. 16 din Legea nr. 263/2010, art.149-150 din vechiul Cod al Muncii, Legea nr.10/1972, art.3 din Legea nr.3/1977, Decretul nr.389/1972, Legea nr. 49/1992, Decretul nr.92/1976.

Precizează că, potrivit legislaţiei anterioare intrării in vigoare a legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii publice, contribuţiile de asigurări sociale nu erau plătite de salariat, ci de către angajator, iar contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat se vira de către unităţi la fondul total de salarii, nu pe fiecare angajat în parte.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul in aceasta perioada a avut calitate de elev ucenic, nu de salariat.

În concluzie, întrucât reclamantul nu a dovedit ca a lucrat minim 15 ani, solicita sa se dispună respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiata, inclusiv cererea privind plata unor cheltuieli de judecata.

În drept, îşi întemeiază susţinerile pe dispoziţiile Legii nr.263/2010, modificata si completata, HG nr.257/2011, Decretul 92/1976, codul muncii si pe dispoziţiile legale susmenţionate.

Pe probe, solicită administrarea probei cu înscrisuri.

În baza dispoziţiilor art.223, art.411, alin.1, pct.2 din Codul de Procedura Civila, solicită judecarea cauzei si in lipsa.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru părţi.

Analizând actele şi lucrările efectuate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.

X/04.09.2023 emisă de pârâta, s-a respins cererea de pensionare formulată de reclamant motivat de faptul că stagiul de cotizare realizat si dovedit, prin actele depuse la dosarul de pensie este de 11 ani, 11 luni, 6 zile, fiind mai mic decât stagiul de cotizare minim necesar cel puţin 15 ani cerut de lege pentru pensionare, conform art.52 din Legea nr.263/2010.

S-a valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 11 ani, 11 luni, 6 zile din care: efectiv lucraţi 8 ani, 6 zile in condiţii normale de munca, 2 ani, 5 luni, 28 zile în grupa a II-a de munca si 1 an, 5 luni, 2 zile stagiu asimilat necontributiv (armata).

Din motivarea deciziei rezulta că nu a fost valorificată adeverinţa X/23.03.2023, f. 18 dosar, emisă de O P, respectiv perioada 15.09.1972-01.09.1974 (1 an, 9 luni, 16 zile) perioada de ucenicie, întrucât pentru aceasta perioada unitatea nu a virat CAS corespunzător, potrivit legii, pentru ca aceasta sa poată constitui vechime in munca.

Aceasta este şi nemulţumirea reclamantului pentru care a formulat prezenta contestaţie.

Potrivit art.160 din Legea 10/1972 - (1) Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie şi se realizează prin pregătire practică desfăşurată în unităţi de producţie sau de servire a populaţiei şi prin pregătire teoretică. (2) Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursă sau o indemnizaţie corespunzătoare aportului lor în producţie şi gratuit manuale şcolare, materiale de studiu, precum şi alte drepturi stabilite de lege.

Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecţie, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistenţă medicală şi medicamente gratuit, precum şi de vacanţe şcolare.

Din adeverinţa nr.X/23.03.2023 eliberata de O P, f. 18 dosar, rezulta că in perioada 15.09.1972-01.09.1974, reclamantul, a fost ucenic - sudor in unitate - Combinatul C C, iar contractul de ucenicie a fost încheiat între tutore şi combinat.

La încetarea contractului de ucenicie, s-a întocmit contractul individual de muncă pe perioada nedeterminată, în meseria de sudor, începând cu 25.10.1974.

Aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. p) si art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a fost tranşată prin dispoziţiile Deciziei nr. 18/2015 (RIL) pronunţată de ÎCCJ.

Astfel, prin Decizia nr. 18/2015 (RIL) , ÎCCJ a dispus:

"Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinţă, in interpretarea si aplicarea art. 3 alin. (1) lit. p) si art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare, stabileşte ca:

Perioada in care o persoana a fost ucenic cu plata si a urmat cursurile unei scoli profesionale:

1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerata stagiu de cotizare daca ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;

2. intre 1 ianuarie 1949 si 1 ianuarie 1954 va fi considerata vechime in munca, indiferent daca in privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai in măsura in care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;

3. după 1 ianuarie 1954 si pana la 1 aprilie 2001 va fi considerata stagiu de cotizare si vechime in munca perioada practicii in producţie.

Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila. Pronunţată in şedinţă publica, astăzi, 5 octombrie 2015".

Astfel, acest RIL a statuat includerea perioadei de ucenicie in calculul vechimii in munca după 1 ianuarie 1954 si pana la 1 aprilie 2001, fiind astfel considerată stagiu de cotizare si vechime in munca - perioada practicii in producție în interpretarea si aplicarea art. 3 alin. 1 lit. p si art. 19 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare.

Cum această decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila, în mod greşit pârâta nu a valorificat ca stagiului de cotizare perioada 15.09.1972-01.09.1974, cât reclamantul, a fost ucenic – sudor, in unitatea - Combinatul C C.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite contestaţia formulată de reclamant şi dispune anularea Decizia nr.

X/04.09.2023, cu obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii O să emită o nouă decizie de pensie prin care să fie recalculată pensia cu valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei de ucenicie 15.09.1972-01.09.1974.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de reclamant, se reţine că potrivit art. 453 alin.1 Ncpc, partea care pierde procesul va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată părţii care a câştigat.

Cum reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanţa va respinge această cerere, ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezentate.

Data publicarii pe portal: 04.02.2025