Decizie nr. 692 din 30.10.2024

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/28.03.2024, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr.X/213/2022 s-a admis excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Unitatea Administrativ Teritorială S, invocată de instanţă din oficiu.

S-a respins cererea formulată şi precizată de către reclamanții C P, P G, P I, M G și M P A, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială com.

S, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele: Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 680 şi art. 477 din Codul Civil de la 1864 coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, a rezultat principiul conform căruia orice bun are un titular al dreptului de proprietate, prescripţia achizitivă constituind o sancţionare civilă a pasivităţii manifestate de acesta în raport de imobil.

În speţă, din analiza probatoriului administrat în cauză şi relaţiile comunicate la dosarul cauzei privitoare la situaţia juridică a imobilului compus din teren în suprafaţă de 820 mp, situat în com.

S, Sat S, str.

I C , judeţul O, acesta figurează în evidenţele instituţiilor publice cu menţiuni privitoare la faptul că reclamanţii C P şi P G achită taxele şi impozitele locale, fără să aibă un titular al dreptului de proprietate.

Totodată, din relaţiile comunicate de autorităţile locale la dosarul cauzei, a rezultat că, până în prezent, cu privire la imobilul în litigiu nu au fost înregistrate solicitări din partea unor eventuali moştenitori de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 sau notificări în baza Legii nr. 10/2001, dar deopotrivă pentru acest teren nu a fost depusă declaraţia de impunere.

Din declaraţiile martorilor R A (f. 61) şi B G (f. 62) a rezultat că părinţii reclamanţilor au cumpărat de la un unchi al martorului R A, S V, în prezent decedat, terenul şi casa de locuit, terenul fiind îngrădit.

Conform înscrisului denumit „act de vânzare” (f. 10) numitul S P.

V a vândut numitului P I A o casă de locuit situată în com.

S compusă din trei camere şi trei săli, acoperită cu ţiglă, precum şi locul de casă în suprafaţă de 0, 08 ari, având vecini la R – S P, la A – I P, la MZ – drumul, la MN – S M, pentru preţul achitat integral de 12.400 lei.

Analizând înscrisul denumit „act de vânzare” (f. 10) a reieşit faptul că autorul reclamanţilor a încheiat cu numitul S P.

V, o promisiune de vânzare, însă se observă că respectivul înscris nu reprezintă un act translativ de proprietate, putând produce cel mult efectele unui antecontract de vânzare-cumpărare apt de a naște obligații de a face în sarcina promitentului.

Potrivit art. 246 alin. (1) Cod proc.civ.

Excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, iar potrivit art. 248 alin. (1) Cod proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel instanța a analizat cu prioritate excepțiile de procedură – excepția lipsei calității procesuale pasive, iar ulterior fondul cauzei.

Potrivit art. 32 C. proc. civ., condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru promovarea unei acţiuni în justiţie sunt următoarele: să aibă capacitate procesuală, în condiţiile legii; să aibă calitate procesuală; să formuleze o pretenţie şi să justifice un interes.

Potrivit art. 36 teza I Cod proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Prin calitate procesuală se înţelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptăţind-o să fie parte în proces.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa identităţii între persoana reclamantului, contestatorului, şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului, intimatului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic.

Calitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acţiune civilă, cât şi de acela de parte în procesul civil.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin urmare, pentru analiza calităţii procesuale este suficient să se probeze faptul că, contestatorul este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, iar intimatul este cel obligat în acelaşi raport juridic.

Potrivit deciziei nr. 24/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 03.04.2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 1845 coroborat cu art. 1847 din C.

Civ. şi art. 36 C.

Pr.

Civ.

S-a reţinut că atâta timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut să se constate intervenită prescripţia achizitivă, s-a considerat că nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală.

Faţă de cele anterior menţionate, imobilul, ce face obiectul prezentei cauze, nu s-a făcut dovada că are calitatea de bun fără stăpân, din cuprinsul adresei nr.

X/28.12.2023 (f. 60) deşi se arată că nu s-au formulat cereri în baza legii fondului funciar, nu face parte din domeniul public sau privat al com.

S, nu se menţionează expres cine a deţinut un drept de proprietate asupra terenului cu referire la stăpânirea în fapt şi în drept a bunului anterior posesiei exercitate de autorul P A şi a descendenţilor săi.

Instanţa de judecată a respins apărarea reclamanţilor că dreptul de proprietate pentru numitul S V nu s-a reconstituit şi pentru suprafaţa de 820 mp, întrucât deşi s-a depus acest titlu de proprietate (f. 39) nu se are cunoştinţă de actele premergătoare eliberării titlului de proprietate.

Totodată s-a reţinut din cuprinsul titlului de proprietate nr.

X/96 din data de 22.06.1994 (f. 5) faptul că pentru autorul părţilor, numitul P I A s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 820 mp categoria curţi construcţii, fără a fi individualizată suprafaţa de teren – astfel că instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada că bunul imobil – suprafaţa de teren de 820 mp care se solicită a fi uzucapat este un bun fără stăpân pentru ca nemişcătorul să aparţină unităţii administrativ teritoriale de unde este situat.

Potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Reclamanţii trebuiau, aşadar, să facă dovada celor susţinute prin cererea de chemare în judecată, inclusiv sub aspectul calităţii procesuale pasive a pârâtului, dovadă pe care, aşa cum s-a arătat deja, acesta nu a făcut-o.

Astfel, instanţa a apreciat că nu există identitate între pârâtă şi persoana ţinută de obligaţia conţinută în raportul juridic dedus judecăţii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins acţiunea formulată, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii C P, P G, P I, M G, M P A prin care au solicitat, admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinţei civile nr.

X/2024 din data de 28.03.2024, pronunţată de judecătoria Corabia, în dosarul nr.

X/213/2023, în sensul anularii sentinţei instanţei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru o competenta soluţionare si, intr-o teza subsidiara, in sensul anularii sentinţei instanţei de fond si al admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Au solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa judiciara, timbru, onorariu expert, etc).

In primul rând, fata de dispozitive art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 459 CPC si luând in considerare imposibilitatea de formulare a cailor de atac omisso medio, solicită instanţei de apel sa constate nemotivarea hotărârii de prima instanţa, constând in aceea ca, in mod eronat, sentinţa a fost insuficient motivata.

Fara a susţine ca instanţa trebuia sa se pronunţe in mod exhaustiv cu privire la fiecare argument adus de parti, instanţa nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat.

Intr-o astfel de situaţie de speţa, ICCJ, prin Decizia nr.

X din 30 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect uzucapiune a arătat ca „hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi care să permită realizarea controlului judiciar, impunându-se, în aceste condiţii, admiterea recursului”.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată numiţii C P, P G, P I, M G, M P A au solicitat în contradictoriu cu Primăria S să se contate că a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 ani si al joncţiunii posesiilor dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 820 mp, curţi construcţii situate in intravilanul corn.

S, T15, P 17, cu Vecinii N- S F , E- C T, S- str.

I C, V- J M L.

Astfel numitului P A, decedat la data de 23 aprilie 2021, i-a fost eliberat titlu de proprietate nr.

X/96 din data de 22.06.1994 de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor constituite în baza legii nr. 18/1991 .

Apelanții-reclamanți au arătat că după decesul tatălui acestora, au posedat această suprafaţă de teren în mod continuu, neîntrerupt, public, netulburaţi şi sub nume de proprietari, terenul fiind îngrădit, fiind cultivat, plătind taxele si impozitele.

Singurul inconvenient apare in momentul in care au solicitat dezbaterea succesiunii tatălui au descoperit că aceea suprafaţă nu era înscrisă în titlul de proprietate, deşi tatăl cât şi reclamanţii după decesul său au posedat această suprafaţă de teren.

Pe de alta parte, la momentul emiterii titlului de proprietate in favoarea autorului, terenul in cauza se afla pe raza corn.

UAT S, aşa cum chiar pârâta recunoaşte prin întâmpinarea depusă şi fără a exista o altă cerere de retrocedare a dreptului în afara cererii depuse de autor.

Cu toate că la data emiterii titlului de proprietate era depus si înscrisul contator denumit act de vânzare prin care numitul S P.

V a vândut numitului P I A o casă de locuit situată în corn S compusă din trei camere şi trei săli, acoperită cu ţiglă, precum şi locul de casă în suprafaţă de 0,08 ari, având vecinii R- S P, , A- I P, Mz- drumul, MN- S M, acest înscris nu a fost luat în seamă doar parţial , astfel a fost în scrisă casa dar fără terenul aferent.

Instanţa din eroare a apreciat că nu a fost solicitată şi această suprafaţă, cu toate că ea face parte integrantă din înscrisul depus.

Cu toate că UAT S face vorbire despre posesia exercitată de autorul P A, cât şi a moştenitorilor săi, fară a fi tulburaţi, comportându-se ca adevăraţi posesori de bună credinţă, a fost o eroare materială , umană pe care UAT S a încercat să o repare.

Prin Hotărârea nr.

X/14.05.2021 Comisia Locală S hotărăşte dreptul de proprietate numitului P A pentru suprafaţa de 820 mp teren aferent casei de locuit.

Prin Titlul de Proprietate emis pe numele S V, depus la dosarul cauzei reclamanţii au arata că dumnealui nu a solicitat acesta suprafaţă de teren, întrucât cunoştea faptul că fusese înstrăinată.

Chiar prin declaraţia martorilor rude ale vânzătorului a reieşit clar că dumnealui a înstrăinat acea suprafaţă de teren

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.

X din 3 aprilie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil de la 1864 şi art. 36 din Codul de procedură civilă, prin care, deşi a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.186/202/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, a constatat faptul că, „din examenul jurisprudenţial al hotărârilor selectate de curţile de apel rezulta că, în proporţie considerabilă, opinia majoritară a instanţelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripţia achizitivă, se consideră că nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă”.

Practica judiciară a statuat faptul că dacă unitatea administrativ teritorială nu ar fi considerată proprietarul imobilului, având, prin urmare, calitate procesuală pasivă în acţiunea în uzucapiune, în mod inevitabil reclamantul-posesor ar fi lipsit de orice posibilitate reală de a obţine recunoaşterea dreptului său de proprietate dobândit prin uzucapiune, în condiţiile în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţii administrativ teritoriale s-ar analiza cu prioritate şi ar fi admisă, afectându-se, în substanţa sa, dreptul reclamantului de acces efectiv la instanţă, pilon esenţial al dreptului la un proces echitabil.

Astfel, apelanţii solicită să se observe ca instanţa se limitează la a formula argumente generice, tara a se raporta la apărările pârtilor si fara a prezenta un raţionament logico-juridic care a stat la baza soluţiei adoptate, in asa fel încât paraţii sa fíe in măsura sa isi pregătească/ argumenteze apărarea in mod efectiv.

Prin întâmpinarea depusă de UAT S s-a solicit admiterea cererii aşa cum a fost formulată, fără a se face referire la existenţa unor cereri de revendicare, sau litigii ulterioare cu privire la acest teren.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, Codul de procedură civilă prevede câteva remedii stricte, precum modificarea acţiunii în condiţiile art. 204 alin. (1) şi (3), instituţia arătării titularului dreptului - în cazul acţiunilor reale, în condiţiile art. 75-77, sau situaţia în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 cu privire la situaţia înstrăinătorului şi a succesorilor săi.

Faptul ca instanţa poate dispune din oficiu introducerea pârtii in proces nu reprezintă o excepţie de la principiul disponibilităţii pentru ca nu se introduce o parte noua in proces, ci in realitate se introduce in proces o parte care a dobândit calitate procesuala prin efectul transmiterii.

Apelanţii-reclamanţi apreciază ca neîntemeiată susţinerea instanţei de fond cu privire la faptul că nu s-a făcut dovada că bunul pentru care se solicită a fi uzucapat este bun fară stăpân pentru a aparţine unităţii administrativ teritoriale.

Atâta timp cât nu a fost solicitat de un alt proprietar, de moştenitorii altui proprietar, au fost achitate taxele şi impozitele, deşi nu era înscris în titlu de proprietatea al numitului P A, apreciază că se aflam în situaţia de a uzucapa un bun fară stăpân.

Opinia majoritară a instanţelor, reţinută şi în considerentele Deciziei nr. 24/2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionate anterior (para. 86-89 din decizie), este în sensul că „atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripţia achizitivă, se consideră că nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă”, în temeiul art. 26 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată fart 25 alin. (1) şi art. 35 alin. (î) din Legea nr. 18/1991, în forma la intrarea legii în vigoare], art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 şi art. 680 din C.civ. de la 1864.

Pe de alta parte, pentru ca joncţiunea posesiilor să fie incidenţă, trebuie îndeplinite cumulativ doua condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă, detenţia precară nu poate fi unită cu o posesie viciată, iar cel ce invocă posesia să fie succesor în drepturile autorului său.

Joncţiunea posesiilor înseamnă unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Prin autor se înţelege persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea nu este titularul dreptului real.

Pentru a putea opera joncţiunea posesiilor, între posesorul ulterior şi cel anterior trebuie să existe o legătură juridică, în sensul că posesorul anterior al imobilului trebuie să fie autorul celui care invocă joncţiunea, prin urmare acesta din urmă trebuie să fie succesorul posesorului anterior, iar în dreptul românesc succesiunea poate fi: - universală sau cu titlu universal (derivând din moştenire legală sau testamentară, în cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, în cazul persoanelor juridice) sau cu titlu particular (acte juridice - între vii sau mortis causa - care au ca efect transmiterea unui drept ut singuli).

Susţin că şi-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate, ca un veritabil proprietar, fără a fi tulburat în exercitarea dreptului de proprietate de vreo persoană, având o posesie continuă, neîntreruptă şi neviciată.

Mai mult, reclamanţii au promovat o acţiune in instanţa pentru apărarea posesiei , acţiunea fiind admisa prin anularea unui titlu de proprietate .

Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra ace/ui bun un interval de timp determinat de lege.

Dispoziţiile articolului 82 din Legea cu nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil prevăd că dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia.

Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

În drept îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile art. 466, 468 Cod de proc. Civ. Solicit judecarea cauzei chiar în lipsa pârtiilor, art. 223 Cod de proc. Civ.

In probațiune au solicitat înscrisurile de la dosarul cauzei si orice alte înscrisuri ar reieşi ca utile din dezbateri.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială comuna S nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Tribunalul retine ca apelul este fondat sentinţa fiind pronunţată cu prin încadrarea greşită a situaţiei de fapt in dispoziţiile legale, bunul ce face obiectul cererii fiind bun fără stăpân.

Uzucapiunea, invocată de apelanţii-reclamanţi din demersul judiciar iniţiat, are o dublă funcţionalitate, fiind atât un mod de dobândire a proprietăţii, cât şi o sancţiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul său să fie stăpânit de o altă persoană pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie.

Prin urmare, acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată, ca regulă generală, împotriva vechiului proprietar, acesta având calitate procesuală pasivă în procesul dedus judecății.

Cu toate acestea, în ipoteza în care fostul adevărat proprietar a decedat fără moştenitori sau nu a putut fi identificat, neexistând alte persoane fizice sau juridice care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătura cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripţia achizitivă se consideră că nemișcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ teritoriale în raza căreia este situat respectivul bun, unitate care are şi legitimare procesuală pasivă.

În acest sens, tribunalul reţine dispoziţiile art.26 alin.1 şi art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate fără moştenitori, precum şi cele are art.354 alin.1 din OUG nr.57/2019 privind codul administrativ, art.646 şi art.680 C.civ de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.

Calitatea procesuală pasivă aparține, după cum s-a arătat, fostului titular legitim al dreptului real asupra imobilului, astfel cum acesta rezultă din cel mai recent act de constituire sau de transmitere a dreptului real, încheiat în mod valabil, în lipsa identificării acestuia, calitatea procesuală aparținând unității administrativ-teritoriale căreia îi este arondat imobilul, conform art. 25 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 (în forma la intrarea legii în vigoare), art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 şi art. 680 din Cod civil de la 1864.

Când proprietarul nu este cunoscut, potrivit „Minutei” întâlnirii dintre conducerea C.S.M. şi membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare - cu preşedintele Secţiei Civile a I.C.C.J., reprezentantul P.I.C.C.J. şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 01.04.2009, în cazul în care proprietarul imobilului este necunoscut - ca în cazul de faţă - acţiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, în speţă, pârâtul Unitatea Administrativ Teritorială com.

S - prin primar, şi/sau vecinii imobilului, aceştia justificând calitatea procesuală pasivă.

Aceleași concluzii se desprind și considerentele Deciziei nr. 24/2017, pronunțate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (paragraful 86-89 din decizie): „atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripţia achizitivă, se consideră că nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă”, în temeiul art. 26 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată [art. 25 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în forma la intrarea legii în vigoare], art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 şi art. 680 din Codul civil de la 1864.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie care face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii şi că, întrucât, reclamanta este cea care promovează acţiunea, aceasta stabileşte cadrul procesual, în concordanţă cu dispoziţiile art. 194 lit. a) C.pr.civ., trebuind să dovedească existenţa calităţii procesuale pasive în persona pârâtului, respectiv adevăratul proprietar în materia uzucapiunii.

Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calităţii de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecăţii, putere în virtutea căreia pârâtul stă în justiţie.

Aşadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic litigios.

Întrucât, reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului.

Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptăţirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

Aşa fiind, cum în cauza dedusă judecăţii, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamanţilor este unitatea administrativ - teritorială, în mod corect prezentul demers judiciar a fost iniţiat în contradictoriu cu pârâtul Unitatea Administrativ Teritorială com.

S - prin primar, context în care Tribunalul constată că în mod eronat a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.

Persoanele care pretind folosinta unui imobil in termenul prescris de lege pot sa ii opuna pârâtului Unitatea Administrativ Teritorială com.

S - prin primar dobandirea imobilului prin uzucapiune, cat timp in cauza nu este dovedit ca o alta persoana avea la data intrarii in posesie un drept de proprietate asupra terenului sau cand aceasta persoana sau mostenitorii sai nu poate fi identificata.

Deşi instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul adresei nr.

X/28.12.2023 (f. 60) rezultă că nu s-au formulat cereri în baza legii fondului funciar, că nu face parte din domeniul public sau privat al com.

S aceasta a ignorat faptul că terenul figurează ca rezervă fond funciar.

În cauza de faţă, tribunalul constată că nu a fost şi nici nu poate fi identificată vreo persoană fizică sau juridică care să pretindă un titlu de proprietate asupra terenului intervenind deci prezumţia că aparţine domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale unde este situat, motiv pentru care legitimarea procesuală pasivă revine apelantului pârât.

Un alt argument este şi faptul că deşi este adevărat că potrivit înscrisului denumit „act de vânzare” (f. 10) numitul S P.

V a vândut numitului P I A o casă de locuit situată în com.

S compusă din trei camere şi trei săli, acoperită cu ţiglă, precum şi locul de casă în suprafaţă de 0, 08 ari, având vecini la R – S P, la A – I P, la MZ – drumul, la MN – S M, pentru preţul achitat integral de 12.400 lei probele administrate nu sunt susceptibile a duce la concluzia că terenul în cauză s-a aflat efectiv în proprietatea promitentului-vânzător la momentul încheierii acestuia.

Retinand solutionarea cauzei in temeiul unei exceptii, admise in mod gresit, în temeiul art. 480 al 3 NCPC, Tribunalul va admite apelul va dispune trimiterea spre rejudecare, potrivit cererii formulate de apelanţi.

Data publicarii pe portal: 04.02.2025