Decizie nr. 659 din 16.10.2024

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr.X/31.01.2024 pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr.X/213/2022 s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului I S A, invocată de către pârâtul B P, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul I S A, în contradictoriu cu pârâții D G și B P, cu obiect constatarea nulității contractului de împrumut autentificat sub nr.

X din 26.04.2021 autentificat de Notarul Public V C D și a contractului de dare în plată autentificat sub nr. 1590 din 20.05.2021 de către Notarul Public V C D, ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamantul I S A a solicitat în contradictoriu cu pârâții D G și B P, să se dispună constatarea nulității contractului de împrumut autentificat sub nr.

X din 26.04.2021 autentificat de Notarul Public V C D și a contractului de dare în plată autentificat sub nr.

X din 20.05.2021 de către Notarul Public V C D precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit contractului de împrumut autentificat sub nr.

X/26.04.2021 de B.I.N.

V C D (fila 6) pârâtul B P a dat cu împrumut numitului D G, reprezentat de mandatar F D I, suma de 50.000 lei, cu termen de restituire 17.05.2021, în cuprinsul înscrisului făcându-se mențiune că mandatarul acționează în baza procurii autentificate sub nr.

X/09.12.2020 de 09.12.2020 de Notar Public L I din C.

Prin contractul de dare în plată autentificat sub nr.

X/20.05.2021 de B.I.N.

V C D (filele 7-8) pârâtul B P, în vederea stingerii totale a obligației de plată a sumei de 50.000 lei rezultată din contractul de împrumut autentificat sub nr.

X/26.04.2021 de B.I.N.

V C D, a primit de la D G, reprezentat de mandatar F D I, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile:

- Un imobil situat în extravilanul comunei V, jud. O, compus din suprafața de 4389 mp, teren arabil, sola 20, parcela 25/1, identificat cu nr. cadastral X și înscris în cartea funciară nr. X a localității V, jud. O și;

- Un imobil situat în extravilanul comunei V, jud. O, compus din suprafața de 15611 mp, teren arabil, sola X, parcela X, identificat cu nr. cadastral X și înscris în cartea funciară nr. X a localității V, jud. O,

În cuprinsul înscrisului făcându-se mențiune că mandatarul acționează în baza procurii autentificate sub nr. X/09.12.2020 de 09.12.2020 de Notar Public L I din C.

La dosarul cauzei există la filele 11-12 procura specială autentificată sub nr.

X/09.12.2020 de B.I.N.

T G din C prin care D G împuternicește pe F D I să vândă cui va crede de cuviință, inclusiv sieși, la prețul cel mai avantajos, suprafața de 20000 mp teren arabil situat în extravilanul com.

V, sat V, jud.

O, astfel: X în sola X, parcela X, cu vecini: E – hotar com.

C, V – DE C, S – S I și N – C S, intabulată în CF nr.

X a localității V sub nr. cadastral X și 4389 mp în sola 20, parcela X, cu vecinii: E – N D, V – M N, S – CN X, N – CN X, intabulată în CF nr.

X a localității V sub nr. cadastral X, în cuprinsul mandatului fiind evidențiate și activitățile pe care mandatarul le poate face.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că sunt lovite de nulitate absolută, contractele de împrumut, respectiv de dare în plată deoarece au o cauză ilicită, fiind întocmite pentru a frauda aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 și, pe de altă parte, datorită revocării împuternicirii inițiale prin desemnarea unui nou mandatar în persoana reclamantului, fiind incidente prevederile art. 2031 alin. 2 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul B P a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I S A, arătând că în raport de actele ce se solicită a fi anulate, calitatea procesuală revine părților semnatare.

Examinând calitatea procesuală ca urmare a invocării excepției de către pârâtul B P, instanța a avut în vedere că prin acțiunea formulată, reclamantul I S A a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de împrumut, respectiv de dare în plată deoarece au o cauză ilicită, iar potrivit art. 1238 alin. 2 C. civ., cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască, iar art. 1247 alin. 2 C. civ., nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau excepție.

În cazul de față, instanța a constat că reclamantul I S A se prevalează de procura autentificată sub nr.

X/16.12.2020 de BIN T G și de o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.

X/16.12.2020 de BIN T G, acte ce vizează suprafețele de teren cuprinse în contractul de dare în plată a cărei nulitate se solicită a fi constatată, justificând astfel un interes.

Având în vedere cele expuse anterior, instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului I S A, invocată de către pârâtul B P, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cererii, instanța a constat că atât contractul de împrumut sub nr.

X/26.04.2021 de B.I.N.

V C D cât și contractul de dare în plată autentificat sub nr.

X/20.05.2021 de B.I.N.

V C D au fost încheiate de către pârâtul B P și pârâtul D G, reprezentat de mandatar F D I, în cuprinsul înscrisurilor făcându-se mențiune că mandatarul acționează în baza procurii autentificate sub nr.

X/09.12.2020 de 09.12.2020 de Notar Public L I din C.

Prin procura specială autentificată sub nr.

X/09.12.2020 de B.I.N.

T G din C prin care D G împuternicește pe F D I să vândă cui va crede de cuviință, inclusiv sieși, la prețul cel mai avantajos, suprafața de 20000 mp teren arabil situat în extravilanul com.

V, sat V, jud.

O, astfel: 15611 în sola X, parcela X, cu vecini: E – hotar com.

C, V – DE 255, S – S I și N – C S, intabulată în CF nr.

X a localității V sub nr. cadastral X și 4389 mp în sola X, parcela X, cu vecinii: E – N D, V – M N, S – CN 47, N – CN 42, intabulată în CF nr.

X a localității V sub nr. cadastral X, în cuprinsul mandatului fiind evidențiate și activitățile pe care mandatarul le poate face.

Instanța a constat că în cauză nu a fost dovedită existența unei cauze ilicite din partea celor doi pârâți, nici înscrisurile de puse la dosar, nici răspunsul la interogatoriu al reclamantului și pârâtului B P și nici declarația martorului P B A, audiat la termenul din data de 08.11.2022 (fila 75) nedovedind intenția ambilor pârâți de a eluda prevederile Legii nr. 17/2014.

Este adevărat că a fost încheiată între reclamant și F D I procura autentificată sub nr.

X/16.12.2020 de BIN T G prin care reclamantul era împuternicit de F D I, ca mandatar al pârâtului D G, să vândă suprafața totală de 20000 mp teren arabil extravilan situat în com.

V, jud.

O dar această operațiune nu atrage aplicarea art. 2031 alin. 2 C. civ. deoarece textul legal prevede că împuternicirea dată unui nou mandant pentru aceeași afacere revocă mandatul inițial, adică desemnarea de către mandant a unui nou mandatar pentru aceeași operațiune juridică.

În cazul de față, prin procura autentificată sub nr.

X/16.12.2020 de BIN T G, mandatarul transmite mandatul către un nou mandatar, fiind vorba despre substituirea mandatului prevăzută de art. 2023 C. civ., ceea ce nu conduce nicidecum la revocarea mandatului inițial.

Mai mult, instanța a constat că chiar dacă au fost încheiate contracte de împrumut şi dare în plată, contracte despre care nu se face vorbire în procura autentificată sub nr.

X/09.12.2020 de B.I.N.

T G din C prin care D G împuternicește pe F D I să vândă cui va crede de cuviință, inclusiv sieși, la prețul cel mai avantajos, suprafața de 20000 mp teren arabil situat în extravilanul com.

V, sat V, jud.

O, în cauză se aplică prevederile art. 1309 C. civ. care au în vedere efectele convenției între reprezentant și terț, numai aceștia putând invoca depășirea sau lipsa mandatului de reprezentare.

Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul I S A în contradictoriu cu pârâții D G și B P, având ca constatarea nulității contractului de împrumut autentificat sub nr.

X din 26.04.2021 autentificat de Notarul Public V C D și a contractului de dare în plată autentificat sub nr.

X din 20.05.2021 de către Notarul Public V C D, ca neîntemeiată.

Văzând prevederile art. 453 C. pr. civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul I S A pe care o consideră netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

În fapt, apelantul-reclamant arată că în data de 16.12.2020 a încheiat cu pârâtul D G promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.

X din 16.12.2020 de către Notarul Public T G.

Pârâtul D G a fost reprezentat de procuristul F D I în baza procurii autentificate sub nr.

X din 09.12.2020 de către BIN L I.

Conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare pârâtul D G s-a obligat să-i vândă suprafaţa de teren arabil extravilan 20.000 mp teren arabil extravilan situat în comuna V, jud. O astfel:

1. Suprafaţa de 15611 mp teren arabil extravilan situat în comuna V, jud. O în sola X, parcela X cu vecinii: R - hotar comuna C; A - DE 255; MZ - S I; MN - C S. Terenul este intabulat în CF a comunei V, jud. O sub nr. cadastral X.

2. Suprafaţa de 4389 mp teren arabil situat în extravilanul comunei V, jud. O, în sola X, parcela X cu vecinii: R - N D; A - M N; MZ - CN 47; MN - CN 42. Terenul este intabulat în CF a comunei V, jud. O sub nr. cadastral X (X).

In calitate de promitent-cumpărător apelantul-reclamanta s-a obligat să cumpere această suprafaţă de teren, achitând la data autentificării promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare preţul total convenit în suma de 40.000 lei.

Contractul de vânzare cumpărare în formă autentică a suprafeţelor de teren ce au făcut obiectul Promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare s-au obligat să-1 încheie până la data de 16.12.2023, reclamantul intrând în posesia celor două suprafeţe de teren din data de 16.12.2020.

Tot în data de 16.12.2020, F D I, prin Procura specială autentificată de către Notarul Public T G sub nr.

X, îi transmite mandatul său prin care era împuternicit de către proprietarul D G V E „ca în numele său şi pentru acesta să vândă cui va crede de cuviinţă, inclusiv sieşi, la preţul cel mai avantajos suprafaţa de 20.000 mp teren arabil....”.

Conform prevederilor exprese din această procură specială, în data de 17.12.2020 a încheiat pentru terenul în cauză Contractul de arendare nr.3, între D G în calitate de Arendator şi PFA I S A în calitate de Arendaş.

Contractul de arendă a fost înregistrat la Primăria V.

După încheierea Promisiunii de vânzare cumpărare mai sus menţionată şi transmiterea mandatului său prin care D G îl împuternicea să vândă şi să arendeze terenul în suprafaţă de 20.000 mp, procuristul F D I a intrat în legătură cu pârâtul B P, care i-a oferit o sumă mai mare pentru această suprafaţă de teren şi a hotărât să o vândă acestuia.

Pentru a putea să ocolească prevederile Legii 17/2014, F D I încheie în numele lui D G Contractul de împrumut autentificat sub nr. X din 26.04.2021, deşi el nu fusese niciodată împuternicit să contracteze un împrumut.

Suma împrumutată a fost de 50.000 lei şi termenul de restituire a fost stabilit 17 mai 2021.

La termenul scadent suma nu a fost achitată (D G nu a ştiut de acest împrumut) astfel că a fost încheiat Contractul de dare în plată autentificat sub nr.

X din 20.05.2021, terenul trecând în acest fel în proprietatea pârâtului B P.

Motivele apelului:

Apelantul-reclamant apreciază sentinţa civilă nr. 151 din 30.01.2024 a Judecătoriei C ca nefiind motivată.

Potrivit ort. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa. -ICCJ , SC II, Dosar: X/2020.

Fără a susţine că instanţa de fond trebuia să se pronunţe în mod exhaustiv cu privire la fiecare argument adus de părţi, apelantul arată că instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor, neexplicând de nici un fel raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat.

Prin acţiunea introductivă, reclamantul-apelant a menţionat explicit: „Apreciem că în situaţia de faţă, cauza pentru care au fost încheiate actele a căror nulitate o solicităm este ilicită.”

In motivarea hotărârii, instanţa de fond face aprecieri numai la valabilitatea mandatului dat de pârât mandatarului F D, analizând motivele cererii introductive numai din acesta perspectivă.

Simpla referire la probele administrate la propunerea reclamantului nu îndeplinesc exigenţele unei motivări ale cărei criterii au fost expuse mai sus.

„... nici înscrisurile depuse la dosar, nici răspunsul la interogatoriu al reclamantului şi pârâtului B P şi nici declaraţia martorului P B A nedovedind intenţia ambilor pârâţi de a eluda prevederile Legii nr/17/2014" este singura referire a instanţei de fond în ceea ce priveşte existenţa unei cauze ilicite.”

Mai mult, sub aspectul art. 1237 Cod civil instanţa de fond nu face nici un fel de aprecieri, deși este evidentă cauza ilicită a celor două contracte sub aspectul fraudei la lege.

Din probele administrate în cauză rezultă în mod clar cauza ilicită a celor două contracte, precum şi nulitatea acestora.

In sentinţa civilă apelată, instanţa de fond menţionează: „Mai mult, instanţa constată că chiar dacă au fost încheiate contracte de împrumut şi dare în plată, contracte despre care nu se face vorbire în procura autentificată sub nr. 3653.09.12.2020....”. - pag.6 ultimul alineat.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că mandatarul F D nu a fost împuternicit să contracteze vreun împrumut pentru mandantul D G.

Astfel, mandatul special dat pentru o operaţiune determinată a fost folosit cu o altă întindere şi cu altă destinaţie şi prin aceasta a fost încălcat principiul voinţei juridice reale a părţilor.

Nu este vorba de depăşirea mandatului, ci de efectuarea unei alte operaţiuni pentru care în mod categoric mandatarul nu a avut mandat.

In această situaţie lipseşte consimţământul mandantului, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului astfel încheiat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.

In acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.

Înalta Curte a precizat că, structural, frauda la lege conţine două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate şi un element subiectiv, constând în intenţia de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă.

Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale, precum şi dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Înalta Curte a mai menţionat că, întrucât sarcina probei cu privire la existenţa unei fraude la lege îi revine reclamantului, acesta nu se poate baza pe simple afirmaţii, ci este necesar să facă dovada atât a intenţiei pârâtului de a frauda legea, cât şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii. (Decizia nr. 1386 din 4 aprilie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie)

Din situaţia de fapt expusă mai sus şi probele administrate rezultă că la încheierea Contractului de împrumut "cauza" acestuia nu a fost de a obţine un împrumut, ci de a crea o creanţă în care debitor să fíe D G.

Astfel s-au creat premisele pentru încheierea Contractului de dare în plată, care la rândul său avea şi el o cauză ilicită: scopul său nu era de stingere a "creanţei" creată artificial de către pârâtul B P, ci de a transfera proprietatea terenului în cauză eludând prevederile Legii 17/2014.

In concluzie, în scopul eludării unor norme legale,, respectiv prevederile Legii nr. 17/2014 (care sancţionează cu nulitatea absolute nerespectarea dreptului de preemţiune) sunt uzitate alte norme legale, respectiv contractul de împrumut şi cel de dare în plată, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.

Contractul de împrumut (de consumaţie) „este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.” - art. 2158 Cod civil.

In cazul de faţă, suma de bani primită de D G prin mandatarul F D I nu a reprezentat niciodată un împrumut, ci plata efectivă pentru terenurile ce urmau să treacă în proprietatea lui B P.

In declaraţia de martor data în data de 03.02.2022 în Dosarul penal nr. X/P/2021 de către B P, acesta menţionează:

„In momentul încheierii contractului de împrumut cu mandatarul F D I m-am înţeles cu acesta să restituie bani primiţi de la numiţii I S A şi B G pe terenul cumpărat de la numiţii V E, T O şi D G, iar după trecerea perioadei de 30 de zile de la încheierea contractului de împrumut să-i dea în plată terenul agricol”

In Declaraţia de martor data în data de 27.12.2021 în Dosarul penal nr. X/P/2021 de către D G, acesta menţionează:

"Declar faptul că nu am luat împrumut de la numitul B P prin mandatarul F D I nici o sumă de bani şi nici nu l-am mandatat pe numitul F D I să împrumute în numele meu bani de la numitul B P sau de la alte persoane.

Nu am avut nici o datorie la numitul B P şi nici nu-l cunosc pe acesta "

Nici contractul de dare în plată nu a reprezentat o liberare a debitorului prin executarea unei alte prestaţii decât cea datorată" pentru faptul că încă înaintea momentului încheierii contractului de împrumut s-a stabilit cum va fi achitată creanţa de către B P şi mandatarul F D: nu prin restituirea sumei împrumutate, aşa cum este consemnat în contract ci prin "darea în plată" a terenurilor.

Atât B P cât şi mandatarul F D I cunoşteau prevederile Legii 17/2014 privind exercitarea dreptului de preemţiune şi ştiau că I S A încheiase Contract de arendă pentru această suprafaţă de teren, ceea ce îi conferea calitatea de preemptor de gradul II.

Drept urmare, o nerespectare a Promisiunii bilaterale de vânzare şi încheierea unui act de vânzare cumpărare în forma autentică pentru suprafeţele de teren în cauză nu era o soluţie, deoarece orice vânzare trebuia să aibă acordul preemtorului I S A, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014.

Contractul de arendă era înregistrat la Primăria V, iar în efectuarea procedurii prealabile prevăzute de Legea 17/2014 apelantul era înștiințat dacă îşi valorifică dreptul de preemţiune.

Apelantul-reclamant consideră astfel că, din analiza materialului probator rezultă dovada faptului că părţile au acţionat de coniventă pentru a eluda prevederile legale, precum şi dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Nerespectarea prevederilor Legii 17/2014 se sancţionează cu nulitatea absolută.

Art.16 din Legea 17/2014 modificată, prevede: "înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preemţiune, potrivit prevederilor art. 4-42, sau fără obţinerea avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 este interzisă şi se sancţionează cu nulitatea absolută"

Având în vedere cele mai sus menţionate, solicită admiterea apelului şi într-o primă teză anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Intr-o teză secundară, vă solicită admiterea apelului şi rejudecând cauza să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată.

A solicitat cheltuieli de judecată şi judecarea în lipsă.

In drept, îşi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 466 - 480 Cod civi.

In dovedirea celor mai sus menţionate înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, atât cele existente la dosarul cauzei cât şi cele pe care le va anexa apelului.

Intimatul pârât B P a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate. Cu cheltuieli de judecata.

In fapt, intimatul-pârât rată că prin apelul promovat, reclamantul I S A critică sentinţa nr.

X 2024 a Judecătoriei C apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece nu ar exista o motivare a hotărârii, cu alte cuvinte judecătorul nu ar fi motivat hotărârea cu privire la toate aspectele pe care le-ar fi invocat reclamantul, mai mult decât atât, apreciază apelantul că pe fond se face dovada cauzei ilicite a contractelor, practic reia apărările din acţiunea introductivă de instanţă şi cu mici referi la o anumită declaraţie a unui martor, apreciază că şi-ar fi dovedit temeinicia pretenţiilor.

În realitate, apelul este nefondat, urmând să fie respins ca atare, argumentele pe care apelantul încearcă să le invoce în susţinerea apelului care se doreşte a fi stufos, fiind însă simple speculaţii ale acestuia, hotărârea dată în primă instanţă fiind amplu motivată, judecătorul neavând obligaţia să realizeze o motivare care să coincidă cu dorinţele personale ale reclamatului, putând condensa motivările, dând astfel o soluţie obiectivă şi concisă, fără a fi nevoit să procedeze ia maniera pe care apelantul o doreşte.

Cu privire la probatorii, deşi prin apel se vorbeşte despre o oarecare situaţie favorabilă care ar rezulta din probele administrate care cumva ar da eficienţă apărărilor reclamantului, făcând sintetizarea acestor probatorii şi a întregului material ce s-a administrat în cauză, se constată de fapt că nu se poate pune în discuţie o eventuală modificare a sentinţei fondului deoarece judecătorul, apreciind per total materialul probator administrat în cauză, respinge acţiunea însă nu din motive puerile ci din interpretarea sistematică a întregii situaţii şi complexitatea dosarului.

Fata de prezentarea situaţiei de fapt de către reclamantul I S A intimatul înţelege ca acesta a încheiat cu numitul D G, prin procurator F D I, o Promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr.

X din 16.12.2020 de către Notarul Public T G.

Prin urmare, încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a dat naştere in patrimoniul reclamantului I S A doar a unui drept de creanţa in favoarea acestuia si a generat in sarcina ambelor părți, semnatare ale promisiunii, a unei obligaţii de a face, nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamantului I S A a dreptului de proprietate cu privire la terenul arabil extravilan in suprafaţa de 20.000 mp, situat in comuna V, jud.

O, teren ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare.

In ceea ce priveşte contractul de dare in plata, acesta este prevăzut in mod expres de dispoziţiile art. 1492 cod civil, astfel ca terţul, in cauza noastră reclamantul, ar avea calitate procesuala numai in măsura în care ar invoca ca bunul ce face obiectul darii in plata ar fi intrat in patrimoniul sau, ori promisiunea de vânzare -cumpărate naşte cel mult doar un drept de creanţa, insa si acest lucru este discutabil in virtutea drepturilor privind libertatea de contractare, capacitatea, consimţământul, cauza, ete.

O acţiune in nulitatea acestui contract de dare in plata este tot la îndemâna pârtilor contractante, pentru situaţii cu caracter special pe care părţile contractante nu au înțeles sa le invoce întrucât nu exista temei care sa duca la nulitatea actului, cu atât mai mult cu cat faptul care determina darea in plata, este efectul contractului de împrumut si in baza principiului libertăţii contractuale, părţile au înțeles sa de eficienta accesatei instituţii pe care legea o permite, nefăcând distincţie intre bunurile care pot fi date in plata, ori terţul in cazul nostru, reclamantul, invocând ca si temei al acţiunii introductive de instanţa prevederile legii nr. 17/2014 nu a interes ca de fapt aceasta lege nu exclude instituţia darii in plata, fapt ce certifica legalitatea operaţiunilor noastre.

Aşa cum a arătat pe fondul cauzei, esenţial este cronologia actelor încheiate chiar de către reclamant:

- Promisiunea de vânzare cumpărare bilaterala autentificata sub nr. X din 16.12.2020 de către Notarul Public T G, prin care s-a obligat sa cumpere teren arabil extravilan in suprafaţa de 20.000 mp, situat in comuna V, jud. O.

- Procura speciala autentificata sub nr.

X încheiata in aceiaşi zi cu promisiunea de mai sus, respectiv 16.12.2020 prin care F D I, la rândul lui împuternicit de către D G, împuternicea pe chiar reclamantul I S A sa facă acte de înstrăinare cu privire la teren arabil extravilan in suprafaţa de 20.000 mp. situat in comuna V, jud.

O si care face si obiectul promisiunii de vânzare.

Din aceste înscrisuri rezultă, de fapt, intenţia frauduloasa a reclamantului care a încheia acte ce au avut ca obiect transmiterea proprietăţii terenului extravilan tocmai către el printr-un act prin care cumpărător apărea reclamantul iar vânzător de asemenea tot reclamantul, de data aceasta in calitate de reprezentant al proprietarului, in condiţiile in care procedura de înstrăinare a bunului imobil era condiţionata de respectarea dreptului de preemțiune in conformitate cu dispoziţiile legii nr. 17/2014.

Din înşiruirea de argumente, toate in scopul de a dovedi ca pârâţii nu au respectat prevederile legii 17/2014 la încheierea actelor acestora, reclamantul spune practic ca are dubla calitate : pe de o parte ca are calitatea de promitent cumpărător al acestor terenuri dar pe de alta parte, curios are si calitatea de arendaş si este preemtor de gradul II.

Aceste doua calităţi se exclud una pe cealaltă si nu dovedesc decât ca reclamantul are încheiate tot felul de acte îndoielnice ce nu pot in niciun caz sa facă dovada interesului legitim, justificat si calităţii procesuale active cu privire la actele Încheiate de intimatul-pârât B P.

De asemenea nu se poate retine nici aplicarea art. 2031 alin. 2 NCC referitoare la revocarea procurii speciale nr. 3653/2020 .

De observat ca procura speciala nr.

X autentificata Ia BIN -T G din 09.12.2020 este un mandat gratuit, transmisibil si irevocabil, așa cum se menţionează in cuprinsul acestuia.

Prin urmare, raportat la menţiunile cuprinse in procura speciala înțelege ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 2023 NCC care prevăd ca ,, (i) Mandatarul este emis să îndeplinească personal mandatul, cu excepţia cazului în care mandantul l-a autorizat în mod expres să îşi substituie o altă persoană în executarea in tot sau în parte a mandatului.

Prin urmare procura speciala nr. X autentificata la BIN -T G in data de 09.12.2020 nu a fost nicicând revocata.

Pe de alta parte, in ce măsură o operaţiune prevăzută de lege, respectiv darea in plata, nu poate fi accesata de un subiect de drept si care este motivul pentru care terţul, care nu justifica decât nişte acte îndoielnice întocmite chiar de către el prin promovarea acţiunii, ar scoate actul pârâtului in afara cadrului legal, in afara temeiului de drept care consfinţeşte posibilitatea părţilor de a uza de acesta operaţiune.

Sintetizând, se impune respingerea apelului ca nefondat.

În probaţiune, înţelege să se folosească de probele administrate pe fondul cauzei.

Solicita judecarea cauzei si in lipsa conform art. 411 alin. 2 C.proc.civ.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01. Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantului sunt întemeiate, pentru considerente care succedă.

02.

Tribunalul reţine în acest sens faptul că în cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr.

X/26.04.2021 se arată că acesta s-a încheiat între intimatul B P, în calitate de împrumutător şi intimatul D G în calitate de împrumutat, acesta din urmă fiind reprezentat la încheierea contractului de către mandatarul F D I.

03. Conform clauzelor contractului de împrumut, reprezentarea împrumutatului D G la încheierea contractului s-a făcut de către mandatarul F D I, în temeiul procurii autentificate sub nr. X/09.12.2020.

04.

Verificând conţinutul acestei procuri Tribunalul constată că, printre operaţiunile cu care a fost împuternicit F D I de către D G nu se numără şi aceea de încheiere de contracte de împrumut, acesta fiind împuternicit exclusiv pentru operaţiunea de vânzare a unui teren arabil de 20.000 mp, situat în com.

V, jud.

O şi de a efectua orice alte operaţiuni necesare ori conexe acestei înstrăinări.

05.

Prin urmare împrumutarea unei sume de bani de la o terţă persoană în numele şi pentru mandantul D G este o operaţiune încheiată de mandatarul F D I cu depăşirea evidentă a puterilor conferite prin mandatul menţionat în cuprinsul contractului de împrumut.

06.

În aceste condiţii, singurul remediu prevăzut de lege pentru validarea contractului îl reprezintă instituţia ratificării contractului, reglementată de art. 1311 C. civ., prin care cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice cu efect retroactiv.

07.

În speţă însă nu numai că această ratificare nu a avut niciodată loc, ci persoana în numele căreia s-a încheiat contractul de împrumut, respectiv intimatul D G, a declarat că nu a luat împrumut de la numitul B P prin mandatarul F D I nici o sumă de bani şi nici nu l-a mandatat pe numitul F D I să împrumute în numele său bani de la numitul B P sau de la alte persoane, neavând nicio datorie la numitul B P şi, de altfel, necunoscându-l pe acesta (declaraţia de martor data în data de 27.12.2021 în Dosarul penal nr.

X/P/2021 de către D G – fila 17 verso dosar prima instanţă).

08. Din cuprinsul acestei declaraţii se desprind cel puţin două consecinţe şi anume:

- contractul de împrumut nu a fost ratificat de persoana împrumutată (mandant), ceea ce înseamnă că acesta nu produce efecte juridice între persoana reprezentată (D G – împrumutat) şi cocontractantul terţ (B P – împrumutător), iar mandatarul F D I răspunde personal pentru prejudiciile create terţului împrumutător, conform art. 1309-1310 C. civ.;

- suma de bani care a făcut obiectul contractului de împrumut nu a fost niciodată predată persoanei împrumutate prin contract (D G).

09.

Prin raportare la cea din urmă consecinţă, respectiv faptul că suma de bani care a făcut obiectul contractului de împrumut nu a fost niciodată predată persoanei împrumutate prin contract (D G) şi având în vedere încheierea ulterioară a contractului de dare în plată prin care D G (prin acelaşi mandatar F D I), în temeiul aceleiaşi procuri autentificate sub nr.

X/09.12.2020) transmite către B P proprietatea a două terenuri agricole care însumează 20.000 mp situate pe raza comunei V, jud.

O, Tribunalul urmează să analizeze solicitarea apelantului reclamant I S A, potrivit căreia ambele contracte sunt fondate pe o cauză ilicită, aspect pe care prima instanţă nu l-a analizat.

10.

Tribunalul reţine că în data de 16.12.2020 între intimatul D G şi apelantul I S A a intervenit promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.

X din 16.12.2020, prin care intimatul D G s-a obligat să vândă, iar apelantul I S A s-a obligat să cumpere exact aceeaşi suprafaţă de teren de 20.000 mp, care a făcut obiectul contractului de dare în plată.

11.

Totodată, Tribunalul reţine că prin contractul de arendare nr.

X/17.12.2020 înregistrat la Consiliul Local V în data de 18.12.2020 (fila 16 dosar prima instanţă), D G, în calitate de arendator, a dat în arendă către PFA I S A, în calitate de arendaş, exact aceeaşi suprafaţă de teren.

12. Conform art. 1235 C. civ., cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, iar conform art. 1236 alin. (1) C. civ., cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

13.

De asemenea, conform art. 1237 C. civ., cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, iar conform art. 1238 alin. (2) C. civ., cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

14. Referitor la condiţia prescrisă de lege referitoare la existenţa cauzei, în doctrină s-a stabilit că este necesar a se efectua o dublă distincţie: pe de o parte, între scopul mediat şi scopul imediat.

- scopul imediat (cauza proxima) denumit și „cauză a obligaţiei” este elementul obiectiv care este abstract și invariabil în cadrul anumitor categorii de contracte, astfel în contractele sinalagmatice acesta constă în prefigurarea mentală a contraprestației, în cele aleatorii, cauza imediată este reprezentată de risc, în actele cu titlu gratuit scopul imediat este intenția de a gratifica.

- Scopul mediat (causa remota), denumit și „cauza contractului”, este elementul subiectiv care este concret si variabil de la o categorie de cate juridice la alta și reprezintă în concret motivul determinant al încheierii actului juridic.

15.

Tribunalul reţine că în cauză a fost încheiat iniţial un contract de împrumut, contract care este definit de art. 2158 C. civ. ca fiind contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.

16.

Astfel, în cazul oricărui contract de împrumut de consumație, scopul imediat al împrumutatului constă în prefigurarea mintală a dobândirii dreptului de proprietate asupra lucrului ce formează obiectul derivat al contractului, respectiv asupra sumei de bani ori a altor asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, pe care le obține de la împrumutător, iar scopul imediat al împrumutătorului constă în intenția de a procura un folos împrumutatului.

17.

Cum în cauza de faţă împrumutatul D G a declarat nu doar că nu a primit suma de bani menţionată în contract ca făcând obiectul împrumutului, ci că nici nu a ştiut despre existenţa acestui contract şi că nici nu îl cunoaşte pe împrumutătorul B P, este evident faptul că respectivul contract de împrumut este lipsit de cauză, element esențial al actului juridic civil.

18. Sancţiunea lipsei de cauză este anulabilitatea contractului, conform art. 1238 C. civ., care intervine numai la cererea părţilor cocontractante şi care, deci, nu poate fi invocată de terţul apelant.

19.

Însă contractul de împrumut lipsit de cauză a fost dublat în speţă de un contract de dare în plată, prin care împrumutatul D G, deşi nu a primit nicio sumă de bani de la împrumutătorul B P, a dat în plată acestuia terenul arabil menţionat mai sus, astfel că şi acest al doilea contract apare ca fiind lipsit de cauză, deoarece este fondat pe o presupusă datorie pe care D G o avea la B P (darea în plată reprezintă o modalitate de liberare a debitorului prin care acesta execută o altă prestaţie decât cea datorată – art. 1942 alin. (1) C. civ.).

20.

Cu alte cuvinte, deşi D G nu avea nicio datorie faţă de B P, pentru că nu a primit nicio sumă de bani prin contractul de împrumut încheiat de mandatarul său cu depăşirea puterilor de reprezentare şi pe care nu l-a fi ratificat ulterior, dă în plată lui B P terenul agricol tocmai pentru stingerea acestei datorii inexistente.

21.

Cum ambele contracte sunt astfel lipsite de cauză, Tribunalul constată că întreaga operaţiune (respectiv încheierea celor două contracte conexe) a avut ca finalitate scoaterea din proprietatea intimatului D G a terenului agricol de 20.000 mp, situat pe raza comunei V, jud.

O (care făcuse anterior obiectul promisiunii de vânzare cumpărare şi a contractului de arendă încheiate cu apelantul I S A) şi trecerea acestuia în proprietatea intimatului B P.

22.

Conform art. 4 din Legea nr. 17/2014 înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune, la preţ şi în condiţii egale cu cele prevăzute în ofertă, în următoarea ordine: a) preemptori de rang I: coproprietarii, soţii, rudele până la gradul al treilea şi afinii până la gradul al treilea, în această ordine; b) preemptori de rang II: proprietarii investiţiilor agricole pentru culturile de pomi, viţă-de-vie, hamei, irigaţii exclusiv private, aflate pe terenurile ce fac obiectul ofertelor de vânzare şi/sau arendaşii.

În cazul în care pe terenurile supuse vânzării se află investiţii agricole pentru culturile de pomi, viţă-de-vie, hamei şi pentru irigaţii, prioritate la cumpărarea acestor terenuri au proprietarii acestor investiţii; c) preemptori de rang III: proprietarii şi/sau arendaşii terenurilor agricole vecine cu terenul supus vânzării, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4); d) preemptori de rang IV: tinerii fermieri; e) preemptori de rang V: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi unităţile de cercetare- dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, organizate şi reglementate prin Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi instituţiile de învăţământ cu profil agricol, în scopul cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan cu destinaţia strict necesară cercetării agricole, aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul acestora; f) preemptori de rang VI: persoane fizice cu domiciliul/reşedinţa situat/situată în unităţile administrativ- teritoriale unde este amplasat terenul sau în unităţile administrativ-teritoriale vecine; g) preemptori de rang VII: statul român, prin Agenţia Domeniilor Statului.

23.

În acest context, prin efectul corelat al celor două contracte (contractul de împrumut dublat de contractul de dare în plată), s-a ajuns la înstrăinarea suprafeţei de teren arendate de apelant, prin eludarea dispoziţiilor normative mai sus citate, apelantul având în calitate de arendaş calitate de preemptor de gradul II şi având deci prioritate la cumpărare.

24. Aşa cum s-a reţinut anterior, conform art. 1237 C. civ. cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

25.

Prin urmare, cum cele două contracte reclamate în cauză nu au avut ca scop împrumutul şi respectiv stingerea împrumutului prin darea în plată a terenului agricol (cauza acestor contracte lipsind, aşa cum s-a constatat mai sus), Tribunalul constată că lipsa cauzelor celor două contracte este dublată de o cauză ilicită comună întregii operaţiuni, respectiv aceea de eludare a dispoziţiilor imperative ale art. 4 din Legea nr. 17/2014, motiv pentru care, în temeiul art. 1238 alin. (2) C. civ., raportat la art. 1237 C. civ., urmează să constate nulitatea ambelor contracte pentru cauză ilicită.

26.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul va admite apelul şi va schimba sentinţa apelată, în sensul că va admite cererea de chemare în judecată şi va constata nulitatea contractului de împrumut autentificat sub nr.

X/26.04.2021 şi a contractului de dare în plată autentificat sub nr.

X/20.05.2021.

27.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., intimaţii urmează să fie obligaţi să plătească apelantului cheltuielile de judecată necesitate de derularea procedurilor judiciare, respectiv suma de 2.975 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă (1.475 lei taxă de timbru – fila 13 şi 1.500 lei onorariu de avocat – fila 84) şi suma de 737,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (taxă de timbru – fila 22).

Data publicarii pe portal: 16.12.2024