Sentință civilă nr. 345 din 28.05.2024

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

I. Susţinerile părţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr.

X/104/2023, reclamanta SC P SRL a chemat în judecată pârâtul S M S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata unor despăgubiri către reclamantă astfel:

- 1.983.649,80 lei reprezentând beneficiu nerealizat (din care 198.364,98 lei reprezentând beneficiu nerealizat în anul 2023 aferent suprafeţei de 33 ha arendate subscrisei de către pârât conform contractului de arenda nr.

X din 06.12.2021 și 1.785284,82 lei reprezentând beneficiu nerealizat pentru anii agricoli 2024-2032, pe care reclamanta l-ar fi obținut în cei 9 ani agricoli rămași până la ajungerea la termen a contractului), actualizată cu rata inflației, plus dobânda legală aferentă;

- obligarea paratului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În fapt, între S.C.P S.R.L. și d-nul S M S în calitate de proprietar al terenului agricol în suprafață de 33 ha situat în Tarlaua X, Parcela 2/2 din extravilanul comunei O jud.

O, s-a încheiat contractul de arendare nr.X din 06.12.2021 pentru o perioadă de 10 ani (de la data de 01.01.2022 până la data de 31.12.2032), înregistrat la Consiliul Local O sub nr.X din 28.12.2021.

În cursul anului 2022, prin adresa nr. X/20.08.2022, pârâtul S M S a notificat societatea reclamantă, în sensul că înțelege să rezilieze unilateral contractul de arendare menționat mai sus, fără a invoca vreun motiv anume.

Societatea reclamantă i-a comunicat pârâtului cu adresa nr. X 5/20.08.2022, faptul că rezilierea unilaterală nemotivata a contractului de arendare este interzisă conform clauzelor contractuale, și că nu este de acord cu aceasta.

Pârâtul a încetat corespondența cu societatea reclamantă, iar în luna septembrie 2022 S.C.P S.R.L. a procedat la înființarea culturii de toamnă (grâu) pe suprafața de 33 ha arendate conform contractului sus-menționat.

După ce a înființat cultura de grâu pe cele 33 ha arendate, în aceeași lună (septembrie 2022) societatea reclamantă a primit o adresă de la societatea comercială S.C.R A S.R.L.

O, prin care i se punea în vedere să elibereze suprafața de teren de 33 ha menționată mai sus, deoarece această societate ar deține contract de arendare valabil înregistrat la Primăria O, fără însă a prezenta în copie ori indica eventual vreun număr de contract de arendare.

Societatea reclamantă, având contract de arendare aflat în curs de derulare pentru suprafața de 33 ha, valabil încheiat cu proprietarul (pârâtul S M S) până în anul 2032, a refuzat să elibereze această suprafață de teren agricol, mai ales că în temeiul contractului de arendă menționat mai sus, în luna septembrie 2022 înființase în totalitate cultura de grâu pe toată această suprafață, situație pe care a comunicat-o în scris și S.C.R A S.R.L.O.

În perioada 12-15 noiembrie 2022, fără să anunțe, în mod abuziv, terțul S.C.R A O a procedat la desființarea prin discuire a culturii de grâu înființate de S.C.P S.R.L. în luna septembrie 2022, pe întreaga suprafața de 33 ha teren agricol situat în Tarlaua X, Parcela 2/2 din extravilanul comunei O, jud.

O.

După distrugerea în totalitate a culturii de grâu înființate de reclamanta S.C.P S.R.L., terțul S.C.R A S.R.L.

O a înființat propria cultură de grâu pe cele 33 ha care fuseseră arendate reclamantei de pârâtul S M S prin contractul de arendare nr.

X din 06.12.2021, susținând verbal, fără a prezenta niciun înscris, că are contract de arendare încheiat cu proprietarul (cu pârâtul S M S) înregistrat la Consiliul Local O.

Au sesizat imediat Primăria și Consiliul local O despre această distrugere și tulburare a derulării contractului de arendare, care prin adresa nr.

X din 25.11.2022 a comunicat că se confirmă sesizarea reclamantei, în sensul că o comisie pentru soluționarea litigiilor care s-a prezentat la fața locului a constatat că pe suprafața de 33 ha proprietatea pârâtului Stoica Marin, cultura de grâu înființată în luna septembrie 2022 a fost desființată prin discuire.

Procedând astfel, cu acordul pârâtului S M S terțul S.C.R A a produs iremediabil un prejudiciu însemnat, ocupând și suprafața de teren de 33 ha menționată mai sus, pe care a înființat la rândul său (după distrugerea prin discuire a culturii agricole înființate de reclamantă), o nouă cultură agricolă proprie (tot cu grâu).

A notificat pe pârâtul S M S prin executorul judecătoresc cu adresa nr.

X/N/2023 din 15.02.2023, ca de îndată să ia toate măsurile necesare pentru încetarea tulburărilor de drept și de fapt produse de S.C.R A S.R.L.

O, să comunice masurile luate și să contacteze reprezentanţii reclamantei pentru a acționa împreună în acest sens, în caz contrar fiind nevoiți să îl acționeze în judecată pentru a răspunde pentru evicțiune și pentru plata prejudiciului cauzat, dar acesta a rămas în pasivitate totală, nerăspunzând solicitărilor.

A calculat prejudiciul produs societății reclamante conform notei de calcul anexa la prezenta acțiune prin utilizarea producţiei medii la ha în ultimii cinci ani agricoli înregistrată în evidenta contabilă a S.C.P S.R.L.

A rezultat astfel un prejudiciu creat societății reclamante în urma evicțiunii totale în sumă de 198.364,98 lei pentru anul agricol 2023, și de 1.785284,82 lei reprezentând beneficiu nerealizat în cei 9 ani agricoli rămași până la ajungerea la termen a contractului, modul de calcul fiind detaliat în nota anexă.

Din motivele expuse mai sus, a solicitat să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.

În drept, şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6.1 lit. b) și c) din contractul de arendare nr. X din 06.12.2023 încheiat între părți și pe dispozițiile N.C.C.

Pârâtul S M S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de către SC P SRL împotriva sa pentru următoarele motive:

Prin adresa înaintată către SC P SRL la data de 20.08.2022, a denunţat unilateral contractul de arendă nr.

X din 06.12.2021, înregistrat în registrul de evidenţă al Consiliului local al comunei O la numărul X din 28 .12.2021, denunţarea făcându-se în temeiul art. 1276 alin (2) din Codul civil, articol care prevede că, în contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.

Pârâtul a apreciat că denunţarea unilaterală a unui contract de arendă este un drept potestativ, care permite titularului să se răzgândească după încheierea unui contract, chiar şi după ce executarea acestuia a început, este un efect al acestui act juridic prin care se acordă uneia dintre părţi sau amândurora, posibilitatea de a ieşi din contract anticipat, fără a se pune în discuţie vreo neexecutare contractuală, contractului de arendă fiindu-i opozabile aceste prevederi legale, deoarece este o varietate a contractului de locaţiune.

Din perspectiva sa, în calitate de arendator, după denunţarea unilaterală, a putut să încheie şi să înregistreze un alt contract dc arendă, cu un alt arendaş, deoarece notificarea comunicată de pârât arendaşului SC P SRL nu a fost contestată în instanţă şi-au produs efecte, iar libertatea de voinţă a proprietarului nu poate fi îngrădită în ceea ce priveşte modul în care doreşte să-şi administreze terenul.

La data la care a notificat arendaşul, terenul în suprafaţă de 33 ha situat în T 71, P 2/2 era liber, cultura fiind recoltată de pe el, nu putea fi vorba despre înfiinţarea unei alte culturi deoarece, conform tuturor uzanţelor, durata unui an agricol este de 12 luni, definiţia unui an agricol spune că acesta reprezintă perioada de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, şi strângerea recoltei din anul în curs iar definiţia unui an agricol spune că acesta reprezintă perioada de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor şi strângerea recoltei din anul în curs, anul agricol începând la data de 1 octombrie, terenurile având nevoie de un repaus vegetativ până la înfiinţarea noilor culturi.

Prin acţiunea înregistrată, reclamanta SC P SRL solicită despăgubiri reprezentând atât beneficiul nerealizat pentru anul 2023 de pe suprafaţa de 33 ha teren cât şi beneficiul nerealizat pe care l-ar fi obţinut în următorii 9 ani agricoli rămaşi până la ajungerea la termen a contractului, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art.6.1.lit b şi c din contractul de arendare cu privire la obligaţia arendatorului de a garanta pe arendaş împotriva evicţiunii totale sau parţiale, fapt ce nu poate fi reţinut împotriva pârâtului, deoarece, evicţiunea este definită ca pierderea totală sau parţială, a posesiei, adică a exercitării în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către o persoană care îl stăpâneşte şi care se comporta ca un proprietar al acelui bun, ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc, în favoarea unei terţe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru, iar arenda este definită ca fiind o cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăţi, folosirea, exploatarea unui bun astfel cedat, în cazul de faţă nefiind sub nici o formă vorba de evicţiune, aşa cum este definită dc art. 1695 alin 1 din NCC, care prevede că vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut, între aceşti termeni nefiind nici o legătură.

Prejudiciul a fost definit ca dauna provocată altor persoane sau altor bunuri în mod voluntar sau involuntar, răspunderea în cauzarea unui prejudiciu este reglementată de art. 1357 din NCC care prevede că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Legal, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Răspunderea civila delictuală presupune întrunirea tuturor condiţiilor enunţate, existenţa acestora trebuie obligatoriu probată, ori, în cazul de faţă nu este probată nici una dintre aceste condiţii.

Răspunderea civilă din prezenta cauză ar fi atrasă în situaţia în care, cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudenţă, s-a produs un prejudiciu reclamantului care, în cazul de faţă, legal, nu face dovada prejudiciului, în culpa pârâtului, nu poate fi reţinută această faptă, deoarece, personal nu a provocat nici o daună, a anunţat arendaşul într-un termen rezonabil, că nu mai doreşte o relaţie contractuală cu acesta, nu înţelege de ce a înfiinţat culturi pe teren fără să ţină cont de dorinţa proprietarilor şi fără să respecte uzanţele în ceea ce priveşte înfiinţarea culturilor agricole înainte de data de 1 octombrie, dată care anunţă începerea anului agricol, de ce nu a atacat în instanţă notificarea pe care pârâtul i-a trimis-o, şi, făcând abstracţie de toate acestea, a înfiinţat aşa cum susţine, cultura de grâu în luna septembrie 2023, după ce pârâtul încheiase un alt contract de arendă, după ce noul arendaş îl somase să-i lase liber terenul.

Un alt aspect legat de contractul de arendă denunţat este acela că, încheierea şi semnarea lui trebuia făcută prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea, fără rezerve, a unei oferte de a contracta, pe principiul bunei-credinţe de care trebuie să dea dovada părţile în iniţierea si desfăşurarea negocierilor pentru încheierea contractului.

La încheierea contractului, arendaşul i-a propus un nivel de arendă mult sub cel stabilit cu ceilalţi arendatori, l-a asigurat că este favorizat deoarece a arendat suprafaţa de teren mare, nivelul arendei pe care o primeşte este mult mai avantajos fată de cel primit de ceilalţi arendaşi, evident aceasta fiind o minciună, pârâtul fiind indus în eroare şi determinat să semneze acest contract.

Ulterior a aflat că, primea o arendă mai mică cu aproximativ 300 lei/ha faţă de ceilalţi arendatori.

Pentru a fi valabil exprimat si a produce efecte juridice, consimţământul trebuie dat în cunoştinţă de cauză şi în deplină libertate, respectiv să nu fie afectat de vicii care să-l altereze.

În acest sens, dispoziţiile art. 1204 NCC statuează, cu referire la condiţiile consimţământului, ca acesta trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunoştinţă de cauză.

Potrivit art. 1206 NCC consimţământul este viciat atunci când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta, sau în caz de leziune.

Consideră pârâtul că, în cazul de faţă, consimţământul său a fost surprins prin dol-viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea, în mod fraudulos, de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări care se cuvenea sa fie dezvăluite ori, art. 1204 NCC statuează, cu referire la condiţiile consimţământului, că acesta trebuie sa fie serios, liber şi exprimat in cunoştinţă de cauză.

Deoarece dolul presupune un element material si unul intenţional ori subiectiv, sub aspectul elementului material legislaţia în vigoare acorda atenţie nu doar faptului comisiv (acţiunea, constând în folosirea de manopere frauduloase, de natură să provoace eroarea), ci şi faptului omisiv (atitudinea negativă, de a nu aduce la cunoştinţă celeilalte părţi împrejurări care trebuia sa fie dezvăluite) în cazul de faţă acestea sunt dovedite, iar pârâtul, fără aceste mașinațiuni, este evident ca nu ar fi semnat acest contract de arendă.

Deoarece solicitările reclamantei nu sunt fundamentate, faţă de cele prezentate, pe cale de consecinţă, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

II. Cercetarea judecătorească

La solicitarea instanţei reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că la data introducerii prezentei acțiuni de către reclamantă (ca și în prezent), contractul de arendare nr.

X din 06.12.2021 încheiat între S.C.P S.R.L. și pârâtul S M C pentru o perioadă de 10 ani (de la data de 01.01.2022 până la data de 31.12.2032), înregistrat la Consiliul Local O sub nr.

X din 28.12.2021, era reziliat unilateral de către pârât, cu dezacordul reclamantei.

Așa cum recunoaște în întâmpinare, paratul S M C a comunicat Primăriei O rezilierea unilaterală a contractului de arendare menționat mai sus cu adresa nr. X/12.09.2022, pe care paratul a depus-o in copie la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.

Pârâtul a comunicat Primăriei O încheierea unui nou contract de arendare cu o altă persoană juridică, respectiv cu S.C.

R A S.R.L. pe care l-a înregistrat la Primăria O sub nr.

X din 10.09.2022 (cu 2 zile înainte ca paratul să comunice primăriei rezilierea unilaterala a contractului de arendare nr.

X/06.12.2021), pe care l-a depus la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.

Rezilierea unilaterală a contractului de arendare nr.

X/06.12.2021 și-a produs toate efectele, în sensul că terenul a fost preluat fără acordul societăţii reclamante de către noul arendaș S.C.

R A S.R.L., care după ce a distrus prin discuire cultura de grâu înființată de reclamanta, a reînfiinţat cu cheltuială proprie cultura de grâu pentru anul agricol 2023, iar in toamna anului 2023 a înfiinţat cultura de grâu pentru anul agricol 2024.

Totodată, la solicitarea instanţei, pârâtul a precizat că înţelege să solicite anularea contractului de arendă pentru existenţa în cauză a dolului, ca viciu de consimţământ.

Suplimentar faţă de cele arătate în cuprinsul întâmpinării cu privire la acest aspect, pârâtul a mai arătat că la încheierea contractului de arendă, negocierile au avut loc între el, ca proprietar și dl.

P I, despre care ulterior a aflat că nu are nici un fel de calitate, nici măcar de reprezentare a intereselor acestei firme, administrator fiind o cu totul altă persoană pe care pârâtul nu o cunoaşte.

A precizat că dl P I l-a asigurat că nivelul arendei pe care urma să o primească este cel mai bun dar, ulterior a aflat că nivelul arendei primite de el era cel mai scăzut, diferența dintre acest nivel și cel al celorlalți arendatori care aveau încheiate contracte de arendă cu aceeași societate fiind cu aproximativ 300 lei/ha mai mic.

Arăt că a dorit să încheie contract de arendă cu o societate al cărui administrator să fie d-l P I, nicidecum o cunoștință, rudă, prieten sau orice altă persoană cunoscută de acesta și străină lui.

A apreciat pârâtul că dezavantajele sale sunt clare şi consideră că este grav afectat, deoarece consimțământul său a fost viciat.

Mai consideră că prejudiciul despre care se face vorbire nu a fost creat din cauza sa, deoarece la data la care el a anunțat arendașul ca nu mai doreşte sub nici o formă continuarea relației contractuale, terenul se afla în repaus vegetativ, recolta fusese ridicată dar, arendașul SC P SRL, forțând nota, a înființat cultură de grâu în luna august, deși anul agricol, conform tuturor uzanțelor, începe la data de 1 octombrie.

Precizarea nu a fost întemeiată în drept şi nu au fost solicitate alte probe în dovedirea cererii, în afara înscrisurilor depuse la dosar o dată cu întâmpinarea

Pentru soluţionarea litigiului, au fost admise şi administrate proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială cu cei doi martori propuşi de către reclamantă, respectiv numiţii A T şi G F şi proba constând în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea agricultură, întocmit de către dl. expert C A.

III. Considerentele soluţiei pronunţate

01.

În cauză se impune a se analiza cu prioritate solicitarea pârâtului de anulare a contractului de arendă pentru existenţa în cauză a dolului, ca viciu de consimţământ, deoarece numai în situaţia în care se constată validitatea contractului, se poate trece la verificarea temeiniciei cererii de chemare în judecată.

02.

Din considerentele solicitării pârâtului de anulare a contractului, Tribunalul reţine că acesta invocă faptul că a fost indus în eroare la semnarea contractului, în sensul că i s-a spus că nivelul arendei pe care o primeşte este mult mai avantajos faţă de cel primit de ceilalţi arendaşi, însă ulterior a aflat că primea o arendă mai mică cu aproximativ 300 lei/ha faţă de ceilalţi arendatori.

03.

Ulterior, în precizările formulate în cauză, pârâtul a mai susţinut că la încheierea contractului de arendă, negocierile au avut loc între el, ca proprietar și dl.

P I, despre care ulterior a aflat că nu are nici un fel de calitate în cadrul societăţii, administrator fiind o cu totul altă persoană pe care pârâtul nu o cunoaşte.

04. Aşa cum chiar pârâtul a arătat în cererile sale, dolul presupune un element material si unul intenţional ori subiectiv, iar sub aspectul elementului material acesta poate fi deopotrivă comisiv sau omisiv.

05.

Totodată însă pentru constatarea existenţei acestui viciu de consimţământ, este necesară dovedirea acestor manopere dolosive pe care partea care susţine că a fost indusă în eroare, arată că le-a făcut cocontractantul său, pentru că, în conformitate cu art. 1214 alin. (4) C. civ. dolul nu se presupune.

06.

Având în vedere că pârâtul nu a făcut în niciun fel dovada celor susţinute, în raport de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., conform căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, Tribunalul nu poate reţine afirmaţiile pârâtului referitoare la existenţa în cauză a unor manopere dolosive din partea cocontractantului său, motiv pentru care nu poate ajunge la concluzia că în cauza de faţă, consimţământul pârâtului la încheierea contractului de arendă a fost obţinut de reclamantă prin inducerea acestuia în eroare.

07. Mai mult decât atât, actele cu caracter dolosiv indicate de pârât nu pot fi apreciate ca fiind acte de inducere în eroare, prin raportare la dispoziţiile normative în vigoare.

08.

Astfel, pentru a se putea constata existenţa dolului este necesar, conform art. 1214 C. civ. cel care invocă dolul să se fi aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

Totodată, conform art. 1214 alin. (2) C. civ.,

partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

09.

Textul de lege astfel citat face referire la condiţiile erorii ca viciu de consimţământ, pentru că dolul nu este altceva decât o eroare provocată, astfel că, deşi este exclusă condiţia ca eroarea provocată prin dol să fi fost esenţială la încheierea contractului, legea nu exclude şi condiţia ca eroare să nu fi fost scuzabilă, aspect stabilit de art. 1208 C. civ., conform căruia contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile.

10.

Cu alte cuvinte, pentru a se putea reţine incidenţa dolului ca viciu de consimţământ, este necesară nu doar dovada manoperelor dolosive întreprinse se cocontractant, ci trebuie îndeplinită şi condiţia ca eroarea provocată să nu constea într-o informaţie uşor accesibilă persoanei care se consideră vătămată prin dol.

11.

Sub acest aspect, în cauza de faţă, Tribunalul constată că pârâtul avea la îndemână atât informaţiile legate de preţul practicat pe piaţa liberă în contractele de arendă, cât şi posibilitatea de a solicita persoanei cu care susţine că a negociat încheierea contractului dovada calităţii sale de reprezentant al societăţii cu care a contractat.

12.

De altfel, singurul argument pentru care pârâtul susţine că nu ar mai fi încheiat actul este doar cel legat de valoarea arendei, arătând că prejudiciul său constă în aceea că primea o arendă mai mică cu aproximativ 300 lei/ha faţă de ceilalţi arendatori

13.

Or acest aspect nu reprezintă decât un eventual argument pentru invocarea leziunii, ca viciu de consimţământ, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1221 alin. (1) C. civ., conform cărora există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii.

14.

Aşa fiind, Tribunalul constată că dolul invocat de pârât, pe lângă faptul că nu a fost dovedit, nu poartă asupra unor informaţii inaccesibile pârâtului, astfel că nu se poate reţine existenţa acestui viciu de consimţământ, cererea de anulare a contractului pentru acest motiv fiind neîntemeiată.

15. În aceste condiţii, analizând temeinicia cererii de chemare în judecată, Tribunalul o găseşte întemeiată pentru considerentele ce succedă.

16.

Tribunalul reţine în acest sens că, după ce între reclamanta S.C.

P S.R.L., în calitate de arendaş și pârâtul S M S în calitate de arendator, s-a încheiat un contract de arendă a pentru suprafață de 33 ha situat în Tarlaua X, Parcela 2/2 din extravilanul comunei O jud.

O, care a primit în evidenţele reclamantei nr.

X/06.12.2021 şi care a fost înregistrat la Consiliul Local O sub nr.

X/28.12.2021.

17.

Deşi contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani agricoli, începând cu anul agricol 2022-2023 (de la data de 01.01.2022 până la data de 31.12.2032), în cursul anului 2022, prin adresa nr.

X/20.08.2022, pârâtul S M S a notificat societăţii reclamante rezilierea unilaterală a contractului.

18.

Totodată, în data de 10.09.2022, pârâtul a încheiat cu o altă societate comercială de profil, R A SRL, un nou contract de arendare pentru aceeaşi suprafaţă de teren, contract care a fost înregistrat la Consiliul Local O sub nr.

X/10.09.2022 (fila 31).

19.

Tribunalul reţine de asemenea că societatea reclamantă a însămânţat terenul şi pentru anul agricol 2023-2024, comunicându-i arendatorului faptul că nu are dreptul să rezilieze unilateral contractul, însă cultura astfel înfiinţată a fost distrusă de lucrătorii societăţii cu care a fost încheiat cel de-al doilea contract de arendare şi care a înfiinţat propria cultură.

20.

Aceste aspecte sunt dovedite prin declaraţiile date în cauză de martorii audiaţi (filele 53-54) şi prin constatările comisiei de litigii din cadrul Primăriei O – (fila 11) şi constatările organelor de poliţie (filele 73-74) şi nu au fost de altfel contestate de pârât.

21. În aceste circumstanţe, Tribunalul constată că pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale ce îi reveneau, atât în puterea legii, cât şi a stipulaţiilor contractuale.

22.

Astfel, art. 1778 alin. (1) C. civ. prevede că locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare, în vreme ce alin. ( 2) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte.

23.

În cuprinsul acestei secţiuni se arată că locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă: a) să predea locatarului bunul dat în locaţiune, b) să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii; c)să asigure locatarului liniştită şi utilă folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii.

24.

De asemenea, conform art. 1794 C. civ. dacă un terţ pretinde vreun drept asupra bunului dat în locaţiune, locatorul este dator să îl apere pe locatar chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt.

Dacă locatarul este lipsit în tot sau în parte de folosinţa bunului, locatorul trebuie să îl despăgubească pentru toate prejudiciile suferite din această cauză.

25. Ultimul temei legal reglementează răspunderea locatorului pentru evicţiune, respectiv pentru pagubele cauzate locatarului în situaţia în care un terţ invocă un drept cu privire la bunul care face obiectul contractului de locaţiune.

26.

Cum regulile contractului de locaţiune se aplică şi contractului de arendă, arendatorul este deci obligat să îl despăgubească pe arendaş pentru toate prejudiciile suferite de acesta din urmă, ca urmare a unei tulburări de drept venite din partea unui terţ, care a avut drept consecinţă lipsirea sa de bunul care face obiectul arendei.

27.

Această ipoteză se verifică şi în cauza de faţă, deoarece terţul R A SRL, invocând contractul de arendă intervenit între acesta şi pârât, a lipsit pe reclamantă în totalitate de terenul arendat, iar acest lucru s-a desfăşurat cu concursul şi chiar din iniţiativa pârâtului arendator.

28.

Susţinerile pârâtului potrivit cărora avea dreptul de a denunţa unilateral contractul în temeiul art. 1276 alin (2) din Codul civil, respectiv că denunţarea unilaterală a unui contract de arendă este un drept potestativ ce permite titularului să se răzgândească după încheierea unui contract, chiar şi după ce executarea acestuia a început şi să pună capăt contractului fără să mai ceară acordul celeilalte părţi sunt neîntemeiate.

29.

Conform art. 1276 alin. (1) C. civ. dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atâta timp cât executarea contractului nu a început, iar conform alineatului (2) al aceluiaşi articol în contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.

30.

Textul de lege citat reglementează două situaţii distincte, respectiv denunţarea unilaterală a contractului în contractele cu executare dintr-o dată (uno ictu), în care dreptul nu poate fi exercitat decât dacă executarea contractului nu a început şi denunţarea unilaterală a contractelor cu executare succesivă, în care acest drept poate fi exercitat, aşa cum susţine şi pârâtul, şi după începerea executării contractului.

31.

Ambele tipuri de denunţări unilaterale sunt însă condiţionate de o stipulaţie contractuală în acest sens, astfel cum se prevede în partea introductivă a articolului, în care se arată că denunţarea unilaterală poate fi exercitată numai dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi.

32.

Condiţia este pe deplin aplicabilă atât contractelor cu executare uno ictu, cât şi contractelor cu executare succesivă încheiate pentru o perioadă determinată şi nu este altceva decât expresia forţei obligatorii a contractului, reglementată de art. 1270 C. civ., conform căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

33.

Doar în situaţia în care contractul este încheiat pe durată nedeterminată, legea autorizează denunţarea lui unilaterală la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform art. 1277 C. civ., doar sub condiţia respectării unui termen rezonabil de preaviz.

34.

Prin urmare, cum contractul de arendă din prezenta cauză a fost încheiat pentru un anumit termen, respectiv pentru o perioadă de 10 ani, iar în cuprinsul acestui contract nu a fost stipulată o clauză care să permită pârâtului denunţarea lui unilaterală, aceasta s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale mai sus citate, astfel că nu produce efectul scontat de pârât.

35.

Pe cale de consecinţă, cum pârâtul nu avea dreptul să denunţe unilateral contractul, încheierea unui nou contract de arendă cu un terţ, în perioada de derulare a contractului încheiat anterior cu reclamanta a dus la evingerea acesteia din urmă, astfel că, faţă de dispoziţiile normative anterior menţionate, pârâtul urmează să fie obligat să repare prejudiciul produs reclamantei prin lipsirea totală a acesteia de bunul care face obiectul contractului de arendă.

36.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii, în cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea agricolă, care a stabilit atât valoarea prejudiciului aferent anului agricol 2022-2023, cât şi valoarea beneficiului nerealizat în perioada de 9 ani, în care contractul trebuia să se afle în derulare, cuprinsă în anii agricoli 2023-2024 şi 2031-2032.

37.

Tribunalul urmează să dea valoare juridică acestei expertize şi să stabilească astfel că pârâtul datorează reclamantei suma de 134.391,69 lei, reprezentând prejudiciu aferent anului agricol 2022-2023, izvorât din contractul de arendare nr.

X/06.12.2021, înregistrat la Consiliul Local al Comunei O sub nr.

X/28.12.2021, precum şi suma de 533.845,62 lei, reprezentând beneficiu nerealizat în perioada de 9 ani cuprinsă în anii agricoli 2023-2024 şi 2031-2032.

38. Se mai cuvine menţionat faptul că pârâtul nu a participat activ la desfăşurarea procesului, în sensul că nu s-a prezentat în instanţă, nu a cerut probe şi nu a obiectat cu privire la rezultatul expertizei.

39.

Abia după încheierea dezbaterilor pe fond a solicitat în temeiul art. 400 C. proc. civ. repunerea pe rol a cauzei, motivat de faptul că nu a fost citat cu o copie a raportului de expertiză, însă această cerere nu poate să fie luată în seamă, deoarece se opun în acest sens dispoziţiile art. 394 C. proc. civ., conform cărora după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

01.

Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâtul este partea care a pierdut procesul, faţă de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., acesta urmează să fie obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată necesitate de prezenta procedura judiciară, respectiv taxa de timbru în cuantum de 10.287,45 lei, calculată proporţional pretenţiilor admise (668.245,31 lei) şi onorariu de expert în cuantum de 2.421 lei, urmând să ia act că onorariile de avocaţi vor fi solicitate de către reclamantă pe cale separată.

Data publicarii pe portal: 08.10.2024