Decizie nr. 555 din 17.09.2024

Prin sentinţa civilă nr.

X/02.10.2023, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr.

X/311/2023, a fost admisă cererea formulată de reclamantul M C în contradictoriu cu pârâţii COMISIA JUDEŢEANĂ O PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, COMISIA LOCALĂ O M PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, M A, C S, M N, M S A, G L M, M T.

S-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. X/2 din 11.07.2003, în sensul radierii cetăţenilor M G, C S, M A şi M N, cu restul menţiunilor neschimbate.

A fost obligată pârâta Comisia locală de fond funciar a com.

O M să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţenilor M N, M G şi M C, în calitate de moştenitori ai defunctului M I asupra aceloraşi suprafeţe de teren din titlul de proprietate menţionat anterior.

A fost obligată pârâta Comisia judeţeană de fond funciar O să elibereze titlul de proprietate conform celor menţionate anterior.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 1000 lei, către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea pârâtului M A privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant nulitatea absolută şi parţială a titlului de proprietate nr.

X/2/11.07.2003 (fila 7), în sensul radierii de pe titlul de proprietate a pârâţilor: M A, C S, M N şi a autorului M G, ca fiind persoane neîndreptăţite la reconstituire, cu obligarea celor două comisii să elibereze un alt titlu de proprietate pe care să nu mai figureze înscrişi pârâţii menţionati anterior şi autorul M G.

Din cuprinsul certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 eliberat de fostul Notariat de Stat al jud.

O în dosarul nr.

X/1973 (fila 8) moştenitori al autorului M I a fost identificat numai reclamantul M C, în calitate de descedent de gr.

I, iar renunţători au fost M N, C S, M G şi M A.

Instanţa a reţinut că moştenitorii care au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul M I sunt M G, M C, M N, M A şi C S, aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă de pârâta Comisia locală a com.

O M (filele 41-42), fără a se identifica însă efectiv cererile depuse de aceştia, fiind depus numai copia registrului de cereri (fila 75), care cuprinde poziţia nr. 769 din care ar rezulta că aceştia au depus cerere de reconstituire pentru autorul M I, fără a se identifica corespunzător şi pentru ce anume s-a formulat această cerere sau aceasta viza toate suprafeţele care au aparţinut autorului sau se refereau şi la mama pârţilor, aşa cum afirmă pârâtul M A în cuprinsul întâmpinării depuse la fila 50, prin prisma titlului de la fila 59.

Conform certificatului de moştenitor indicat anterior, numai M N şi C S au renunţat expres la succesiunea autorului M I, pe baza declaraţiilor 605 şi 606/1973, pentru M G şi M A s-a luat act că aceştia nu sunt moştenitori în accepţiunea art. 700 VC.civ. de la 1865.

Potrivit art. 700 VC.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.

Potrivit art. 694 VC.civ., cel care a acceptat succesiunea nu mai poate reveni asupra acceptării, opţiunea succesorală fiind un act juridic unilateral şi, în principiu, irevocabil.

De asemenea, opţiunea succesorală este un act juridic indivizibil, nefiind posibilă acceptarea în parte a moştenirii (a unor bunuri din moştenire şi renunţarea la rest).

Art.

III din Legea 169/1997 stabilește că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.

Alin. 2 al art. indicat anterior dispune că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 11/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire, în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din vechiul Cod civil de la 1864, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.

Conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, (1) stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. (...)

Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră se face numai în baza unei cereri, care se depune la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează fi reconstituit dreptul de proprietate.

Același act normativ stabilește și un termen-limită până la care poate fi depusă această cerere, sub sancțiunea decăderii.

Termenul a fost prelungit succesiv, ultimul fiind cel instituit prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 247/2005), mai exact, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), modificată prin titlul VI din Legea nr. 247/2005:

„Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art.

III din Legea nr. 169/1997.

Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite.

Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv (...)“.

Conform art. 9 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 18/1991, cererea va cuprinde calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate are ca efect investirea autorităților publice competente și obligarea acestora de a rezolva cererea, în temeiul Legii nr. 18/1991, iar nedepunerea unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, rep. la primăria localității în a cărei rază se află terenul, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a proprietății funciare.

Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislația fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi.

Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situației anterioare luării acelor măsuri antinaționale începând cu reforma agrară din 1945 și următoarele legi care au desființat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înființând în schimb proprietatea cooperatistă.

În atare situație, instanța a apreciat că M N şi C S nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât, deşi au formulat cerere de reconstituire (chiar dacă cuprinsul acesteia nu poate fi identificat), potrivit art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991, aceştia, conform menţiunilor cuprinse în certificatul de moştenitor nr. 248/1973, sunt renunţători la succesiunea autorului M I şi aceştia nu mai puteau fi recunoscuţi moştenitori ai autorului de rol prin formularea cererii în temeiul Legii nr. 18/1991, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei instanţei supreme menţionată anterior.

Pentru M G şi M A, în aplicarea aceleaşi decizii, cererea de reconstituire constituia act de acceptare a succesiunii autorului pentru imobilele care au făcut obiectul cererii, dar instanţa a reţinut că situaţia acestora este incertă în privinţa cuprinsului cererii, respectiv dacă cea înregistrată sub nr.

X/1991 se referă într-adevăr la suprafeţe din titlul de proprietate în litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea 18/199, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

De asemenea, conform art. 11 din HG nr. 890/2005 „Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar.

Când sunt mai mulţi moştenitori cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei”.

Totodată, potrivit art. 51 alin. (l) din Legea nr. 18/1991 „Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale”, iar potrivit art. 6 lit. e) din HG nr. 890/2005, „Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale: ... e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale. împreună cu proiectele de delimitare şi parcelare”.”

Din interpretarea acestor dispoziţii normative, instanţa de fond a reţinut că, rezultă că, în lipsa depunerii la comisia locală a unei cereri de reconstituire, întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate este lipsită de fundament, pentru că recunoaşterea dreptului de proprietate se poate face doar dacă se face dovada declanşării acestei proceduri printr-o cerere adresată comisiei locale de către persoana care se consideră îndreptăţită la reconstituire.

Mai mult decât atât, în lipsa unei hotărâri de validare dată de comisia judeţeană cu privire la propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate înaintată de comisia locală, ca urmare a demarării procedurii de reconstituire, dreptul la reconstituire a persoanei care a formulat cerea nu a luat fiinţă.

În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut că pentru M G şi pârâtul M A nu s-au înfăţişat dovezi concrete cu privire la cuprinsul cererii de reconstituire şi nici cu privire la validarea dreptului proprietate legat de această cerere, singurul înscris în temeiul căruia au solicitat instanţei să se reţină calitatea acestora de moştenitori fiind tabelul din registrul de cereri, aşa cum a menţionat comisia locală.

În conformitate cu art. 249 C.pr.civ., sarcina probei în procesul civil revine celui care face o susţinere, iar în cauza de faţă pentru M G şi pârâtul M A trebuia să se realizeze această dovadă că sunt îndreptățiți la emiterea titlului de proprietate pentru suprafeţele înscrise în cererea formulată.

Prin urmare, aceştia aveau obligaţia de a face dovada faptului că s-au adresat comisiei locale cu o cerere pentru recunoaşterea drepturilor lor relative la titlul în litigiu, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar şi că, urmare a acestei cereri, a fost eliberată adeverinţa de proprietate depusă la fila 43,.

Cu nr.

X/20.12.1991 şi au fost mai apoi validaţi de comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar.

Cei indicaţi sau moştenitorii lui M G aveau astfel de făcut proba unor fapte pozitive concrete (depunerea cererii, emiterea adeverinţei de proprietate, înscrierea lor în anexele de validare).

Din această perspectivă, pe tărâm procesual, instanţa a apreciat că M G (moştenitorii acestuia) şi pârâtul M A sunt culpabili de faptul că nu au solicitat ori nu au păstrat un exemplar de pe cererea adresată comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar şi înregistrată de aceasta, având în vedere că adeverinţa de proprietate depusă la dosar nu face dovada că este în legătură cu cererea indicată, pentru a putea face dovada într-un astfel de litigiu a drepturilor lor.

În conformitate cu art. 9 alin. 4 şi 5 din Legea 18/1991 rep., cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moştenitor, suprafaţa de teren solicitată, cerere la care va ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi calităţii solicitantului.

Potrivit art. 11 alin. 3 din acelaşi act normativ, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situaţiei terenurilor deţinute de CAP la 1.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localităţii.

Pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptăţită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoţită de actele doveditoare.

Calitatea de moștenitor a unuia sau a altuia dintre descendenţi nici nu trebuie pusă în discuție, atâta timp cât legile funciare au impus respectarea unei anumite proceduri persoanelor îndreptățite, titulari de drept sau moștenitorii acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor".

În același timp, instanţa de fond a reţinut că, dispoziția imperativă de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privință este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.

Astfel fiind, M G şi M A ar fi fost persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în urma succesiunii autorului M I pentru terenurile care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, dar cererea acestora nu a fost identificat, iar instanţa nu a putut valida dreptul acestora în lipsa unor elemente de fapt necesare de natura celor anterior expuse.

Instanţa de fond a reţinut că pentru reclamant nici nu avea importanţă să existe această cerere, în condiţiile în care acesta, conform certificatului de moştenitor, oricum acceptase expres succesiunea autorului M I, sens în care validarea dreptului său nu este condiţionată de existenţa acestei cereri, în contextul în care nu a fost formulată o cerere de una dintre părţile din proces legată de lipsa acestei cereri, în temeiul principiului disponibilităţii, stabilit de art. 9 C.pr.civ.

Astfel fiind, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.

X/2 din 11.07.2003, în sensul radierii cetăţenilor M G, C S, M A şi M N, cu restul menţiunilor neschimbate, respectiv instanţa făcând referire la faptul că în cuprinsul acestuia sunt indicate şi alte 2 persoane, în speţă M N şi M G, cu inserare de tipar, în stânga acestuia, despre care nu se poate analiza în concret dacă sunt indicate alte prenume ale lui M N sau M G, iar disponibilitatea procesului civil a oprit instanţa să dispună din oficiu, în lipsa unei cereri exprese.

Prin urmare, a obligat pârâta Comisia locală de fond funciar a com.

O M să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţenilor M N, M G şi M C, în calitate de moştenitori ai defunctului M I asupra aceloraşi suprafeţe de teren din titlul de proprietate menţionat anterior.

În această privinţă instanţa nu a putut valida concluziile orale ale apărătorului reclamantului în ceea ce priveşte emiterea unui nou titlu care să cuprindă numai pe acesta din urmă, în condiţiile în care nu s-a realizat o modificare sau îndreptare a cererii de chemare în judecată, conform art. 204 C.pr.civ., în condiţiile în care cererea nu cuprinde menţiuni relative la cele 2 persoane lăsate de instanţă în cuprinsul cererii, iar reclamantul nu a indicat expres în cerere o asemenea pretenţie, instanţa limitându-se la cuprinsul cererii, care nu cuprinde solicitarea de îndepărtare a lui M N şi M G.

A obligat pârâta Comisia judeţeană de fond funciar O să elibereze titlul de proprietate conform celor menţionate anterior şi, conform art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 1000 lei, către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată şi a respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâtului M A privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M C, sentinţă pe care o consideră netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:

In mod eronat instanţa de fond a stabilit ca in cuprinsul titlului de proprietate nr.

X/2 din 11.07.2003 sunt menţionate si alte doua persoane, respectiv M N si M G si nu se poate analiza daca sunt indicate alte prenume ale lui M N sau M G, deoarece pe titlul de proprietate este făcuta menţiunea ca s-a modificat prenumele acestor moştenitori, conform hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X/19.01.2018.

Prin urmare, instanţa putea constata ca s-a modificat pe cale administrativa prenumele celor 2 moştenitori din N in Ni si din G in Gi, iar la soluţionarea cererii trebuia sa aibă in vedere titlul de proprietate modificat.

Susţine că în situaţia in care instanţa avea nelămuriri cu privire la prenumele celor doi moştenitori, in virtutea rolului activ astfel cum acesta este reglementat de art.22 Cod procedura civila, in scopul pronunţării unei hotărâri temeinice si legale, era in drept sa ceara părţii sa prezinte explicaţii, sa pună in dezbatere orice împrejurări de fapt sau de drept chiar daca nu sunt prevăzute in cerere, lucru pe care nu l-a făcut, pronunţând o hotărâre nelegala.

Având in vedere ca s-a îndreptat pe cale administrativa, conform hotărârii Comisiei Judeţene nr.

X/19.01.2018 eroarea materiala privind prenumele moştenitorilor din G in Gi si din N in Ni, instanţa de fond in mod greşit a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar sa întocmească documentaţia premergătoare si pe numele moştenitorilor M N si M G, reţinând in mod eronat ca prin cererea de chemare in judecata nu s-a solicitat radierea de pe titlul de proprietate a lui M N si M G.

Apreciază că în condiţiile in care din titlul modificat, conform hotărârii Comisiei judeţene, rezulta ca M N este una si aceeaşi persoana cu M N, respectiv ca M G este una si aceeaşi persoana cu M G, este cert faptul ca la formularea cererii de chemare in judecata s-a avut in vedere titlul de proprietate modificat, in sensul de a se solicita radierea de pe titlu a moştenitorilor având prenumele modificat, chiar daca in cuprinsul cererii s-a comis o eroare materiala cu privire la prenumele defunctului Gi, trecându-se eronat G.

Dispunând anularea parţiala a titlului de proprietate, in sensul radierii de pe titlu a cetăţenilor M N (N anterior îndreptării erorii materiale), M G (Gi dupa îndreptarea erorii materiale), instanţa de fond in mod corect trebuia sa oblige Comisia locala de fond funciar sa întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate numai pe numele moştenitorului M C, având in vedere si aprecierea corecta conform căreia M N, C S, M G si M A nu erau persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ramas de pe urma autorului M I.

Având in vedere motivele invocate mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinţei in sensul radierii de pe titlu a defunctului M G si a obligării comisiei locale sa întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate numai pe numele moştenitorului M C si a comisiei judeţene sa elibereze titlul de proprietate, pe care sa nu mai figureze înscrişi paraţii si defunctul M G.

In drept, întemeiază apelul pe dispoziţiile art.466 C.p.c.

In dovedire, înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri si emiterea unei adrese catre Comisia JUDEŢEANĂ O pentru a depune la dosar copia hotărârii nr.X/19.01.2018.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul M A solicitând ca, în temeiul art. 480 alin. (2) C.proc.civ. şi în baza probelor ce vor fi administrate, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, pentru cele ce urmează:

Precizează că, potrivit prevederilor imperative ale art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar, a beneficiat de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii autorului lor, drept ce l-au şi valorificat, prin depunerea de cereri la Comisia locală O M, pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Numai în baza acestor cereri Comisia putea întocmi actele premergătoare eliberării T.P. a cărui anulare se solicită.

Susţine că nu poate înţelege de ce instanţa de fond a dispus radierea acestuia (şi a fratelui defunct G) de pe titlu, întrucât nu a făcut dovada faptului că s-au adresat comisiei locale cu o cerere, fiind culpabili că nu au păstrat un exemplar de pe respectiva cerere, în condiţiile în care comisia locala a comunicat că nu mai deţine respectivele cereri (dar, nici pe a reclamantului), cereri înregistrate totuşi în Registrul de cereri formulate în baza Lg. 18/1991, comunicată instanţei de Primăria O M, alături de anexa nr. 3 la lege şi adeverinţa de proprietate nr.

X/20.12.1991.

Cu privire la acest aspect, reţinut de instanţă, susţine că nu pot fi culpabili, apreciind hotărârea eronată şi solicitând modificarea acesteia.

Temeiul de drept în susţinerea dreptului de a figura pe titlu de proprietate, este cel invocat la fond, respectiv art. 8 şi 13 din Lg. nr. 18/1991, Decizia nr. XI/05.02.2007 a ICCJ, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Lg. nr. 18/1991.

Precizează că nu înţelege de ce instanţa de fond nu a mers pe acelaşi raţionament şi în ceea ce priveşte lipsa de la dosar a celor două declaraţii de renunţare expresă nr.

X şi X/1973, din certificatul de moştenitor, sau, așa cum a arătat mai sus, lipsa de la dosar şi a cererii de reconstituire formulată de reclamant (care, la fel nu se mai regăseşte în arhiva Primărie O M).

Solicită obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată, suportate la fond şi în apel.

Împotriva acestei sentinţei a declarat apel și pârâta C S prin C M, fiul său, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, pentru următoarele motive:

Susţine că hotărârea este eronată, nedreaptă şi relatează că mama sa nu a renunţat la moştenirea tatălui acesteia, M I-decedat în 1972, iar certificatul de moştenitor nr.

X/27.06.1973 face referire doar la imobilul casa din cărămidă acoperită cu ţiglă şi un teren de 600 mp, dobândite de la părinţi de peste 30 de ani.

Arată că pe acest certificat nu figurează numele mamei sale C S, fiind consemnat numele C S, aceasta nefiind mama sa, şi nu este consemnat nici codul numeric personal al mamei sale, aspecte cu privire la care susţine că instanţa de fond nu le-a observat, astfel pronunţând o hotărâre greşită.

Relatează că va solicita anularea certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973, respectiv nulitatea absolută.

În acest sens, susţine că a solicitat Camerei Notarilor Publici C eliberarea unor copii de pe certificatul de moştenitor nr.

X/27.06.1973, declaraţia nr.

X/1973 a numitei C S.

Totodată, susţine că va solicita, dacă va fi nevoie, şi o expertiză grafologică, deoarece mama sa susţine faptul că nu a fost la niciun notar şi nu a declarat faptul că renunţă la moştenire.

Precizează că în conformitate cu dispoz. art. 13 din Legea nr. 18/1991 în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de proprietar se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii, or, în acest sens, există deja o hotărâre, respectiv sentinţa civilă nr.

X/25.11.2005 pronunţată în dosar nr.

X/R72005 în care se recunoaşte dreptul de proprietate de pe titlul nr.

X/2/11.07.2003 la toţi cei 5 fraţi înscrişi pe acesta, hotărâre definitivă de care instanţa de fond nu a ţinut cont.

Menţionează că prin cererea de chemare în judecată formulată în dosar nr.

X/311/2021 M C recunoaşte dreptul de moştenire a celor 5 fraţi, solicitând partajarea terenurilor în cotă de 1/5 pentru fiecare, ulterior, răzgândindu-se şi precizând acestora că solicită suspendarea dosarului pentru a chema în judecată Primăria O M, cu motivarea că ştie acesta că tatăl său a avut încă 5 ha pământ, când, de fapt, acesta a suspendat dosarul nr.

X/311/2021 pentru a chema în judecată Primăria O M şi Comisia JUDEŢEANĂ O în sensul radierii, excluderii de pe titlul de proprietate al autorului, M I, a celorlalţi fraţi şi să rămână acesta cu toată moştenirea.

Susţine că, crezând minciuna unchiului său a solicitat UM 02405 X – Arhivele Militare P situaţia militară a bunicului său, în care figurează cu 10 ha teren.

Este nemulţumit şi de faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont nici de faptul că Primăria O M susţine faptul că cererea de reconstituire – pământ-moştenire a fost formulată de către toţi cei 5 fraţi şi nici de faptul că aceasta este de acord cu cererea formulată de M C de a deveni moştenitor legal numai a suprafeţei de 600 mp teren loc de casă din titlul de proprietate nr.

X/2/11.07.2023.

Susţine că mama sa nu a renunţat la moştenire, nu a fost în anul 1973 la nici un notariat din Slatina.

Precizează că renunţarea la succesiune este un act juridic unilateral, expres şi solemn prin care moştenitorul declară că renunţă la titlul de moştenitor, moştenitorul trebuie să dea această declaraţie în faţa notarului, în cadrul termenului de prescripţie de un an al dreptului opţiune succesorală prev. de art. 1103 noul cod civil, iar declaraţia de renunţare la moştenire desfiinţează cu efect retroactiv vocaţia succesorală a declarantului, devenind străin de moştenirea care face obiectul declaraţiei, obiectul declaraţie cu privire la care menţionează că, dacă există, este reprezentat de 600 mp teren loc şi casă.

Cu privire la acest aspect, relatează că aşteaptă răspunsul Camerei Notarilor Publici C, răspuns pe care l-a primit între timp şi cu privire la care arată că îl ataşează.

Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi să se constate faptul că mama sa nu figurează că a renunţat la moştenire, nefiind numele acesteia trecut, consemnat în Certificatul de moştenitor nr.

X/27.06.1973 şi nici codul numeric personal.

Susţine că, mai mult, încheierea de legalizare copie certificat de moştenitor - nr.

X/ 28.03.2018 face precizarea că acest certificat a fost corectat de secretarul M L – Notar Public V C.

Susţine că, mai mult, copia legalizată a certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 este ilegală, legalizarea lui nu a fost şi nu mai este valabilă.

Precizează că încheierea de legalizare copie nr.

X/28.03.2018 a expirat după 6 luni, înscrisul fiind valabil 6 luni de la data de 28.03.2018, concluzionând că este ilegală copia certificată legalizată a certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973, iar instanţa de fond a luat în calcul, a judecat după un document ilegal, nevalid, expirat.

Susţine că instanţa de fond a greşit când a obligat Comisia Locală de fond funciar O M să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţenilor M N, M G şi M C., întrucât l-a trecut pe M N, care conform certificatului de moştenitor – copie legalizată ilegală a renunţat la moştenire prin declaraţia nr.

X/1973 şi totuşi a fost trecut.

Precizează că Ion M G a murit, iar urmaşii au solicitat faptul că renunţă la moştenirea de pe titlul nr.

X/2/11.07.2023 şi, mai mult, M C şi M N s-au înţeles în sensul că terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.

X/2/11.07.2023 care fac obiectul dosarului nr.

X/311/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Slatina – intră în proprietatea exclusivă a pârâtului (în dosar nr.

X/311/2021) M C, adică reclamantul în dosar nr.

X/311/2021 şi după suspendarea inexplicabilă a acestuia în dosarul nr.

X/311/2023, astfel rezultând că nici M N nu a renunţat la moştenirea tatălui său în anul 1973, ci a renunţat prin această înţelegere în anul 2003 – HC 356/09.05.2023.

În continuare nominalizează înscrisurile cu privire la care menţionează că le ataşează prezentei cereri de apel.

Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate.

Solicită judecata în lipsă.

Precizează că în situaţia în care nu se poate judeca solicită suspendarea şi acestui dosar nr.

X/311/2023 până la soluţionarea acţiunii pentru anularea certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 conf. art. 413 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă.

Ataşează cererii înscrisuri.

Apelantul M C a depus întâmpinare la apelul declarat de pârâta-apelantă C S împotriva sentinţei civile nr.

X/02.10.2023, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul mai sus menţionat, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele motive:

1.

Pe cale de excepţie, invocă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului C M, având în vedere că procura autentificată sub nr.

X/13.03.2023 ataşată cererii de apel nu face dovada calităţii de reprezentant în acest dosar, acesta fiind împuternicit să o reprezinte pe pârâta-apelantă într-un alt dosar, respectiv X/311/2021.

Având în vedere că numitul C M nu face dovada calităţii de reprezentant al apelantei-pârâte cu procura ataşată cererii de apel, solicită admiterea excepţiei şi anularea cererii de apel.

2.

Pe fondul cererii de apel, solicită să se constate că criticile formulate de apelanta-pârâtă sunt neîntemeiate, întrucât potrivit certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 aceasta a renunţat în mod expres la succesiunea tatălui său, M C, fiind nereală susţinerea acesteia că nu a renunţat la succesiune, respectiv că pe certificatul de moştenitor este menţionată o altă persoană decât apelanta, respectiv "C S", în realitate, pârâta C S s-a prezentat la notariat pentru dezbaterea succesiunii autorului M I, a renunţat în mod expres în calitate de fiică la succesiune, însă s-a comis o eroare materială cu privire la numele acesteia, în sensul că s-a menţionat eronat " C" în loc de "C-tin", cum era corect.

Potrivit deciziei ICCJ nr. 11/2007, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

Prin efectul renunţării, moştenitorul este considerat că nu a avut niciodată această calitate, iar renunţarea la succesiune priveşte atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă şi prin urmare nu poate fi primită susţinerea apelantei conform căreia, renunţarea acesteia a vizat numai bunurile menţionate în certificatul de moştenitor, respectiv suprafaţa de 600 mp şi casa.

Apreciază că, în aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a apreciat că apelanta-pârâtă C S nu mai era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul rămas de pe urma defunctului M I si a dispus nulitatea absolută şi parţială a titlului de proprietate nr.

X/2/11.07.2003, în sensul radierii acesteia de pe titlu.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205 şi art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Apelantul M C a depus întâmpinare şi la apelul declarat de apelantul-pârât M A, împotriva sentinţei civile nr.

X/02.10.2023, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul mai sus menţionat, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat şi obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele motive:

Criticile formulate de apelantul-pârât sunt neîntemeiate, deoarece acesta nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr.

X/2/11.07.2003, având în vedere, în primul rând dispoziţiile, art. 13 din Legea 18/1991, conform cărora în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii, iar moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare, ei fiind consideraţi că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei.

Or, în condiţiile în care există certificatul de moştenitor nr.

X/1973 privind dezbaterea succesiunii autorului, M I, iar potrivit acestuia apelantul-pârât nu are calitatea de moştenitor, fiind renunţător, nu poate fi repus în termenul de acceptare a succesiunii prin cererea de reconstituire, cu privire la care susţine că ar fi formulat-o în baza Legii nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparţinut defunctului M I, aceasta a fost făcută în comun, pe cerere fiind trecut şi apelantul-pârât M A, însă acesta a refuzat să vină de la Bucureşti ca să o semneze, ceea ce înseamnă că nu a formulat cerere, având în vedere şi dispoziţiile art. 11 din H.G. nr. 890/2005, conform cărora când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare din ei.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205 şi art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

C M, împuternicit al apelantei-pârâte C S a depus întâmpinare prin care aduce la cunoştinţă faptul că a fost împuternicit de către mama sa, C S, prin procura nr.

X/19.03.2023 să o reprezinte în dosar nr.

X/311/2021, împuternicire pe care o ataşează în original, sau copie legalizată conf. art. 151 alin. 1 cod procedură civilă.

Susţine că în conformitate cu această procură poate formula orice cerere, va putea introduce sau retrage orice acţiune, va putea deschide noi procese conexe.

Faţă de acestea, susţine că dosarul nr.

X/311/2021 a fost suspendat şi va fi redeschis la solicitarea fratelui mamei sale, M C, dosarul nr.

X/311/2023 care vizează aceeaşi problematică, succesiunea, moştenirea tatălui acestora, M I, cu privire la titlul de proprietate nr.

X/2/11.07.2023 în baza certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 şi conform procurii poate să o reprezinte pe mama sa în orice problemă legată de dosarul nr.

X/311/2021, precum şi cu privire la orice procedură sau altă cerere depusă în acelaşi dosar.

Relatează că a redeschis proces conex în dosar nr.

X/311/2023 prin care a solicitat nulitatea absolută şi parţială a certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 şi precizează că, de fapt, procesele nr.

X/311/2021, nr.

X/311/2023 şi nr.

X/311/2023 sunt conexe, având legătură întrucât tratează de fapt aceeaşi problematică, succesiunea, care are ca punct comun certificatul de moştenitor nr.

X/27.06.1973, astfel că, nu trebuie depusă o nouă procură specială în care să se indice expres dosarul nr.

X/311/2023.

Solicită admiterea apelului, constatarea erorii instanţei de fond şi anularea hotărârii eronate nr. X/2023 din 02.10.2023 prin care mama sa a fost exclusă de pe TP nr. X/2/11.07.2023.

Solicită a se avea în vedere toate probele de la dosar, respectiv înscrisurile depuse la dosar şi să se împartă în mod egal, astfel cum a solicitat prima dată reclamantul – fratele mamei sale, M C.

Solicită a se constata că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nedreaptă, după o copie legalizată expirată din anul 2018 a certificatului de moştenitor nr.

X/27.06.1973 şi nu a observat că în acest certificat nu figurează numele şi nici prenumele mamei sale.

Solicită judecata în lipsă.

Ataşează înscrisuri.

Intimata COMISIA LOCALĂ O M PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR O M a depus întâmpinare prin care precizează referitor la sentinţa nr X/02.10.2023 potrivit căreia Comisia Locala de fond Funciar de la comuna O M a fost obligată sa întocmească documentaţia pentru emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele autorului de rol M I, cu moştenitorii M G, M N, M C, iar restul menţiunilor rămân neschimbate că aceasta, Comisia Locala de fond funciar de la comuna O M, nu a întocmit documentaţia pentru emiterea unui nou titlu, deoarece sentinţa civila nr X/02.10.2023 este supusă apelului în 30 de zile, deci nu a fost rămasa definitiva si din acest motiv nu s-a întocmit.

În baza art. 411 alin.(2) teza a doua, solicită judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2024, pentru motivele acolo arătate, Tribunalul a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de apelantul-reclamant.

Examinând sentința în limitele prevăzute de art. 476-478 C.proc.civ., în considerarea dispozițiile legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul constată că apelurile declarate de apelantul-reclamant M C și de apelantul-pârât M A sunt fondate, iar apelul declarat de apelanta-pârâta C S este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Asupra apelului declarat de apelantul-reclamant, Tribunalul constată că în mod eronat instanța de fond a considerat că nu se poate analiza în concret dacă sunt indicate alte prenume ale lui M N sau M G.

Astfel, în urma relațiilor solicitate în apel intimatei-pârâte comisia JUDEŢEANĂ O, față de mențiunile de pe titlul de proprietate referitoare la modificarea prenumelui moștenitorilor, la dosar s-a depus Hotărârea CJFF O nr.

X/19.01.2018, prin care s-a validat propunerea comisiei locale O M de modificare a titlului de proprietate nr.

X/2/2003, astfel: înscrierea corectă a numelui M G în loc de M G și înscrierea corectă a numelui M N în loc de M N.

Rezultă, deci, că nu se poate reține existența vreunui dubiu asupra numelui și prenumelui persoanelor beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului M I, apelul declarat de apelantul-reclamant fiind fondat în această privință.

Asupra apelurilor declarate de pârâți, mai întâi, întrucât atât apelantul-pârât M A, cât și apelanta-pârâtă C S au criticat dispoziția instanţei de fond referitoare la radierea de pe titlul de proprietate nr.

X/2 din data de 11.07.2003 a cetățenilor M G, C S, M A și M N, Tribunalul constată necesare următoarele precizări prealabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii", iar "moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor".

În acelaşi timp, dispoziţia imperativă de la art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, ei fiind consideraţi că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toţi succesibilii autorului îndreptăţit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

Pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu au acceptat-o, în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 700 din Codul civil de la 1865 (denumit în continuare C.civ.), iar nu şi cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 C.civ..

De altfel, prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moştenitorii", deci persoane care au "calitatea de moştenitor".

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 696 C.civ., eredele care renunţă la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moştenitor fiind desfiinţat cu efect retroactiv, moştenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moştenire.

De aceea, cel care renunţă la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moştenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condiţiile art. 700 C.civ. şi care este doar prezumat de lege ca renunţător, ci, dimpotrivă, se dovedeşte cu certitudine (declaraţie notarială) că nu este moştenitor, dat fiind faptul că a renunţat expres la succesiune.

Ca urmare, beneficiază de dreptul de moştenire a proprietăţii, în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moştenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune.

Tocmai aceasta este situaţia în speţă, certificatul de moştenitor nr.

X/27.06.1973, prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului M I, atestând faptul că apelantul-pârât M A nu a acceptat succesiunea defunctului său tată în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 C.civ., iar nu că a renunţat la succesiune.

În aceste condiţii, Tribunalul constată că acesta este repus de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce i se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului său, fiind considerat că a acceptat succesiunea prin cererea pe care a adresat-o comisiei, interpretare de altfel în conformitate şi cu decizia nr.

XI/05.02.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţiile Unite.

Este adevărat că, cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu s-a mai găsit în arhiva intimatei-pârâte comisia locală O M, însă această deficiență în păstrarea documentelor nu poate fi transferată în sarcina apelantului-pârât M A, așa cum a considerat instanța de fond.

Este de observat că, potrivit art. 4 din HG nr. 131/1991, privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în forma în vigoare la data de 10.03.1991, ”Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale:

a) preiau şi înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren în proprietate sau în folosinţă; (...)

d) completează, în baza datelor şi situaţiilor stabilite, anexele nr. 1 - 20 din regulament;

e) primesc şi transmit comisiei judeţene contestaţiile cu privire la suprafaţa stabilită potrivit lit. c);

f) întocmesc situaţia definitivă privind persoanele îndreptăţite să li se atribuie teren, cu suprafeţele stabilite a fi atribuite fiecăreia;

g) înaintează şi prezintă comisiei judeţene situaţia definitivă, împreună cu documentaţia necesară;”

Atât timp cât, potrivit înregistrărilor din registrul cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991, sub nr.

X/10.03.1991 este înregistrată cererea formulată de toți cei 5 descendenți ai autorului M I, în acord cu dispozițiile art. 12 din Regulament, conform cu care ”Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită.

Când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiecare dintre ei semnând-o.”, omisiunea intimatei comisia locală de a păstra și arhiva corespunzător acest înscris nu determină caracterul incert al intenţiei solicitanților de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de antecesorul lor, astfel cum eronat a apreciat instanța de fond.

Mai mult, Tribunalul reține că, potrivit adeverinței nr.

X/20.12.1991, prin Hotărârea Comisie județene nr.

X/07.11.1991, cetățenilor M Gh I-autor decedat, M G, C S, M A, M C și M N și s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,56 ha, prevăzută în Anexa 3 - cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, la poziția nr. 251, întocmită de comisia locală.

Așa fiind, este eronată concluzia instanţei de fond referitoare la lipsa cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, formulată de apelantul-pârât M A, impunându-se reformarea sentinţei, moştenitorul în cauză fiind persoană îndreptăţită la reconstituire.

Însă, în ceea ce privește apelanta-pârâtă C S, din certificatul de moștenitor nr.

X/27.06.1973 (care se bucură de prezumția de legalitate până la o eventuală desființare pe care judecătorească) rezultă fără dubiu că a renunțat la succesiunea autorului M I, în baza declarației autentice nr.

X/1973.

Așa fiind, în mod legal instanța de fond a constatat că apelanta-pârâtă C S nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut anterior cooperativizării agriculturii defunctului său tată, M I, impunându-se radierea sa de pe titlul de proprietate nr.

X/2 din data de 11.07.2003.

Apărările apelantei-pârâte, vizând natura juridică a declaraţiei de renunțare la succesiune, este lipsită de eficiență în cauza de față, având în vedere obiectul litigiului, în care nu se pune în discuție valabilitatea certificatului de moștenitor nr.

X/1973.

Tot lipsite de fundament sunt și alegaţiile referitoare la ”expirarea” certificatului în cauză, apelanta-pârâtă dovedind că nu cunoaște dispozițiile art. 23 din Decretul nr. 40/1953, privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la data eliberării certificatului, potrivit cu care ” După eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretenţiuni la succesiune, pot cere în justiţie anularea certificatului eliberat şi stabilirea drepturilor lor.

Până la anulare prin sentinţa judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota bunurilor ce revin fiecărui moştenitor”.

În mod nefondat apelanta-pârâtă face referiri și în legătură cu întinderea renunțării, susţinând că aceasta a privit doar casa și terenul de 600 mp.

Or, așa cum stabilit ÎCCJ– SECŢIILE UNITE – Decizia recurs în interesul legii nr.

XI din 5 februarie 2007, ”Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral.

Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.”

În acest context, având în vedere caracterul indivizibil al renunțării, soluția de radiere a apelantei-pârâte C S de pe titlul de proprietate nr. X/2/2003 este la adăpost de orice critică, impunându-se păstrarea sa.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelurile declarate de apelantul-reclamant și de apelantul-pârât M A, va schimba în parte sentința în sensul că va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.

X/2 din 11.07.2003, în sensul radierii doar a cetăţenilor C S și M N, cu restul menţiunilor neschimbate.

Va fi obligată pârâta Comisia locală de fond funciar a com.

O M să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţenilor M G, M A şi M C, în calitate de moştenitori ai defunctului M I asupra aceloraşi suprafeţe de teren din titlul de proprietate menţionat anterior, iar pârâta Comisia judeţeană de fond funciar O va fi obligată să elibereze titlul de proprietate conform celor menţionate anterior.

Se vor păstra restul mențiunilor din sentință.

În temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta-pârâta C S, ca nefondat.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 C.proc.civ., având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelurilor declarate în cauză, apelanta-pârâtă și intimații sunt părțile care au pierdut procesul în sensul art. 453 C.proc.civ., Tribunalul va obliga pe apelanta-pârâta C S și intimați, în solidar, să plătească apelantului-reclamant M C suma de 1000 lei și apelantului-pârât M A suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată apel constând în onorarii avocațiale, conform chitanțelor nr.

X/14.12.2023 și nr.

X/25.01.2024.

Data publicarii pe portal: 08.10.2024