Decizie nr. 402 din 05.06.2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită

Prin decizia civilă nr.X/07.06.2022 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.

X/311/2020 s-au admis declarate de apelantele reclamante Unitatea Administrativa P-prin Primar şi Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P şi de apelanţii pârâţi B M şi B Ma, împotriva sentinţei civile nr.

X/08.03.2021, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr.

X/311/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

S-a anulat în parte sentinţa apelată cu privire la soluţia asupra cererii principale şi reţinând pentru rejudecare: S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii principale, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea principală.

S-a anulat Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997 emis de Comisia Locală P.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată cu privire la soluţia asupra cererii reconvenţionale, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvenţională.

A fost obligată Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar P să îndeplinească formalităţile premergătoare şi, respectiv Comisia Judeţeană O pentru aplicarea legilor fondului funciar să elibereze Titlul de proprietate pe numele pârâţilor-reclamanţi B M şi B Ma pentru suprafaţa de 0,34 teren intravilan – curţi-construcţii şi agricol.

De asemenea au fost obligaţi apelantele – reclamante - pârâte şi pe intimata – pârâtă Comisia Judeţeană O la plata către apelanţii – pârâţi – reclamanţi a sumei de 2000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Tribunalul a apreciat, pentru toate motivele de mai sus, că este întemeiată în parte cererea reconvenţională cu privire emiterea titlului doar pentru suprafaţa de 0,34 teren intravilan – curţi-construcţii şi agricol, aşa cum rezultă din toate actele analizate mai sus, inclusiv din Hotărârea Comisiei Judeţene O cu nr.

X/22.07.1996, dar şi din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

X/29.03.1977, în care se face referire la teren aferent construcţiei, precum şi din Registrul agricol din anul 1961 în care apare menţionată suprafaţa totală de 0,35 ha (0,25 ha grădină şi 0,10 ha curţi-construcţii).

Prin urmare, au fost obligate Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar P, potrivit atribuţiilor legale, să îndeplinească formalităţile premergătoare şi, respectiv Comisia Judeţeană O pentru aplicarea legilor fondului funciar să elibereze Titlul de proprietate pe numele pârâţilor-reclamanţi B M şi B Ma pentru suprafaţa de 0,34 teren intravilan – curţi-construcţii şi agricol.

Terenul intravilan este compus din teren aferent construcţiei, de 0,10 ha şi teren aflat în continuare, curte şi grădină, cu privire la care, prin Sentinţa civilă nr.

X/15.12.1997, Comisia Locală a fost obligată la punerea în posesie a numiţilor B M şi B Ma.

Având în vedere şi considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat ca fiind fondate motivele invocate de apelantele-reclamante Unitatea Administrativa P-prin Primar şi Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P cu privire la nulitatea absolută a Procesului-verbal de punere în posesie din 23.05.1997 emis de Comisia Locală P.

Aşa cum s-a arătat, raportat la prevederile art.

III din Legea 169 din 1997, pe calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute se poate obţine desfiinţarea titlurilor de proprietate şi a proceselor-verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate.

În eventualitatea în care titlul de proprietate sau procesul-verbal de punere în posesie nu au respectat validarea dreptului de proprietate, atunci, pe calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute, se poate cere desfiinţarea unor asemenea acte şi emiterea unui nou proces-verbal sau a unui nou titlu de proprietate care să respecte validarea dreptului de proprietate şi amplasamentul stabilit prin validare.

Or, în cauza de faţă, prioritar analizării, potrivit dreptului comun, a condiţiilor formale şi de fond privind Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997 emis de Comisia Locală P, sunt incidente dispoziţiile legilor speciale în materia fondului funciar, în baza cărora se constată că respectivul proces-verbal nu a respectat validarea dreptului de proprietate, realizată prin Hotărârea Comisiei Judeţene O cu nr.

X/22.07.1996, pârâţii – reclamanţi fiind astfel persoane neîndreptăţite la constituirea unui drept de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea validată.

Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997 a fost emis ulterior validării dreptului de proprietate prin această hotărâre, fără a fi respectată suprafaţa de 0,34 ha teren intravilan, întrucât se menţionează în cuprinsul său că s-a procedat la punerea în posesie a numitului B M pe terenul în suprafaţa de 6000 mp, din satul P, în punctul C, nr. 38, cu vecinătăţile: N - DS 15; E – DCL 1 (D.F.

J C); S- Sediul R şi teren Primărie; V – Teren Primărie (Z P).

Mai mult, ulterior emiterii acestui Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997, în data de data de 11.06.1997, prin cererea care a făcut obiectul acestui ds.

X/C/1997, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 474/15.12.1997 pronunţată de Tribunalul Olt, reclamanţii B M şi B Ma au solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 0,34 ha teren situat în Com.

P şi obligarea pârâtei Comisia Locală P să le elibereze procesul-verbal de punere în posesie pentru această suprafaţă de teren.

Astfel, înşişi reclamanţii au solicitat, în principal, să fie puşi în posesie pentru suprafaţa de 0,34 ha, chiar dacă au făcut referire la faptul că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 0,60 ha, teren aferent casei de locuit, cu vecinătăţile precizate şi în Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997.

Instanţa a obligat Comisia Locală să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor pe suprafaţa de 0,34 ha teren conform Hotărârii Comisiei Judeţene O cu nr.

X/22.07.1996 şi a respins cererea privind recunoaşterea dreptului de proprietate formulată de reclamanţi.

Prin urmare, era emis Procesul-verbal de punere în posesie din data de 23.05.1997 anterior formulării, în data de 11.06.1997, a cererii care a făcut obiectul ds. 228/C/1997, şi nu pe parcursul procesului, contrar susţinerilor apelanţilor - pârâţi B M şi B Ma din apelul de faţă.

Acest fapt rezultă nu doar din data anterioară a actului respectiv, ci şi din motivarea acţiunii soluţionate prin Sentinţa civilă nr.

X/15.12.1997, în care reclamanţii fac referire la reconstituirea dreptului de proprietate de către Comisia Locală pentru suprafaţa de 0,60 ha teren intravilan aferent casei de locuit, în punctul C, nr. 38, cu vecinătăţile: N - DS 15; E – DCL 1 (D.F.

J C); S- Sediul R şi teren Primărie; V – Teren Primărie (Zona P).

Or, aceste menţiuni, inclusiv vecinătăţile, apar în Procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997.

În situaţia în care reclamanţii apreciau ca fiind legal emis acest act, nu justifică motivul pentru care au înţeles să formuleze ulterior cererea care a făcut obiectul dosarului nr.

X/C/1997 soluţionat prin Sentinţa civilă nr.

X/15.12.1997 pronunţată de Tribunalul Olt.

Această hotărâre judecătorească se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză cu privire la suprafaţa pentru care a fost obligată Comisia Locală să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor, anume suprafaţa de 0,34 ha teren, conform Hotărârii Comisiei Judeţene O cu nr.

X/22.07.1996, precum şi cu privire la respingerea cererii reclamanţilor privind recunoaşterea unui drept de proprietate suplimentar.

Cuprinsul cererii de revizuire

Împotriva deciziei au formulat cerere de revizuire apelanţii B M şi B Ma, solicitând instanţei să aprecieze că înscri¬surile invocate îndeplinesc condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509, pct. 5 din lege, că cererea este admisibilă şi fondată, să o admită, să schimbe decizia dată în apel în sensul respingerii apelului reclamanţilor, admiterii apelului formulat de aceştia şi, pe fondul cauzei respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată, admiterea ca întemeiată a cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantei comisia locală şi a pârâtei comisia judeţeană ca în funcţie de competenţele legale, să procedeze la punerea acestora în posesie, conform hotărârii Comisiei Locale de Fond Funciar adoptată în baza Legii 18/1991, validată de Co¬misia Judeţeană (privind reconstituirea dr. de proprietate pentru 0,68 ha în curte şi grădină-în calitate de succesori în drepturi ai foştilor proprietari-vânzători) dar şi a hotărârii nr.

X/1996 a comisiei judeţene (prin care a fost admisă contestaţia revizuenților împotriva măsurilor abuzive ale comisiei loca le de a nu respecta hotărârea din 1991- de a m pune în posesie cu 0,26 ha în curte şi cu 0,42 ha extravilan în alt loc) şi să emită TP.

În drept, invocă prevederile art. 509-pct. 5 şi 513 pct. 4, din C. pr. civ.

În fapt, revizuenţi arată că au mers la prefectură, au prezentat decizia dată în apel şi hotărârea X/1996 şi au întrebat ce-i de făcut; juristul a scos nişte dosare, a verificat şi i-a îndrumat să revi-zuiască decizia pe acte noi pe care i le vor da din dosare, necomunicate, fiind eroare.

Revizuenţi invocă înscrisuri noi, Anexa la Hotărârea Comisiei Olt din 1991 - de validare a Hotărârii Comisiei P, prin care li s-a reconstituit dr. de proprietate pentru 0.68 h în curte şi grădină (ca succesori în drepturi ai foştilor proprietari-vânzători), contestaţia făcută de aceştia la comisia judeţeană împotriva măsurilor abuzive ale comi¬siei locale de a nu respecta hotărârea din 1991 şi de a-i pune în posesie cu 0,26 ha în curte şi cu 0,42 ha extravilan pe alt amplasament şi referatul de verificare pe baza căruia a fost admisă contestaţia formulată şi emisă hotărârea X/1996 a comisiei jude¬ţene, dar şi adresa X/22.05.1997 de la prefectură.

S-a susţinut faptul că aceste înscrisuri nu se comunică celor care au solicitat restituirea terenurilor, nu au avut cunoştinţă despre existenţa lor, au fost omise intenţionat de reclamanţi în motivarea cererii de anulare a TDP şi s¬au aflat permanent în posesia acestora.

Solicită instanţei să aprecieze că cererea este admisibilă şi fondată, deoarece:

- au invocat înscrisuri noi, care nu au fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea;

- înscrisurile au forţa probantă prin ele însele, fără să fie nevoie de a fi confirmate prin alte mijloace de probă;

- înscrisurile invocate au existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisurile nu au putut fi invocate în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată , fie pentru că au fost reţinute de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

- înscrisurile sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu oca¬zia judecării fondului, soluţia adoptată ar fi fost alta.

Revizuenții solicită ca instanţa să aprecieze că este îndeplinită condiţia impusă de lege şi reţinută constant de practica judecătorească, aceea a caracterului determinant al înscrisurilor, în sensul că dacă instanţa de apel ar fi cunoscut aceste înscrisuri, dacă ar fi ştiut că exista din 1991 o hotărâre ce este în fiinţă, de a li se atribut terenul de 0,68 ha în curte şi grădină, că la contestaţia formulată a fost emisă Hot.

X/1996 dar şi că a fost respinsă cererea moştenitoarei foştilor proprietari cu motivarea că terenul de 0,68 ha li s-a dat acestora, instanţa nu mai putea să aprecieze că se im-pune anularea procesului verbal de punere în posesie, deoarece a fost emis legal, pentru aplicarea unei hotărâri validate de comisia judeţeană şi necontestate de nimeni, şi nici să li se emită titlul de proprietate doar pentru 0,34 ha, pentru că exista hotărârea din 1991 pt. 0,68 ha, în curtea şi grădina casei.

Dacă instanţa de apel ar fi cunoscut despre existenţa acestor înscrisuri - care sunt, de fapt, aplicarea, materializarea unor hotărâri legale şi necontestate ale celor două comisii – nu ar fi apreciat că sintagma „...0,34 ha în completare...” din hotărârea X/1966 a comisiei judeţene trebuie înţeleasă în sensul că li s-au dat doar 0,34 ha, că procesul verbal de punere în posesie pentru 0,60 ha trebuie anulat şi se impune emiterea titlului de proprietate doar pentru 0,34 ha.

Apreciază că trebuie explicată, lămurită, o aparentă inadvertenţă, susţin că în 1991 li s-a dat 0,68 ha în curte şi grădină, pentru ca apoi să susţină că PV de punere în posesie a fost anulat în apel pentru 0,60 ha şi hotărârea comisiei judeţene X/1966 (care se referă în realitate la 0,60 ha - adică 0,26 ha intravilan, plus 0,34 ha, în completare) au fost legale şi emise pentru aplicarea hotărârii comisiei locale din 1991- validată în anexele hotărârii comisi¬ei judeţene tot din 1991 - pentru 0,68 ha !

Ori 0,68 ori 0,60 ha !

În realitate nu este o eroare, o inadvertenţă a revizuenţilor şi a celor două comisii, între 1991 şi 1996 comisia locală a nesocotit hotărârile din 1991 ale comisiilor (de a le da acestora 0,68 ha curte şi grădină) şi s-a emis TDP altei persoane, I G, pentru 0,08 ha; din cei 0,68 ha cât a avut în curte în 1991, mai aveau în 1996 doar 0,60 ha şi nu li se mai putea da acolo mai mult decât mai exista.

S-a mai susţinut faptul că cele două comisii de aplicare a legilor fondului funciar au iniţiat peste 15 procese, în care au cerut anularea hotă¬rârii comisiei locale, a comisiei judeţene şi a unor acte emise pentru aplicarea acestora, făcând chiar şi plângeri penale.

Din 1991 până în anul 2022 au judecat peste 70 judecători, care au judecat corect şi nu au cedat presiunilor politice, dejucând toate încercările structurilor mafi¬ote locale şi judeţene, de a le lua terenul din curte, cumpărat în 1976.

În dosarul de fond, în care au făcut şi contestaţie în anulare şi revizuire, există mai multe hotărâri irevocabile, care fac dovada acestei susţineri.

Dacă instanţa de apel ar fi aprofundat cercetarea judecătorească - în scopul stabilirii adevărului şi a aplicării corecte a legii, dacă ar fi cerut precizări despre suprafaţa pentru care există hotărâre definitivă de reconstituire înscrisă în anexele hotărârilor comisiilor (0.34 ha cât a reţinut instanţa de apel, greşit susţin aceştia, sau 0,68 ha, cum era în realitate), instanţa nu avea dreptul, nu era competentă - în procesul în care se cere anulare TDP şi nu era inves¬tită să stabilească întinderea dreptului - să reţină că li s-au reconstituit doar 0,34 ha şi doar pentru atât să se emită şi TDP.

Revizuenţii precizează că şi în prezent există în curtea acestora, împrejmuit încă din 1976, terenul de 0,60 ha.

În dovedire solicită proba cu înscrisurile ataşate şi cu adresă la comisia judeţeană, pentru a comunica dacă la data judecării apelului exista hotărâre de reconstituire pt. 0,68 sau 0,34 ha.

Apărările formulate în cauză

Intimatele Unitatea Administrativa P prin Primar si Comisia Locala de aplicare a Legilor Funciar P au formulat întâmpinare prin care au arătat că invocarea cu succes a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C.proc.civ. este condiţionată de dovedirea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:

1. invocarea unui înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care a fost pronunţată hotărârea atacată;

2. înscrisul a existat la data la care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire a fost cerută;

3. înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie din cauză că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pârtii;

4. înscrisul este determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată;

5. înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.

S-a apreciat că în cauză, condiţiile anterior menţionate nu sunt întrunite cumulativ.

Astfel, deşi revizuenții au invocat şi prezentat un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul care a făcut obiectul dosarului nr.

X/311/2020, respectiv un document olograf despre care se afirma ca ar reprezenta anexa 2b la HG 131/1991, acesta este nedatat, nesemnat, fără a exista un emitent al înscrisului care sa si-l asume prin semnătura si stampila, motiv pentru care înţelege sa precizeze ca nu poate reprezenta un înscris nou in interesul legii procesual civile.

In măsura in care înscrisul ar reprezenta anexa 2b la HG 131/1991, acest document este unul public, afişat la sediul Primăriei P, deci un înscris care nu îndeplinește condiţia de a fi reţinut de partea potrivnica si nici condiţia a nu fi fost prezentat „dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii”.

Pe de alta parte, fiind in prezenta unui înscris olograf, nesemnat, nedatat, neasumat de vreo entitate juridica, nu se poate aprecia ca este îndeplinita condiţia ca înscrisul sa fie determinant la soluţionarea pricinii.

De altfel, exista si o fractura logica in argumentaţia revizuentului legata de acest înscris denumit anexa 2 b la HG 131/1991.

Daca acest înscris este anterior datei emiterii Hotărârii nr.

X/1996, atunci revizuenții nu ar fi avut niciun interes sa se adreseze cu petiţii (nu contestaţii) către Prefectura judeţului O.

Chestiuni de fond:

Astfel, revizuentul a achiziţionat in teren loc de casa in anul 1977 de la vânzătorii Trandafir, deci in perioada Legii nr.58/1974.

Astfel, potrivit legii anterior menţionate, in ipoteza înstrăinării construcţiei si trecerii terenului in proprietatea statului in condiţiile art. 30 alin (2) din Legea nr.58/1974, chiar daca înțelegerea părților privea si terenul, dobânditorului construcţiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul era trecut in proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.

Apărarea apelantului este confuza, câta vreme acesta susţine ca are o Hotărâre a Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar prin care i se atribuie o suprafaţa de 0.60 ha In baza unui contract de vânzare-cumpărare din anul 1977.

In realitate, apelanţii au solicitat ca in baza Legii 18/1991 sa li se reconstituie suprafaţa de 0.20 ha teren intravilan aferent casei de locuit urmare a cumpărării unui imobil casa de locuit in anul 1977 de la autoarea T E.

Comisia locala a admis cererea pentru 0,20 ha, însa apelantul B M NU a înţeles sa conteste decizia Comisiei locale de fond funciar la Comisia Judeţeană de fond funciar.

Contestaţia soluţionata de către Comisia Judeţeană de aplicarea legilor fondului funciar prin emiterea Hotărârii nr.

X/1996 este cea a moştenitoarei vânzătoarei T E, fapt recunoscut si de către revizuent.

Domnul B, deși a cunoscut faptul ca i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 0,20 ha, nu face dovada ca ar fi atacat anexa 2b in procedura speciala prevăzuta de art. 53 si următoarele din Legea 18/1991.

Cu toate acestea, Comisia judeţeană a dispus acordarea 0,34 ha teren agricol in completare domnului B M, deși singura cerere de reconstituire/constituire depusa la Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar P viza o suprafaţa de 0,20 ha, cerere care i-a fost si admisa.

Cat timp se discută de acte publice - anexa 2b - revizuentul trebuia sa cunoască conţinutul lor si eventual sa îl conteste in procedura speciala prevăzuta de legea 19/1991.

Astfel, solicită instanţei să constate că nu a fost nici învederată, nici probată imposibilitatea producerii, în procesul în care s-a dat decizia civilă nr.

X/2022 pronunţată de Tribunalul Olt, înscrisurilor cu date anterioare acestei hotărâri (nu s-a dovedit că înscrisurile ar fi fost reţinute de părţile potrivnice sau nu ar fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuenților; dimpotrivă, potrivit susţinerilor din cererea de revizuire, înscrisurile au fost comunicate revizuenților în urma unei simple notificări cereri trimise Prefecturii O

Dat fiind caracterul cumulativ al cerinţelor enumerate mai sus şi faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţia referitoare a fi reţinut de partea potrivnica si nici condiţia a nu fi fost prezentat „dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii”, or condiţia înscrisului determinat şi condiţia privind imposibilitatea producerii înscrisurilor în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C.proc.civ., solicită respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire formulată.

In probațiune solicita înscrisuri, solicitând totodată ataşarea dosarului in care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cu cheltuieli pe cale separata.

Şi intimata Comisia Judeţeană O pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O, a formulat întâmpinare prin care învederează următoarele:

În fapt, prin cererea de revizuire formulată, revizuenții B Ma şi B M pârâţi în Dosarul X/311/2020, aduc în discuţie „rejudecarea cauzei” .

Astfel se reia aspecte privind dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de pe raza oraşului P, Jud.

O.

Chiar dacă aceştia invocă „înscrisuri noi descoperite”, precizează că toate acestea au stat la baza apărărilor formulate de Comisia Judeţeană O în cadrul proceselor civile în care au fost parte alături de revizuenți, fiind cunoscute atât la nivelul Comisiei Locale de fond funciar P cât şi de revizuenți.

Astfel, în Dosarul nr. X/311/2020 a fost exercitată calea legală, ordinară de atac - Apel, cauza fiind soluţionată definitiv. Soluţia se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cadrul aceluiaşi dosar, aceiaşi revizuenți au mai formulat:

- „Contestaţie în anulare” (Dosar X/104/2022- soluţionat definitiv),

- „Revizuire” (Dosar X/104/2022 - soluţionat definitiv),

- „Strămutare” (Dosar X/1/2023 - soluţionat definitiv de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În ceea ce priveşte căile extraordinare de atac, apreciează că acestea sunt prevăzute expres şi limitativ de Codul de Procedură Civila şi trebuie exercitate strict în termenele şi pentru motivele indicate în art 503 CPC şi art 509 CPC.

Faţă de cererea depusă de pârâţi consideră că nu poate fi calificată revizuire.

Apreciază că admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii raportat strict la motivul de revizuire (pct.8).

În speţa dedusă judecăţii, revizuenții fac practic o evocare a fondului fiind nemulţumiţi de soluţionarea cererilor de fond funciar şi eliberarea titlurilor de proprietate.

Consideră că nu se poate reţine că şi Comisia Judeţeană O are vreo culpă atâta timp cât atribuţiile noastre sunt stabilite expres şi limitativ de lege şi pe care le-am îndeplinit corespunzător.

Astfel, solicită instanţei să observe că cererea nr.

X/14.03.1991 este formulată expres pentru suprafaţa de 0,20 ha teren intravilan.

Faţă de aceasta Comisia Locală P a propus şi Comisia Judeţeană O, în urma contestaţiei formulată de către petent, a validat suprafaţa de 0,34 ha teren prin Hotărârea nr.

X/22.07.1996.

De asemenea, la data cumpărării imobilului de către soţii B, conform contractului de vânzare-cumpărare din 29 martie 1977 erau incidente prevederile art. 30 din Decretul - Lege nr. 58/1974.

În consecinţă, raportat la obiectul cererii aşa cum a fost formulată, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată.

În drept, îşi întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile Codului de Procedură Civilă şi Legile Fondului Funciar.

Revizuenții au formulat răspuns la întâmpinările formulate

Cu privire la întâmpinarea formulată de Comisia Judeţeană O arată că

l.

Un important principiu de drept, consacrat legislativ prin dipozii imperative, obligă ca, acela care face o afirmaţie în justiţie, să o şi probeze, pentru ca aceas¬ta să producă anumite consecinţe juridice.

Se afirma, doar, că înscrisurile invocate de revizuenţi ar fi fost folosite în dosarul de fond, fără a se proba că există în dosar, cu precizarea filelor, dar şi că instanţa s-ar fi referit la acestea în hotărâre.

2.

Se susţine că revizuenţii ar fi cerut doar 0,20 ha şi li s-ar fi dat tot atâta în 1996 să li se dea 0,34 ha, dar intimata nu răspunde la motivele de revizuire invocate: a existat o hotărâre de reconstituire a comisiei locale în 1991, validată de intimata, definitivă, necontestată şi care exista si în prezent, înscrisul invocat există în documentaţia tehnică anexă în baza Legii 18/1991 la hotărârea emisă

În întâmpinarea intimatelor Comisiei Locale P şi a U.A.T.

P, se susţine că „nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru ca o cerere de revizuire să poată fi a predată ca admisibilă şi fondată astfel încât să se dispună retractarea hotărârii de fond.

În penultimul alineat din prima pagină a întâmpinării se recunoaşte că este invocat un înscris care nu a fost folosit în dosarul de fond.

Dar, se susţine că respectivul înscris nu poate reprezenta un înscris nou, în sensul în care dispune legea, pentru că este olograf, nedatat, nesemnat şi fără a preciza emitentul.

Totuşi, dacă s-ar aprecia că respectivul înscris ar reprezenta Anexa 2b la HG 131/1991, acesta este un document public, ar fi fost afişat ia sediul primăriei condiţiile de a fi fost reţinut de partea potrivnica şi nici condiţia de a nu fi fost prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Aceleaşi motive (înscris olograf, nedatat, nesemnat şi neasumat de o instituţie) sunt invocate pentru a susţine lipsa caracterului determinant al înscrisului.

Se apreciază că este incredibil că două instituţii statale importante ale unui oraş, pot susţine cu atâta uşurinţă că un înscris nu poale fi apreciat ca înscris nou şi determinant şi nici că ar fi fost reţinut, dosit de partea potrivnică - atâta timp cât înscrisul este un document oficial emanat 03.03.2024, chiar de intimată, scris , înregistrat, senat data şi îndosariat de funcţionarii acesteia, care a fost propus şi înaintat (în două exemplare) de aceştia celeilalte intimate, Comisia Judeţeană, pentru validare, ce a fost validat, aprobat de comisia judeţeană şi apoi un exemplar a fost păstrat la comisia judeţeană iar celălalt la comisia locală.

Revizuenții arată că au depus la instanţă înscrisurile şi fac dovada că li s-au cuminicat de Comisia Judeţeană O şi, daca intimatele redamante susţin că nu le cunosc, nu le aparţin, au dreptul să ceară instanţei să dispună adrese la cele două comisii, care să precizeze daca le aparţin ori sunt falsificate de revizuenţi, sau, pot opta pentru procedura înscrierii fa fals.

Dacă se probează în cauză că înscrisurile le aparţin, că anexa exista în posesia celor două comisii la data când s-a judecat fondul, solicită instanţei să aprecieze că sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui înscris nou şi că acesta a fost dosit de cele două comisii.

Intimatele susţin că anexa 2b este publica şi a fost afişată la sediul primăriei. Este o afirmaţie formală şi abstractă, neprobată.

Nu este prezentată dispoziţia legală conform căreia anexa 2b referitoare ia imobilul revizuenților, se afişează public sau, chiar dacă nu există o astfel de obligaţie legală, intimatele din proprie iniţiativă, au afişat anexa, respectând în acest sens dispoziţiile primarului, respectiv prefectului ori hotărârea comisiilor locale sau judeţeană sau consiliului locat sau judeţean (până în 1994 consiliul judeţean a avut atribuţii la aplicarea legii fondului functor, pentru ca, ulterior, să fie preluate de prefectură).

Legea 18/1991 şi regulamentul de aplicare obligă ca doar actele primare emise de comisia locală (care constată rezultatul măsurătorilor de la faţa locului) să fie amate.

Există dispoziţii imperative în lege şi regulament referitoare la actele ce se comunică, obligatoriu.

Nu există o dispoziţie legală ori administrativă care să oblige la afişarea anexei 2b.

Dacă înscrisul invocat de revizuenţi a existat la intimate şi dacă nu li s-a comunicat, dacă aceştia susţin că nu au ştiut că există acest înscris şi nu se face proba contrara, adică nu este la dosarul de fond nu şi nu s-a comunicat în vreun fel, solicită instanţei să aprecieze că aceştia au fost în imposibilitate să-l prezinte, determinată de factori mai presus de voinţa acestora.

Intimatele susţin că înscrisul nu este determinant.

Pentru a aprecia asupra acestei chestiuni, revizuenții solicită instanţei să aibă în vedere că instanţa de apei, în dosarul de fond, a avut în vedere doar hotărârea X/1996 a comisiei judeţene şi, neavând anexa 2b, a a înţeles expres la „... 0,34 ha .„ în completare,,," în sensul că doar 34 ari li s-a dat, în total.

Dacă instanţa ar fi avut anexa 2b (în care este evidenţiat B M, cu 0,68 ha suprafaţă reconstituită în calitate de avânzi-cauză, succesori în drepturi (şi nu moştenitori) ai foştilor proprietari care le-au vândut imobilul, dacă ar fi avut şi contestaţia revizuenţilor şi referatele pe baza cărora s-a emis respectiva hotărâre.

Instanţa de apel nu ar fi dispus să li se emită TDP pentru doar o,34 ha - în timp ce au cerut 0,68 ha curte şi grădină intravilan, comisia lo¬cală ie-a pus în posesie cu 0,26 ha în curte şi 0,42 ha extravilan în altă parte, au contestat doar punerea în posesie din extravilan şi comisia judeţeană ie-a admis contestaţia si a hotă¬rât să fie puşi în posesie cu 0,34 ha în completarea celor 0,26; adică 0,26 puşi în posesie ini¬ţial, plus 0,34 daţi de comisia judeţeană, totalizează 0,60 ha curte şi gradină, pentru că din cei 0,68 daţi în 1993, au fost daţi şi emis TDP iui I G.

Faţă de aceste aspecte solicită ca instanţa să aprecieze că înscrisul este determinant.

Se mai susţine că revizuenții ar fi cerut doar 0,20 ha în 1991,că dacă ar fi adevărat ce scrie în anexa 2b invocată de aceştia nu ar mai fi avut interes să conteste şi sa se emită Hot.

X, însă pentru cele invocate la pct. 7, mai sus, au făcut contestaţia, deci, au avut interes.

Primăria, interesată, a făcut să dispară a doua cerere pentru 0,68 ha, cât au hotărât comisiile.

Pentru soluţionarea cererii, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe, precum şi probele administrate în faţa instanţei de apel, respectiv proba cu înscrisuri.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.

Revizuirea nu este o cale de atac de reformare, nefiind efectuat un control judiciar efectiv al hotărârii, ci constituie o cale de atac de retractare, iar admisibilitatea acesteia depinde de îndeplinirea unor condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege pentru fiecare motiv de revizuire în parte.

02.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi folosită numai în situaţiile excepţionale reglementate de text, fără a se putea utiliza această cale pentru a declanşa o nouă cercetare a fondului, hotărârea judecătorească definitivă fiind prezumată a reflecta adevărul juridic cu autoritate de lucru judecat.

03.

Pentru a înfrânge această prezumţie, este necesar a se proba intervenirea situaţiei de excepţie reglementate de fiecare dintre motivele de revizuire avute în vedere de legiuitor, deoarece, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - este, ca atare, incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului în sensul art. 6§1 (Cauza Androne împotriva României (Cererea nr. 54.062/00), §50) şi nu se poate deroga de la acest principiu decât dacă o cer motive substanţiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, Bărcanescu împotriva României).

04.

Verificând în lumina acestor considerente hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită din perspectiva art. 509 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuenți, Tribunalul constată că susţinerile revizuenţilor sunt neîntemeiate, în speţă nefiind incident acest caz de retractare a hotărârii.

05.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

06.

Aşa cum stabileşte textul de lege şi cu au precizat şi revizuenţii în cerea formulată, pentru incidenţa acestui caz de revizuire este necesar, printre altele, ca înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea şi să nu fi putut fi înfăţişat în proces fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie pentru că partea care cere revizuirea nu a avut posibilitatea de a intra în posesia respectivului înscris, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, adică pentru existenţa unui caz de forţă majoră, imposibil de depăşit de revizuent.

07.

În cauză s-au invocat cu titlu de înscrisuri noi Anexa la Hotărârea Comisiei O din 1991 - de validare a Hotărârii Comisiei P, prin care revizuenţilor li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru 0.68 ha în curte şi grădină (ca succesori în drepturi ai foştilor proprietari-vânzători), contestaţia făcută de aceştia la comisia judeţeană împotriva măsurilor abuzive ale comi¬siei locale de a nu respecta hotărârea din 1991 şi de a-i pune în posesie cu 0,26 ha în curte şi cu 0,42 ha extravilan pe alt amplasament şi referatul de verificare pe baza căruia a fost admisă contestaţia formulată şi emisă hotărârea X/1996 a comisiei jude¬ţene, precum şi adresa nr.

X/22.05.1997 emisă de Prefectura Olt.

08.

Au susţinut revizuenţii faptul că aceste înscrisuri nu s-au comunicat celor care au solicitat restituirea terenurilor, că nu au avut cunoştinţă despre existenţa lor şi că au fost omise intenţionat de reclamanţi în motivarea cererii de anulare a titlului de proprietate, deşi s-¬au aflat permanent în posesia acestora.

09.

Cu toate acestea, în motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat faptul că au obţinut aceste înscrisuri fără nicio opoziţie, după ce au consultat un consilier juridic din cadrul primăriei, căruia i-a fost prezentată hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sensul că, după ce acesta a scos nişte dosare, a verificat şi i-a îndrumat să revi¬zuiască decizia pentru acte noi, care existau în aceste dosare şi care li se vor da la cerere.

10.

În aceste condiţii, Tribunalul nu poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia cerută de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căreia înscrisurile au fost reţinute de partea potrivnică ori nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, deoarece aceste înscrisuri se aflau îndosariate într-o arhivă publică, accesibilă revizuenţilor şi au fost eliberate la cererea acestora, fără nicio opoziţie din partea părţilor adverse.

11.

Părţile aveau deci oricând posibilitatea să solicite şi să înfăţişeze aceste înscrisuri, aşa cum au procedat şi după soluţionarea litigiului prin hotărârea a cărei revizuire se cere, astfel că Tribunalul constată că cel puţin una din condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii este neîndeplinită.

12.

În acest sens, Tribunalul constată faptul că Anexa la Hotărârea Comisiei Judeţene O de aplicare a legilor fondului funciar emisă în 1991 este un înscris oficial, public, care putea fi solicitat şi contestat în procedura legilor fondului funciar, iar contestaţia făcută de revizuenţi este un act ce emană de la aceştia, astfel că nu se poate susţine că nu le-a fost cunoscut.

13.

În egală măsură, referatul de verificare invocat este un act care a fost emis în procedura demarată de contestaţia formulată de revizuenţi şi care, prin urmare, le era accesibil acestora, ca părţi în procedura administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiei, iar adresa nr.

X/22.05.1997 emisă de Prefectura O le-a fost comunicată, de asemenea, revizuenţilor, astfel că aceştia au avut cunoştinţă de existenţa acesteia.

Data publicarii pe portal: 31.07.2024