Decizie nr. 341 din 09.05.2024

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr.X din 26.10.2023 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr.X/213/2022 s-a respins cererea formulată de către reclamanta A V SA, în contradictoriu cu pârâta com. V, având ca obiect acţiune în constatare.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 680 şi art. 477 din Codul Civil de la 1864 coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, rezultă principiul conform căruia orice bun are un titular al dreptului de proprietate, prescripţia achizitivă constituind o sancţionare civilă a pasivităţii manifestate de acesta în raport de imobil.

În speţă, din analiza probatoriului administrat în cauză şi relaţiile comunicate la dosarul cauzei privitoare la situataţia juridică a imobilului compus din teren în suprafaţă de 45.775 mp situat în extravilanul com.

V, judeţul O, T 61, intabulat în cartea funciară nr.

X V, având nr. cadastral X şi imobilele construcţii C1, cu o suprafață construită la sol de 1032 mp, cu destinație Birouri, construite din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X – C1; C2, cu o suprafață construită la sol de 124 mp, cu destinație de Hală, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X - C2; C3, cu o suprafață construită la sol de 1071 mp, cu destinație de Hală, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C3; C4, cu o suprafață construită la sol de 1066 mp, cu destinație de Hală, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C4; C5, cu o suprafață construită la sol de 1071 mp, cu destinație de Hală, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X - C5; C6, cu o suprafață construită la sol de 1083 mp, cu destinație de Hală, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C6; C7, cu o suprafață construită la sol de 206 mp, cu destinație de Magazie, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C 7; C8, cu o suprafață construită la sol de 441 mp, cu destinație de Magazie, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C 8; C9, cu o suprafață construită la sol de 108 mp, cu destinație de Magazie, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, intabulată în Cartea Funciară nr.

X V, având nr. cadastral X — C9, acesta figurează în evidenţele instituţiilor publice cu menţiuni privitoare la o persoană având calitate de titular al dreptului de proprietate.

Conform extrasului de carte funciară nr.

X V (f. 14-16) bunurile a căror uzucapiune se solicită, terenul în suprafaţă de 46.137 mp şi imobilele construcţii C1-C9 situate pe terenul amplasat în extravilanul com.

V jud.

O în T 61, se află intabulat în proprietatea comunei V în cotă de 1/1, urmare a Hotărârii nr. 30/11.11.2016 emisă de Primăria V.

Din probatoriul administrat în cauză – fişa de date a imobilului (f. 68) instanţa a reţinut că actul de proprietate în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară este certificatul de edificare nr.

X/15.11.2016 şi Hotărârea de Consiliu Local din data de 01.08.2016.

Urmare a adreselor solicitate către pârâta U com.

V s-a reţinut că este în imposibilitate se a depune la dosarul cauzei Hotărârea de Consiliu Local din data de 01.08.2016, în continuare se arată că la data de 01.08.2016 nu s-a întrunit şedinţa Consiliului Local (f. 71).

Potrivit art. 246 alin. (1) Cod proc.civ.

Excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, iar potrivit art. 248 alin. (1) Cod proc. civ. instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța a analizat excepția de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual, invocată de reclamantă cu privire la Hotărârea Consiliului Local al com. V, jud. O din data de 01.08.2016,

Referitor la excepția de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual, la art. 4 alin. 1-3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că:

„(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.

În situataţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.”

Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Așa cum se prevede la art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate a actului administrativ, este necesar ca soluționarea litigiului pe fond să depindă de actul administrativ cu caracter individual.

În speță, instanța a fost învestită investită cu cererea de constare a dreptului de proprietate a reclamantului în temeiul uzucapiunii de 10 ani pentru imobilele reprezentate de bunuri imobile terenuri.

Aşa cum rezultă din motivarea în fapt şi în drept a excepţiei de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual, invocată de reclamantă cu privire la Hotărârea Consiliului Local al com.

V, jud.

O din data de 01.08.2016, reclamanta solicită să se constate atât inexistenţa, cât şi nelegalitatea actului administrativ, iar pe cale de consecinţă soluţionarea cauzei fără a se ţine cont de actul a cărui nelegalitate se solicită.

Prin invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ se urmăreşte stabilirea ilegalităţii actului respectiv şi înlăturarea sa de la soluţionarea cauzei, ori prin cele invocate de reclamantă se observă că aceasta solicită constatarea inexistenţei actului administrativ reprezentata de Hotărârea Consiliului Local din data de 01.08.2016, astfel că se va reţine cu titlu preliminar faptul că a se constata existenţa sau inexistenţa unui act administrativ individual pe calea excepţiei de nelegalitate excede cadrului în care a fost invocată această solicitare.

În ceea ce priveşte constatarea nelegalităţii actului administrativ individual - Hotărârea Consiliului Local al com.

V, jud.

O din data de 01.08.2016 instanţa a reţinut că nu s-au invocat motive de nelegalitate a acesteia, faptul că pârâta U com.

V, arată că la data de 01.08.2016 Consiliul Local al com.

V, jud.

O, nu a fost convocat, astfel că nu s-a emis nicio hotărâre nu ține de nelegalitatea actului administrativ, excepția de nelegalitate reprezintă un control judecătoresc indirect al actului administrativ de autoritate cu caracter individual, ori exceptând acest aspect nu s-a invocat alt motiv de nelegalitate.

În consecință, instanța a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a actului administrativ, invocată de reclamant, cu privire la Hotărârea Consiliului Local al com. V, jud. O din data de 01.08.2016.

Pe fondul cauzei, faţă de cele anterior menţionate, imobilul, ce face obiectul prezentei cauze, nu are calitatea de bun fără stăpân, astfel că din interpretarea dispoziţiilor legale nu se naşte prezumţia că titularul dreptului de proprietate asupra terenului este statul sau unităţile administrativ-teritoriale.

În acest sens, având în vedere înregistrarea prezentei acţiuni pe rolul instanţei de judecată la data de 27.01.2022, dată la care sunt în vigoare dispoziţiile Codului Civil din 2009, precum şi obiectul prezentei acţiuni, respectiv constatarea intervenirii uzucapiunii de scurtă durată, s-a reţinut în cauză aplicabilitate dispoziţiilor Codului Civil de la 1864.

După expunerea considerentelor e ordin teoretic, prima instanţă a reţinut că pen uzucapiunea de 10 de ani, întâlnită şi sub denumirea de uzucapiune de scurtă durată, este necesar, conform art. 1859 C. civ. îndeplinirea a patru condiţii: a) să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 10 sau 20 de ani; b) posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu; c) posesia să fie de bună credință; d) posesorul să aibă un just titlu.

Examinând situataţia de fapt dedusă judecăţii prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, instanţa a constat că, în speţă, reclamanta a făcut în parte dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de lege pentru constatarea uzucapiunii de lungă durată.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declaraţiile martorilor B E (f. 161) şi S V (f. 162), a rezultat că imobilele în litigiu au fost posedate de peste 22 de ani de reclamanta A V SA, iar suprafaţa de teren este îngrădită pe aceasta fiind amplasate construcții şi nicio persoană nu a ridicat pretenţii până în prezent.

Reclamanta a stăpânit în urma adjudecării bunurilor la licitație și achitata prețul vânzării, continuând posesia terenurilor în mod paşnic, neîntrerupt.

Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut că bunurile a căror uzucapiune se solicită sunt proprietatea Comunei V astfel cum rezultă din înscrisul de carte funciară nr.

X V, astfel că bunurile au un titular al dreptului de proprietate, prescripţia achizitivă constituind o sancţionare civilă a pasivităţii manifestate de proprietar în raport de imobil, nu poate fi incidentă în această cauză, unde s-a arătat că bunurile fac obiectul dreptului de proprietate al pârâtei, neputându-se reţine uzucapiunea ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamantă, astfel instanţa a respins acţiunea formulată faţă de pârâtă ca neîntemeiată.

Instanţa a lU act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC A V SA, solicitând instanţei de apel ca prin hotărârea ce o va pro¬nunţa să admită apelul şi rejudecând, să modifice sentinţa instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii reclamantei aşa cum a fost formulată.

Apelanta-reclamantă apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi interpretarea eronată a probelor din dosar atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al comunei V, judeţul O, din data de 01.08.2016, cât şi în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiată a cererii prin care reclamanta solicita să se constate că este proprietara imobilelor teren şi construcţii.

În dezvoltarea motivelor de apel arătă că până la data de 18 august 2003, terenurile respective s-au aflat în patrimoniul S.C. S S.A, V, judeţul O (societate ce a lU fiinţă din desfiinţa-rea a 4 foste C.A.P.- uri,respectiv V N, V, V şi Va).

Aceste bunuri au fost scoase la vânzare prin licitaţie publică, licitaţie ce s-a desfăşurat la sediul S.C.

S S.A. la data de 18 august 2003 şi în urma căreia bunurile au fost adjudecate de către reclamantă pentru suma de 570.100.000 lei (ROL), la care a fost adăugată cotă de TVA de 19%, rezultând astfel o valoare totală de 678.419.000 lei (ROL).

Ulterior, după achitarea integrală a preţului de adjudecare, s-a procedat la predarea efectivă a bunurilor, ocazie cu care la data de 01 septembrie 2003 a fost încheiat procesul verbal de predare - primire între reprezentanţii vânzătoarei SC S SA V şi repre¬zentanţii cumpărătoarei SC A V SA.

Începând cu momentul adjudecării, toate bunurile s-au aflat în posesia şi exploata¬rea reclamantei SC A V S.A., posesie ce a fost exercitată continuu, an de an şi se exercită şi în prezent.

De asemenea, de la momentul dobândirii acestor imobile şi până în prezent, recla¬manta SC A V SA a achitat an de an taxele şi impozitele aferente terenului şi construcţiilor existente.

Din motive neimputabile reclamantei, perfectarea acestei vânzări a fost întârziată, iar dificultăţile organizatorice ale vânzătoarei au condus la radierea acesteia de la regis¬trul comerţului (aşa cum atestă şi certificatul constatator la data de 03 noiembrie 2010, potrivit căruia în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. 3 din L. nr. 314/2001 s-a dispus radierea acestei societăţi de la registrul comerţului).

In anul 2016, la nivelul comunei V, judeţul O, a fost declanşată acţiunea de înregistrare sistematică a proprietăţilor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.

Cu această ocazie, chiar dacă bunurile mai sus individualizate nu s-au aflat niciodată în posesia şi exploatarea pârâtei U Comuna V, ele au fost intabulate cu menţiunea că sunt proprietatea pârâtei U Comuna V.

Ba mai mult, aceste bunuri au fost înscri¬se la cartea funciară cu menţiunea că acestea ar fi aparţinând domeniului public al U V.

Cum potrivit extrasului de carte funciară, terenul era încadrat în categoria domeni¬ului public, în cursul cercetării judecătoreşti a solicitat emiterea unei adrese către U Comuna V pentru a comunica relaţii referitoare la imobilele teren şi construcţii, dacă terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar şi să înainteze hotărârea consiliului local prin care terenul a fost trecut din domeniul privat în domeniul public şi actele care au stat la baza înscrierii în cartea funciară, cerere ce a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă din data de 02 iunie 2022.

La această solicitare, U Comuna V răspunde că acest teren nu a făcut obi¬ectul legilor fondului funciar, că în arhiva comunei nu a fost identificată edificarea vreu¬nei construcţii pe acest teren, că nu a fost emisă nici o hotărâre de trecere în inventarul domeniului public pentru acest teren şi că Hotărârea nr. 30/11.1 Î.20Î6, referitoare la însuşirea inventarului domeniului public, nu include terenul ce face obiectul acestui do¬sar.

Sub aspectul excepţiei de nelegalitate s-a arătat că, umare a relaţiilor comunicate de U Comuna V , reclamanta S.C A V S.A. a solicitat să se constate atât inexistenta , cât si nelegalitatea actului admi¬nistrativ individual de trecere a terenului în suprafaţă de 46.137 mp, situat în extravila-nul localităţii V, judeţul O, tarlaua 61, intabulat în Cartea Funciară nr.

X V, judeţul O, având nr. cadastral X şi a construcţiilor existente având numerele cadastrale X-C1; X-C2; X-C3; X-C4; X-C5; X-C6; X-C7; X-C8; X-C9 în categoria bunurilor aparţinând domeniului public şi în consecin¬ţă, cauza să fie soluţionată fără a tine seama de actul înscris în extrasul de carte funci¬ară si a cărei nelegalitate am solicit a fi constatată.

Un aspect ce trebuie evidenţiat încă de la început este dat de faptul că argumentele instanţei de fond, aşa cum sunt ele expuse în considerentele sentinţei, demonstrează că atât legislaţia, literatura juridică în materie, cât şi starea de fapt ce se desprindea din pro¬batoriul administrat, au fost analizate minuţios, numai că soluţia finală este în totală con¬tradicţie cu acestea.

Soluţia instanţei de fond demonstrează mai degrabă nesiguranţă în folosirea in¬strumentelor de interpretare, sau mai exact, temându-se în exces să nu greşească, instanţa de fond a procedat la înfăptuirea unui act de justiţie neasumat, preferând să respingă ex¬cepţia de nelegalitate, şi implicit acţiunea, decât să-şi asume o hotărâre de admitere dată însă cu scăparea vreunui posibil aspect ce ar fi putut fi important.

Deşi în cuprinsul sentinţei instanţei de fond analiza excepţiei de nelegalitate are o expunere de 2 pagini, argumentaţia de respingere a excepţiei se rezumă doar la un singur paragraf (pagina 5 paragraful 2) arătând că faţă de Hotărârea Consiliului Local al comu¬nei V, judeţul O din data de 01.08.2016 nu s-au invocat motive de nelegalitate, iar faptul că pârâta U V arată că la data de 01.08.2016 consiliul local nu a fost convocat (astfel că nu s-a emis nici o hotărâre) nu tine de nelegalitatea actului adminis¬trativ, excepţia de nelegalitate reprezentând un control judecătoresc indirect al actului administrativ, ori exceptând acest aspect nu s-a invocat un alt motiv de nelegalitate şi în consecinţă respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a actului administrativ.

Altfel spus, după raţionamentul instanţei de fond, chiar dacă nu există un act ad¬ministrativ de trecere a imobilelor din domeniul privat în domeniul public al comunei, efectele specifice unui act imaginar sunt menţinute doar pentru simplu motiv că nu au fost inventate motive de nelegalitate faţă de un astfel de act imaginar.

Ba mai mult aceste efecte sunt menţinute indiferent de cât de mari ar putea fi pagubele pricinuite unor terţe persoane.

Cum s-a ajuns la această situataţie paradoxală, a arătat deja mai sus.

In anul 2016, la nivelul comunei V, judeţul O, a fost declanşată acţiunea de înregistrare sistema¬tică a proprietăţilor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară şi de care ar fi trebuit să beneficieze cetăţenii în mod gratuit.

Cu această ocazie, chiar dacă bunurile mai sus individualizate nu s-au aflat nicio¬dată în posesia şi exploatarea pârâtei U Comuna V, tehnicianul în cadastru care a întocmit documentaţia, nu doar că le-a menţionat ca fiind proprietatea pârâtei U Comuna V,dar a şi inserat în documentaţie acte administrative inexistente aşa încât aceste bunuri au fost înscrise la cartea funciară cu menţiunea că acestea ar fi aparţinând domeniului public al UA T V.

Instanţa ar fi trebuit să remarce că la acel moment al întocmirii documentaţiei, pentru tehnicianul în cadastru aceste noţiuni era lipsite de sens sau valoare (pentru el erau doar rubrici care trebuiau completate şi chiar dacă prin inserarea cu bună ştiinţă a unor date fictive în documentaţia cadastrală acest tehnician săvârşea o veritabilă infracţiune de fals intelectual, acesta urmărea un scop banal, să i se recepţioneze lucrările de către OCPI).

Această stare nu putea fi ignorată cu aşa uşurinţă de către instanţa de fond, mai cu seamă că prin această procedură eronată, bunuri de valoare însemnată, pentru a căror achiziţie reclamanta a plătit sume foarte mari de bani, treceau din detenţia legitimă a unei persoane în categoria domeniului public al comunei, aşa încât actul de justiţie înfăptuit prin această sentinţă, pentru reclamantă este profund vătămător, iar pentru pârâta U Comuna V, reprezintă un dar pe care nu şi 1-a dorit.

Consideră că este imperios necesar să se procedeze la înlăturarea unui act de expropriere (comis doar dintr-o eroare a unui tehnician în cadastru), mai cu seamă că bu¬nurile ce fac obiectul acestei judecăţi nu pot fi categorisite ca aparţinând domeniului pu¬blic.

Au fost prezentate şi analizate dispoziţiile art. 136 din Constituţia României, art. 286 din Codul administrativ şi s-a concluzionat în sensul că terenul şi construcţiile ce fac obiectul prezentei judecăţi nu pot fi încadrate în nici una din categoriile de bunuri pu¬blice.

Sub aspectul elementelor de fond s-a susţinut faptul că prima instanţă a analizat cauza din perspectiva unei acţiuni în revendicare, arătând că pârâta este proprietar al bunului, iar în realitate, pentru a constata că reclamanta a devenit prin uzucapiune proprietara bunuri¬lor imobile din cauza de faţă, instanţa avea de analizat întrunirea următoarelor condiţii cumulative: - a existat o posesie utilă a bunului; - posesia a fost întemeiată pe un just titlu; - posesia a durat 10, sau după caz, 20 ani; - posesia a fost de bună credinţă.

În acest domeniu, atât literatura de specialitate cât şi jurisprudenţa (avem în vedere inclusiv culegerile de decizii ale fostului Tribunal Suprem) au statU că pentru a fi înde¬plinite condiţiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civil, este necesar ca justul titlu să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, sau cel căruia îi este atribuită titulatura de proprietar.

În speţa de faţă, justul titlu este reprezentat de procesul verbal de licitaţie, factura fiscală ce atestă această operaţiune şi procesul verbal de predare primire ce au fost înche¬iate cu SC S SA V, iar acest just titlu emană de la o altă persoană decât cea care în prezent este înregistrată ca proprietar - U Comuna V.

Având în vedere că adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean, în speţă se aplică dispoziţiile prevăzute de art. 1895, teza I din Codul civil anterior în sensul că pentru a uzucapa, termenul de prescripţie este de 10 ani, ter¬men care aşa cum reiese şi din înscrisurile anexate este cu mult depăşit.

În ceea ce priveşte buna credinţă, este de asemenea unanim acceptat că pentru re¬clamantă aceasta presupune reprezentarea greşită că bunul imobil este dobândit de la adevăratul proprietar, bună credinţă care trebuie să existe la momentul dobândirii bunu¬lui, nefiind necesar ca acesta să existe pe tot parcursul exercitării posesiei.

De asemenea, în baza probelor deja administrate se poate concluziona dincolo de orice îndoială rezonabilă că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 1847 din C.civ. anterior, potrivit cu care, ca să se poată prescrie „se cere o posesiune continuă, neîntre¬ruptă, publică şi sub nume de proprietar”.

Aşa cum a arătat, buna credinţă a posesorului este dată şi de reprezentarea pentru reclamantă că cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea.

De asemenea, este suficient ca buna credinţă să fi existat la momentul câştigării posesiei imobilului.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna V- prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Cu privire la punctul 1 al petimlui cererii, unde se face referire la suprafaţa de 45.775mp (suprafaţa din acte), respectiv 46,l37mp (suprafaţa măsurata), situata in T61, intabulata in Cartea Funciara nr.X V, judeţul O, număr cadastral X, solicită a se observa din documentele/ înscrisurile depuse la dosar ca, aceasta suprafaţa de teren are ca proprietar comuna V OF:XXXXX, menţiuni care se regăsesc in cart ea funciara mai sus amintita, Partea II.

Proprietari, si acte, punctul B2-intabulare J drept de proprietate domeniul public dobândit prin lege cota actuala 1/1.

Referitor la celelalte aspecte menţionate solicită ca instanţa să analizeze şi să aprecieze în funcţie de înscrisurile de la dosar.

Potrivit dispoziţiilor legale, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren.

Pentru a produce consecinţe juridice, legiuitorul a arătat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.

Aşadar, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă a imobilului, termenului şi condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru a ii îndeplinite condiţiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civil, este necesar ca justul titlu să emane de ia o altă persoană decât adevăratul proprietar, pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.

Au fost expuse apoi considerente teoretice referitoare la uzucapiune, concluzionându-şe în sensul că motivarea sentinţei apelate este mai mult decât lămuritoare in ceea ce priveşte cauza dedusa judecaţii.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri, si orice proba care ar reieşi din dezbateri.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.

Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt neîntemeiate, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată în conformitate cu situataţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

02.

Apelanta susţine că îndeplineşte condiţiile pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de la 10 la 20 de ani, pe care le enumeră ca fiind următoarele: existenţa unei posesii utile a bunului, existenţa unui just titlu pe care să se întemeieze această posesie, curgerea unui termen al posesiei de la10 la 20 de ani şi bună credinţă a posesorului.

03.

În ceea ce priveşte justul titlu, se arată în motivele de apel că atât literatura de specialitate cât şi jurisprudenţa (inclusiv culegerile de decizii ale fostului Tribunal Suprem) au statU că pentru a fi înde¬plinite condiţiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civil, este necesar ca justul titlu să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar sau cel căruia îi este atribuită titulatura de proprietar.

04.

În cauza de faţă, justul titlu invocat de apelanta reclamantă este conform susţinerilor acesteia procesul verbal de licitaţie, factura fiscală ce atestă această operaţiune şi procesul verbal de predare primire ce au fost înche¬iate cu SC S SA V, arătând că acest just titlu emană de la o altă persoană decât cea care în prezent este înregistrată ca proprietar - U Comuna V.

05.

Acest raţionament este eronat, deoarece calitatea de neproprietar a celui de la care a fost preluată posesia bunului nu se verifică în raport de persoana chemată în judecată şi care reclamă la data începerii procesului calitatea sa de proprietar, ci de persoana care a emis titlul respectiv, în cazul actelor juridice de înstrăinare această persoană fiind cel care înstrăinează bunul.

06.

Or, conform chiar susţinerilor apelantei, această persoană avea la data înstrăinării calitatea de proprietar al terenurilor respective, aspect arătat în partea introductivă a motivelor de apel, în care se arată că până la data de 18 august 2003, terenurile respective s-au aflat în patrimoniul S.C.

S S.A.

V, judeţul O, fiind scoase la vânzare prin licitaţie publică, ce s-a desfăşurat la sediul S.C.

S S.A., în data de 18 august 2003 şi în urma căreia terenurile au fost adjudecate de către apelanta reclamantă, care a intrat în posesia acestora în data de 01 septembrie 2003, când a fost încheiat procesul verbal de predare - primire între reprezentanţii vânzătoarei SC S SA V şi repre¬zentanţii cumpărătoarei SC A V SA.

07. Prin urmare justul titlu invocat provine chiar de la proprietarul terenului, aspect faţă de care acesta nu poate să sprijine acţiunea de dobândire a dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de curtă durată.

08. În afară de acest aspect, Tribunalul constată că titlului invocat îi mai lipseşte încă una din condiţiile cerute de lege, respectiv aceea de a avea putere translativă de proprietate.

09. Astfel, conform art. 1897 C. civ. de la 1864, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.

10.

În cauza de faţă, aşa cum o arată chiar apelanta în conţinutul cererii de apel, ulterior intrării în posesie, din motive neimputabile reclamantei, perfectarea vânzării a fost întârziată, iar dificultăţile organizatorice ale vânzătoarei au condus la radierea acesteia de la regis¬trul comerţului.

11.

Prin urmare, niciunul dintre înscrisurile indicate împreună ca reprezentând justul titlu (procesul verbal de licitaţie, factura fiscală ce atestă această operaţiune şi procesul verbal de predare primire) nu avea la data înstrăinării valenţele juridice ale unui act translativ de proprietate, fiind necesară ulterior perfectarea acestui în formă autentică.

12.

În concluzie justul titlu invocat de apelanta reclamantă nu întruneşte nici cerinţa de a ava caracter de act translativ de proprietate şi nici pe cea referitoare la calitatea de neproprietar a celui de la care este preluată posesia, situataţie în care uzucapiunea de la 10 la 20 de ani nu poate fi incidentă în cauza de faţă.

13.

În aceste condiţii în care acţiunea nu poate fi admisă pe fondul său, Tribunalul nu mai găseşte necesar să analizeze excepţia de nelegalitate a acului administrativ, deoarece indiferent de soluţia pronunţată cu privire la acest aspect, din cauza carenţelor justului titlu, uzucapiunea de scurtă durată nu poate interveni, astfel că excepţia de nelegalitate a actului administrativ rămâne lipsită de eficienţă juridică.

14.

În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că, deşi prima instanţă nu a motivat soluţia de respingere a cererii pe lipsa condiţiilor cerute justului titlu, această soluţie este întemeiată pe fond, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., va păstra hotărârea atacată, respingând apelul ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 31.07.2024