Tribunalul OLT ·

Sentință civilă nr. 543 din 20.12.2023

Instanță: Tribunalul OLT
Dosar
Obiect: Anulare dispozitie exmatriculare - conditii
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2013, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P G şi P M, în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenti de Poliţie „ V L” C, (denumită în continuare „Şcoala de Poliţie") au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună următoarele:

1. Anularea Dispoziţiei nr. X din 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L” C, precum si reînmatricularea reclamantului P G.

2. Anularea Dispoziţiei nr. X din 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie „ V L” C, precum şi reînmatricularea reclamantului P M.

3. Suspendarea Dispoziţiei nr. X din 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C până la soluţionarea definitivă a cauzei, in temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004.

4. Suspendarea Dispoziţiei nr. Xdin 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004.

În motivare, reclamanţii au arătat că au fost elevi al Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C (denumit in continuare "Şcoala de Poliţie") în seria de elevi ianuarie-noiembrie 2023, clasa 118, selecţionaţi de Inspectoratul de Poliţie Judeţean O şi înmatriculaţi după cum urmează:

1. P G a fost înmatriculat prin Dispoziţia de înmatriculare nr. X din 13.02.2023 cu aplicare din 30.01.2023, data la care a încheiat şi Angajamentul încheiat si înregistrat cu nr. X din 30.01.2023.

2. P M am fost înmatriculat prin Dispoziţia de înmatriculare nr. X din 13.02.2023, cu aplicare din 30.01.2023, data la care a încheiat şi Angajamentul încheiat şi înregistrat cu nr. X din 30.01.2023.

Prin Dispoziţia nr.

X din 28.02.2023, respectiv prin Dispoziţia nr.

X din 28.02.2023, ambele emise de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C (în continuare "Dispoziţia nr.

X/28.02.2023" şi "Dispoziţia nr.

X/28.02.2023" sau împreună "Dispoziţiile") s-a dispus exmatricularea reclamanţilor pe motiv că nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 10 alin. lit. c din Legea nr.360/2022 privind Statutul poliţistului, respectiv art. 6 alin. 1 lit. g din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.01.2016, anume lipsa unui comportament care să corespundă principiilor care guvernează profesia de poliţist, dar fără însă a li se imputa în mod efectiv care este comportamentul necorespunzător, unde au greşit şi fără vreo posibilitate de a se apăra împotriva acuzaţiilor care li se aduc.

Mai mult, în ceea ce priveşte:

(i) Nota de cunoaştere nr. X din 10.02.2023 precum şi Fişa de personal nr. X din 10.02.203 emise pentru P G, precum şi

(ii) Nota de cunoaştere nr. X din 10.02.2023 precum şi fişa de personal nr. X din 10.02.2023 emise pentru P M),

potrivit menţiunilor ar fi clasificate la nivelul S presupunând nivelului Secret de serviciu conform clasificării prevăzute de Legea nr. 182/2(102 şi a Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate aprobate prin OG nr.585 2002 fiindu-le astfel refuzat din start accesul la propriul dosar.

Reclamanţii au arătat că nici până în acest moment nu le-a fost comunicată pe cale oficială fapta imputabilă şi nici legătură dintre aceasta şi principiile statutului de poliţist şi nu au avut niciodată posibilitatea reală de a se apăra împotriva Dispoziţiilor emise de către directorul Şcolii de Poliţie, acestea fiind lipsite de transparentă.

In fapt, reclamanţii au aflat că nu mai sunt elevi ai Şcolii de Poliţie, fără să existe o procedură de cercetare sau fără să aibă posibilitatea de a se apăra, fiindu-le comunicate pe cale informală că Dispoziţiile au fost luate în considerentul existenţei unei amenzi contravenţionale emise pe numele reclamanţilor.

Cu privire la procedura administrativă, reclamanţii au arătat că au formulat la data de 31 martie 2023, în termen de 30 de zile de la data comunicării Dispoziţiilor, plângerile prealabile (Anexa nr. 3 - Procedura prealabilă) prin care au solicitat Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" revocarea Dispoziţiilor şi înmatricularea reclamanţilor în anul seria de elevi ianuarie-noiembrie 2023 .

Prin Adresa nr. X/25.04.2023, respectiv prin Adresa nr. X/25.04.2023, Şcoala de Politie a refuzat revocarea Dispoziţiilor şi reînmatricularea reclamanţilor.

Astfel, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7 si art. 11 alin. b) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, prezenta cerere de chemare in judecată respectând toate prevederile legale cu privire la îndeplinirea procedurii administrative, prezenta fiind introdusă în interiorul termenului de 6 luni de la momentul comunicării refuzului nejustificat de revocare a Dispoziţiilor de reînmatriculare a reclamanţilor.

Referitor la context, reclamanţii au arătat că dispoziţiile atacate sunt nelegale atât prin lipsa motivării in fapt cât si prin lipsa termenului si a procedurii de contestare a măsurilor dispuse, fapte ce reprezintă o încălcare gravă a legilor naţionale, precum şi a principiilor CEDO şi celor constituţionale şi comunitare cu privire la accesul la justiţie, pentru următoarele motive:

Lipsa motivării în fapt a deciziilor: Dispoziţiile atacate nu conţin nicio trimitere sau informaţie cu privire la fapta imputabilă reclamanţilor care, în opinia conducerii Şcolii de Poliţie, este contrară principiilor profesiei de poliţist şi care a condus la exmatricularea reclamanţilor.

Dispoziţiile conţin o simplă trimitere formală art. 10 alin. 1 lit. c din Legea nr.360/2002 privind Statului poliţistului, respectiv la art. 6 alin. 1 lit. g din Anexa nr. 2 la OMAI nr. 140/2016, acestea reprezentând însă doar temeiul de drept aplicabil.

Astfel, Dispoziţiile atacate nu cuprind motivarea în fapt ce a stat la baza emiterii lor.

Motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, cum este cazul şi în prezenta.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Prin urmare, o astfel de decizie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt şi de drept care au determinat decizia cuprinsă în aceasta, întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii măsurii adoptate, motivarea actului reprezentând o condiţie de legalitate a acestuia, insuficienţa motivării sau nemotivarea acestuia atrăgând nulitatea actului administrativ.

In ceea ce priveşte obligativitatea motivării în fapt şi în drept, într-o măsură suficientă şi de natură a permite mai apoi exercitarea controlului judiciar, s-au pronunţai atât CEDO, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi instanţele naţionale.

Motivarea unui act are două laturi esenţiale, anume indicarea textelor legale aplicabile situaţiei date (motivarea în drept), precum şi indicarea împrejurărilor de fapt ce au stat la baza aplicării textelor legale (motivarea în fapt).

Ori, în cauză, în condiţiile în care Dispoziţia de exmatriculare contestata a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile unei întregi legi si a unui regulament privind desfăşurarea activităţi didactice, este incontestabil că autorul actului atacat era dator să-1 motiveze şi în fapt, această ultimă cerinţa legală nefiind respectată.

Mai mult, simpla trimitere pe care Dispoziţiile o fac la textul de lege aplicat, precum şi inserarea textului de lege "să aibă nu comportament corespunzător principiului care guvernează profesia de poliţist" nu este în măsură să îndeplinească cerinţa unei motivări apte de evita dobândirea de către autoritate a unei puteri discreţionare, precum şi de a asigura exercitarea dreptului la apărare de către reclamanţi.

Din perspectiva reclamanţilor, motivarea este necesară pentru a face demarcaţia între actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege şi cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen in articolul 2 alin. 1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ( Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 1153/2008).

Reclamanţii au arătat că ICCJ s-a pronunţat cu privire la obligaţia existenţei unei motivări atât în fapt, cât şi în drept in numeroase rânduri, din care s-a amintit:

(i) Decizia ICCJ nr. 482 din 26 ianuarie 2007 prin care s-a statuat că "Obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifica ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale sau obiective", cât şi prin

(ii) Decizia ICCI nr. 1580 din 11 aprilie 2008 a Secţiei de Contencios Administrativ şi fiscal prin care "Înalta Curte reţine că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectivei competenţei de a emite acel act administrativ, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară şi arbitrară.

A accepta teza potrivit căreia angajatorul nu trebuie să-si motiveze deciziile, echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei, a statului de drept bazat pe principiul legalităţii."

(iii) Decizia ICCJ nr. 1384/2008 a statuat ca "Exercitând prerogativa avută până la data organizării concursului de selecţie a managerilor, ministrul a acţionat însă in regim de putere publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinul atacat fiind un act administrativ, aşa cum acesta este definit prin art. 2 lit. c) din aceeaşi lege.

Prin urmare, in mod corect prima instanţă a reţinut că ordinul în discuţie trebuie să îndeplinească tonte condiţiile de validitate ale acestei categorii de acte juridice, determinate de caracterul şi specificul lor şi statuate la nivel de principiu atât in doctrina cât şi in jurisprudenţa in materie.

Intre aceste condiţii este inclusă şi aceea a motivării actului administrativ, menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreţionare, precum şi a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din C.E.D.O. condiţie a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului, din această perspectivă concluzia primei instanţe fiind justificată. "

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a statuat cu caracter definitiv că motivarea atât în drept, cât şi în fapt reprezintă o obligaţie "generală a autorităţii publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparenţă în profitul beneficiarului actului care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat precum şi acela de a conferi instanţei un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica clementele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ”.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acelaşi sens,

(i) în cauza C 509 1993 s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi alunei când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

(ii) in cauza C - 367/1995 s-a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară si neechivocă, algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să dea posibilitatea curţilor comunitare competente să efectueze revizuirea actului.

(iii) în cauza C 7/ 1969 Curtea Europeană de Justiţie a decis că amploarea şi detalierea motivării ţine de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea ţine de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greşită, echivalează cu o lipsă a motivării actelor, ceea ce atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare.

Constituţia României prevede obligativitatea motivării in drept şi în fapt a actelor administrative.

Mai mult, autorităţile sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora in conformitate cu art. 31 alin. 2 din Constituţia României, mai ales în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului, astfel, nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului atacul.

Ţinând cont de cele expuse anterior, reclamanţii au solicitat să se constate că Dispoziţiile prin care directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C a dispus exmatricularea reclamanţilor sunt nule, aceasta necuprinzând nicio motivare cu privire la faptele imputabile reclamanţilor care l-au determinat să ia decizia de a-i exmatricula.

Referitor la lipsa temeiului legal pentru exmatricularea reclamanţilor, aceştia au arătat că dispoziţiile atacate nu sunt legale deoarece (i) Şcoala de Poliţie nu poate deroga printr-un act administrativ de la dispoziţiile legii (II) exmatricularea pe baza art. 10 din Legea 360/2002 ori in baza art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016 nu este permisă după momentul înmatriculării iar (iii) motivele prevăzute în Dispoziţiile de exmatriculare nu se regăsesc în excepţiile care permit dispunerea exmatriculării după acest moment.

Imposibilitatea Scolii de Poliţie de a deroga printr-un act administrativ de la dispoziţiile legii şi momentele până la care pot fi administrate cercetări în baza art. 10 din Legea 360/2002 ori în baza art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016 şi drept consecinţă se poate dispune exmatricularea.

Pentru a preîntâmpina posibilele apărări ale pârâtei, după cum au fost formulate in răspunsurile emise la Plângerile prealabile, cu privire la existenţa acordurilor reclamanţilor exprimate prin cererile de înscriere la concursul de admitere nr.

X din 29.10.2022, respectiv nr.

X din 29.10.2022 încheiate la IPJ O, prin care pârâta susţine că reclamanţii au fost de acord cu efectuarea de verificări şi după momentul înmatriculării, reclamanţii au arătat că nu există niciun teniei legal care să poată emită efectuarea continuă, inclusiv după înmatriculare, de cercetări cu privire la criteriile de selecţie a candidaţilor, acestea fiind obligatorii exclusiv până la momentul înmatriculării, după cum urmează:

Art. 6 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016 stabileşte că:

„ (1) Condiţiile legale de recrutare a candidaţilor pentru admiterea în instituţiile de învăţământ pe locurile destinate formării iniţiale a poliţiştilor sunt următoarele: g) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist;”

„ ( 3 ind. 1) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit.

G) se constată de către Direcţia Generală de Protecţie Internă, prin emiterea unui aviz, respectiv de către compartimentele de resurse umane, prin întocmirea Notei de cunoaştere.

În cazul emiterii unui aviz negativ, procedura de recrutare încetează pentru candidatul respectiv."

Art. 6 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016 prevede că „ (9) Dacă până la momentul înmatriculării intervine una dintre situaţiile prevăzute la alin. (8) lit. c) şi d), înmatricularea nu se realizează. "

Aşadar, conform legii, verificările legale de comportamentul corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist sunt constatate prin Note de cunoaştere, care în cazul reclamanţilor au fost emise de la dala de 10.02.2023, si pot fi administrate până cel mult la data înmatriculării, anume 13.02.2023, acesta fiind şi termenul maxim până la care le este permis instituţiilor să ia măsura exmatriculării.

După acest moment, nu există nicio bază legală care să permită Scolii de Poliţie sancţionarea reclamanţilor în baza art. 10 din Legea 360/2002 ori in baza art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016.

În ceea ce priveşte existenţa acordurilor de efectuare a cercetărilor şi după momentul înmatriculării, cuprinse în cererile de înscriere la examen, reclamanţii au arătat că o asemenea derogare de la lege printr-un acord semnat de părţi este nulă, pârâta neavând posibilitatea de a deroga prin acorduri de la prevederile exprese ale legii.

Motivele prevăzute în art. 10 din Legea 360/2002, ori în art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016 nu se regăsesc în situaţiile de excepţie pentru care se poate dispune exmatricularea după momentul înmatriculării.

Art. 4 din Legea nr. 36/2002 prevede cazurile de excepţie pentru care elevii pot fi destituiţi/ exmatriculaţi ulterior înmatriculării, condiţia de la art. 6 la alin. (8) lit. c) din Anexa nr. 2 la OMAI nr. 140 din 02.09.2016 nefiind inclusă în motivele de exmatriculare.

„Daca in perioada desfăşurării activităţii de poliţist sau a studiilor în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor interne intervine vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) se ia măsura destituirii celui in cauză sau a exmatriculării, după caz.

În situaţiile in care elevul, studentul sau poliţistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanţei de judecară.

Reclamanţii au arătat o scurtă prezentare a momentelor până la care poate fi dispusă exmatricularea în baza art. 10 din Legea 360/2002 ori în baza art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016.

Aşadar, după data de 13.02.2023, momentul in care a fost dispusă înmatricularea reclamanţilor, nu mai există nicio bază legală care să permită pârâtei exmatricularea reclamanţilor în baza art. 10 din Legea 360/2002, ori în baza art. 8 din Anexa nr. 2 la OMAI 140/2016.

Fapta nu este de natură să conducă la încălcarea principiilor care guvernează profesia de poliţist.

Pe cale informată, reclamanţii au arătat că le-a fost transmis că decizia de a-i exmatricula a fost luată în considerentul existentei unor amenzi contravenţionale prin care reclamanţii au fost sancţionaţi pentru tulburarea liniştii publice.

Aceste fapte nefiind contrare principiilor care guvernează profesia de poliţist astfel cum sunt prevăzute de art. 6 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 991/2005, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I. nr. 813 din 7 septembrie 2005, care stabileşte că principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului sunt: legalitatea; egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea; transparenţa; capacitatea şi datoria de exprimare: disponibilitatea; prioritatea interesului public; profesionalismul; confidenţialitatea; respectul şi integritatea morală; independenţa operaţională şi loialitatea.

În drept, au fost invocate Legea nr 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 6 şi art. 9 din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.09.2016, art. 4 din Legea nr. 36/2002, art. 3l alin. 2 din Constituţia României, precum şi toate celorlalte prevederi legale invocate mai sus in prezenta.

În temeiul art. 523, art. 223 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: proba cu înscrisuri - în cadrul probei cu înscrisuri, s-a solicitat încuviinţarea înscrisurilor ataşate prezentei cereri; în temeiul art. 13 (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 254 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat să se pună în vedere pârâtei să depună la dosar următoarele documente: dosarul reclamantului P M împreună cu Angajamentul încheiat şi înregistrat cu nr.

X din 30.01.2023, Dispoziţia de înmatriculare nr.

X din 13.02.2023, Nota de cunoaştere nr.

X din 10.02.2023, fişa de personal nr.

X din 10.02.2023, Cererea de înscriere la concursul de admitere nr. 208693 din 29.10.2022 încheiată la OJP O; dosarul reclamantului P G împreună cu Angajamentul încheiat şi înregistrat cu nr.

X din 30.01.2023, Dispoziţia de înmatriculare nr.

X din 13.02.2023, Nota de cunoaştere nr.

X din 10.02.2023, fişa de personal nr.

X din 10.02.2023, cererea de înscriere la concursul de admitere nr.

X din 29.10.2022 încheiată la OJP O.

Au fost anexate următoarele: copii după cartea de identitate a reclamanţilor; procedura prealabilă; Dispoziţiile Directorului Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C prin care s-a dispus exmatricularea reclamanţilor.

Pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie "V L" C a formulat întâmpinare.

Cu privire la cererea de suspendare a actelor administrative, pârâta a arătat următoarele:

Potrivit art. 2 lit. ş şi t din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin pagubă iminentă - se înţelege „ prejudiciul material viitor şi previzibil sau. după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public", iar cazurile bine justifícate presupun „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Nimic mai mult decât evident faptul că potrivit textului de lege mai sus menţionat, suspendarea executării actului administrativ se poate face doar in cazuri bine justifícale şi doar în scopul prevenirii unei pagube iminente.

Ori, după cum poate observa, reclamanţii nu au dovedit paguba iminentă care li se produce si nici împrejurările care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative.

Cât priveşte „cazul bine justificar, pârâta a arătat că simpla invocare a nelegalităţii unui act nu poale crea dubiu asupra legalităţii acestuia, existând obligaţia de a se stabili în concret care este nelegalitatea evidentă a actului în discuţie pentru a se putea dispune suspendarea acestuia.

Aspectele invocate de reclamant nu constituie nelegalităţi ale emiterii actului sau, altfel spus, nu creează un dubiu asupra legalităţii actului.

Din cele expuse, consideră că nu rezultă niciun dubiu asupra legalităţii actului.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii.

În considerarea celor două principii incidente in materie - al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube trebuie îndeplinite cumulativ, ori în cauză, aşa cum s-a arătat mai sus nu este îndeplinită niciuna dintre acestea.

După cum rezultă din însăşi definiţia dată prin lege cazului bine justificat, pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ să fie admisibilă este necesar ca reclamantul să facă dovada existenţei unor motive bine întemeiate, care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia, ori aşa cum am arătat mai sus motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu sunt fondate şi nu pot crea un dubiu cu privire la legalitatea actului.

In cazul unei solicitări de suspendare a unui act administrativ, consideră că trebuie avute în vedere menţiunile Î.C.C.J (Decizia 583/2015), care a stabilit că pot fi împrejurări care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţională, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În urma analizării actelor emise de instituţia pârâtă, se poate observa că nu este incident vreun caz din cele menţionate.

Faţă de cele expuse, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la cererea de anulare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile directorului Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C nr.

X şi X din 28.02.2023 au fost emise ţinându-se cont de verificările efectuate în volum complet la nivelul unităţii de recrutare, în cazul de faţă la Inspectoratul de Poliţie Judeţean O. în calitate de unitate cu sarcini de recrutare de personal, in conformitate cu prevederile art. 4 lit. i) - lit. k) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.09.2016 privind activitatea de management resurse umane in unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel. în urma acestor activităţi, unitatea de recrutare a propus neînmatricularea numiţilor P G şi P M ca elevi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C întrucât au fost constatate aspecte ce contravin condiţiilor prevăzute de art. 10. alin. (1). lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 6 alin. (1) lit. g din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane in unităţile de poliţie Ministerului Afacerilor Interne.

Aceştia au luat la cunoştinţă pe bază de semnătură, în perioada recrutării, de faptul că sunt „de acord cu efectuarea de verificări, cunoscând că, in situaţia in care vor rezulta aspecte privind neîndeplinirea cumulativa a condiţiilor de recrutare, nu voi fi înmatriculat(ă), chiar dacă rezultatele obţinute la concursul de admitere ar fi permis acest fapt.

Dacă o asemenea situaţie se va constata după înmatriculare, cunosc faptul că urmează să fiu exmatriculat(ă), cu suportarea cheltuielilor de întreţinere şi de instruire pe timpul şcolarizării/cheltuielile efectuate cu pregătirea subsemnatului(ei)".

Declaraţiile au fost semnate de către aceştia la data de 16.11.2022.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art.3 din Anexa nr.2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Afacerilor Interne „recrutarea candidaţilor pentru participarea ia examenele de admitere în instituţiile de învăţământ se realizează de către unităţile/'compartimentele de resurse umane/persoanele cu sarcini de recrutare stabilite prin dispoziţia-cadru prevăzută la art. 2 alin. (3)." Aşa cum rezultă din prevederile art. l alin. (1) din Anexa nr.2 la Ordinul MAI nr.140/2016 „recrutarea pentru admiterea în instituţiile de învăţământ are drept scop identificarea şi atragerea candidaţilor care corespund condiţiilor legale şi criteriilor specifice în vederea formării profesionale iniţiale a poliţiştilor."

Comportamentul catalogat necorespunzător de către lucrătorii din cadrul I.P.J.

O, faptele care au format convingerea lucrătorilor Serviciului Resurse Umane de la nivelul acestei instituţii, că nu este îndeplinită condiţia specială reglementată de art.6 alin (l) lit. g) din Anexa nr.2 la Ordinul MAI nr.140/2016 sunt cuprinse în notele de cunoaştere şi fişele de personal întocmite reclamanţilor.

Având în vedere menţiunile din aceste acte, apreciem că nu este îndeplinită condiţia de integritate specifică exercitării in bune condiţii a profesiei de poliţist, nefiind respectat unul dintre principiile ce guvernează profesia de poliţist ce constă în respectul acordai instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice, precum şi integritatea morală ce presupune prin excelenţă adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în societate.

Consideră că actele administrative atacate sunt motivate în drept în baza art. 108, alin. 1 lit. d din Anexa la Ordinul M.A.I nr. 199/2011: „(1) Calitatea de elev încetează în următoarele situaţii: d) dacă pe timpul efectuării verificărilor complete pentru un candidat declarat admis se constată că nu îndeplineşte condiţiile pentru a deveni elev al unei unităţi de învăţământ din cadrul MAI, conform legislaţiei în vigoare.".

Şcoala de Agenţi de Poliţie „V L" C, prin directorul acesteia, este obligată să emită dispoziţia deoarece constatarea pe care o menţionează prezentul articol este făcută de Inspectoratul Judeţean de Poliţie O, aşa încât nu are dreptul de apreciere, ci doar în funcţie de propunerea ce este adusă la cunoştinţă, să dispună în consecinţă.

Deşi dispoziţiile nu detaliază faptele care au condus la transmiterea de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie O a propunerii de NEÎNMATRICULARE prin documentele menţionate anterior, această lipsă a descrierii NU echivalează cu o nemotivare a actului administrativ pentru că, pe de o parte este o corespondenţă între două instituţii ale Ministerului Afacerilor Interne nedestinate publicităţii, iar pe de altă parte priveşte fapte cunoscute de reclamant.

Potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, „ ... la concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2 ind. 1), (2 ind. 2) şi (3) are acces orice persoană, indiferent de rasă. naţionalitate, sex. religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale:

a) să fie aptă din punct de vedere medical, fizic şi psihologic;

b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni;

c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist".

Totodată, potrivit art. 6 alin 1 din Anexa 2 din Ordinul nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, "condiţiile legale de recrutare a candidaţilor pentru admiterea în instituţiile de învăţământ pe locurile destinate formării iniţiale a poliţiştilor sunt următoarele:

a) să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România;

b) să cunoască limba română, scris şi vorbit;

c) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

d) să fie apţi din punct de vedere medical, fizic şi psihologic;

e) să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi sau să îi împlinească în cursul anului în care participă la concursul de admitere;

0 să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat;

g) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist;

h) să nu aibă antecedente penale, eu excepţia situaţiei când a intervenit reabilitarea:

i) să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni:

j) să nu 11 fost destituiţi dintr-o funcţie publică sau să nu le fi încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

k) să nu fi desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum sunt definite prin lege".

Conform art. 6 din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, printre principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului se numără şi următoarele: legalitatea, respectul şi integritatea morală.

Integritatea morală a unei persoane presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în societate.

Totodată, în opinia pârâtei, lipsa integrităţii morale poate fi apreciată nu numai prin prisma săvârşirii unor anumite fapte de natură penală sau contravenţională, ci şi în funcţie de conduita acelei persoane, de comportamentul acesteia, precum şi în funcţie de orice alte împrejurări utile în caracterizarea şi stabilirea tipologiei unei persoane anume.

Orice conduită contrară normelor etice acceptate şi practicate în societate, indiferent de forma pe care o îmbracă precum şi independent de împrejurarea că aceasta este sancţionată sau nu de lege. prezintă într-adevăr importanţă în analiza integrităţii morale a unei persoane.

De asemenea, integritatea morală se apreciază şi în raport de comportamentul în fapt al persoanei, rezonanţa faptelor comise, reacţia opiniei publice cu privire la acestea, precum şi ţinându-se seama de alte date pe care organele abilitate le deţin.

In temeiul celor prezentate anterior, consideră că dispoziţiile nr. X şi X, au fost emise în mod legal, cu respectarea tuturor exigenţelor legale şi rugăm onorata instanţă să respingă acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

Pârâta propune proba cu înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrative.

În temeiul art. 223 C.p.c., s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei pârâte.

Instanţa, la termenul de judecată din 21.06.2023, pentru buna desfăşurare a actului de justiţie, a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii P G şi P M şi a dispus formarea unui nou dosar privind pe reclamantul P M, în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie "V L" C, având ca obiect suspendare executare act administrativ anulare act administrativ, pentru care a fixat termen de judecată, în cauza de faţă instanţa rămânând investită cu cererea formulată de P G.

La acelaşi termen de judecată, prin sentinţa nr.

X/21.06.2023, s-a admis cererea formulată de reclamantul P G, în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE "V L" C, şi s-a dispus suspendarea Dispoziţiei nr.

X/28.02.2023 emisă de Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C până la soluţionarea definitivă a cauzei.

La termenul de judecată din data de 01.11.2023, s-a dispus introducerea în cauză a Directorului Școlii de Agenţi de Poliţie „V L” C.

Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C, chestor de poliţie T V, reprezentant legal al Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C, a formulat întâmpinare.

În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauza litigioasă, înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii pasive a intervenientului în cauza litigioasă.

Un prim aspect relevat este acela că situaţia dedusă judecaţii nu permite introducerea în cauza a funcţionarului care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările părţilor.

Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată şi prin cererea de modificare a acesteia, nu înţelege să solicite despăgubiri pârâţilor.

Ori, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative statuează următoarele: introducerea în cauză a funcţionarului (1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate si personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."

Interpretând dispoziţia legala sus-menţionată, se poate observa că, în cauza dedusă judecaţii, nu este îndeplinită condiţia constând în solicitarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

Aşa fiind, apreciază că Directorul Şcolii nu poate fi introdus în cauza, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu sunt solicitate despăgubiri, astfel că nu se justifică prezenţa sa în acest litigiu.

Mai mult decât atât, raţiunea introducerii în cauza a funcţionarului care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim este aceea ca funcţionarul public, în speţă subsemnatul, să fiu obligat, în solidar cu instituţia emitentă a actului administrativ, la plata despăgubirilor solicitate.

Aşa fiind, în situaţia de faţă nu se justifică introducerea în cauză a intervenientului, reclamantul nesolicitând plata vreunor despăgubiri.

Pentru aceste considerente, în ceea ce îl priveşte, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă faţă de o persoană ce nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, înţelege să susţină motivele de respingere a cererii de chemare în judecată regăsite în întâmpinarea formulată de către Şcoala de Agenţi de Poliţie "V L" C.

Astfel, apreciază că măsura luată faţă de reclamant, prin actul a cărei anulare o solicită, este legală si temeinică.

Prin Dispoziţia nr.

X din 28.02.2023, emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie „V L" C s-a dispus exmatricularea reclamantului pe motiv că nu îndeplineşte condiţia prevăzuta de art. 10 lit. c din Legea nr. 360/2022 privind Statutul Poliţistului, respectiv art. 6 alin. 1 lit. g din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.01.2016, anume lipsa unui comportament care să corespundă principiilor care guvernează profesia de poliţist.

Dispoziţia a fost emisă ţinându-se cont de verificările efectuate în volum complet la nivelul unităţii de recrutare, în cazul de faţă la Inspectoratul de Poliţie Judeţean O, în calitate de unitate cu sarcini de recrutare de personal, în conformitate cu prevederile art. 4 lit. i) –k) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.09.2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în urma acestor activităţi, unitatea de recrutare a propus neînmatricularea numitului P G ca elev al Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C întrucât au fost constatate aspecte ce contravin condiţiilor prevăzute de art. 10, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 6 alin. (1) lit. g din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.3 din Anexa nr.2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Afacerilor Interne recrutarea candidaţilor pentru, participarea la examenele de admitere în instituţiile de învăţământ se realizează de către unităţile/compartimentele de resurse umane/persoanele cu sarcini de recrutare stabilite prin dispoziţia-cadru prevăzută la art. 2 alin. (3) „ Subliniem că, aşa cum rezultă din prevederile art. l alin. (1) din Anexa nr.2 la Ordinul MAI nr.140/2016 recrutarea pentru admiterea în instituţiile de învăţământ are drept scop identificarea şi atragerea candidaţilor care corespund condiţiilor legale şi criteriilor specifice în vederea formării profesionale iniţiale a poliţiştilor"

Consideră că actul administrativ atacat este motivat în drept în baza art. 108, alin. l lit. d din Anexa la Ordinul M.A.I nr. 199/2011: „(1) Calitatea de elev încetează în următoarele situaţii: d) dacă pe timpul efectuării verificărilor complete pentru un candidat declarat admis se constată că nu îndeplineşte condiţiile pentru a deveni elev al unei unităţi de învăţământ din cadrul MAI, conform legislaţiei în vigoare.".

Deşi dispoziţia nu detaliază faptele care au condus la transmiterea de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie O a propunerii de neînmatriculare prin documentele menţionate anterior, această lipsă a descrierii SU echivalează cu o nemotivare a getului administrativ pentru că, pe de o parte este o corespondenţă între două instituţii ale Ministerului Afacerilor Interne nedestinate publicităţii, iar pe de altă parte priveşte fapte cunoscute de reclamant.

Cu privire la cererea de suspendare a actului administrativ, potrivit art. 2 lit. ş şi t din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înţelege „ prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public ",iar cazurile bine justificate presupun „împrejurările legate de starea de fapt şt de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ".

Este mai mult decât evident faptul că potrivit textului de lege mai sus menţionat, suspendarea executării actului administrativ se poate face doar în caruri bine justifícate si doar în scopul prevenirii unei pagube iminente.

Ori, după cum poate observa, reclamantul nu a dovedit paguba iminentă care i se produce si nici împrejurările care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Cât priveşte „cazul bine justificat”, simpla invocare a nelegalităţii unui act nu poate crea dubiu asupra legalităţii acestuia, existând obligaţia de a se stabili în concret care este nelegalitatea evidentă a actului în discuţie pentru a se putea dispune suspendarea acestuia.

Aspectele invocate de reclamant nu constituie nelegalităţi ale emiterii actului sau, altfel spus, nu creează un dubiu asupra legalităţii actului.

Din cele expuse, consideră că nu rezultă niciun dubiu asupra legalităţii actului.

Astfel, s-a concluzionat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - art. 10 lit. c din legea 360/2002 şi art. 6 lit. g din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, motiv pentru care nu a fost dispusă înmatricularea acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.

La termenul de judecată din data de 15.11.2023, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Directorului Școlii de Agenţi de Poliţie „V L” C şi a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul P G în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenti de Poliţie „ V L” C, (denumită în continuare „Şcoala de Poliţie") a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună următoarele:

1. Anularea Dispoziţiei nr. X din 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L” C, precum si reînmatricularea reclamantului P G.

2. Anularea Dispoziţiei nr. X din 28.02.2023 emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie „ V L” C, precum şi reînmatricularea reclamantului P M.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost elev al Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C (denumit in continuare "Şcoala de Poliţie") în seria de elevi ianuarie-noiembrie 2023, clasa 118, selecţionat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean O şi înmatriculat prin Dispoziţia de înmatriculare nr.

X din 13.02.2023 cu aplicare din 30.01.2023, data la care a încheiat şi Angajamentul încheiat si înregistrat cu nr.

X din 30.01.2023.

Prin Dispoziţia nr.

X din 28.02.2023, emisă de către Directorul Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C s-a dispus exmatricularea reclamantului pe motiv că nu îndeplinşte condiţia prevăzută de art. 10 alin. lit. c) din Legea nr.360/2022 privind Statutul poliţistului, respectiv art. 6 alin. 1 lit. g) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.01.2016, anume lipsa unui comportament care să corespundă principiilor care guvernează profesia de poliţist.

Critica reclamantului privind lipsa motivării dispoziţiei contestate nu va fi reţinută de instanţă, susţinerile acestuia cu privire la nelegalitatea dispoziţiei ca urmare a lipsei motivelor de fapt şi de drept sunt nefondate în contextul în care actul administrativ contestat conţine atât motivele de fapt cât şi motivele de drept aplicabile de situaţiei de fapt reţinută.

Dispoziţiile legale , menţionate în preambulul actului administrativ , constituie prin ele însele motivarea în drept a dispoziţiei , raportat la starea de fapt constata tă prin fişa de personal şi Nota de constatare, acte întocmite de către Serviciul resurse umane din cadrul I.P.J.

Astfel, se reţine că actul contestat a fost emis ţinându-se cont de verificările efectuate în volum complet la nivelul unităţii de recrutare, în cazul de faţă la Inspectoratul de Poliţie Judeţean O. în calitate de unitate cu sarcini de recrutare de personal, in conformitate cu prevederile art. 4 lit. i) - lit. k) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.09.2016 privind activitatea de management resurse umane in unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

În urma acestor activităţi, unitatea de recrutare a propus neînmatricularea numiţilor P G şi P M ca elevi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie "V L" C întrucât au fost constatate aspecte ce contravin condiţiilor prevăzute de art. 10. alin. (1). lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 6 alin. (1) lit. g din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane in unităţile de poliţie Ministerului Afacerilor Interne, fiind întocmită Nota de cunoaştere nr.

X din 10.02.2023 precum şi Fişa de personal nr.

X din 10.02.203 pentru P G.

Totodată, conform „Declaraţiei de confirmare a luării la cunoştinţă despre condiţiile legale, criteriile specifice, condiţiile de organizare a concursului şi măsurile care vor fi luate în cazul neîndeplinirii acestora, precum şi acordul pentru efectuarea verificărilor specifice", încheiată la data de 16.11.2022 de către reclamantul P G a luat la cunoştinţă pe bază de semnătură, în perioada recrutării, de faptul că sunt „de acord cu efectuarea de verificări, cunoscând că, in situaţia in care vor rezulta aspecte privind neîndeplinirea cumulativa a condiţiilor de recrutare, nu voi fi înmatriculat(ă), chiar dacă rezultatele obţinute la concursul de admitere ar fi permis acest fapt.

Declaraţia a fost semnată la data de 16.11.2022.

În conformitate cu prevederile art.108 alin-H) lit. d) din Anexa la Ordinul MAI nr. 199/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si funcţionare a unităţilor de învăţământ postliceal din Ministerul Administraţiei şi Internelor „calitatea de elev încetează (...) dacă pe timpul efectuării verificărilor complete pentru un candidat declarat admis se constată că nu îndeplineşte condiţiile pentru a deveni elev al unei unităţi de învăţământ din cadrul MAI, conform legislaţiei în vigoare", iar potrivit art.108 alin. 1 din Anexa la Ordinul MAI nr.199/2011 „în cazurile prevăzute de alin. (1) lit. b)-e) elevii sunt obligaţi să suporte cheltuielile de întreţinere pe perioada şcolarizării, potrivit normelor legale în vigoare."

Comportamentul corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist presupune absenţa oricăror fapte cu rezonanta sociala negativa, care să conducă la repulsia generală sau a unei comunităţi, la fapte reprobabile.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate, reclmantul este cunoscut ca având un comportament necorespunzător în societate, având o atitudine neserioasă şi nedemnă, care nu se integrează uşor în colectivitate, fiind sociabil doar în anturajul său, fiind cunoscut cu vicii sau trăsături negative de caracter.

Totodată se reţine că acesta este parte într-un dosar de supraveghere grup, aflat în lucru la Poliţia mun. S, compartimentul B.I.C., împreuna cu fratele său P M şi numiţii R A F, F F şi P I M D.

Deşi nu se evidenţiază ca antecedent penal, astfel de fapte sunt de natură să producă consecinţe negative în ceea ce priveşte chiar percepţia opiniei publice asupra persoanei care este angajată tocmai pentru a proteja cetăţenii, nefiind permis niciodată un comportament social al poliţistului care să se circumscrie unor fapte penale.

Instanţa nu va reţine critica reclamantului privind împrejurarea că anturajul invocat în nota de cunoaştere şi caracterizarea acestuia este unul temporar la care reclamantul aderă doar în perioada vacantelor în care merge la bunici, în condiţiile în care un astfel de anturaj îndreptăţeste autoritatea în a avea suspiciuni cu privire la corectitudinea şi imparţialitatea în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, dar şi cu privire la loialitatea şi discreţia persoanei, pe fondul existenţie unei posibilităţi de materializare a riscurilor.

Nefondată este şi critica reclamantului privind încălcarea dreptului la apărare al acestuia ca urmare a clasificării nivelul S presupunând nivelul Secret de serviciu conform clasificării prevăzute de Legea nr. 182/2002 şi a Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate aprobate prin OG nr.585/2002 a înscrisurilor care au stat la baza emiterii actului contestat, în condiţiile în care acesta a luat la cunoștință şi a semnat declaraţia privind efectuarea de verificări privind comportamentul său.

Faptele avute în vedere la emiterea dispoziţiei atacate sunt confirmate prin avizul negativ S/X/29.11.2023 care a stat la baza emiterii adresei nr. S/X/03.02.2023, documente clasificate înaintate la dosar şi observate de instanţă.

Profesia de poliţist este una care trebuie să aibă la bază respectarea principiilor de drept, a legii şi a normelor de convieţuire socială, iar cel care devine poliţist trebuie, în primul rând , să fie el însuşi un exemplu pentru societate, astfel încât să aibă integritatea morală de a lua măsuri împotriva celor care încalcă legea .

Lipsa integrităţii morale poate fi apreciată nu numai prin prisma săvârşirii unor anumite fapte de natură penală sau contravenţională, ci şi în funcţie de conduita acelei persoane, de comportamentul acesteia, precum şi în funcţie de orice alte împrejurări utile în caracterizarea şi stabilirea tipologiei unei persoane anume.

Orice conduită contrară normelor etice acceptate şi practicate în societate, indiferent de forma pe care o îmbracă şi independent de împrejurarea că aceasta este sancţionată sau nu de lege, prezintă importanţă în analiza integrităţii morale a unei persoane.

Or, înscrisurile depuse la dosar relevă existenţa unui comportament al reclamantului care nu este corespunzător principiilor ce guvernează profesia de poliţist, în special celui referitor la integritatea morală.

Având în vedere rolul deosebit ce revine poliţistului inclusiv în realizarea justiţiei, ca serviciu public şi sarcina ce revine inspectoratelor de poliţie de a preîntâmpina lezarea demnităţii şi prestigiului funcţiei de poliţist şi de a asigura moralitatea corpului poliţiştilor, aparenţa de moralitate şi încrederea opiniei publice în corectitudinea, imparţialitatea şi reputaţia neştirbită a poliţistului, în raport cu definiţia noţiunii de „comportament corespunzător”, în raport cu natura faptei săvârşite, pârâta a reţinut în mod corect că reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 6 lit. g) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140 din 02.09.2016.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:10.04.2024