Sentință civilă nr. 292 din 14.06.2022

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2022, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, I E C IPURL, desemnata lichidator judiciar prin sentinţa nr.

X/2019 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţata de Tribunalul Olt în dosarul de insolventa nr.

X/104/2018 privind pe debitoarea SC R S SRL, a chemat în judecată pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Ministerul de Finanţe - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze Contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 145/2018; anularea în parte a Deciziei de impunere nr.

X/16.04.2018, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr.

F-OT X/16.04.2018, în sensul reducerii sumei înscrisa in actul administrativ fiscal la suma de 222.181 lei, astfel cum rezultă din Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.09.2021.

În fapt, urmare a intrării in insolvenţă şi pe fondul unui control de fond s-a emis un raport de inspecţie fiscală si Decizia de impunere nr. X/16.04.2018.

Împotriva Deciziei de impunere a formulat contestaţie, procedura care a fost suspendată urmare a faptul că s-a formulat plângere penală împotriva administratorilor societăţii.

Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor a luat măsura suspendării contestaţiei până la soluţionarea dosarului penal.

Dosarul penal nr. X/P/2018 a fost soluţionat prin Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.08.2021.

A solicitat prin adresă Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor să soluţioneze contestaţia urmare a faptului că nu mai subzistă motivele pentru care s-a luat măsura suspendării.

La solicitarea reclamantei, se răspunde de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor prin adresa nr.

M_SLPX/23.08.2022 că urmare a informaţiilor transmise de AJFP O ordonanţa de clasare nu ar fi fost comunicată.

Or, pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C sunt parte in dosarele X/104/2022 şi X/104/2022, având ca obiect atragere răspundere personală ale administratorilor in care s-a comunicat ordonanţa, astfel ca nu se poate susţine o astfel de poziţie.

Astfel, se afirmă faptul că prin adresa nr. OTG AIF X/17.04.2018 a fost formulată plângere penală împotriva numitului A M V şi împotriva subsemnatei pentru fapte de evaziune fiscală prevăzute de art. 9, aii. 1, lit. „c„ din Lg. nr. 241/2005.

Împotriva deciziei de impunere privind obligaţii fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr.

F OT X/16.04.2018, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr.

F-OT X/16.04.2018 a fost formulată contestaţie.

Prin Decizia nr.

X/20.09.2018 a fost soluţionată contestaţia formulată de R S S.R.L., în sensul suspendării soluţionării contestaţiei şi reluarea acesteia la data la care motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii, în conformitate cu dispoziţiile normative prezentate în motivarea deciziei.

Acest aspect reiese şi din motivele Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr.

OTG DEC nr.

X/06.03.2020, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, adresele de înfiinţare a popririi nr.

X din 03.09.2021, care reţin o culpă în sarcina lui A M V, numele reclamantei fiind menţionat doar în 4 rânduri, odată fiind menţionat în dispozitivul deciziei.

Ceea ce nu s-a comunicat este faptul că în dosarul penal s-a soluţionat cu măsura clasării, neputând fi găsite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Suma găsită ca fiind neachitată din motive de calcul eronate, fără conotaţie penală sau contravenţională, în urma expertizării activităţii economico - financiare a societăţii a fost una minimă, sumă pe care A M V s-a angajat s-o achite.

În această idee, s-a arătat faptul că ne regăsim în situaţia ca titlul executoriu comunicat în prezenta cauză să fie un dublu titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 : „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.,,

Inserarea unor procese verbale de contravenţie în actul administrativ fiscal Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. OTG DEC nr. X/06.03.2020, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, este nelegală.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că există neconcordanţă vădită între constatările Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, investit cu plângere penală de către intimată, cele reţinute în acest act administrativ fiscal nu concordă cu Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care a concluzionat faptul că:

„ Aşa cum rezultă din adresa nr.

X/21.07.2021, AJFP O nu şi-a mai menţinut plângerea penală formulată prin care se susţinea comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către suspectul A M V, în calitate de administrator al R S S.R.L., lucru confirmat de faptul că, fiind comunicate concluziile noii expertize contabile judiciare, AJFP O a confirmat că societatea comercială în cauză are de plată decât suma de 222.181 tei, reprezentând diferenţe estimative, şi nicidecum evaziune fiscală săvârşită în alte moduri...”.

Aşa cum rezultă din cele de mai sus, actul administrativ fiscal care a stat la baza emiterii prezentei decizii şi în care se menţionase sumele imputate subsemnatei, identice cu cele imputate subsemnatei, a fost infirmat prin concluziile Ordonanţei de clasare din 30.08.2021 nr.

X/P/2018.

Este evident faptul că stabilirea sumei de 222.181 lei, reprezentând diferenţe estimative prin Ordonanţa de clasare din 30.08.2021 nr. X/P/2018 s-a produs prin administrarea a două expertize contabile judiciare.

Desigur că se va invoca de către intimată faptul că actul administrativ fiscal nu ar fi revocat sau anulat, însă având în vedere nelegalitatea acestuia evidentă, ignorarea contradicţiilor ar fi de neprimit.

În altă ordine de idei, intimatele au urmat atât calea penală cât şi calea insolvenţei, or potrivit principiului electa una via, non datur recursus ad alteram, emiterea unui act administrativ fiscal atât împotriva persoanei juridice, cât şi persoanelor fizice fără o observare a condiţiilor privind atragerea răspunderii pentru pretinse fapte delictuale civile este nelegală.

Decizia de atragere a răspunderii solidare a administratorilor pentru insolvabilitatea societăţii comerciale întemeiată pe dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. pr. fisc, problema concursului acesteia cu procedura insolvenţei societăţii şi cu acţiunea în răspundere a administratorilor pentru insolvenţa societăţii reglementate de Legea nr. 85/2014, la care adăugăm şi calea penală aleasă prezintă serioase elemente de nelegalitate, mai ales că se pot obţine multiple titluri executorii pentru aceeaşi presupusă contravenţie (răspundere).

Soluţia din dosarul penal nu poate fi ignorată, deoarece au fost emise acte fiscale individuale de atragere a răspunderii personale, care au legătură cu prezenta cauză, iar suma găsită nu concorda cu suma găsită de organele de cercetare penală, care este mult mai mică.

In aceste condiţii se impune soluţionarea contestaţiei, iar în subsidiar chiar anularea actului administrativ fiscal ca fiind nelegal.

După comunicarea dosarului administrativ urmează să suplimenteze motivele de nelegalitate

Probe: înscrisuri, cele două expertize contabile din dosarul penal, precum si orice alte probe ar rezulta din dezbateri, solicităm ataşarea dosarului administrativ care a stat la baza emiterii actului administrativ fiscal , precum şi dosarul penal nr.

X/P/2018.

În drept, au fost invocate prevederile art. 554/2002.

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, în nume propriu si pentru DGRFP C a formulat întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulată de către I E C IPURL, lichidator al SC R S SRL prin care s-a solicitat respingerea cererii reclamantei pentru următoarele motive:

În cadrul cauzei X/104/2022 I E IPURL lichidator al SC R S SRL solicita obligarea Direcţiei Generală Regională a Finanţelor Publice C si a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O la obligarea Ministerului Finanţelor - Direcţia Generata de Soluţionare a Contestaţiilor sa soluţioneze contestaţia formulata de către SC R S SRL împotriva Deciziei X/2018.

In urma unui control al AIF OLT la SC R S SRL in faliment s-a întocmit Raportul de Inspecţie Fiscala F-OT X/16.04.2018 in baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr X/16.04.2018.

AJFP O a formulat o plângere penala, in urma acestui control, împotriva numitului A M V administrator al SC R SRL S pentru fapta prevăzuta de art. 9, alin 1, litera c) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, respectiv evidenţierea in actele contabile sau in alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive arătând ca prin activitatea infracţionala a învinuitului acesta a produs un prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului in suma totale de 2.663.605 lei.

Plângerea penala a fost înregistrata pe rolul Parchetului Tribunalului Olt cu numărul X/P/2018

Reclamanta I E IPURL lichidator al SC R S SRL arata ca împotriva Deciziei de impunere nr X/16.04.2018 s-a formulat o contestaţiei administrativa.

Soluţionarea contestaţiei administrative a fost suspendata având in vedere ca nu exista in cadrul cauzei X/P/2018 o soluţie definitiva pe latura penala.

Până la data prezentei instituţiei pârâte nu i-a parvenit nicio soluţie in cauza si s-a arătat că Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.08.2021 nu le-a fost niciodată comunicata.

I E IPURL lichidator al SC R S SRL susţine a exista o soluţie in cauza, dar in susţinerea cererii sale nu ataşează aceasta soluţie.

De asemenea, reclamanta nu face in vreun fel dovada ca ar fi solicitat Ministerului Finanţelor - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor reluarea soluţionării pe baza soluţiei penale.

Susţine ca a solicitat acest lucru iar structura de soluţionare a contestaţiilor a răspuns ca nu se impune reluarea contestaţiei motivat de faptul ca in cauza X/P/2018 nu exista o soluţie definitiva.

Reclamanta I E IPURL lichidator al SC R S SRL nu arata care este motivul pentru care nu a comunicat acestei structuri soluţia penala la care face referire si despre care nu avem cunoştinţă.

Pârâta opinează că este prematura aceasta solicitare - obligarea Direcţiei Generală Regională a Finanţelor Publice C si a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O sa dispună obligarea Ministerului Finanţelor - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor sa soluţioneze contestaţia formulata de către SC R S SRL împotriva Deciziei X/2018.

Pentru aceste motive, s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata I E IPURL lichidator al SC R S SRL ca fiind neîntemeiata, reclamanta nefăcând dovada ca ar exista o situaţie care sa determine soluţionarea contestaţiei pe cale administrativa împotriva Deciziei de impunere nr X/16.04.2018 .

In conformitate cu art. 411 din Codul de procedura civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă, pe baza actelor de la dosar.

In drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedura civila.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, în nume propriu, precum si în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (MF), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii introductivă, în primul rând ca inadmisibilă şi, pe fond, ca neîntemeiata şi menţinerea actului administrativ - fiscal contestat, având în vedere următoarele motive:

În fapt, prin cererea introductiva reclamanta solicită admiterea în parte şi anularea parţială a deciziei de impunere nr.

F_OT X/16.04.2018, emisa in baza raportului de inspecţie fiscală nr.

F_OT X/16.04.2018, până la concurenţa sumei de 222.181, rezultată din Ordonanţa Parchetului nr.

X/P/2018/30.09.2021.

S-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice C şi a Ministerului Finanţelor, în favoarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O, cu privire la contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr.

F_OT X/16.04.2018.

S-a solicitat ca instanţa sa constate faptul ca decizia de impunere nr. F_OT X/16.04.2018 si raportul de inspecţie fiscală nr. F_0T X/16.04.2018, sunt emise de către AJFP O si nu de către DGRFP C şi MF.

Raportat la dispoziţiile art.36 din Codul de procedură civilă în conformitate cu care „Calitatea procesuala rezultă din identitatea dintre părţi si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii."

Subiectele raportului juridic se înfăţişează ca titulari de drepturi si obligaţii.

Recunoaşterea drepturilor si instituirea obligaţiilor in seama subiectelor raportului de drept nu au loc întâmplător, drepturile recunoscute si obligaţiile instituite se caracterizează prin unitate si printr-un grad înalt de intercondiţionare, de unde rezultă că unitatea şi intercondiţionarea acestora sunt trăsături esenţiale ale conţinutului raportului juridic.

Doctrina şi practica judiciara sunt de acord cu faptul ca legea cere in mod imperativ îndeplinirea cumulativa a anumitor condiţii pentru ca o persoana sa fie parte in procesul civil, una dintre condiţii fiind şi calitatea procesuala, care pentru pârât este calitatea procesuala pasivă si se defineşte ca fiind identitatea între persoana pârâtului şi cel care se consideră vătămat în raportul juridic dedus judecăţii.

In acest sens, art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 stipulează faptul că „La primirea cererii instanţa dispune citarea pârtilor si poate cere autorităţii al cărei act este atacat sa îi comunice de urgenta acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza lui, precum si orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei."

În contenciosul administrativ litigiile se nasc între persoana vătămată si autoritatea publica emitenta a actului administrativ pretins vătămător.

Legea nr.554/2004 conţine definiţiile unor termeni specifici contenciosului administrativ preluate, de altfel, din literatura juridica de specialitate si care conturează foarte clar specificul raporturilor juridice procesuale in materia contenciosului administrativ, respectiv acela ca părţile unui astfel de raport juridic procesual sunt persoana vătămată pe de o parte si autoritatea administrativa emitenta a actului vătămător, pe de altă parte.

Din coroborarea prevederilor art.1, alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. a), art. 2 alin 1 lit. c), art. 2 alin. 1 lit. d) din legea nr. 554/2004 rezultă faptul că părţile unui litigiu de contencios administrativ sunt persoana vătămată şi autoritatea publica emitentă a actului administrativ pretins vătămător, fără să lase loc vreunei alte interpretări.

Raportat la aceste dispoziţii legale, rezultă că soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ se pronunţă în contradictoriu cu autorităţile publice emitente ale actelor administrative atacate.

În acest context, s-a solicitat ca instanţa să constate că nici MF, nici DGRFP C nu au emis decizia nr. F_OT X/16.04.2018, menţionată de către reclamantă, această decizie fiind emisă de către AJFP O.

În speţă, admisibilitatea cererii introductive faţa de DGRFP C şi MF, fiind vorba de un litigiu ce are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal, este dată de faptul că actul, ce se presupune că a produs vătămarea dreptului sau interesului legitim al societăţii reclamante, a fost emis de una din aceste entităţi, ceea ce în speţă nu poate fi reţinut cu privire la decizia de impunere nr.

F_OT X/16.04.2018, a cărei anulare se solicită, aşa cum a precizat acest act fiind emis de către AJFP O, entitate cu competenţe în materie.

În concluzie, s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a DGRFP C si a Ministerului Finanţelor şi, in ceea ce priveşte anularea deciziei de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018, emisa în baza raportului de inspecţie fiscala nr.

F_OT X/16.04.2018, să se constate calitatea procesuală pasivă a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O, ca emitentă a deciziei de impunere a cărei anulare se solicită.

S-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii introductive, motivat de faptul că, pe de o parte nu ne aflăm în situaţia unui refuz nejustificat de a soluţiona contestaţia prealabilă, procedura de soluţionare a contestaţiei prealabile neputând fi reluata întrucât ordonanţa de clasare nu a fost comunicată, iar pe de altă parte reclamanta poate ataca la instanţa de contencios administrativ competentă decizia emisa in soluţionarea contestaţiei prealabile, împreună cu actele administrative fiscale la care se referă această decizie, conform art. 281, alin.2 Cod procedură fiscală.

Respectiva contestaţie prealabilă, formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.

F_OT X/16.04,2018 si raportul de inspecţie fiscală nr.

F_OT X/16.04,2018, a fost soluţionată prin decizia nr.

X/20.09.2018, dar reclamanta nu a înţeles să formuleze o contestaţie la instanţa de judecată şi împotriva acestei decizii.

Consideră pârâta că in cauza au aplicabilitate si dispoziţiile art.281, alin.2 Cod procedură fiscală, în conformitate cu care contestatorul poate ataca la instanţa de contencios administrativ competentă decizia emisă în soluţionarea contestaţiei prealabile împreună cu actele administrative fiscale la care se referă aceasta decizie.

In cauza, reclamanta a înţeles sa formuleze o acţiune numai împotriva deciziei de impunere emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, deşi aşa cum s-a precizat anterior, conform art. 7 din Legea nr.554/2004, art.268 si art.281, alin.2 Cod procedura fiscala obiectul cererii introductive îl poate constitui decizia emisa in soluţionarea contestaţiei prealabile împreună cu actul administrativ - fiscal la care se referă aceasta decizie.

Consideră pârâta că nu ne aflăm nici în situaţia reglementata de dispoziţiile art. 281, alin.5, Cod procedură fiscală, în conformitate cu care „(5) In situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554 / 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) şi nici cete în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277."

La data înregistrării cererii introductive procedura de soluţionare a contestaţiei prealabile nu a fost reluata întrucât ordonanţa de clasare nu a fost comunicată pentru a se putea stabili dacă AJFP O va formula calea de atac legală, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art.281, alin.6 Cod procedură fiscală.

În concluzie, s-a solicitat admiterea excepţiei invocate si respingerea cererii introductive ca inadmisibilă.

Pe fond, pârâta consideră că cererea societăţii reclamante este neîntemeiată.

Referitor la suma de 3.988.047 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.554.234 lei, TVA în sumă de 1.109.371 lei, stabilită prin decizia de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018 şi accesoriile aferente acestora în sumă totală de 1.324.442 lei, s-a arătat faptul că aceste sume fac obiectul plângerii penale nr.

OTG AIF X/17.04.2018 înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art.9, alin. (1) lit. c) din Legea nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, inspecţia fiscală a constatat că societatea a declarat achiziţii de bunuri şi servicii pentru care se pune problema realităţii operaţiunilor înregistrate şi a denaturării bazelor de impunere privind impozitul pe profit şi TVA, precum şi înregistrări care nu au la bază un document justificativ sau înregistrări eronate, cu consecinţe asupra obligaţiilor datorate bugetului de stat, fiind stabilită suplimentar de plată suma de 2.663.605 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Reclamanta a declarat cheltuieli deductibile şi TVA deductibilă, reprezentând achiziţii de bunuri şi servicii, în condiţiile în care acestea au fost efectuate, conform documentelor financiar contabile, de la societăţi care, aşa cum rezultă din declaraţiile reprezentanţilor acestora şi conform informaţiilor existente în baza de date a ANAF, nu au recunoscut că au desfăşurat activităţi comerciale cu reclamanta, au fost identificate cheltuieli deductibile înregistrate fără a avea la bază documente justificative şi venituri neînregistrate, estimate din deconturile de TVA, ce au avut drept consecinţă diminuarea veniturilor la bugetul de stat.

Inspecţia fiscală a apreciat că există suspiciuni cu privire la faptul că documentele înregistrate în evidenţa financiar contabilă nu reflecta operaţiuni comerciale reale.

Drept urmare, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt plângerea penală nr.

OTG_AIF X/17.04.2018 şi procesul-verbal nr.

OTG AIF X/17.04.2018, ale cărui constatări se regăsesc şi în raportul de inspecţie fiscală nr.

F-OT X/16.04.2018 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018, în vederea analizării existenţei/inexistenţei infracţiunii prevăzute la art.9, alin.(1), lit. c) din Legea nr. 241 /2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Plângerea penală transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt vizează un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 2.663.605 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA, valoare ce se regăseşte integral în Decizia de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018, contestată.

Ulterior, au fost emise şi deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, nr.

X/02.05.2018, pentru suma totală de 1.324.442 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere şi penalităţi de nedeclarare aferente impozitului pe profit şi TVA stabilite suplimentar de plată prin decizia de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018.

Consideră că în cauză au aplicabilitate dispoziţiile art.277 alin. (1) lit. a) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei atunci când, în speţă, există indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Între stabilirea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr.

F-OT X/16.04.2018 şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

Această interdependenţă constă în faptul că în urma verificărilor în speţă se pune problema realităţii operaţiunilor declarate şi denaturarea bazelor de impunere prin înregistrarea unor operaţiuni fictive, precum şi înregistrarea unor operaţiuni fără documente justificative sau neînregistrarea unor venituri, în opinia organelor de inspecţie fiscală reclamanta urmărind crearea condiţiilor necesare pentru a deduce cheltuieli şi TVA în mod nelegal, precum şi de a nu declara venituri supuse impozitării din punct de vedere fiscal.

Din verificările efectuate a rezultat că au fost efectuate achiziţii de bunuri, în sumă de 2.663.605 lei, de la A C A SRL, Z E I SRL, T T SRL şi A A SRL, societăţi care fie sunt radiate, fie nu sunt înregistrate în scopuri de TVA sau care nu recunosc că au desfăşurat relaţii comerciale cu contestatara.

De asemenea, s-a constatat ca în perioada 2015 - 2016 societatea reclamantă a înregistrat în evidenţa fiscal - contabilă achiziţii de servicii de la T T SRL, fără a prezenta documente justificative, respectiv situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte documente din care să rezulte realitatea, legalitatea şi necesitatea achiziţiei acestor servicii.

Din verificarea bazei de date a ANAF a rezultat faptul că T T SRL nu mai era înregistrată ca plătitoare de TVA începând cu data de 01.02.2014.

S-a constatat că au fost efectuate înregistrări contabile fără a avea la bază documente justificative, cu consecinţa diminuării obligaţiilor la bugetul general consolidat, precum şi înregistrări contabile eronate.

Faptele constatate de organele de inspecţie fiscală au avut drept consecinţă diminuarea bazelor de impunere pentru stabilirea impozitului pe profit şi TVA, fiind creat un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 2.663.305 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Potrivit Codului de procedură penală, cercetarea penală reprezintă activitatea specifică desfăşurată de organele de urmărire penală, având drept scop strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptaşilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Aceste aspecte pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În acest sens, organele administrative nu se pot pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale având în vedere faptul că organele de inspecţie fiscală au considerat că pentru operaţiunile declarate se ridică problema realităţii acestora şi a înregistrării unor cheltuieli fără documente justificative sau înregistrări eronate, cu consecinţa diminuării bazelor de impunere privind impozitul pe profit şi TVA.

Practica judiciară a calificat operaţiunile fictive ca fiind operaţiuni care „constau în disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. în acest sens, operaţiunea fictivă poate să constea, printre altele, şi în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documente legale, înalta Curte a precizat ca înregistrarea operaţiunilor fictive se poate realiza, fie prin întocmirea de documente justificative privind o operaţiune fictivă, urmată de înscrierea în documente legale a documentului justificativ întocmit, care cuprinde o operaţiune fictivă, fie prin înscrierea în documente legale a unei operaţiuni fictive pentru care nu există un document justificativ", astfel cum se precizează în considerentele Deciziei nr.272 din 28 ianuarie 2013, pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, descriere care se circumscrie speţei.

Având în vedere faptul că AJFP O a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt plângerea penală nr.

OTG AIF X/17.04.2018, în vederea analizării existenţei/inexistenţei infracţiunii prevăzute la art.9 alin.(1) lit. c) din Legea nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în mod întemeiat prin decizia nr.

X/20.09.2018 s-a dispus suspendarea cauzei, soluţie care se impune a fi luată ori de câte ori este evident că soluţia laturii penale a cauzei are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii.

A proceda altfel ar însemna să fi ignorat cercetările organelor de urmărire penală efectuate în cauză, în condiţiile în care organele de inspecţie fiscală au sesizat organele de cercetare penală în temeiul art.132 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, constatându-se indiciile săvârşirii unor infracţiuni.

Practica judiciară s-a pronunţat constant în sensul necesităţii suspendării soluţionării contestaţiilor în astfel de cazuri, relevante în acest sens fiind soluţiile ÎCCJ şi ale CJUE.

Contrar celor afirmate de către reclamantă, pârâta susţine faptul că, până la finalizarea laturii penale, organul de soluţionare competent nu se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispoziţiile art.277 alin. (3) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora „(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu."

Consideră că argumentele expuse în cererea introductiva nu sunt de natură să conducă la anularea actului administrativ - fiscal contestat.

În concluzie, pentru motivele expuse anterior, pârâta a solicitat admiterea excepţiilor, iar pe fond, respingerea acţiunii formulată ca neîntemeiata, menţinerea actelor contestate ca temeinic si legal.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoziţiile art. 205 - 208 din Codul de procedura civila si art.13, alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.

În temeiul art. 255 si art. 258 Cod procedura civila, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum si a oricăror alte probe a căror necesitate rezulta din dezbateri.

În temeiul dispoziţiilor art. 13, alin.1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, odată cu întâmpinarea s-au comunicat şi înscrisurile care au stat la baza emiterii actului contestat în copie conformă cu originalul.

În temeiul art. 223 si art. 411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

I E C IPURL, desemnata lichidator judiciar prin sentinţa nr.

X/2019 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţata de Tribunalul Olt în dosarul de insolventa nr.

X/104/2018 privind pe debitoarea SC R S SRL, a chemat în judecată pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Ministerul de Finanţe - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze Contestaţia formulată împotriva Deciziei nr.

X/2018; anularea în parte a Deciziei de impunere nr.

X/16.04.2018, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr.

F-OT X/16.04.2018, în sensul reducerii sumei înscrisa in actul administrativ fiscal la suma de 222.181 lei, astfel cum rezultă din Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.09.2021.

În fapt, urmare a intrării in insolvenţă şi pe fondul unui control de fond s-a emis un raport de inspecţie fiscală si Decizia de impunere nr. X/16.04.2018.

Împotriva Deciziei de impunere a formulat contestaţie, procedura care a fost suspendată prin decizia nr.

X/20.09.2018 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor urmare a faptul că s-a formulat plângere penală împotriva administratorilor societăţii până la soluţionarea dosarului penal.

Reclamanta a solicitat prin adresă Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor să soluţioneze contestaţia urmare a faptului că nu mai subzistă motivele pentru care s-a luat măsura suspendării.

Potrivit dispoziţiilor art. 277 cod procedură fiscală Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

(2) La cererea contestatorului, organul de soluţionare competent suspendă procedura şi stabileşte termenul până la care aceasta se suspendă.

Termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni de la data acordării.

Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.

(4) Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor de soluţionare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Reţine instanţa că prin Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.08.2021 pronunţată în dosarul penal nr. X/P/2018 a fost dispusă soluţia clasării cauzei, soluţiie confirmată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Prin încheierea nr.

X/14.12.2022 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.

X/104/2022 a fost respinsă plângerea împotriva Ordonanţei Parchetului X/P/2018/30.08.2021 pronunţată în dosarul penal nr.

X/P/2018 menţinută prin Ordonanţa Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.

X/II/2/2022 din 11.11.2022.

Instanţa nu poate reţine susținerile pârâtei privind împrejurarea că nu a avut cunoştinţă de soluţia pronunţată în cauza penală, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că soluţia pronunată prin Ordonanţa Parchetului X/P/2018/30.08.2021 pronunţată în dosarul penal nr.

X/P/2018 a fost comunicată pârâtei(f.176-183), care a formulat plângere împotriva acestei soluţii, hotărârea instanţei fiind comunicată tuturor părţilor.

Este de reţinut că nici în cursul soluţionării prezentei cauze, pârâta nu a înţeles să procedeze la soluţionarea contestaţiei administrative, invocând în continuare necomunicarea soluţiei pronunţate în cauza penală.

Pe de altă parte, reţine instanţa că interpretarea prevederilor legale care permit suspendarea soluţionării contestaţiei administrative trebuie făcută într-un mod care să concorde cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în jurisprudenţa CEDO, cu precădere la termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative şi judiciare.

Raportând aceste garanţii la susţinerile recurentei-pârâte, instanţa reţine că suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative a avut drept consecinţă amânarea pe o perioadă consistentă de timp a accesului la justiţie al reclamantei, la data soluţionării prezentei contestatii această perioadă trecând de 4 ani.

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-582/20 - Cridar Cons S.R.L., s-a decis că "Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată şi articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naţionale care permite autorităţilor fiscale naţionale să suspende soluţionarea unei contestaţii administrative îndreptate împotriva unei decizii de impunere prin care unei persoane impozabile i se refuză beneficiul dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată plătite în amonte ca urmare a implicării acestei persoane impozabile într-o fraudă fiscală, în vederea obţinerii unor elemente obiective suplimentare referitoare la această implicare, cu condiţia, în primul rând, ca o astfel de suspendare să nu aibă ca efect întârzierea soluţionării acestei proceduri de contestaţie administrativă dincolo de un termen rezonabil, (...)".

Potrivit considerentului 47 din această hotărâre: "(...) este de asemenea necesar, pentru ca dreptul Uniunii să nu se opună unei suspendări a soluţionării unei contestaţii administrative precum cea în discuţie în litigiul principal, ca o astfel de suspendare să nu aducă atingere dreptului la bună administrare şi în special să nu aibă ca efect întârzierea soluţionării acestei proceduri de contestaţie administrativă dincolo de un termen rezonabil."

În speţă, împrejurarea rămânerii în nelucrare a contestaţiei administrative pentru mai mult de 4 ani depăşeşte evident termenul rezonabil de finalizare a procedurii şi reprezintă o împrejurare de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale reclamantei.

Această situaţie se impune a fi remediată prin admiterea cererii şi obligarea organului fiscal să reia procedura de soluţionare a contestaţiei fiscale cu care a fost învestit de reclamantă, cu atât mai mult cu cât, în măsura dispusă procesul penal este definitivă.

Se va lua act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată

Data publicarii pe portal:10.04.2024