Decizie nr. 17 din 17.01.2024

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă X/03.05.2023 pronunţate de Judecătoria Corabia în dosarul nr.

X/213/2021 s-a admis în parte acţiunea reclamantului C V A,formulată împotriva pârâților S D și S E, având ca obiect grăniţuire, revendicare, obligația de a face şi pretenţii.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert M I.

S-a stabilit linia de hotar pe actualul amplasament, conform schiţei Anexa nr.1, respectiv între punctele 21-1-2-3-5-6-7-8-9.

S-a respins în rest toate capetele de cerere.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată şi mai obligă pârâţii la 1485 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 18 iulie 2013, s-a încheiat la Biroul Notarului Public F B din Bucuresti contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

X/2013, între numiții P A şi P M S şi reclamantul din prezenta cauză C V A, pentru suprafaţa de 3800 mp ( din acte) şi respectiv 3799,80 mp, conform măsurătorilor cadastrale, din T 25 P 2, situat în O sat C P, judeţul O, având numărul cadastral 84, înscris în CF nr.

XXXXX a localităţii O, judetul O.

În urma contractului de vânzare-cumpărare s-a întocmit cartea funciară, în acest sens depunându-se la dosar de către reclamant extrasul de carte funciară pentru informare (f.13) şi schiţa terenului respectiv (f.12-16).

Terenul în cauză în partea de sud se învecinează cu terenul proprietate pârâţilor S D şi S E .

Pârâţii S D şi S E au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantului, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că în anul 2019, în urma măsurătorilor reprezentanţilor Primăriei O au delimitat suprafaţa de teren atât a reclamantului cât şi a pârâţilor, iar în momentul în care au edificat gardul au respectat semnele de hotar delimitat cu ţăruşi.

Cu privire la burlanele solicitate de reclamant a fi montate de pârâţi la imobilul proprietatea lor, aceștia arată că anexa situată pe partea de est are montate burlane pentru scurgerea apei, care se face către stradă şi nu pe terenul proprietatea reclamantului.

Cu privire la ferestrele cu vizibilitate spre proprietatea reclamantului, pârâţii au menţionat că le va modifica în sensul că două ferestre au geamuri mate si le va modifica sistemul de închidere, iar la alte două ferestre le va monta sticlă mată.

În cauză au fost audiaţi martorii P M şi P Ma, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar (f.56-57), s-au depus planşe fotografice şi s-a întocmit proces verbal de cercetare la faţa locului (f.79).

De asemenea, s-a solicitat de reclamant şi s-a dispus de către instanţă efectuarea unei expertize specialitatea topografie, la care nu s-au formulat obiecţiuni.

În raport de probele administrate în cauză, concluziile raportului de expertiză instanţa a omologat raportul de expertiză întocmit de expert M I (f.119-121), astfel că a admis în parte acţiunea reclamantului, a stabilit linia de hotar pe actualul amplasament, expertul arătând că această linie nu a fost mutată, linia de hotar fiind pe zidul construcţiei.

Cu privire la capetele de cerere privind revendicarea suprafeţei de teren de 50 mp, solicitată de reclamant, instanţa le-a respins ca neîntemeiat, atât reclamantul cât şi pârâţii deţinând suprafeţe de teren mai mari decât în acte, construcţia garaj (C4) se află pe proprietatea pârâților.

Cu privire la celelalte capete de cerere instanţa le-a respins ca neîntemeiate dat fiind faptul că pârâţii au montat jgheaburi şi burlane la construcţiile proprietatea lor, au montat parazăpezi, 5 dintre ferestre au geam opac, una are o hârtie pentru a estompa vederea spre proprietatea reclamantului, că pe proprietatea pârâţilor se află amplasată o hazna care este însă goală.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi în baza disp. art 560 C civ, va mai obliga pârâţii la 1485 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, hotărâre care o consideră nelegala si netemeinica, solicitând pe aceasta cale într-o prima teza in baza disp.art.480 alin 3 C.p.c, admiterea apelului, trimiterea cauzei la rejudecare la instanţa competenta, iar într-o teza subsecventă, admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate, si rejudecând să se admită cererea de chemare în judecată.

Solicită cheltuieli de judecată.

În fapt, apelantul-reclamant arată că prin cererea formulată a solicitat: obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţă de 50 mp. situată în intre proprietăţile părţilor, pe latura proprietăţii sale si pe care aceştia au ocupat-o fără drept, potrivit art.563 C.civ., obligarea pârâţilor să desfiinţeze toate lucrările edificate pe terenul său şi să readucă pe cheltuiala lor terenul în starea anterioară ocupaţiunii, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere în executarea acestor obligaţii,

- în baza dispoziţiilor art. 560 si art.561 C. civ., stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietăţile părţilor, obligându-i pe paraţi sa contribuie la cheltuielile ocazionate de aceasta grănițuire, iar in situaţia in care refuza acest lucru reclamantul să fie autorizat sa execute aceste lucrări, iar pârâţii sa fie obligaţi sa îl despăgubească.

- în baza dispoziţiilor ari.615 C. civ. paraţii sa fie obligaţi sa închidă ferestrele care au vedere către proprietatea reclamantului, ferestre situate sub distanta legala prevăzuta de lege.

- în baza dispoziţiilor art.. 611 C. civ obligarea paraţilor de a-si monta parazăpezi si burlane, pentru ca apele pluviale provenite din ploi si zăpezi sa nu mai cada pe proprietatea reclamantului.

In motivarea apelului, apelantul-reclamant invocă în primul rând lipsa motivării soluţiei pronunţate de către judecătorul de la instanţa de fond (nu se motivează respingerea celorlalte capete ale cererii).

Dispoziţiile legale in materie consacră principiul necesităţii motivării hotărârilor judecătoreşti, indiferent de natura acestora, nerespectarea acestui principiu constituind motiv de desfiinţare a lor.

Din economia dispoziţiilor menţionate se desprinde ideea că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, argumentele judecătorului trebuind să se raporteze aşadar atât la susţinerile şi apărările părţilor, cât si la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea acestor prevederi, dar şi ale art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar situaţia de fapt, aşa cum este descrisă cu ajutorul raportului de expertiză, este chiar şi în parte, situaţia pe care reclamantul a invocat-o în cererea de chemare în judecată.

Cu toate acestea, instanţa stabileşte la fila 4 paragraful 6, instanţa urmează a le respinse ca neîntemeiate, fără să lămurească de ce.

Intr-o asemenea situaţie, cu o evidenta clar[ a celor susţinute si dovedite de reclamant, nu se poate decât sa se constate ca analiza cererii de chemare în judecată nu a fost una temeinica.

Or, singura modalitate prin care se poate constata că judecătorul de la instanţa de fond a analizat cu maximă diligentă aspectele învederate de părți este prin identificarea „procesului de deliberare”, iar acest aspect este lăsat nerezolvat.

Argumentele invocate de apelantul-reclamant mai sus, dovedesc clar ca analiza cauzei a fost una incompleta, fapt ce conduce / ar trebui sa conducă, la o nouă analiza din partea instanţei de fond, de un alt complet.

Pentru aceste motive, solicită anularea sentinţei apelate si retrimiterea acesteia la instanţa de fond in vederea rejudecării, in principal, iar in subsidiar, admiterea cererii de chemare in judecata pentru considerentele expuse in prezentul apel.

In dovedirea motivelor enunţate înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate.

Solicită judecarea cauzei si in lipsă.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.466 si urm. C.p.c. 480 alin

Împotriva aceleiaşi sentinţei au formulat apel şi pârâţii, prin care solicită înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea pârâţilor să plătească reclamantului din cheltuielile de judecată. Solicităm cheltuieli de judecată.

S-a susţinut că, având în vedere că s-au respins majoritatea capetelor de cerere formulate de către reclamant, iar linia de hotar a rămas aceeaşi, pe vechiul amplasament, consideră că instanţa de fond nu trebuia să îi oblige la plata cheltuielilor de judecată, nefiind culpa acestora.

Pe de altă parte, nu se poate reţine nicio culpă procesuală în sarcina pârâţilor, atâta timp cât din probaţiunea administrată a rezultat că pârâţi nu folosesc nicio suprafaţă din terenul proprietatea reclamantului, iar gardul despărţitor existent între cele două terenuri este amplasat corect, stabilind ca linia de hotar să rămână pe actualul amplasament, această linie nefiind mutată.

Raportat la considerentele mai sus-expuse, solicită admiterea apelului declarat, schimbarea în parte sentinţa civilă nr.

X din data de 3.05.2023, pronunţată de Judecătoria Corabia şi sa se dispună înlăturarea dispoziţiei privind obligarea pârâţilor să plătească reclamantului cheltuielile de judecată.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări la apeluri.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

01.

Referitor la apelul reclamantului, verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile din apel sunt întemeiate, pentru următoarele considerente.

02. Apelantul reclamant a solicitat în temeiul art. 480 alin. 3 C.pr.civ anularea sentinţei pronunțate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că prima instanţa nu a motivat soluţia pe care a cuprins-o în dispozitiv.

03.

Tribunalul reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

Civ., „Hotărârea va cuprinde (...) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

04.

Hotărârea judecătorească trebuie sa cuprindă astfel în motivarea sa argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțata, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile si aparerile parților, iar, pe de alta parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecații, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile normative mai sus citate.

05.

Această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, dar, chiar dacă exigenţa motivării nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent, este imperios necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii şi care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei.

06.

Aşadar, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat, cu adevărat, chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

Astfel, dacă se invocă un argument suficient de clar şi de precis, susţinut de probe, şi de natură să aibă relevanţă asupra soluţiei, este necesar ca instanţa să analizeze acest argument şi să formuleze un răspuns explicit la acesta.

07.

Sub acest aspect, în decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 Curtea Constituțională a observat că atât în jurisprudența sa constantă, cât și în jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului s-a statuat că o motivare și o analiză clare sunt cerințe fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

08.

Potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunțată în Cauza Albina împotriva României, paragraful 30), întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate“, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. (Hotărârea din 13 mai 1980, pronunțată în Cauza Artico împotriva Italiei, paragraful 33).

09.

Aceeaşi curte a mai arătat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului include obligaţia judecătorului de a motiva hotărârile judecătoreşti, întrucât o decizie motivată permite părţilor să observe că litigiul lor a fost analizat în mod real (cauza H. împotriva Belgiei) şi că, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunțată în Cauza Boldea împotriva României, paragraful 29, și Hotărârea din 19 februarie 1997, pronunțată în Cauza Helle împotriva Finlandei, paragraful 60).

10.

Dreptul la o decizie motivată își are originile într-un principiu mai general încorporat în Convenție, care protejează un individ împotriva arbitrarului; decizia internă ar trebui să conțină motivele care sunt suficiente pentru a face față aspectelor esențiale de fapt și de drept în cazul părților litigante, argumentele de fond sau de procedură (Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, paragrafele 29 și 30).

11.

Analizând în lumina acestor considerente de natură teoretică cuprinsul hotărârii apelate, Tribunalul constată că aceasta nu întrunește exigențele impuse de art. 425 Cod procedură civilă şi de jurisprudenţa europeană anterior citată, deoarece nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept şi nu răspunde cererilor şi argumentelor invocate de părţi.

12.

Practic motivarea primei instanţe cuprinde trei paragrafe (ultimele trei ale considerentelor), în care se arată că: 1. cererea reclamantului prin care se revendică suprafaţa de teren de 50 mp, se respinge deoarece atât reclamantul cât şi pârâţii deţinând suprafeţe de teren mai mari decât în acte; 2. celelalte capete de cerere (neidentificate) se resping ca neîntemeiate deoarece pârâţii au montat jgheaburi şi burlane, au montat parazăpezi, 5 dintre ferestre au geam opac, una are o hârtie pentru a estompa vederea, iar pe proprietatea pârâţilor se află amplasată într-adevăr o hazna, dar este goală; 3. au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi în baza disp. art. 560 C civ, va mai obliga pârâţii la 1485 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

13.

Tribunalul constată astfel că pentru primele două soluţii nu este indicat niciun temei juridic, nicio referinţă probatorie şi niciun temei juridic, iar pentru ultima soluţie, referitoare la cheltuielile de judecată, nu se arată care sunt sumele care fac obiectul compensării, care este provenienţa acestora şi care este temeiul juridic procedural în baza căruia poate opera compensarea.

14.

În aceste condiţii, dreptul reclamantului la un proces echitabil a fost încălcat, nemotivarea hotărârii judecătoreşti echivalând totodată cu soluţionarea procesului fără a se intra în judecata fondului, pentru că, deşi soluţia finală vizează fondul cauzei, aceasta este lipsită de suport în considerentele hotărârii, astfel că dobândeşte doar un caracter formal ce nu garantează că fondul cauzei a fost analizat.

15.

Pentru aceste motive, Tribunalul constată că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, având în vedere că apelantul-reclamant a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.

16.

În rejudecare, prima instanţă urmează să răspundă tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, administrând mijloacele de probă pe care le va considera admisibile şi concludente în cauză, iar soluţia pronunţată urmează să fie motivată în concordanţă cu dispoziţiile normative şi standardele stabilite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului mai sus prezentate.

17. Referitor la apelul pârâţilor, acesta vizează doar soluţia pronunţată cu privire la cheltuielile de judecată, apelanţii considerând că prima instanţă nu trebuia să îi oblige la plata cheltuielilor de judecată.

18. Aşa cum s-a arătat, nici în această privinţă prima instanţă nu a motivat sentinţa apelată, astfel că Tribunalul nu poate realiza un control efectiv al temeiniciei acesteia sub acest aspect.

19.

Prin urmare susţinerile din apelul pârâţilor urmează să fie avute în vedere de prima instanţă în cadrul rejudecării cauzei, cu atât mai mult cu cât soluţia asupra acestui capăt secundar de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, depinde de soluţia ce se va da cu privire la capetele principale de cerere.

Data publicarii pe portal: 06.03.2024