Sentință civilă nr. 492 din 17.10.2023

Prin încheierea din data de sentinţa civilă X din data de 18.08.2023 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2023 s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul S V în contradictoriu cu pârâţii I P (decedat), cu ultimul domicliul în com.

B, sat P, judeţ O cu moştenitori, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei B şi Comisia Judeţeană O de stabilire a dreptului de proprietate, în favoarea CC8.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre cele două complete, prin prisma încheierii din 22.05.2023 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul X/311/2023.

S-a sesizat Tribunalul Olt – Secţia 1 Civilă - în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

A dispus suspendarea judecăţii cererii până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 27.02.2023 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2022 (fila 5) s-a disjuns capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate X/100/29.07.1994 (fila 32), formulat pe cale reconvenţională de pârâtul din acel proces, S V (fila 22 şi 75).

S-a dispus formarea unui nou dosar, pe rolul aceluiași complet - CC8, având ca obiect „fond funciar-nulitate titlu de proprietate” şi în care vor figura ca părţi: S V, în calitate de reclamant, şi I C, I P, Comisia Locala de Fond funciar a com B Jud, Ol prin primar şi Comisia Judeţeană de Stabilire a Dreptului de proprietate, în calitate de pârâţi.

În dosarul nou format s-au depus copii după cererile formulate, precum şi după actele depuse în probaţiune.

În dosarul nou format s-a acordat termen la 03 aprilie 2023, în care s-au citat părţile, iar dosarul nr.

X/311/2022 s-a suspendat, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului disjuns, respectiv dosarul cu nr.

X/311/2023.

Astfel, s-a reţinut de instanţa anterioară că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 27.02.2023 sub nr.

X/311/2023 (fila 76), a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună nulitatea titlului de proprietate nr.

X/100/29.07.1994.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în dosarul nr.

X/311/2022 a solicitat să i se atribuie terenul si casa de locuit stăpânite efectiv în suprafaţă de 1000 mp din totalul de 7702 mp, constatarea faptului că suprafaţa de 1000 mp din titlul de proprietate nr.

X/100/29.07.1994 face parte din moştenire şi a aparţinut autorului părţilor, urmând a fi inclusă la masa partajabila şi atribuită reclamantei, diferenţa de teren în suprafaţă de 6702 mp urmând a se împărţi în mod egal, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a solicitat de către reclamanta I C ieşirea din indiviziune cu privire la terenul intravilan în suprafaţă de 7702 mp, teren situat în com. B, sat P, , judet O, în cotă parte de 1/2 fiecare.

Arată că este de acord cu iesirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale, însă urmează ca instanta de judecata sa aiba in vedere la stabilirea loturilor faptul ca, reclamantul deține in posesie suprafața de 1000 mp din totalul de 7702 mp astfel încât urmează a se avea in vedere la atribuire suprafețele deținute efectiv de parti, cu plata sultelor aferente pentru a nu exista o îmbogățire fără just temei.

Dată fiind situaţia că, în mod nejustificat s-a eliberat titlul de proprietate nr.

X/29.07.1994 numitului I P, soţul reclamantei, mostenitoare a autorului S R pentru suprafata de 1000 mp, pentru egalizarea loturilor se impune includerea la masa partajabila si a acestei suprafețe, iar reclamantului să îi fie atribuită suprafaţa de 1000 mp aferenta casei de locuit edificată pe terenul autorului, iar restul suprafetelor de teren sa se imparta in mod egal, respectiv 3351 mp fiecare, cu precizarea ca reclamanta detine in prezent in posesie 2800 mp la care se adauga 1000 mp teren curti construcii (ce fac parte tot din mostenire), urmand ca reclamantul să primească în lot suprafaţa de 1000 mp aferentă casei de locuit pe care o stapaneşte efectiv plus diferenta de teren de 3351 mp.

Mai mult decat atât, suprafetele detinute de părţi sunt delimitate prin gard despărțitor, iar reclamantul a edificat o constructie noua pe suprafata de 1000 mp langa casa batraneasca, ce urmeaza a fi exclusa de la masa partajabila fiind bun propriu, a achitat taxele aferente pentru suprafetele detinute si aflate in posesie, astfel incat la atribuire urmeaza a se tine cont de stapanirea efectiva a suprafetelor aflate in coproprietate.

Suprafata detinuta de reclamanta de 1000 mp face parte din masa succesorala si trebuie inclusa la masa partajabila, cu atribuirea catre aceasta, restul suprafetei urmand a se partąja in mod egal, fara a se tine cont de constructiile edificate de parti, ca si contributii exclusive, pe terenul aflat in coproprietate ca si bun succesoral, doar constructiile edificate de autori urmand a fi identificate, evaluate si lotizate.

Faţă de aceste considerente, a solicitat admiterea in parte a actiunii principale si in totalitate a cererii reconventionale.

Pârâţii I C si I D au formulat întâmpinare cu privire la cererea formulată de reclamantul S V, prin care solicita anularea titlului de proprietate nr.

X/1994, solicitând respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiata şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

În considerente au arătat că în anul 1970 autorul decedat I P, casatorit fiind cu I C, a fost împroprietărit de fostul CAP cu suprafata de teren de 1000 m.p. pentru construirea unei case de locuit.

In acest sens in Registrul Agricol din anul 1970 autorul I P figurează cu rol agricol pentru casa si teren in suprafata de 1000 m.p.

Ulterior, autorului I P i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de teren de 1000 m.p. conform legii fondului funciar, potrivit registrului agricol din anul 1970.

Titlu de proprietate al autorului I P are nr. X/100 din 29.07.1994.

Regimul juridic al terenului de 1000 m.p. din titlu de proprietate apartinand autorului I P este acela de bun comun dobandit in timpul casatoriei.

Suprafata de teren de 1000 m.p. din titlu de proprietate al autorului I P nu face parte din suprafata de teren apartinand autorului S R.

Autorului I P i s-a constituit dreptul de proprietate in nume propriu, iar nu reconstituit dreptul de proprietate in calitate de mostenitor al autorului S R.

Pentru cele de mai sus, considera ca se impune respingerea cererii reclamantului S V ca fiind neintemeiata.

Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei B a formulat întâmpinare la cererea de anulare a titlului de proprietate nr. X/1994 formulată de reclamantul S V.

Prin încheierea de şedinţă din 22.05.2023 în dosarul de faţă cu nr.

X/31/2023 (fila 127), CC8 a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului CC8 şi înaintarea dosarului la Serviciul Registratură pentru repartizarea aleatorie unui complet specializat în materia fondului funciar, iar prin procesul-verbal din 25.05.2023 s-a dispus repartizarea dosarului disjuns la CC5.

La data de 18.09.2023, instanţa CC5 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale funcţionale, sens în care se reţin următoarele:

Prin cererea care face obiectul dosarului nr.

X/311/2022 (fila 12) reclamanta I C, pârâtă în dosarul de faţă cu nr.

X/311/2023, a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafaţă de 7702 mp, menţionat în cuprinsul titlului de proprietate nr.

X/197/20.05.2013 (fila 17), iar reclamantul din dosarul de faţă (S V), pârât în dosarul anterior, a solicitat să se dispună nulitatea titlului de proprietate nr.

X/100/29.07.1994 (fila 32).

Instanţa CC8 a avut în vedere că acest complet este specializat în cauze de minori şi familie, iar cererea reconvenţională disjunsă din dosarul de partaj are ca obiect un litigiu de fond funciar, sens în care se impune soluţionarea acesteia de un complet specializat în asemenea cauze.

Sub acest aspect, instanţa CC5 constată că „declinarea” competenţei de soluţionare a cererii reconvenţionale privind nulitatea titlului de proprietate indicat anterior nu este corespunzătoare textelor de lege care reglementează procedura de soluţionare a cererilor incidentale în cursul procesului civil în urma adoptării noului Cod de procedură civilă, aşa cum şi pârâta din acest proces, Comisia jud.

O de fond funciar, a menţionat în cadrul răspunsului oferit pentru termenul din 18.09.2023 (fila 142), cererea reconvenţională, potrivit art. 30 alin. 6 C.pr.civ., reprezintă o cerere incidentală, sens în care acest caracter atrage aplicabilitatea art. 123 alin. 1 din acelaşi cod, în sensul că aceasta se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 (acest text de lege vizează cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Cum prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cea reconvenţională se judecă alăturat sau separat prin dispunerea disjungerii cauzei, cum este cazul în speţa de faţă, când cererea reconvenţională a fost disjunsă de cererea principală şi s-a dispus înaintarea dosarului nou format la registratură pentru repartizarea dosarului la un alt complet.

Prin art. 123 C.pr.civ. se menţine, cu mici modificări, regula prevăzută de art. 17 din acelaşi cod de judecare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Această reglementare cuprinde şi o excepţie, respectiv cererile prevăzute la art. 120 C.pr.civ., sens în care se consacră, astfel, o prorogare legală de competenţă, care va opera şi în privinţa regulilor de ordine publică referitoare la competenţă, cu excepţia cererilor în materie de faliment şi concordat preventiv, care rămân în competenţa exclusivă a tribunalului specializat.

Regula este aplicabilă indiferent dacă este vorba despre norme de competenţă cuprinse în cod ori în acte normative speciale.

Conform art. 30 alin. (3)-(6) C.pr.civ., cererea principală este cererea introductivă de instanţă, iar ea poate cuprinde, atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii; cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal; constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare (cerere modificatoare); cererile incidentale sunt cererile formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

Prorogarea nu poate avea loc cu încălcarea normelor de competenţă generală (în speţă nu aceste norme ar fi încălcate, ci cele de specializare a completelor de judecată, adică norme de organizare judiciară), cu excepţia cazurilor în care legiuitorul prevede expres contrariul.

În literatura juridică s-a afirmat că cererile accesorii şi incidentale, indiferent de valoarea lor, sunt de competenţa instanţei învestite cu cererea principală numai dacă, prin natura obiectului, aparţin aceleiaşi materii: civilă, penală, minori şi familie, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială, maritimă şi fluvială.

Aceasta deoarece, în cadrul instanţelor judecătoreşti, funcţionează secţii şi complete specializate, în conformitate cu normele de organizare judiciară, la care trebuie să ne raportăm pentru determinarea competenţei materiale de atribuţiune.

În cazul în care, după prorogarea de competenţă, instanţa dispune disjungerea cererii incidentale şi formarea unui nou dosar, competenţa soluţionării cererii disjunse va reveni instanţei care soluţionează cererea principală, şi nu celei căreia i-ar fi revenit competenţa în cazul în care cererea s-ar fi formulat pe cale principală.

În acelaşi sens, potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet, pentru respectarea principiului continuităţii.

Potrivit art. 123 alin. (3) C.pr.civ., când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Cele anterior expuse sunt valorificate şi la nivel jurisprudenţial, aşa cum şi pârâta Comisia jud.

O a menţionat la fila 142, dar şi de literatura relevantă de drept procesual civil, respectiv G Boroi, M Stancu, Drept procesual civil, ed. a 5-a, Ed.

Hamangiu, 2020, pag. 306-307.

În această situaţie, instanţa de faţă constată că CC8 a procedat la o declinare de competență funcţională a cererii recovenţionale, deşi competenţa sa este deja câştigată prin intermediul cererii principale, situaţie în care CC5 este nevoit să invoce la rândul său excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi să procedeze conform art. 200 alin. 2 teza finală, art. 123 alin. 2 şi art. 136 alin. 1 C.pr.civ., respectiv să reţină că dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare şi la conflictul de competenţă în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti (CC8 şi CC5 în speţa de faţă).

Cererile incidentale sunt „cererile formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare", conform art. 30 alin. 6 C.pr.civ. şi se soluţionează, de asemenea, de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, indiferent dacă sunt formulate de către reclamant sau o altă parte din proces.

Intră în această categorie, atunci când se formulează în cursul unui proces început, în condiţiile legii: măsurile asigurătorii (sechestrul asigurător, poprirea asigurătorie, sechestrul judiciar) şi provizorii (în materia drepturilor de proprietate intelectuală), asigurarea probelor.

De asemenea, se supun regulii prevăzute de art. 123 C.pr.civ. atât cererea reconvenţională, cât şi cererile de atragere în proces a terţilor, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate cu cererea principală: cererea de intervenţie voluntară principală sau accesorie; chemarea în judecată a altei persoane; chemarea în garanţie; arătarea titularului dreptului, însă şi introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane.

În alte situaţii, însuşi legiuitorul permite expres prorogarea competenţei în privinţa unor cereri accesorii care, altfel, ar fi de competenţa altei instanţe decât cea învestită cu cererea principală: astfel, odată cu divorţul, la cerere, se pronunţă şi asupra partajului bunurilor comune, chiar dacă printre acestea se află şi un bun imobil; în materia contenciosului administrativ, instanţa care soluţionează cererea de anulare a actului se poate pronunţa şi asupra daunelor materiale sau morale solicitate, deşi acest capăt de cerere ar fi de competenţa materială a judecătoriei sau a tribunalului, după caz, în funcţie de valoare etc.

Legat de momentul determinării competenţei, întrucât competenţa instanţei se determină la momentul sesizării acesteia, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne învestită să soluţioneze cererea reconvenţională, chiar dacă aceste cereri s-ar fi supus, formulate fiind pe cale principală, altor reguli de competenţă.

Prin precizarea expresă, în cuprinsul art. 123 alin. (1) NCPC, a împrejurării că instanţa care soluţionează cererea principală este competentă a soluţiona şi celelalte cereri formulate în cursul judecăţii, chiar daca aceste cereri ar fi de competenţa materiala sau teritoriala a altei instanţe, s-a tranşat o controversă de drept procesual, legată de viabilitatea prorogării competenţei în condiţiile nerespectării normelor imperative de competenţă materială sau teritorială.

Această regulă este aplicabilă indiferent dacă este vorba despre norme de competenţă cuprinse în cod ori în acte normative speciale.

Este de observat că art. 123 alin. (2) prevede că dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care cererea principală este de competenţa unei secţii specializate sau a unui complet specializat, de natura celor prevăzute în Legea nr. 304/2004 (în vigoare de la 27 septembrie 2004 până la 15 martie 2023, fiind abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 304/2022).

Această normă se corelează cu cea din art. 136 alin. (1) C.pr.civ., din coroborarea lor rezultând că, sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale, legiuitorul a intenţionat asimilarea secţiei specializate sau a completului specializat cu o instanţă de judecată.

Ca atare, considerentele pentru care legiuitorul a permis încălcarea normelor imperative de competenţă materială şi teritorială în cazul soluţionării cererilor de către o instanţă subzistă şi în ipoteza secţiei specializate ori a completului specializat.

Chiar dacă legiuitorul nu prevede expres, se aplică aceeaşi soluţie şi pentru ipoteza în care o instanţă obişnuită este competentă a soluţiona cererea principală, iar o cerere accesorie, adiţională ori incidentală ar fi de competenţa unei secţii specializate ori a unui complet specializat.

O eventuală derogare sub acest aspect de la regula din alin. (1) al art. 123 C.pr.civ. ar fi trebuit instituită expres, ceea ce nu s-a întâmplat.

Raportat la toate cele anterior expuse, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul S V, privind nulitatea titlului de proprietate nr.

X/100/29.07.1994, în favoarea CC8.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre cele două complete, prin prisma încheierii din 22.05.2023 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul X/311/2023, prin care s-a dispus rerepartizarea dosarului la un alt complet (declinare de competenţă implicită) şi va sesiza Tribunalul Olt – Secţia 1 Civilă - în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care se va dispune suspendarea judecării cererii până la soluţionarea conflictului de competenţă, conform art. 134 C.pr.civ.

Tribunalul în soluţionarea, conform art. 135, 136 din noul Cod procedură civilă, a prezentului conflict negativ de competenţă, reţine următoarele:

Noul Cod de procedură civilă reglementează, prin art. 136, procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, art. 136 din Codul de procedură civilă oferă soluţie pentru situaţia în care două secţii ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti se declară deopotrivă necompetente să soluţioneze o cauză.

În acest sens art. 136 alin. (1) prevede că: "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti".

Cele două complete ale Secţiei civile din cadrul Judecătoriei Slatina, prin conflictul de competenţă generat, deduc judecăţii problema dacă, potrivit legii, obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat, respectiv, anulare titlu de proprietate atrage sau nu o competenţă specializată a instanţei de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2023, completul civil CC8, a dispus disjungerea capătului de cerere privind anulare titlu de proprietate de capătul de cerere privind succesiune şi formarea unui nou dosar.

Cererea având ca obiect „anulare titlu de proprietate” a fost repartizat la CC 8, care a invocat şi a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi trimiterea dosarului în vederea repartizării unui complet de fond funciar, cauza fiind repartizată la CC 5.

Tribunalul este chemat a stabili care complet este competent să judece cererea disjunsa avand ca obiect anulare titlu de proprietate.

În analiza conflictului, instanţa porneşte de la analiza următoarelor texte de lege:

Art. 99 - (1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.

Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Art. 123 - (1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

Art. 209 - (1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.

Astfel, cererea reconvenţională are caracter incidental numai atunci când pretenţiile formulate de pârâtul-reclamant derivă din acelaşi raport juridic sau sunt strâns legate față de cererea reclamantului.

Tribunalul mai reţine că cererea reconvenţională a fost declarata admisibilă de CC 8. În aceste condiţii, cererea urmează a fi primi o soluţie.

Analizând cererea principală(dezbatere succesiune), de cererea reconvenţională(anulare titlu de proprietate), instanţa reţine că pretenţiile părţior nu derivă din acelaşi raport juridic şi nu sunt strâns legate între ele, astfel că cererea reconventională nu are caracter incidental, ci este o veritabilă cerere principală care urmează a fi judecată de completul specializat în materia fondului funciar.

Într-adevăr cererea privind dezbaterea succesiunii autorului depinde de modul de soluţionare a cererii privind anularea titlului de proprietate, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren adusă la masa succesorală, dar competenţa se va determina pentru fiecare cerere în parte deoarece fiecare pretenţie în parte este principala, cererile fiind întemeiată pe fapte şi cauze diferite.

În consecinţă, cum prorogarea de competenţă nu operează în privinţa cererilor principale când printr-o acţiune s-au formulat mai multe capete de cerere, printre care şi cel privind anularea titlului de proprietate, care nu este unul incidental, ci un capăt de cerere principal, urmează ca Tribunalul să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S V în favoarea completului de judecată CC8 din cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Slatina.

Data publicarii pe portal : 28.11.2023