Decizie nr. 460 din 20.06.2023

Prin sentinţa civilă nr.

X/16.05.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. 1258/311/2021* a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind pe reclamantele T G şi M E şi pe pârâţii COMISIA LOCALĂ P pentru aplicarea Legilor fondului funciar, COMISIA JUDEŢENĂ O pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului-Judeţul O, prin reprezentant legal, C S şi C SI, privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.

X/92/16.12.2003 şi nr.

X/93/16.12.2003.

S-a luat act că părţile litigante persoane fizice îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, aşa cum a dispus instanţa de casare, în rejudecare trebuie avută în vedere cererea iniţială a reclamantelor, respectiv prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr.

X/311/2021, reclamantele T G și M E, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală de fond funciar a Orașului P, Comisia Județeană O de fond funciar, C S şi C Si, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.

X/92/16.12.2003 (fila 8 dosar fond), eliberat de pârâtele comisii în beneficiul numitului C D, autorului pârâților persoane fizice C S și C Si, în limita suprafeței de 57 mp, teren atribuit autorului pârâților din terenul proprietatea autorului T T;

- constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.

X/93/16.12.2003 (fila 9 dosar fond), eliberat de pârâtele comisii în beneficiul autorului T T, cu privire la suprafața de 400 mp, teren intravilan cu destinație curți - construcții, situat în T35, P48 și obligarea pârâtelor Comisii să elibereze un nou titlu de proprietate, dar cu privire la suprafața de 751 mp, pe același amplasament, respectiv în T35, P48, cu aceeași destinație, suprafață ce se compune din suprafața actuală deținută de 694 mp, la care se adaugă suprafața de 57 mp, atribuită nelegal numitului C D.

Conform menţiunilor cuprinse în adresa nr.

X/06.05.2021 (fila 83 dosar fond), nu s-au formulat contestaţii sau plângeri împotriva actelor premergătoare emiterii titlurilor de proprietate anterior expuse şi care fac obiectul litigiului pendinte, neregăsindu-se poziţii de rol în registrele agricole aferente anilor 1959-1963.

Raportat la sentinţa civilă nr.

X/03.12.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.

X/311/2018, dosar anexat la prezentul, potrivit titlului de proprietate nr.

X/93/16.12.2003, defunctului T T, autorul reclamantelor, i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 400 mp, teren intravilan curți-construcții, pe raza orașului P, jud.

O, iar moștenitorii defunctului T T sunt reclamantele T G şi M E, conform certificatului de moștenitor nr.

X/18.02.2011 (fila 6 dosar fond).

Reclamantele au pretins că, în realitate, începând din anul 1973, autorul lor și apoi acestea din urmă au stăpânit o suprafață totală de 694 mp, solicitând ca, pentru diferența de 294 mp, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru, geodezie (răspunsul la obiectivele nr. 2 și 3) suprafața de teren deținută de reclamante este de 694 mp, constatându-se că în limita (interiorul) vecinătăților care sunt menționate în titlul de proprietate la suprafața de 400 mp, se circumscrie în realitate o suprafață de 694 mp, existând un plus de 294 mp.

Prin cererea dedusă judecăţii în rejudecare în prezentul litigiu, se solicită, în limita suprafeței de 57 mp, teren atribuit autorului pârâților din terenul proprietatea autorului T T, luarea acestei suprafeţe de teren şi trecerea acesteia la titlul de proprietate nr.

X/93/16.12.2003, eliberat în beneficiul autorului T T, situat în T35, P48, respectiv emiterea unui nou titlu de proprietate pentru autorul reclamantelor, dar cu privire la suprafața de 751 mp, pe același amplasament, suprafață ce s-ar compune din suprafața actuală deținută de 694 mp, la care se adaugă suprafața de 57 mp, atribuită nelegal numitului C D.

Deşi limita dreptului de proprietate, scriptic stabilită la data eliberării titlurilor de proprietate în litigiu este de 600 mp (pentru pârâţii persoane fizice), respectiv de 400 mp (pentru autorul reclamantelor), reclamantele solicită radierea unei părţi din terenul pârâţilor persoane fizice şi atribuirea acestuia în titlul autorului reclamantelor, pe baza unei posesii de fapt exercitate de reclamante, precum şi de autorul acestora anterior.

A apreciat instanţa de fond că această solicitare este vădit nefondată în considerarea dispoz. art.

III din Legea nr. 169/1997, putând fi avută în vedere numai eventual în cadrul unei acţiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin intermediul uzucapiunii, cale aleasă anterior de reclamante, dar respinsă prin sentinţa civilă indicată anterior în mod definitiv.

Astfel, instanţa, cu respectarea principiului disponibilităţii, reglementat de art. 9 C.pr.civ., a constatat că reclamantele au învestit instanţa cu o cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate şi trebuie avute în vedere prevederile art.

III din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora:

Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

A reţinut instanţa că, deşi aceste cazuri nu sunt limitative, adăugarea unei suprafeţe de teren / radierea unei suprafeţe de teren, aşa cum este cerută în cererea de chemare în judecată, ulterior emiterii titlului de proprietate, nu face parte dintre motivele de nulitate absolută ale titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991 şi nu poate fi analizată pe această cale de instanţă.

De altfel, cauzele de nulitate sunt anterioare sau concomitente emiterii actelor contestate şi nu ulterioare acestora.

De altfel, dispoz. art.

III alin. 2/2 din Legea nr. 169/1997, nu cuprind un motiv de nulitate în sine, ci reglementează situaţia în care nulitatea nu operează, iar reclamanta a indicat faptul că nulitatea operează întrucât titlul de proprietate în litigiu a fost emis pentru o suprafaţă de teren mai mică / mai mare decât cea existentă în registre (în speţă acestea nu există, respectiv suprafeţele au fost acordate în constituirea dreptului de proprietate şi nu în reconstituire), caz în care nulitatea nu intervine.

Titlul de proprietate este emis în baza unor acte premergătoare, astfel că, dacă acestea au fost emise pentru o suprafaţă de teren mai mică / mai mare decât cea reală şi care a fost solicitată de beneficiar, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, dau dreptul beneficiarului să urmeze o procedură specială, care trebuia iniţiată la momentul emiterii acestor acte premergătoare, aceste nemulţumiri fiind în atribuţiile Comisiei judeţene de fond funciar, pe baza procedurii speciale a Legii nr. 18/1991.

Instanţa de fond a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, deşi exista posibilitatea contestării actelor premergătoare, inclusiv a anexelor propuse spre validare, acestea nu au fost contestate, aşa cum rezultă din cele anterior expuse, situaţie în care în mod legal Comisia judeţeană de fond funciar a eliberat titlul de proprietate contestat în proces, în conformitate cu anexele respective.

Aşa fiind, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea privind nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate pentru ambele titluri în litigiu.

Conform art. 9 C.pr.civ., a luat act că părţile lititante persoane fizice îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel reclamantele T G şi M E pentru următoarele motive:

Sentinţa este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, art. 23 din Legea nr. 18/1991, art.

III din Legea nr. 165/1997, precum şi cu încălcarea dreptului la apărare, cauza nefiind soluţionată în fond nici de această dată, cererea fiind practic respinsă pe un fine de neprimire.

Susţin apelantele că în mod nelegal instanţa a reţinut că solicitarea de radiere din titlul de proprietate al autorului intimaţilor a unei suprafeţe de teren şi includerea în titlul de proprietate al autorului acestora al acestei suprafeţe, pe baza unei posesii în fapt exercitată de autorul acestora şi de acestea, poate fi avută în vedere numai în cadrul unei acţiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin intermediul uzucapiunii, cale aleasă anterior de acestea, dar respinsă în mod definitiv prin sentinţa civilă nr.

X/03.12.2020.

Arată că sentinţa civilă mai sus rubricată nu este definitivă, împotriva ei declarând apel, soluţionarea acestuia fiind suspendată până la soluţionarea cauzei de faţă.

Calea procesuală aleasă în prezenta cauză este corectă, putându-se dispune anularea titlului de proprietate al intimaţilor cel puţin în limita suprafeţei de teren de sub construcţiile apelantelor (casă de locuit şi anexă gospodărească ce constituie un corp unitar) şi aferent construcţiilor acestora.

Precizează că astfel cum au arătat cu ocazia soluţionării procesului de grăniţuire, suspendat în prezent, s-a constatat că o parte din terenul de sub construcţiile acestora este cuprins în titlul de proprietate al intimaţilor.

Aceste titluri de proprietate odată emise, prin constituirea dreptului de proprietate, în opinia apelantelor ar trebui să respecte disp. art. 8 din D.L. nr. 42/1990 şi art. din Legea nr. 18/1991, adică să cuprindă terenurile aferente construcţiilor acestora, terenuri ce evident sunt în posesia proprietarilor construcţiilor.

Deci titlurile de proprietate pot fi cenzurate sub acest aspect.

Menţionează că în anul 1974 au fost atribuite de autorităţile de la acea vreme, fără acte de atribuire, locuitorilor de etnie rromă, suprafeţe de teren în vederea construirii de locuinţe, toţi cetăţenii şi-au edificat locuinţe impunătoare, fără autorizaţii de construire, creându-se astfel cartierul ţigănesc din localitatea P.

Neexistând acte de atribuire a suprafeţelor de teren şi nici autorizaţii de construire, nici nu s-au deschis poziţii de rol agricol şi fiscal.

Însă situaţia posesiilor este relevată de planul cadastral şi Registrul cadastral al anilor 1989 -1990, ce ar fi trebuit să stea la baza eliberării titlurilor de proprietate, în absenţa poziţiilor de rol, având în vedere modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate.

De asemenea, susţin apelantele că în mod nelegal instanţa a reţinut că solicitarea, făcută ulterior emiterii titlurilor de proprietate, nu face parte din motivele de nulitate absolută a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 şi nu poate fi analizată pe această cale de instanţă deoarece cauzele de nulitate sunt anterioare sau concomitente emiterii actelor contestate.

Consideră că solicitarea acestora trebuie analizată în fond, cauzele de nulitate la situaţia din speţă fiind concomitente actului contestat.

Aceasta deoarece nu există acte primare de reconstituire, actul contestat nefiind emis în baza unei proceduri premergătoare.

Pretind că la data emiterii titlurilor de proprietate nu s-a avut în vedere întreaga suprafaţă de teren de sub construcţiile acestora şi aferentă construcţiilor acestora conform situaţiei din anii 1989 - 1990 şi că parte din acest teren este inclus în titlul de proprietate al intimaţilor.

De asemenea, în mod nelegal şi neîntemeiat instanţa a reţinut că solicitarea nu poate fi analizată deoarece titlurile de proprietate fiind emise în baza unor acte premergătoare, nu au uzat de procedura specială de contestare a acestor acte, că nu au contestat anexele propuse spre validare iar Comisia Judeţeană a eliberat titlurile în conformitate cu aceste anexe.

Or, în speţă nu există o procedură de constituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.

Rezultă din comunicările făcute de pârâta Comisia Locală P că nu există cereri de stabilire a dreptului de proprietate, nu sunt întocmite anexele speciale care să fie transmise spre validare, nu există o procedură de validare şi o hotărâre de validare a Comisiei Judeţene.

Aşa cum au arătat, susţin că, din raţiuni electorale, Primarul de la acea vreme i-a împroprietărit pur şi simplu pe locuitorii de etnie Rromă eliberându-le titluri de proprietate.

Dar pentru ca aceste titluri de proprietate să poată fi scrise de OCPI şi semnate de Prefect a fost necesară întocmirea fişelor premergătoare, care nu au fost semnate de proprietari.

Autorul intimaţilor era decedat la acea dată, fişa premergătoare fiind semnată de un fiu al acestuia, C D, iar fişa autorului T T a fost semnată de un fiu nerecunoscut al acestuia, respectiv M P, adică de membrii mai tineri ai familiei, ce erau implicaţi în acţiunile electorale.

Fişele au fost întocmite în mare grabă, ocazie cu care evident au fost săvârşite erori de măsurătoare şi identificare corespunzătoare a terenurilor.

Împotriva acestor fişe au făcut plângere penală, cauza aflându-se în lucru la organele de urmărire penală.

Faţă de cele mai sus, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, având solicitarea ca în rejudecare să se dispună efectuarea unei expertizei de specialitate care să identifice terenurile în raport de posesiile în fapt şi să stabilească ce suprafaţă de teren de sub construcţiile acestora şi aferentă construcţiilor acestora este inclusă în titlul de proprietate al intimaţilor.

În drept inv. art. 456 şi urm. C.proc.civ.

Intimata Comisia Județeană O pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului O a depus întâmpinare prin care precizează următoarele:

Obiectul Legilor fondului funciar a fost expres determinat de legiuitor şi a presupus retrocedarea/reconstituirea a terenurilor agricole care au fost preluate în mod abuziv de către stat în perioada comunistă, precum şi unele situaţii strict determinate, în care se făcea „constituirea" dreptului de proprietate.

Orice altă situaţie în afara celor prevăzute de lege, excedează obiectului Legilor fondului funciar.

Legiuitorul a văzut Legile fondului funciar ca o reparaţie, o restituire a terenurilor care au fost preluate abuziv de către stat, şi pentru aceasta a prevăzut o procedură administrativă de retrocedare diferită de acţiunea în revendicare prevăzută de Codul Civil.

Pentru aceste motive terenurile care au făcut obiectul Legilor Fondului Funciar nu pot fi solicitate pe cale judecătorească, prin acţiunea comună „în revendicare".

În cadrul procedurii administrative de restituire a terenurilor, atât atribuţiile şi competenţele Comisiei Judeţene de aplicare a Legilor Fondului Funciar cât şi cele ale Comisiilor Locale au fost stabilite expres şi limitativ de H.G. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu modificările şi completările ulterioare Aşadar, în prezenta cauză, în ceea ce priveşte exclusiv stabilirea amplasamentelor şi a delimitării în teren a proprietăţilor, Comisia Județeană O nu are competenţa şi atributul de a se pronunţa.

Stabilirea dreptului de proprietate se face exclusiv pe baza cererilor formulate în termen legal de către persoanele care fac dovada că sunt îndreptăţite.

Nedepunerea cererii în termen atrage pierderea dreptului de a mai solicita retrocedarea terenului - art. 9, art. 11, ar. 13 din Legea nr. 18/1991 rep.

Totodată, întinderea dreptului de proprietate se stabileşte raportat la actele doveditoare depuse de solicitant - acte de proprietate, copii Registre Agricole din ultimii ani înainte de colectivizare, cereri de intrare în CAP.

Nu există identitate în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate şi reconstituirea acestuia, acestea sunt două operaţiuni juridice distincte, care presupun documente distincte.

Consideră că solicitarea, direct la instanţa de judecată, a unei suprafeţe de teren în plus faţă de cea reconstituită/constituită în mod legal, la această dată nu are temei legal. O „acţiune în revendicare" nu mai este posibilă.

În drept, inv. art. 205 - 208 Cod Procedură Civilă şi pe Legile fondului funciar.

Intimaţii C S si C Si au depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea hotărârii ca fiind temeinica si legala, având în vedere că în motivarea hotărârii atacate instanţa de fond corect a constatat ca deși exista posibilitatea contestării actelor premergătoare, inclusiv a anexelor propuse spre validare, acestea nu au fost contestate, situaţie in care in mod legal Comisia Judeţeană de fond funciar a eliberat titlul de proprietate contestat in proces, in conformitate cu anexele respective.

Susţin că în conformitate cu mențiunile cuprinse in adresa nr.X/06.05.2021, nu s-au formulat contestaţii sau plângeri împotriva actelor premergătoare emiterii titlurilor de proprietate anterior expuse.

Faptul ca au constatat ulterior, urmare a actelor si lucrărilor din dosarul nr.

X/311/2018, ca o parte din terenul de sub casa si anexa este inclus in titlul de proprietate al paraţilor este un aspect neadevărat, .deoarece inca de la momentul edificării imobilului casa de locuit, apelantele aveau cunoştinţa ca acesta ocupa abuziv o parte din terenul lor.

Fata de motivele arătate mai sus solicită respingerea apelului ca nefondat şi menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinica si legala.

In drept invocă art.205 NCPC.

In dovedire solicită proba cu înscrisuri.

În cauză, Tribunalul a solicitat relaţii de intimatele Comisie judeţeană şi Comisie locală, cu referire la hotărârile de validare sau alte înscrisuri avute în vedere la emiterea titlurilor de proprietate în litigiu, şi a încuviinţat şi administrat proba cu expertiză de specialitate topografie, cadastru.

Examinând sentinţa în limitele prevăzute de art. 476-478 C.proc.civ., în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul constată că apelul este fondat, în limitele şi pentru considerentele următoare:

Critica apelantelor, referitoare la greşita respingere a solicitării de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr. X/93/16.12.2003, emis pe numele autorului T T, este fondată.

Pentru a decide astfel, Tribunalul are în vedere dispoziţiile art. dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 30 ianuarie 1990.

Acest Decret-lege a fost abrogat prin art. 123 al Legii nr. 18/1991, republicată, cu excepţia art. 8-11.

Textul art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 are următoarea redactare: „Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.

Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţa membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăşi suprafaţa de 6.000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit.”

Conform art. 23 din Legea nr. 18/1991 sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Având în vedere textele de lege anterior menţionate, Tribunalul reţine că solicitantul trebuie să facă dovada proprietăţii asupra casei de locuit şi anexelor gospodăreşti amplasate pe terenul intravilan din zonele cooperativizate, la data intrării în vigoare a actelor normative, textele legale enunţate mai sus prevăd în mod expres că aceste terenuri „sunt şi rămân în proprietatea” titularilor construcţiilor, pentru a se asigura o normală folosinţă a gospodăriei, fiind astfel necesară îndeplinirea condiţiei existenţei construcţiei la data intrării în vigoare a legii.

Or, din planul cadastral cu intravilanul localităţii P, coroborat cu registrul parcelelor din intravilan, întocmite de OCOT Olt anterior anului 1990, rezultă că, atât la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 42/1990 (30.01.1990), cât şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 (20.02.1991), imobilul construcţie casă de locuit, deţinut de către T T, autorul apelantelor reclamante, exista.

Raportându-ne la disp. art. 8 din Decret-lege nr. 42/1990, terenul trebuie să fie aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, ceea ce implică existenţa construcţiei casă de locuit la data intrării în vigoare a acestuia, şi implicit a proprietăţii asupra construcţiei, condiţie impusă şi de art. 23 din Legea nr. 18/1991, pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei este necesară existenţa construcţiei la data intrării în vigoare a legii anterior menţionate, condiţie îndeplinită în cauză.

Mai reţine Tribunalul că, prin Hotărârea nr.

X/09.12.2002, intimata pârâtă Comisia Județeană O pentru aplicarea legilor fondului funciar a validat Anexele 20 şi 2b supliment, la oraşul P, aprobând astfel propunerea intimatei comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate pentru autorul Toma Năstase asupra suprafeţei de 600 mp.

Apărarea intimatei pârâte Comisia Județeană O, întemeiată pe dispoziţiile HG nr. 890/2005, nu poate fi primită de Tribunal, având în vedere că, la data adoptării Hot. nr. 10956, era în vigoare HG nr. 1172/2001, prin care a fost aprobat Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare de la 21.12.2001.

Potrivit art. 26 din Regulament, „(4) Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală.

(5) După analizare comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene”.

Ca urmare, intimata comisie judeţeană nu se poate prevala de propria sa culpă în îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin Regulament, în condiţiile în care a validat propunerea comisiei locale, de stabilire a dreptului de proprietate pentru autorul T T pentru o suprafaţă de 600 mp, pentru ca ulterior să emită titlu de proprietate, fără nicio justificare pertinentă, doar pentru o suprafaţă de 400 mp.

Art.

II din HG nr. 1.832/2005, pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 15/09.01.2006, prevede că propunerile comisiilor locale de fond funciar, validate prin hotărâri ale comisiilor judeţene adoptate anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri, sunt şi rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal.

Atât timp cât HCJ nr. 10956/09.12.2002 nu a fost contestată în termenul legal, susţinerea intimatei referitoare la faptul că în mod greşit s-ar fi stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 600 mp, este lipsită de eficienţă juridică, în raport de dispoziţiile art.

II, supra menţionate, care asigură stabilitatea raporturilor de drept fixate definitiv prin acte cu caracter administrativ-jurisdicţional, atribuindu-le prezumţia de legalitate.

În ceea ce le priveşte pe apelantele reclamante, acestea sau autorul lor nici nu aveau interes să conteste Hotărârea comisiei judeţene, atât timp cât aceasta aprobase o suprafaţă de 600 mp în intravilan.

În aceste condiţii, solicitarea apelantelor reclamante, constatare a nulităţii absolută parţială a titlului de proprietate nr.

X/93/16.12.2003, este găsită întemeiată de Tribunal, impunându-se obligare autorităţilor cu atribuţii în procedura de stabilire a dreptului de proprietate, să elibereze un nou titlu de proprietate pentru numitul T T, cu privire la suprafaţa totală de 600 mp, teren intravilan curţi-construcţii, situat în T 35 P 48, identificat potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie-cadastru, întocmit în apel de expertul tehnic judiciar C V, teren în care să nu fie inclusă suprafaţa de 37 mp, identificată de expert ca fiind şanţ betonat – domeniu public.

Cu privire la această din urmă suprafaţă, pornind de la caracterele specifice ale dreptului de proprietate publică, respectiv inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea, înscrise în art. 136 alin. (4) teza I din Constituția României, Tribunalul reţine că la momentul actual, trecut fiind în domeniul public, nu poate fi emis titlu de proprietate în favoarea vreunei persoane.

În ceea ce priveşte solicitarea de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr.

X/92/16.12.2003, emis pentru autorul intimaţilor pârâţi C S şi C Si, aceleaşi dispoziţii legale, care susţin soluţia de admitere a capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii titlului de proprietate nr.

X/93/16.12.2003, impun respingerea petitului în cauză.

Astfel, din acelaşi planul cadastral cu intravilanul localităţii P, coroborat cu registrul parcelelor din intravilan, rezultă că la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 42/1990 şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, exista imobilul construcţie casă de locuit, deţinut de către C D, autorul intimaţilor pârâţi.

Se mai reţine că, pentru autorul C D, comisia judeţeană, prin Hot. nr.

X/09.12.2002, a aprobat propunerea comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 600 mp, iar titlul de proprietate a fost emis în limita acestei suprafeţe.

Ca urmare, în lipsa constatării incidenţei vreunuia dintre motivele expres prevăzute de art.

III din Legea nr. 169/1997, corect menţionate de instanţa de fond, solicitarea apelantelor reclamante, de constatare a nulităţii parţiale a titlului de proprietate nr.

X/92/16.12.2003, nu este întemeiată.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa în sensul că va admite în parte acţiunea, potrivit celor de mai sus, păstrând restul dispoziţiilor din sentinţă, care nu sunt contrarii prezentei decizii.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere soluţia dispusă în cauză, Tribunalul va obliga obliga intimatele - pârâte Comisia Județeană O şi Comisia Locală P, în solidar, la plata către apelantele-reclamante a sumei de 3000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu expert în sumă de 2000 lei şi onorariu avocat în sumă de 1000 lei.

De asemenea, faţă de soluţia de respingere a cererii privind nulitatea titlului de proprietate nr.

X/92, apelantele fiind de această dată în culpă procesuală, vor fi obligate, în solidar, la plata sumei de 700 de lei către intimaţii-pârâţi C S şi C Si, reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocat.

Data publicarii pe portal: 11.10.2023