Decizie nr. 819 din 09.11.2022

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr.

X/18.03.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2020, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D F, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare O, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 18.08.2020, reclamantul D F s-a deplasat la cultura de pepeni verzi pe care o deținea în extravilanul comunei G, jud.

O, în tarlaua X/1, parcela X/1 și în tarlaua X/1, parcela 2, unde a observat inundarea terenului și, urmare a acestui fapt, afectarea culturii de pepeni.

În data de 25.08.2020, urmare a solicitării reclamantului, la fața locului s-a prezentat o comisie formată din angajați ai Primăriei G, care a constatat că în TX/1 P2/1 și TX/1 P2 există inundată o suprafață de 87 m lungime și 50,5 m lățime, rezultând aproximativ 4400 mp, suprafață care este cultivată cu pepeni verzi.

În data de 22.09.2020, reclamantul a transmis pârâtei Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare- Filiala O (A.N.I.F.) o notificare prin care i-a solicitat ca, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să îi achite suma de 45760 de lei, valoare apreciată de reclamant la nivelul de piață la acea dată pentru cultura de pepene verde situată în locația mai sus arătată și distrusă ca urmare a inundației.

În data de 10.09.2020, la solicitarea apărătorului ales al reclamantului, la cultura de pepene verde s-a prezentat un expert care a realizat o expertiză extrajudiciară stabilind că valoarea prejudiciului în cauză este de 42240 de lei, valoarea la care expertul a ajuns prin calcularea unei producții medii apreciate la minim de 80 de tone/ha și a unui preț mediu de desfacere de 1,2 lei/kg.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesară existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive sau condiții de admisibilitate: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, în temeiul art. 249 din Codul de procedură civilă, deoarece aceasta este cea care reclamă ceva în fața justiției.

În cauză, instanța a reţinut, referitor la prejudiciu, că, pentru a se putea obține repararea sa, este necesar ca acesta sa aibă un caracter cert și să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului presupune existența sigură a acestuia, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare.

Instanța a avut în vedere faptul că reclamantul a precizat că solicită despăgubiri civile în cuantum total de 42240 de lei, valoare la care s-a ajuns prin efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare.

În acest sens, instanța a constat că prejudiciul reclamat în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a atrage repararea acestuia, nefiind, în concret, un prejudiciu cert sub aspectul posibilității de evaluare, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

În primul rând, s-a constatat că modul de calcul al prejudiciului s-a făcut pe calea unei expertize tehnice extrajudiciare care nu a permis părții adverse să participe la efectuarea acesteia sau să formuleze ulterior obiecțiuni, fiind încălcată contradictorialitatea procesului civil și dreptul la apărare al părții adverse, aspecte ce ar trebui să caracterizeze administrarea probei în procesul civil.

Instanța a încuviințat în cauză acest raport de expertiză, raportat strict la calitatea sa de înscris, iar nu în sensul de probă cu expertiză, motivul încuviințării fiind legat exclusiv de stabilirea modului de calcul prin care reclamantul a determinat prejudiciul incident în speță.

Raportat la acest ultim aspect, se observă din cuprinsul raportului că, pentru a ajunge la valoarea de 42.240 lei, expertul a realizat o analiză a caracteristicilor hibridului Mirsini F1 de la Syngenta, specie ce fusese plantată în locația arătată mai sus.

Expertul a calculat o producție minimă la hectar, luând în considerarea o producție minimă asigurată de 80 de tone/ ha, arătând că a optat pentru acest demers întrucât nu se poate determina dacă la plantarea semințelor de pepene au fost respectate întocmai verigile tehnologice specifice acestui hibrid.

În consecință, instanța a constat că, în niciun moment, expertul nu s-a raportat la situația din teren, nu a indicat cantitatea de pepeni găsită la fața locului și starea acesteia, dacă această cultură se regăsea, la data efectuării expertizei, în integralitatea sa, pe terenul afectat sau dacă o parte din aceasta fusese sau nu culeasă, mai ales că din cuprinsul raportului reiese că, într-adevăr, reclamantul ar fi recoltat și vândut pepeni în acel an.

Mai mult, expertul, în evaluarea prejudiciului, s-a raportat la aspecte generale- caracteristicile plantei cultivate, producția minimă ce s-ar fi putut obține dacă planta ar fi fost cultivată în anumite condiții, chestiuni care nu interesează în speță, atâta timp cât expertul nu a avut în vedere ce anume se mai găsea pe terenul în discuție la data deplasării în acel loc.

Totodată, este observat că, deși reclamantul a observat inundația în data de 18.08.2020, reprezentanții primăriei s-au deplasat la fața locului abia peste o săptămână, reprezentanții pârâtei au ajuns în respectivul loc după două luni, iar expertul abia după o lună, perioade în care starea terenului și cea a culturii s-au modificat invariabil, nepermițând stabilirea cu certitudine a valorii unui prejudiciu.

A mai reţinut instanța că reclamantul avea posibilitatea formulării unei cereri în justiție de asigurare a probelor, putând să solicite efectuarea unei expertize exact la momentul la care a constatat cele întâmplate, iar lipsa de diligență a acestuia nu poate fi imputată pârâtei pentru a fundamenta o tragere la răspundere a acesteia.

Având în vedere că, la dosar, nu se regăsesc documente justificative prin care să se poată determina cu certitudine evaluarea prejudiciului, la ora actuală fiind imposibil de efectuat o expertiză în acest sens, în condițiile legii, cu respectarea dreptului la apărare al pârâtei, dat fiind faptul că a trecut mai mult de jumătate de an de la data celor întâmplate, instanța a reţinut că, în cauză, prejudiciul nu îndeplinește condiția caracterului cert sub aspectul posibilității sale de evaluare pentru a putea fi reparat.

În aceste condiții, devine inutil a fi analizate celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, legătura dintre aceasta și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtei.

Cu toate acestea, este de remarcat, cu privire la fapta ilicită, că, la acest moment ,ar fi inutilă efectuarea unei expertize prin care să se determine dacă inundația a fost sau nu cauzată de acțiunea/inacțiunea pârâtei nu numai prin prisma faptului că, în speță prejudiciul nu se mai poate determina, ci și prin prisma faptului că, datorită trecerii unei perioade destul de lungi de timp, nu se mai poate stabili cu certitudine cauza băltirilor de apă de pe terenul cultivat cu pepene verde.

În consecință, instanța a respins cererea de chemare în judecată, precum și pe cea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul D F, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinţei civile atacate si rejudecând să se admită acţiunea așa cum a fost formulată.

In fapt, apelantul arată că aşa cum se poate observa a solicitat obligarea paratei la plata unei sume de bani ce reprezintă prejudiciul material adus acestuia de către parata prin inundarea unei suprafeţe de teren agricol cultivata cu pepeni verzi.

Instanța de fond a respins acţiunea considerând ca reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit.

Consideră ca aceste aspecte au fost reținute in mod eronat de instanţa de fond întrucât din coroborarea probei cu înscrisuri (inclusiv expertiza extrajudiciara) se poate stabili cu certitudine prejudiciul suferit.

Cu privire la expertiza extrajudiciara arată instanţei de apel ca era singura posibilitate de a se stabili cat mai exact, raportat la perioada de timp necesara efectuării unei expertize judiciare prejudiciul suferit.

Raportat la criticile aduse de instanţa acestui înscris le consideră neîntemeiate întrucât expertul nu avea posibilitatea de a cântări exact cantitatea de pepeni, de aceea a calculat producţia la un minim obţinut la o astfel de suprafaţa din soiul de pepeni cultivat.

Mai mult decât atât este evident, așa cum se observa din planşele foto, faptul ca la trei săptămâni de la inundare pepenii se puteau observa cu uşurinţa ceea ce denota in mod cert existenta prejudiciului.

Subiectivismul instanţei de fond se poate observa si din faptul ca deși expertul s-a prezentat la fata locului la 3 săptămâni de la prima inundaţie, instanţa consemnează o perioada de o luna scursa de la inundare pana la prezenta la fata locului.

Consideră ca expertul a coroborat aspectele constate la faţa locului cu caracteristicile plantei cultivate si a ajuns la producţia menționata (care oricum a fost stabilita la minim).

Cu privire la prezenta la fata locului a reprezentanţilor primăriei la o săptămâna consideră ca este irelevanta atâta timp cat aceştia au constatat cele denunţate de către reclamant si anume ca pe suprafaţa indicata cultivata cu pepeni verzi exista o inundație.

Mai mult decât atât așa cum rezulta din înscrisurile depuse parata a fost informata de către apelantul-reclamant anterior notificării, iar reprezentanţii instituţiei s-au deplasat la fata locului.

Si la momentul notificării situaţia era aceeaşi respectiv cultura inundata, constatată de reprezentanţii paratei.

Răspunsul acestora nu a vizat faptul ca nu ar fi existat cultura de pepeni si nici ca nu ar fi fost inundata, ci faptul ca inundaţia nu ar proveni de la canalul de irigaţii pe care îl administrează.

In situaţia in care instanţa de apel nu este lămurită cu privire la certitudinea prejudiciului solicită încuviinţarea următoarelor probe: proba cu expertiza agricola care sa se efectueze in baza înscrisurilor existente, proba cu martori respectiv membrii comisiei din cadrul primăriei prezenţi la fata locului la data de 25.08.2020, proba cu expertiza hidrotehnica, proba cu înscrisuri.

Intimata Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare O a formulat întâmpinare la apelul formulat de către apelantul D F, solicitând respingerea acestuia ca nefondat si menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legala si temeinica.

In fapt, intimata arată că prin sentinţa civila nr.

X/18.03.2021, Judecătoria Caracal a respins ca neîntemeiata cererea reclamantului prin care a solicitat sa fie obligată aceasta sa-i achite suma de 42.240 lei cu titlu de despăgubiri ca urmare a inundării culturii de pepene verde si cheltuieli de judecata in cuantum de 2000 lei.

Consideră susţinerile apelantului ca neîntemeiate având in vedere următoarele argumente:

Principalul motiv invocat de apelant îl constituie reţinerea, in mod eronat, de catre instanţa de fond a faptului ca nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit.

In susţinerea acestui motiv, apelantul arata ca prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv expertiza extrajudiciara, a făcut dovada prejudiciului suferit.

Referitor la expertiza extrajudiciara, deși se susţine da catre apelant ca era singura posibilitate de a stabili cat mai exact prejudiciul suferit, consideră neîntemeiate criticile aduse de catre instanţa de fond acestui înscris, arătând ca expertul nu avea posibilitatea de a cântări exact cantitatea de pepeni.

Aceste susţineri ale apelantului nu sunt in măsura sa înlăture argumentele instanței de fond privind caracterul incert al prejudiciului sub aspectul posibilităţii de evaluare a acestuia ¡in condiţiile in care prejudiciul calculat a fost determinat in mod nejudicios, pe calea unei expertize extrajudiciare efectuata fără participarea subscrisei (fiind încălcat principiul contradictorialității procesului civil si dreptul la aparare), expertul evaluând prejudiciul prin raportare la aspecte generale caracteristice plantei cultivate, la producţia minima ce s-ar fi putut obţine daca planta ar fi fost cultivata in anumite condiţii arătând ca a optat pentru acest mod de calcul al prejudiciului întrucât nu se putea determina daca la plantarea culturii de pepene au fost respectate întocmai verigile tehnologice specific hibridului însămânțat.

In condiţiile in care expertiza extrajudiciara, prin care s-a stabilit in cauză valoarea despăgubirilor civile solicitate de apelant, a fost realizata de catre expert fără a se raporta la situaţia concreta din teren, respectiv fără a indica daca la data deplasării la fata locului cultura de pepeni se regăsea in integralitatea pe terenul afectat sau daca o parte din aceasta fusese sau nu culeasă si fără a preciza cantitatea de pepeni găsita la fata locului si gradul de afectare al acesteia, consideram ca nu a fost făcuta dovada unui prejudiciu cert sub aspectul posibilităţii de evaluare, condiţie indispensabila pentru atragerea răspunderii civile delictuale)

De altfel, asa cu a reţinut si instanţa de fond, apelantul avea posibilitatea (si îndatorirea) de a formula o cerere de asigurare a probelor, putând sa solicite, pentru a fundamenta o tragere la răspundere a intimatei, efectuarea unei expertize chiar la momentul constatării celor întâmplate, ceea ce însa nu a făcut.

De asemenea, susţinerile apelantului referitoare la dovedirea existenţei prejudiciului prin intermediul planşelor foto si a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei sunt nefondate.

Astfel, nici constatările făcute prin Procesul verbal din data de 25.08.2020 întocmit de comisia formata din angajaţii Primăriei G si nici planşele foto depuse la dosarul de fond al cauzei nu pot conduce la stabilirea cu certitudine a valorii prejudiciului cata vreme aceste probe au fost produse la distanta in timp fata de momentul observării inundaţiei de catre apelantul reclamant, atât starea terenului, cat si a culturii de pepene modificându-se invariabil fata de starea existenta la momentul observării inundaţiei.

Afirmaţia apelantului cum că anterior notificării a fost înştiinţat despre inundarea culturii de pepene verde aparţinând acestuia este si aceasta nereala si nedovedita, nefiind susţinuta de nicio proba existenta la dosarul cauzei.

Urmare a singurei notificări din data de 22.09.2020, reprezentanţi ai intimatei s-au deplasat la fata locului fiind întocmit Procesul verbal din data de 07.10.2020 in prezenta apelantului reclamant, proces verbal prin care s-a constatat ca zona indicata de acesta ca fiind afectata este amplasata pe un fir de vale natural (ceea ce poate justifica băltirea apei in zona respectiva) fără a se evidenţia infiltrări de apa din canalul administrat de subscrisa si nici ca acesta ar fi deversat.

Realitatea aspectelor constatate a fost confirmata de către apelant prin semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal întocmit cu acea ocazie.

Referitor la proba cu expertiza agricola si proba cu expertiza hidrotehnica solicitate de către apelant a fi încuviinţate, solicită fi respinse ca nefiind utile si concludente in cauza, în condiţiile in care de la data producerii evenimentului s-a scurs o perioada îndelungata de timp si prin acestea nu se poate stabili situaţia de fapt de la acea data.

De asemenea si proba testimoniala solicitată in cauza o consideră ca nefiind utila si concludenta, motiv pentru care solicită si respingerea acestei probe.

Apreciază sentinţa apelata ca fiind legala si temeinica.

Fata de motivele si apărările formulate, analizând probele administrate in cauza prin raportare la prevederile legale aplicabile, consideră ca instanţa de fond in mod judicios a dispus respingerea acţiunii apelantului-reclamant.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantul D F, împotriva sentinţei civile nr. X/18.03.2021 pronunţata de Judecătoria Caracal si menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legala si temeinica .

In drept, îşi întemeiază prezenta pe dispoziţiile art. 482 raportat la art. 205 C.proc.civ precum si pe prevederile actelor normative invocate.

In susţinere, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul de fond.

Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare cu sediul în Bucureşti- Filiala Teritorială de îmbunătăţiri Funciare O, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr.

X/18.03.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal

În fapt, intimata arată că prin sentinţa civila nr.

X/18.03.2021 Judecătoria Caracal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată, instanţa de fond constatând că prejudiciul reclamat în cauză nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a atrage repararea acestuia, nefiind, în concret, un prejudiciu cert sub aspectul posibilităţii de evaluare.

În vederea lămuririi instanţei cu privire la certitudinea prejudiciului, apelantul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, a probei cu expertiza agricolă şi cu expertiză hidrotehnică precum şi a probei cu înscrisuri, probe ce au fost încuviinţate de către instanţa de apel.

Consideră ca prin expertiza agricolă efectuată în cauză cu ocazia judecării apelului, expertul a procedat la calcularea, în mod greşit şi fără o argumentare ştiinţifică, bazată pe dovezi certe, a prejudiciului suferit de apelantul reclamant concluzionând, pe baza unor aprecieri subiective că pe suprafaţa de 0,44 ha afectată prin inundare se putea obţine o cantitate de 30800 kg, din care nu s-a recoltat nimic, stabilind un prejudiciu de 30.707,6 lei.

Expertul stabileşte, în mod eronat, o producţie medie de 70 de tone pe hectar, luând în considerare o cultură de pepene verde Mirsini F1 de la Syngenta, fără ca apelantul reclamant să facă dovada însămânțării unei astfel de culturi pe terenul afectat de inundaţie şi fără a arăta dacă în ce măsură au fost respectate verigile tehnologice specifice culturii de pepene verde înfiinţate.

Astfel, calcularea prejudiciului se face în mod greşit de către expert, pe baza unei producţii estimate în mod subiectiv de 70 t/ha şi nu pe baza producţiei reale/concrete obţinută de apelantul reclamant.

Concluzia expertului că nu s-a recoltat niciun fruct de pe cei 4400 mp întrucât la data producerii inundaţiei fructul nu ajunsese la maturitate nu poate fi avută în vedere, câtă vreme în calcularea perioadei necesare pentru dezvoltarea, coacerea şi recoltarea fructului de pepene verde expertul nu a pornit de la o data certă la care s-a făcut însămânțarea culturii de pepene verde (dovedită de către apelantul reclamant) şi nici nu există vreo dovadă certă privind soiul de sămânță cultivat efectiv pe suprafaţa afectată.

Mai mult, din declaraţia martorului B M audiat în cauză, prezent la faţa locului cu ocazia constatării stării de fapt prin procesul verbal din 25.08.2020, rezultă că la data inundării culturii de pepene verde, pepenii puteau fi recoltaţi.

Având în vedere, pe de o parte, că expertul a concluzionat că prejudiciul cauzat prin nerecoltarea pepenilor verzi de pe suprafaţa de 0,44 ha este de 30,707,6 lei, pornind de la premise incerte cu privire la soiul de pepene verde cultivat, data înfiinţării culturii, cantitatea de pepene verde ce ar fi putut fi recoltată de pe suprafaţa afectată, iar pe de altă parte, ca expertiza nu a stabilit cu certitudine cantitatea reală (efectivă) de pepene verde obţinută de apelantul reclamant de pe suprafaţa de 4400 mp şi cantitatea care nu s-a mai putut recolta de pe terenul afectat prin raportare atât la specia de hibrid cultivată efectiv (existentă pe terenul afectat de inundaţie) cât şi la condiţiile concrete necesar a fi îndeplinite privind respectarea verigilor tehnologice specifice acesteia, urmează ca instanţa de apel să constate că raportul de expertiză nu a pus în evidenţă existenţa unui prejudiciu cert, sub aspectul valorii/întinderii sale.

În aceste condiţii, apreciază că raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză nu poate constitui o probă concludentă, în măsura să facă dovada existenţei unui prejudiciu cert, condiţie necesară pentru angajarea răspunderii reparatorii care se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat.

Cum prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii reparatorii ci si măsura acesteia, răspunderea putând fi angajată doar în limita prejudiciului injust cauzat şi având în vedere că acesta nu a fost determinat cu certitudine, considerăm că nu putem fi obligaţi la repararea acestuia.

Prin expertiza hidrotehnică efectuată în cauză, în mod greşit si fără o argumentare ştiinţifică expertul concluzionează că băltirea a fost favorizată de pomparea apei în canal, acesta limitându-se la a face o apreciere „cu ochiul liber” asupra stării canalului, fără a fi efectuate verificări tehnice de specialitate/măsurători (cât din adâncimea rosturilor reprezintă pământ şi cât reprezintă beton cu mastic plus folie, cantitate de apă infiltrată din canal, neefectuând ridicări topografice, etc) care să determine dacă în lipsa etanşărilor la rosturile canalului apa s-a infiltrat efectiv pe terenul apelantului-reclamant.

Concluzia expertului în sensul inundării terenului aparţinând apelantului reclamant ca urmare a infiltrării apei din canalul de irigaţii nu se bazează pe raţionamente tehnice precise, care să justifice cu certitudine inundarea terenului exclusiv din cauza apei infiltrate prin rosturile neetanşate, nefiind lămuritoare pe deplin cu privire la cauza inundării terenului.

Pe de altă parte, expertiza nu lămureşte dacă apa care a inundat terenul apelantului reclamant a provenit din altă sursă decât canalul de irigaţii, respectiv dacă inundarea terenului s-a datorat/se putea produce datorită unuia sau cumulului mai multora dintre următorii factori: aportul freatic din acumularea F, traversarea terenului în cauză de un fir de vale naturală, pânza freatică aflată la suprafaţă, existenţa pe terenurile din zonă a mai multor puţuri forate de proprietarii de terenuri, neefectuarea de lucrări agroameliorative de către proprietarii de terenuri, câtă vreme expertul nu a argumentat pe bază de măsurători şi raţionamente tehnice contribuţia sau lipsa de influență a acestor factori (stări de fapt) la colectarea şi băltirea apei pe porţiunea de teren aparţinând apelantului reclamant.

Apreciază că raportul de expertiză hidrotehnică nu poate constitui o probă concludentă, în măsura să facă dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşită de subscrisa si nici a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu suferit de apelantul reclamant, elemente cerute de lege pentru angajarea răspunderii noastre civile delictuale.

Faţă de cele mai sus menţionate, urmează ca instanţa să constate că raportul de expertiză hidrotehnică efectuat în cauza nu a determinat cu certitudine cauza inundării terenului apelantului-reclamant.

Instanţa de apel urmează să constate că nici din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi nici din cele menţiunile cuprinse atât în procesul verbal din data de 25.08.20220 întocmit reprezentanţii Primăriei G cât şi în nota de constatare din data de 07.10.2020 întocmită de reprezentanţii subscrisei, constatări făcute la distanţă în timp faţă de data producerii inundării culturii, nu rezultă că apa ce a provocat inundarea terenului apelantului reclamant a provenit, cu certitudine, din canalul de irigaţii administrat de intimată (nu se face dovada certă a legăturii de cauzalitate dintre inundarea terenului cultivat de apelantul reclamant cu pepene verde şi o eventuală faptă culpabilă a subscrisei).

Faţă de cele arătate, solicită să se observe că prin probele administrate în cauză nu se stabileşte, fără echivoc, nici întinderea pagubei care să fie stabilită în mod obiectiv şi nici faptul că băltirea apei pe suprafaţa de 4400 mp ce aparţine apelantului reclamant s-a produs din cauza infiltrării apei din canatul magistral administrat de ANIF.

Pe de altă parte, deşi apelantul reclamant recunoaşte că a observat inundarea culturii la data de 18.08.2020, ne-a notificat în legătura cu existenţa băltirilor de pe suprafaţa de teren cultivată cu pepene verde din T X/1, P 2/1 şi T X/1, P 2, numai după o perioadă de 36 de zile, la finalul sezonului de recoltare a pepenelui, fiind astfel în imposibilitatea realizării unor eventuale reparaţii sau limitări ale pretinselor pagube produse culturii la care se face referire, astfel că elementul vinovăţie în sarcina subscrisei nu există.

Neprocedând la înştiinţarea noastră odată cu apariţia primelor semne de băltire a apei pe suprafeţele în cauză, nu ni se poate reţine vreo culpă pentru că nu am intervenit prin orice mijloace pentru înlăturarea cauzelor băltirii apei (dacă se dovedea cu certitudine că apa provenita din canalul de irigaţii este cauza).

În aceste condiţii consideră că nu i se poate imputa intimatei nici lipsa de acţiune, care s-ar fi putut constitui într-o faptă ilicită.

De altfel, instanţa urmează să constate că susţinerile apelantului reclamat cum că ne-ar fi înştiinţat despre producerea inundării culturii sale odată cu înştiinţarea Comisiei Agricole a Primăriei G sunt nereale şi nedovedite, din probele existente la dosarul cauzei rezultând că singura notificare a subscrisei cu privire la situaţia terenului afectat este cea din data de 22.09.2020, motiv pentru care nu am fost prezenţi la faţa locului în data de 25.08.2020, dată la care reprezentanţii Primăriei G au încheiat Procesul verbal de constatare în care s-a consemnat că pe terenul reclamantului, în TX/1, P2/1 şi TX/1 P2 este inundată o suprafaţă de aproximativ 4400 mp, care este cultivată cu pepene verde.

Prin omisiunea de a ne solicita prezenţa la fata locului cu ocazia constatării stării de fapt la data de 18.08.2020, consideră că apelantul reclamant a tergiversat în mod intenţionat să acţioneze în vederea remedierii eventualelor pagube, fără a oferi posibilitatea de a face propriile constatări şi de a acţiona în scopul diminuării/înlăturării pagubei.

Faţă de cele de mai sus, apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.1534 NCC, în conformitate cu care:

Aşadar, instanţa urmează să constate faptul că apelantul-reclamant nu face proba îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale, nefiind dovedită nici fapta ilicită a intimatei, nici prejudiciul suferit de acesta si, pe cale de consecinţă nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu sau vreo culpă a subscrisei care să justifice admiterea cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, solicită respingerea apelului ca nefondat şi să menţineţi ca legată şi temeinică sentinţa civilă nr.X/18.03.2021 pronunţată de Judecătoria.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe, precum şi probele administrate în faţa instanţei de apel, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială (fiind audiaţi martorii B M şi I F, precum şi proba cu expertiză în specialitatea agricultură şi expertiză tehnică de specialitate hidrotehnică.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

Analizând apelul, în limitele efectului devolutiv, conform art. 477 şi art. 478 din Codul de procedură civilă, prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal în data de 15.10.2020, sub numărul de dosar X/207/2020, reclamantul D F, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare O, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 42240 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a inundării culturii de pepeni verzi si nevalorificării producţiei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a formulat apel împotriva sentinţei civile nr.

X/18.03.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2020, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea promovată, criticând-o pentru motive de netemeinicie, apreciind că este dată cu aprecierea greşită a probatoriului administrat în cauză.

În fapt, se reţine că la data de 18.08.2020 reclamantul D F a constatat deplasându-se la cultura de pepeni verzi pe care o deținea în extravilanul comunei G, jud.

O, în tarlaua X/1, parcela 2/1 și în tarlaua X/1, parcela 2, că terenul este inundat, iar cultura de pepeni verzi este afectată sub acest aspect.

La data de 25.08.2020, reprezentanţii Primăriei G au constatat că în TX/1 P2/1 și TX/1 P2 există inundată o suprafață de 87 m lungime și 50,5 m lățime, rezultând aproximativ 4400 mp, suprafață care este cultivată cu pepeni verzi.

La data de 22.09.2020, reclamantul a notificat pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare- Filiala O (A.N.I.F.) ca, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să îi achite suma de 45760 de lei, valoare apreciată de reclamant la nivelul de piață la acea dată pentru cultura de pepene verde situată în locația mai sus arătată și distrusă ca urmare a inundației.

La data de 10.09.2020, a fost întocmită o expertiză tehnică extrajudiciară la cererea reclamantului stabilind că valoarea prejudiciului în cauză este de 42240 de lei.

La data de 07.10.2020, reprezentanţii Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare- Filiala O (A.N.I.F.) s-au deplasat în teren şi au constatat că la faţa locului există băltiri, terenul este traversat de un fir de vale natural, iar cvartalul magistral de irigaţii este amplasat la o distanţă de 15 m vest de suprafaţa in cauză.

În drept, răspunderea civilă delictuală presupune un raport obligaţional care izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligaţia de a repara prejudiciul.

Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (art. 1349 alin. 1 din codul civil).

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral (art. 1349 alin. 1 din codul civil).

Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite (art. 1357 din codul civil).

Fapta ilicită este o conduită a omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului sau bunele moravuri, săvârşită fără intenţia de a produce efecte juridice împotriva autorului său, efecte însă care se produc în puterea legii.

În alţi termeni, fapta ilicită reprezintă acţiunea sau inacţiunea omului contrară legii sau bunelor moravuri, care are ca rezultat atingerea sau încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale altei persoane.

Ea prezintă anumite caracteristici : are caracter obiectiv sau existenţă materială, constând într-o conduită ori manifestare exteriorizată a omului, este mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv: voinţa omului care a ales să desfăşoare o anumită conduită şi este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate.

Se reţine că fapta ilicită este o condiţie a răspunderii civile delictuale distinctă de cea a vinovăţiei, fapta fiind manifestarea exterioară sau obiectivarea voinţei şi conştiinţei autorului, în timp ce vinovăţia este atitudinea psihică, interioară a autorului faţă de fapta sa şi consecinţele pe care le produce.

Pentru a antrena răspunderea civilă delictuală fapta prejudiciabilă trebuie să fie ilicită, întrucât în prezenţa unor împrejurări expres prevăzute de lege, deşi cauzează un prejudiciu injust altuia, fapta prejudiciabilă este lipsită de condiţia ilicităţii.

Aceste împrejurări sunt : legitima apărare (art. 1360 din codul civil), starea de necesitate (art. 1361 din codul civil), îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege ori ordinul superiorului (art. 1364 din codul civil), exercitarea normală şi legală a drepturilor (art. 1353 din codul civil) şi consimţământul victimei sau clauzele de nerăspundere (art. 1355 din codul civil).

În cauza pendinte, în raport cu probele administrate, există o faptă ilicită, nefiind incident niciunul dintre cazurile care înlătură caracterul ilicit al acesteia, şi aceasta este reprezentată de inacţiunea pârâtei constând în neîndeplinirea obligaţiilor legale în domeniul întreţinerii canalului de irigaţii, care în urma alimentării cu apă a produs inundaţia terenului cultivat cu pepeni verzi aflat în proprietatea reclamantului apelant.

Potrivit dispoz. art . 4 alin. 1) lit e din OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare: (1) Agenţia desfăşoară următoarele activităţi: e) realizarea de investiţii pentru reabilitarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare existente şi execuţia de noi amenajări;

Potrivit dispoz. art . 4 lit. c): Cheltuielile curente şi de capital ale Agenţiei au următoarea destinaţie: c) exploatarea, întreţinerea, reparaţiile şi administrarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare din domeniul public şi privat al statului;

Potrivit dispoz. art . 66 alin. 1) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare: Agenţia suportă din bugetul propriu costurile aferente exploatării, întreţinerii şi reparării amenajărilor de îmbunătăţiri funciare.

Din constatările expertului în specialitate hidrotehnică M D rezultă că în cazul studiat în cuprinsul raportului de expertiza, canalul de irigaţie de la limita tarlalei aparţinând reclamantului, a fost edificat cu îmbrăcăminte din beton si cu etanşare între dalele din beton cu cordon din bitum.

Având în vedere anul edificării 1964-1965 şi mai ales faptul că nu a fost folosit decât la rarele comenzi apărute, respectiv faptul că asupra cana¬lului nu s-a mai intervenit - nu s-au mai investit fonduri pentru curăţire si reparaţii - canalul de irigaţii se prezintă (conform planşele foto anexate), cu vegetaţie dezvoltată între rosturile lipsite de cordonul de mastic bituminos şi in zona plăcilor din beton degradate, din punct de vedere funcţional, canalul îndeplinind rolul de „strecurătoare”.

Atât radierul cât şi taluzele canalului sunt acoperite de vegetaţie.

Plăcile din beton nu mai au rosturile etanşe, neexistând mastic bituminos pentru etanşare.

Plăcile din beton sunt sparte si înclinate favorizând infiltraţii prin rosturi şi pe sub plăci.

Concluzia expertului a fost în sensul că prin zonele afectate de neintervenţia -nerepararea plăcilor din beton si a rosturilor dintre acestea s-au produs infiltraţii spre terenurile aflate sub cota radierului canalului, printre acestea aflându-se şi terenul reclamantului aflat la o distanţă de 5 m de canalul de irigaţii, cu aproximativ 0,5 m sub cota radierului, în zona unde în perioada umplerii canalului aproximativ timp de o lună apa a băltit în cultura de pepeni verzi.

Reprezentanţii pârâtei nu au putut face dovada ultimei intervenţii în vederea reparării dalelor din beton pe radier şi taluze, precum şi asupra etanşării rosturilor între dale.

La faţa locului s-a procedat la determinarea nivelului pânzei freatice aflate la 4,70 m, conform planşei foto anexate, iar expertul a exclus posibilitatea inundării terenului ca urmare a ridicării nivelului pânzei freatice sau a ploilor.

A fost exclusă posibilitatea inundării terenului în cauză ca urmare a unui aport freatic din acumularea F, deoarece între terenul reclamantului şi acumularea F este o distanta de aproximativ 6 km.

S-a precizat faptul că terenul reclamantului nu este traversat de o vale naturală.

De asemenea, nici invocarea neexecutării unor lucrări agroameliorative de către proprietarii terenurilor, precum nivelari, scarificari modelări, drenaj, cartita, etc., nu a putut fi reţinută ca posibilă cauză a inundaţiei dat fiind faptul că o asemenea teză nu era susţinută din punct de vedere tehnic.

Concluzia expertului a fost în sensul că băltirea a fost favorizata de pomparea apei în canal pentru asigurarea apei în vederea irigării de culturi în localităţi vecine cu care Filiala Teritoriala de Îmbunătăţiri Funciare O avea contract de asigurare debit de apa.

Date fiind aceste informaţii tehnice apare ca justificată concluzia expertului desemnat în cauză, care se coroborează cu declaraţia martorului B M, acesta arătând că după cunoştinţa sa în zonă nu mai există o sursă de apă care să fi putut produce o inundaţie de asemenea proporţii.

De asemenea, martorul I F a declarat că apa nu provenea din surse naturale, pentru că în această situaţie ar fi trebuit să fie inundate mai multe suprafeţe de teren.

Prejudiciul este reprezentat de rezultatul sau rezultatele dăunătoare patrimoniale sau morale care sunt consecinţele încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie (art. 1381 alin. 1 din codul civil), însă condiţia existenţei unui prejudiciu este insuficientă pentru angajarea răspunderii civile reparatorii întrucât pentru a fi reparabil el trebuie să întrunească şi anumite condiţii cu valoare de caractere proprii.

Astfel, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur atât sub aspectul existenţei sale actuale sau viitoare cât şi al întinderii; prejudiciul să fie direct, adică să existe un raport de cauzalitate, direct sau indirect, între fapta ilicită şi prejudiciul injust, să existe o legătură de la cauză la efect între acestea; prejudiciul să rezulte din încălcarea unui drept ori a unui interes legitim; prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană fizică sau juridică pentru a nu constitui o îmbogăţire fără just temei pentru victimă.

Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 1385 alin. 1 din codul civil).

Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (art. 1385 alin. 3 din codul civil).

Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească (art. 1386 alin. 1 din codul civil).

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de o persoană, urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană ori, de un animal sau lucru, pentru care aceasta este ţinută a răspunde.

Sub acest aspect tribunalul constată că, din probele de la dosarul cauzei, rezultă că apelantul a suferit un prejudiciu constând în contravaloarea producţiei de pepeni verzi care nu a mai putut fi valorificată ca urmare a producerii inundaţiei pe terenul aparţinând acestuia, ţinând cont de stadiul de dezvoltare al culturii, soiul plantat, cantitatea medie la hectar, care se ridică la suma de 30.707,60 lei.

Se reţine în acest sens, că raportul de expertiză în specialitatea agricultură, întocmit de expert V A, a concluzionat în sensul că pe suprafaţa de 0,44 ha, cantitatea de pepeni verzi ajunşi la maturitate este zero, raportat la data plantării răsadului 20 iunie şi perioada de vegetaţie a plantelor în câmp (62 - 67 zile).

Se arată astfel că, maturizarea fructelor ar fi putut avea loc la începutul lunii septembrie 2020 în cel mai întârziat caz, or constatarea la faţa locului a inundării suprafeţei de 4400 mp s-a făcut pe 18 august.

S-a mai arătat că hibridul Mirsini F1 are capacitatea de a face faţă elementelor de stres (căldura, seceta, boli, dăunători), însă dat fiind faptul ca sistemul radicular al hibridului, fie el şi altoit, este mic in comparaţie cu cel aerian, iar planta se sufocă şi dispare odată cu putrezirea radiculelor şi rădăcinilor prin băltirea prelungita.

S-a concluzionat în sensul că nu a fost realizată nicio recoltare de pe terenul respectiv tocmai datorita faptului că fructele nu ajunseseră la maturitatea de recoltare.

Se reţine că la determinarea prejudiciului, expertul a avut la dispoziţie facturi din carnetul de producător al apelantului reclamant D F, care având încă o cultură de 5,26 ha cu pepeni verzi a efectuat tranzacţii în perioada referinţă, astfel că expertul s-a raportat la preţul de valorificare din aceste facturi.

În cauză, nemaifiind posibilă o constatare directă asupra stadiului culturii, producţiei concrete ori recoltării acesteia, expertul nu putea face o determinare exactă, ci doar aproximativă.

Referitor la apărările pârâtei, referitoare la nerespectarea verigilor tehnologice specifice culturii înfiinţate de către reclamant, în lipsa unor dovezi care să ateste o altă conduită a acestuia, instanța prezumă că acesta ar manifesta un comportament de bun gospodar, de persoană interesată să valorifice cât mai bine resursele de care dispune și să obțină un profit cât mai mare.

Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi, I F declarând că la momentul inundaţiei, pe teren se afla cultură de pepeni care era în stadiu de recoltare, însă apa era atât de mare încât nu se putea intra pe teren pentru recoltarea pepenilor.

Martorul B M a arătat că pe terenul inspectat era o cultură de pepeni verzi, iar stadiul culturii era deja avansat în sensul că pepenii puteau fi recoltaţi.

Pentru existenţa şi angajarea răspunderii civile este necesar ca între faptul prejudiciabil şi prejudiciul suferit de victimă să existe şi un raport de cauzalitate.

Raportul de cauzalitate este o condiţie materială sau obiectivă a răspunderii civile care nu se confundă cu vinovăţia, în analiza acestuia făcându-se abstracţie de latura subiectivă, adică de reprezentarea mentală de către autorul faptei ilicite a conduitei sale şi a consecinţelor acesteia.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă existenţa unei legături de cauzalitate între inacţiunea pârâtei Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare- Filiala O constând în neîndeplinirea obligaţiilor legale în domeniul întreţinerii canalului de irigaţii, care în urma alimentării cu apă a produs inundaţia terenului aflat în proprietatea reclamantului apelant şi prejudiciul material cauzat prin fapta sa.

Tribunalul apreciază neîntemeiată susţinerea intimatei care invocă existenţa altei cauze de producere a inundaţiei în raport cu concluziile raportului de expertiză specialitatea hidrotehnică.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acestei fapte.

Dispoziţiile codului civil (art. 16 alin. 1 - dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie sau din culpă; art. 1357 - cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, art. 1358 - pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi) instituie principiul răspunderii întemeiate pe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este o răspundere subiectivă, deci va fi angajată numai dacă există vinovăţia autorului faptei ilicite prejudiciabile.

Formele vinovăţiei sunt intenţia (când autorul prevede rezultatul faptei sale şi fie urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat – art. 16 alin. 2 din codul civil) şi culpa (când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă; culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese – art. 16 alin. 3 din codul civil).

În speţă, este dovedită vinovăţia intimatei pârâte întrucât acesteia îi revine obligaţia şi, în consecinţă, responsabilitatea pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reabilitare a canalului de irigaţii pe care îl administrează, nedovedindu-se existenţa unei împrejurări exoneratoare de răspundere.

Vinovăţia îmbracă în cauză forma neglijenţei sau imprudenţei, aceasta omiţând să ia măsurile necesare pentru a împiedica producerea infiltraţiilor şi inundarea terenurilor limitrofe.

Fapta ilicită a fost săvârşită de pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare- Filiala O cu vinovăţie sub forma culpei, deoarece ea a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale (că dacă nu va efectua lucrările de întreţinere şi va alimenta cu apă canalul ar putea provoca inunda terenurile limitrofe), însă nu l-a acceptat, socotind fără un temei suficient că el nu se poate produce în concret, încălcând astfel obligaţia de diligenţă ce-i revenea.

În plus, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei este antrenată chiar în cazul celei mai uşoare forme a culpei, culpa levissima.

Se constată astfel că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite), acţiunea reclamantului fiind parţial întemeiată.

Astfel motivul de apel invocat în sensul că instanţa de fond în mod greşit a considerat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtei este fondat.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul apreciază că sentinţa civilă nr.

X/18.03.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2020 este netemeinică şi nelegală şi urmează ca în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită apelul, să schimbe în parte sentinţa în sensul că va admite în parte acţiunea, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 30.707,60 lei.

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din codul de procedură civilă).

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din codul de procedură civilă).

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. 2 din codul de procedură civilă).

Reţinând culpa procesuală a pârâtei Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare- Filiala O în declanşarea procesului şi având în vedere solicitarea reclamantului D F de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată, instanţa, în temeiul art. 453 alin. 2 din codul de procedură civilă, va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 7132 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 2000 lei onorariu avocat prima instanţă-f. 4; 2000 lei onorariu expertiza hidrotehnică-f. 99, 161; 1000 lei onorariu expertiza agricolă-f. 36; 2132 lei taxă judiciară de timbru, calculată raportat la pretenţiile admise având în vedere că la fond s-a plătit suma de 1873 lei taxă judiciară de timbru prima instanţă -f.37, iar în apel suma de 937 lei taxă judiciară de timbru apel-f.8.

Data publicarii pe portal: 11.10.2023