Sentință civilă nr. 79 din 15.02.2023

Prin cererea înregistrată sub nr.

X/104/2022, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S S N, in contradictoriu cu Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice C, în temeiul dispoziţiilor ari 8 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ si art. 37 alin. 4 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a formulat contestaţie împotriva modului de soluţionare a contestaţiei administrative, comunicat la data de 16.11.2022 prin adresa nr.

CRR_REG X/15.11.2022 de către DGRFP C, precum si împotriva deciziei nr.

X emisă la data de 21.09.2022 de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de baza cuvenit la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţii similare, având în vedere dispoziţiile Sentinţei civile nr.

X, pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.

X/104/2021, definitiva prin decizia nr.

X/31.03.2022 a Curţii de Apel Craiova.

Reclamanta a solicitat admiterea prezentei cereri si obligarea DGRFP C la stabilirea salariului reclamantei la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţia similara in cadrul DGRFP G {instituţie subordonata ANAF), aşa cum se menţionează in sentinţa nr.

X/15.12.2021 a Tribunalului Olt, definitiva, având in vedere următoare considerente:

În fapt, prin Sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.

X/104/2021, rămasă definitivă prin respingerea cererii de recurs, instanţa a dispus: „Obligă pârâtul la plata începând cu 04.06.2018 şi în continuare la plata să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aliat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordines ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad. treaptă, gradaţie, pre¬cum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la scadenţă până la achitarea efectivă".

Prin decizia nr.

X emisă la data de 21.09.2022 de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, i s-a stabilit un salariu in cuantum de 9.195 lei pentru perioadele când a fost încadrat la gradaţia 4 a funcţiei deţinute si de 9.425 lei, pentru perioadele când a fost încadrată la gradaţia 5.

Consideră ca angajatorul nu s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale instanţei cuprinse in sentinţa nr.

X/2021, definitiva, in sensul ca nu a avut in vedere nivelul maxim aflat in plata in cadrul DGRFP G (instituţie, de asemenea, subordonata ANAF), pentru funcţia de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 5, in prezent, respectiv gradaţia 4, pentru perioadele anterioare.

Astfel, salariul de baza prevăzut in decizia contestata pentru funcţia pe care o ocupă in prezent a fost stabilit la nivelul de 9.425 lei, in timp ce, in cadrul DGRFP G, pentru funcţia similara, cuantumul salariului aflat in plata este de 10.839 lei.

Sentinţa este executorie şi definitivă începând cu data de 31.03.2022, prin respingerea recursului conform deciziei civilă nr. 752 pronunţată la data de 31.03.2022 de Curtea de Apel Craiova - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

În cuprinsul acestei sentinţe s-a reţinut în mod expres faptul că: „Excluderea majorărilor salaríale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează art. 124 şi ari 126 din Constituţie"; „Neacordarea acestor drepturi salaríale aduce atingere drepturilor prevăzute la articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului", „Se reţine că la nivelul Direcţiilor Generale Regionale aflate în subordinea ANAF există majorări ale salariului de bază al angajaţilor ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens", motiv pentru care instanţa a dispus obligarea DGRFP C începând cu data de 04.06.2018 „să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF. pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, precum şi la plata dobânzii penalizatoare de la scadenţă până la achitarea efectivă".

Ori, prin modul de stabilire a salariului in decizia contestata, angajatorul nu a pus in executare hotărârea judecătoreasca, devenind incidente astfel dispoziţiile art. 24 din Legea 554/2004.

Reclamanta a solicitat ca instanţa sa observe că, prin modul de soluţionare a contestaţiei administrative, instituţia parata încearcă sa denatureze obiectul cererii sale in sensul ca as fi solicitat acordarea vreunui spor, ori cererea sa a vizat exclusiv punerea in executare, întocmai, a dispoziţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt, definitiva, in care parata era obligata să îi plătească salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, indiferent de modalitatea in care acesta a fost stabilit pentru funcţiile similare, cu care se face comparaţia.

De asemenea, reclamanta a solicitat să se observe că angajatorul face referire in răspunsul sau la dispoziţii legale fără legătura cu solicitarea sa, întrucât nu a cerut nici acordare de sporuri, nici negocieri pentru prestaţii suplimentare, ci doar executarea unei hotărâri judecătoreşti ce consfinţeşte cu putere de lucru judecat un aspect esenţial al raportului de serviciu al reclamantei.

Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei şi obligarea DGRFP C la stabilirea salariului reclamantei la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţia similara in cadrul DGRFP G, unitatea de asemenea subordonata ANAF, astfel cum se menţionează in sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt, definitiva prin decizia nr.

X/31.03.2022 a Curţii de Apel Craiova.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Au fost anexate: decizia nr.

X/21.09.2022, contestaţia administrativa formulata împotriva acesteia, răspunsul nr.

CRR_REG X/15.11.2022, formulat de DGRFP C, grile salarizare DGRFP G, sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt, decizia nr.

X/31.03.2022 a Curţii de Apel Craiova .

Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice C, reprezentata de Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa/ Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiata, pentru următoarele motive:

In fapt, reclamanta solicita obligarea DGRFP C sa procedeze la recalcularea drepturilor salariate la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflate in plata in cadrul DGRFP G, aşa cum se menţionează in sentinţa nr.786 din data de 15.12 2021 a Tribunalului Olt. in dosarul nr.X/104/2021, rămasa definitiva prin decizia nr.X/31 03.2022 a Curţii de Apel Craiova, prin care instanţa a dispus următoarele: „Obligă pârâtul la plata începând cu 04.06.2018 şi în continuare la plata să calculeze si să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat în piaţă în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de ta scadenţa până la achitarea efectivă".

Pe fond, referitor la susţinerile reclamantei, s-au arătat următoarele:

Potrivit art.38 alin (1) din Legea nr. 153/2017, prevederile prezentei legi se aplica etapizat. începând cu data de 1 iulie 2017.

La alin.(2), prevede faptul ca:

a) se menţin in plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 cuantumul brut al salariilor de baza, solde de funcţie si indemnizaţiilor de încadrare, precum si indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de indemnizaţia bruta de din fonduri publice, in salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, încadrare. solda lunara de care beneficiază personalul plătit măsura in care personalul ocupa aceeaşi funcţie si îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii;

Alin.(3) prevede faptul ca, începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acorda următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum si cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut. indemnizaţia bruta de încadrare, solda lunara/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% fata de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25. in măsura in care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii.

La alin. (6) se prevede ca, in situaţia in care, începând cu 01.01 2018 salariile de baza, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezenţei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salaria/e reglementate, se acorda cele stabilite pentru anul 2022.

In vederea aplicării prevederilor Legii cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - Cabinet Secretar General a transmis Direcţiilor Generale Regionale a Finanţelor Publice, adresa nr.

A_ SGA X/19.01.2018, adresa nr A_ SGA X/19.01.2018, prin care se comunica faptul ca " In situaţia în care, începând cu data de 01.01.2018 salariile de baza din luna decembrie 2017 majorate cu procentul de 25% prevăzut la art.38 alin.3 lit. a din Legea cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, sunt mai mari decât salariile stabilite în Anexa VIII pentru gradaţia zero, majorate cu procentele aferente gradaţiei potrivit art. 10 alin 4 din acelaşi act normativ si cu procentul de 15% pentru complexitatea muncii prevăzut la punctul 3 din Nota la Anexa VIII, Capitolul I, litera A, pct. 1 din lege, se acorda salariile de baza stabilita potrivit anexei, iar în situaţia în care sunt mai mici decât salariile stabilite in Anexa VIII pentru gradaţia zero, majorate cu procentele aferente gradaţiei potrivit art. 10 alin 4 din acelaşi act normativ şi cu un procent de 15% pentru complexitatea muncii prevăzut la pct. 3 din Nota la Anexa VIII, Capitolul I, litera A, pct. l din lege se acorda salariile de baza din luna decembrie 2017 majorate cu procentul de 25%"

Ţinând cont ca prevederile Legii cadru nr 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se aplica etapizat, începând cu 01.07.2017, majorarea salariala prevăzuta pentru complexitatea muncii de 15% a devenit aplicabila în etapa în care funcţionarul public a fost determinat în raport cu salariul de baza prevăzut în anexe, respectiv începând cu data de 01.01.2019.

Astfel, începând cu data de 01.01.2019, reclamanta au beneficiat de majorarea salariului de baza de 1/4 din diferenţa dintre salariul de baza prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin 4 alin 6 şi Anexa VII, cap. l, litera A, pct.

I, litera d din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art.34 din OUG nr.114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investiţiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene.

Faţă de cele mai sus acordarea acestui drept salarial la o alta data, respectiv in anul 2018, contravine prevederilor art.38 alin.3 din Legea cadru respectiv majorarea in anul 2018 a drepturilor salariate avute in luna decembrie 2017.

De asemenea, conform art.

III alin. (2) din Legea nr 207/2017: „Asimilarea funcţiilor si salariilor prevăzuta la alin. (1), precum si stabilirea noului nivel al drepturilor salariate se realizează prin ordin al ministrului finanţelor publice." Aceste dispoziţii s-au concretizat în Ordinul nr. 3146/2017 al ministrului finanţelor publice, potrivit căruia s-a realizat asimilarea funcţiilor publice al contractuale, respectiv a salariilor de baza aferente acestora din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice cu funcţiile si salariile de baza din cadrul aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, ţinându-se cont de fiecare funcţie, grad/treapta profesionala, gradaţie, vechime in munca sau in specialitate in parte.

In aceste condiţii, apreciem ca legiuitorul nu a prevăzut egalizarea tuturor salariilor, aşa cum susţine reclamantul ci aplicarea principiului egalităţii, prin asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala.

In ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia este încălcat principiul nediscriminării, in sensul eliminării oricăror forme de discriminare si instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate si are aceeaşi vechime in munca si in funcţie, principiu, de asemenea, ca si cel al egalităţii, care sta la baza Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, pârâta a arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 2/2016, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept a admis in parte sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispoziţiilor art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si alin (3) si ale art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicata si, în consecinţa, a stabilit ca, în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) si alin. (3) si ale art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, republicata, punerea in executare a hotărârilor Judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi.

In ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 3' alin. (1 ind. 2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare, ca urmare a Deciziei nr. 794/15.12.2016, pronunţate de către Curtea Constituţional a României, invocata de reclamantul in cererea de chemare in judecata, s-au arătat următoarele:

In conformitate cu reglementările art. 147 alin. (4) din constituţia României „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României.

De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii ai au putere numai pentru viitor."

In ceea ce priveşte invocarea unor hotărâri judecătoreşti similare pronunţate de instanţe diferite referitoare la câştigarea unor drepturi salariale similarea celor din prezenta acţiune, pârâta a precizat:

Aşa cum s-a arătat mai sus, prin sentinţa civila nr X/26.06.2019 rămasa definitiva prin decizia Curţii de Apel Constanta, instanţa a obligat DGRFP G sa plătească fiecărui reclamant diferenţele de drepturi salariale, neexistând temei legal pentru extinderea acestei soluţii pronunţate de instanţa de judecata asupra unor persoane care nu au fost parte in cauza.

In acest sens, pârâta a precizat că, potrivit art. 435 alin. (1) din Codul de procedura civila „Obligativitatea si opozabilitatea hotărârii (1) Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora."

Principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cat si al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat sa nu poată folosi sau, in principiu, sa nu poată fi opus decât pârtilor din proces ( res inter alios judicata, aliis neque nocet neque prodesse potest).

Sunt considerate părţi ( in absenta unei definiţii sistematice a legii) faţă de care se produc asemenea efecte, persoanele care au stat in nume propriu sau prin reprezentant in proces, respectiv, cele care au pus concluzii sau care au avut posibilitatea de a o face fie asupra fondului dreptului, fie asupra vreunei excepţii, cu titlu de reclamant, parat sau intervenient.

La baza relativităţii efectelor, constituindu-i deci fundamentul si justificarea, se afla principiul contradictorialităţii si al respectării dreptului de apărare, astfel încât efectele hotărârii se impun pârtilor si nu se pot extinde fata de terţi pentru ca aceştia din urma neparticipând la judecata nu si-au putut înfăţişa propria poziţie cu privire la situaţia litigioasa.

Relativitatea faţă de părţi a efectelor actului jurisdicţional înseamnă, la fel ca si in materie contractuala, respectul" sferei juridice a altuia" pentru ca in aceeaşi maniera in care nu poţi deveni creditor sau debitor, printr-o convenţie la care nu ai fost parte.

La fel nu poţi fi judecat printr-o hotărâre faţă de care ai rămas străin.

Faţă de cele expuse, in raport de principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, apreciem ca efectele Sentinţei civile nr.

X715.12.2021 a Tribunalului Olt, nu se pot răsfrânge asupra unor salariaţi din cadrul DGFRP C care nu au fost parte in acest litigiu.

Mai mult decât atât, cu titlu de exemplu, va aducem la cunoştinţa faptul ca pe rolul instanţelor de judecata s-au aflat dosare cu acelaşi obiect in care acţiunile reclamanţilor au fost respinse in mod definitiv .

In concluzie, pentru toate cele prezentate, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a solicitat proba cu înscrisuri si judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului instituţiei pârâte, potrivit art.223 alin.(3) Cod procedura civilă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, admiterea contestaţiei formulate şi obligarea DGRFP C la stabilirea salariului cuvenit la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţia similara in cadrul DGRFP G, unitate subordonata ANAF, astfel cum se menţionează in sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt.

La simpla lectura a întâmpinării formulată, se poate observa cu destulă uşurinţă faptul ca aşa-zisele „apărări" nu au legătura cu obiectul cererii de chemare in judecata.

Astfel, prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea instituţiei angajatoare sa pună in executare sentinţa civilă nr.X/15.12.2021 pronunţată de Tribunalul Olt astfel cum aceasta prevede în mod expres si neechivoc, respectiv sa stabilească salariul reclamantei la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţia similara in cadrul DGRFP G, unitate subordonata ANAF.

Însă, prin decizia nr.X/21.09.2022 emisa de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C i s-a stabilit un salariu de baza lunar in cuantum de 9.195 lei pentru perioadele când a fost încadrata la gradaţia 4 a funcţiei deţinute si de 9.425 lei, pentru perioadele când a fost încadrată la gradaţia 5 a aceleiaşi funcţii, deşi în cadrul DGRFP G, pentru funcţia similara, cuantumul salariului aflat in plata este de 10,839 lei.

Aşadar, obiectul cererii de chemare in judecata este clar definit si probat, aflându-ne in stadiul punerii in executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive si nu in etapa stabilirii prin hotărâre judecătoreasca a drepturilor salariale.

Prin urmare, nu mai poate fi pus in discuţie, in acest stadiu, faptul daca i se cuvine sau nu acel nivel salarial, acesta fiindu-i deja acordat prin sentinţa nr.

X/15.12.2021, pe care instituţia angajatoare refuza sa o pună in executare in integralitatea ei.

Prin aceasta sentinţa instanţa a dispus: „Obligă pârâtul la plata în¬cepând cu 04.06.2018 şi în continuare să calculeze şi să plătească recla¬manţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat In plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la scadenţă până la achitarea efectivă".

În cuprinsul acestei sentinţe s-a reţinut în mod expres faptul că:

- „excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute] prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează aii. 124 şi art. 126 din Constituţie",

- „neacordarea acestor drepturi salariale aduce atingere drepturilor prevăzute la articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului", „se reţine că la nivelul direcţiilor generale regionale aflate în subordinea ANAF există majorări ale salariului de bază al angajaţilor ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens".

Aşadar, contrar celor susţinute in întâmpinare, instanţa a avut in vedere la pronunţarea sentinţei nr.X/15.12.2021 toate împrejurări e de fapt si de drept ce decurg din existenta unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat anumite drepturi salariale pentru funcţii similare, intre probatoriile administrate in cadrul dosarului in care a fost pronunţata sentinţa a cărei executare o solicit fiind incluse situaţiile privind veniturile salariale aflate în plata de Fa toate direcţiile regionale si aparatul central al ANAF.

Prin apărările formulate de instituţia parata se insista pe aspecte care denaturează obiectul cererii sale, in sensul ca as fi solicitat acordarea vreunui spor, or cererea sa a irizat exclusiv punerea in executare, întocmai, a dispoziţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt, definitiva, in care parata era obligata sa îi plătească salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, indiferent de modalitatea in care acesta a fost stabilit pentru funcţiile similare cu care se face comparaţia.

De asemenea, reclamanta a solicitat să se observe că angajatorul face referire in răspunsul sau la dispoziţii legale fără legătura cu solicitarea sa, întrucât nu a cerut nici acordare de sporuri, nici negocieri pentru prestaţii suplimentare, ci doar executarea unei hotărâri judecătoreşti ce consfinţeşte cu putere de lucru judecat un aspect esenţial al raportului de serviciu al reclamantei.

Pentru aceste motive, reclamanta consideră apărările pârâtei neîntemeiate, motiv pentru a solicitat respingerea acestora, admiterea contestaţiei şi obligarea DGRFP C la stabilirea salariului cuvenit la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţia similara in cadrul DGRFP G, unitate de asemenea subordonata ANAF, astfel cum se menţionează in sentinţa civilă nr.

X pronunţată Va data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt, definitiva prin decizia nr.

X/31.03.2022 a Curţii de Apel Craiova.

În conformitate cu art. 411 din Codul de procedura civila, s-a solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta S S N, in contradictoriu cu Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice C, în temeiul dispoziţiilor ari 8 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ si art. 37 alin. 4 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a formulat contestaţie împotriva modului de soluţionare a contestaţiei administrative, comunicat la data de 16.11.2022 prin adresa nr.

CRR_REG X/15.11.2022 de către DGRFP C, precum si împotriva deciziei nr.

X emisă la data de 21.09.2022 de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de baza cuvenit la nivelul maxim aflat in plata pentru funcţii similare, având în vedere dispoziţiile Sentinţei civile nr.

X, pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.

X/104/2021, definitiva prin decizia nr.

X/31.03.2022 a Curţii de Apel Craiova.

În fapt, prin Sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.

X/104/2021, rămasă definitivă prin respingerea cererii de recurs, instanţa a dispus: „Obligă pârâtul la plata începând cu 04.06.2018 şi în continuare la plata să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aliat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordines ANAF pentru aceeaşi funcţie, grad. treaptă, gradaţie, pre¬cum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la scadenţă până la achitarea efectivă".

Sentinţa este executorie şi definitivă începând cu data de 31.03.2022, prin respingerea recursului conform deciziei civilă nr. 752 pronunţată la data de 31.03.2022 de Curtea de Apel Craiova - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

În cuprinsul acestei sentinţe s-a reţinut în mod expres faptul că: „Excluderea majorărilor salaríale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează art. 124 şi ari 126 din Constituţie"; „Neacordarea acestor drepturi salaríale aduce atingere drepturilor prevăzute la articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului", „Se reţine că la nivelul Direcţiilor Generale Regionale aflate în subordinea ANAF există majorări ale salariului de bază al angajaţilor ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens", motiv pentru care instanţa a dispus obligarea DGRFP C începând cu data de 04.06.2018 „să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflat în plată în cadrul DGRFP C, ANAF şi celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF. pentru aceeaşi funcţie, grad, treaptă, gradaţie, precum şi la plata dobânzii penalizatoare de la scadenţă până la achitarea efectivă".

Prin decizia nr.

X emisă la data de 21.09.2022 de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, i s-a stabilit un salariu in cuantum de 9.195 lei pentru perioadele când a fost încadrat la gradaţia 4 a funcţiei deţinute si de 9.425 lei, pentru perioadele când a fost încadrată la gradaţia 5.

Consideră reclamanta că angajatorul nu s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale instanţei cuprinse in sentinţa nr.

X/2021, definitiva, in sensul ca nu a avut in vedere nivelul maxim aflat in plata in cadrul DGRFP G (instituţie, de asemenea, subordonata ANAF), pentru funcţia de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 5, in prezent, respectiv gradaţia 4, pentru perioadele anterioare.

Astfel, salariul de baza prevăzut in decizia contestata pentru funcţia pe care o ocupă in prezent a fost stabilit la nivelul de 9.425 lei, in timp ce, in cadrul DGRFP G, pentru funcţia similara, cuantumul salariului aflat in plata este de 10.839 lei.

Salarizarea reclamantei se circumscrie domeniului de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017, act normativ prin s-au aprobat grilele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare a salariilor de bază ale angajaţilor din sectorul bugetar pentru anul 2022, precum şi măsurile tranzitorii aferente perioadei 2018-2022.

Reţine instanţa că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 82/2018 a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal în interpretarea dispoziţiilor Notei 2 lit. c) pct.

II lit.

A, cap.

I din anexa nr.

VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, a stabilit că:

- majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018;

- pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017;

- prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Conform considerentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție, „în privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, prin art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este de precizat că salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor Legii- cadru nr. 153/2017 şi anexelor nr.

I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite.

În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat "pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38"

Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus enunţate rezultă că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare se efectuează în condiţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

Aşadar, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii.

A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), priveşte anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018.

Pentru acest an se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

A treia etapă priveşte perioada anilor 2019-2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru această perioadă salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază stabilite prin lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, şi salariile de bază avute în luna decembrie 2018.

Astfel, în perioada 2019-2022, se preconizează acordarea unei creşteri anuale a salariilor de bază, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018.

Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual.

Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.”

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că începând cu data de 01.01.2019, reclamanta a beneficiat de majorarea salariului de baza de 1/4 din diferenţa dintre salariul de baza prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin 4 alin 6 şi Anexa VII, cap. l, litera A, pct.

I, litera d din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art.34 din OUG nr.114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investiţiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene.

Astfel, se constată că salariul de baza al reclamantei a fost majorat în raport de fiecare etapă: începând cu data de 04.06.2018 – 31.12.2018 de la suma de 8345 lei la 9195, pentru perioada 01.01.2019-03.09.2019 de la 8558 lei la 9195 lei, începând cu data de 01.01.2020-31.10.2021 de la 8771 lei la 9125 lei iar începând cu data de 01.11.2021- prezent de la 8990 la 9425 lei.

Totodată este de reţinut că potrivit statuărilor cuprinse în Decizia nr.15 în dosarul nr.1127/1/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia: În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr.

V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale, dispoziţii aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate având în vedere că din examinarea deciziei contestate cuantumul salariului stabilit pentru aceasta s-a raportat la dispoziţiile exprese ale art. 38 alin. 2-4 din legea nr. 153/2017.

Pe de altă parte, se reţine că salariul mai mare invocat de reclamantă în pentru funcția de consilier superior, clasa I, gradaţia 5 în cuantum de 10839 lei – stabilit prin hotărâre judecătorească de majorare complexitate şi spor confidenţialitate(acestea fiind cuprinse în suma de 10839 lei) nu poate fi reţinut ca fiind un salariu acordat pentru o funcție similară în considerarea faptului că acesta cuprinde şi alte sporuri.

Faţă de aceste considerente, reţine instanța ca la emiterea deciziei contestate au fost respectate dispoziţiile cuprinse în Sentinţa civilă nr.

X pronunţată la data de 15.12.2021 de Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.

X/104/2021, precum şi cele ale Legii nr. 153/2017, împrejurare în care cererea va fi respinsă.

Data publicarii pe portal: 10.10.2023