Sentință civilă nr. 2329 din 15.11.2022

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele:

I. Susţinerile părţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 22.03.2022, reclamanta S.C.

RPBP SRL a chemat în judecată pârâţii B M, V V D şi S.C.

I F M SRL, solicitând: obligarea in solidar a pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 428.127 lei, reprezentând prejudiciu cauzat la data de 08.04.2021.

În fapt, în data de 08.04.2021, in urma unui incendiu provocat de parati, imobilul – hala – aflat in proprietatea societatii reclamante, situata in V M, str., jud.O, a ars in intregime.

Totodata, organele de politie din cadrul Sectiei 8 Politie Rurala P s-au sesizat din oficiu cu privire la acest incident si s-a dispus inceperea urmaririi penale ,,in rem”, pentru infractiunea de distrugere din culpa prev si ped. de art.255 alin.1 C.Pen., fiind format dosarul penal nr.

X/P/2021 pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina

Prin ordonanta procurorului din data de 16.04.2021 s-a dispus trecerea cauzei de la postul de Politie V M la serviciul de Investigatii Criminale.

Conform procesului-verbal de cercetare la fata locului, Hala situata in com. V M, str., jud. O, avand suprafata de circa 400 mp, confectionata din panouri metalice, a ars in totalitate, ramanand sistemul de sustinere metalic si tablele de pe exterior.

Din procesul-verbal de interventie nr. 1506 din 08.04.2021 rezulta faptul ca sursa probabila de aprindere a fost de la scantei metalice iar mijlocul care putea produce aprinderea a fost un dispozitiv electric de sudura.

Deasemenea, imprejmuirea determinata a fost de taiere, lipire fara respectarea normelor.

Subscrisa, a inceput constructia unui punct de lucru in Com.

V M, respectiv a unei hale de circa 500 mp pe schelet metalic si material tip sandwich cu poliuretan.

Pentru efectuarea instalatiei electrice, l-a contactat pe paratul V D, reprezentant al societatii I F M SRL, care a comunicat ca detine o firma de profil si s-au inteles cu acesta pentru plata sumei de 9000 lei pentru lucrarile ce urmau a fi executate.

Paratul V D, a comunicat ca, pentru a monta instalatia electrica trebuiau gaurite grinzile cu un aparat de sudura. Astfel, la data de 08.04.2021, o echipa de lucratori, impreuna cu sudorul B M, au venit la hala si au inceput lucrarea.

Precizează ca atat paratul V D personal, dar si in calitate de reprezentant al societatii I F M SRL, alaturi de paratul B M, au procedat la executia lucrarii in hala aflata in proprietatea reclamantrei, aspecte dovedite prin declaratii de martori dar si prin declaratiile personale date in fata organelor de ancheta.

C M, vecina cu hala subscrisei, a confirmat faptul ca in dimineata zilei de 08.04.2021, la ea a venit un barbat despre care stia ca se numeste D, care s-a conectat la priza de curent electric, urmand sa efectueze lucrari la aceasta hala.

Ulterior, în jurul orei 16.30 a observat ca iesea fum din hala si realizand ca aceasta a luat foc au incercat sa stinga incendiul fara insa a reusi.

Martorul M M, audiat in aceeasi cauza penala, a declarat ca lucreaza ca electrician la SC I F SRL iar in ziua de 08.04.2021 a mers impreuna cu E D la o hala situata in Com.

V M unde trebuia sa faca masuratori pentru o instalatie electrica.

Ulterior au sosit si V D, patronul sau, impreuna cu un barbat care a debitat cu un aparat de sudura in structura metalica a halei.

La un moment dat martorul a vazut ca s-a facut o flacara in locul unde sudorul debitase.

Paratul B M, a confirmat de asemenea ca la inceputul lunii aprilie a mers impreuna cu V D si alti doi baieti la hala din Com.

V M, apartinand societatii subscrise, pentru a da niste gauri in structura halei.

A recunoscut faptul ca debitat o gaura in structura metalica.

Dupa ce a dat circa 5 gauri in structura metalica a luat foc tavanul halei.

A incercat sa stinga focul insa nu a reusit.

Din raportul de expertiza tehnica specialitatea „procese pirogene si incendii” rezultă că împrejurarea determinată a producerii incendiului este efectuarea de lucrări de sudura fără respectarea masurilor tehnico-organizatorice (fără instruire prealabila pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă şi a situaţiilor de urgenţă, fără permis de lucru cu foc, personal neautorizat), pe fondul neatenţiei si nesupravegherii lucrărilor.

Din raportul de expertiza tehnica specializarea construcţii civile, industriale şi agricole rezulta faptul ca valoarea necesară pentru aducerea imobilului la starea iniţială a fost apreciată la suma de 428.127 lei, pe care reclamanta înţelege să o solicite pârâţilor.

Din expunerea de fapt sus rubricata, rezulta fara niciun dubiu ca sunt indeplinite conditiile pentru existent raspunderii civile delictuale, pentru fiecare dintre parati, dupa cum urmeaza:

a)existenta unui prejudiciu: in cauza, prejudiciul in cuantum de 428.127 lei este cert si demonstrat cu:proces verbal de interventie nr.X/08.04.2021, raport de expertiza tehnica, autorizatie de constructie nr.X/09.09.2019, planse foto, declaratii de martor, inscrisuri din contabilitatea proprie privind cheltuiala cu reconstructia halei.

În mod cert, prejudiciul este cauzat de cei trei parati, fiecare participand in mod direct la evenimentul produs.

b)existenta unei fapte ilicite:

-paratul B M a efectuat personal sudura/taietura/gaurirea, etc. care a provocat incendiul si a condus la pieirea bunului.;

-paratul V V D a participat fizic la lucrarile efectuate de B M pe care l-a folosit in derularea activitatilor comerciale contractate cu subscrisa, alaturi de alte persoane angajate ale societatii I F M SRL (cu sau fara contract individual de munca);

-parata societatea I F M SRL a desfasurat lucrari de executie (prin angajatii sai) si la dispozitia reprezentantului parat V V D.

Conform dispozitiilor legale, raspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale organelor sale de conducere si administrare este o raspundere pentru fapta proprie.

Conform art.219 cod civil ,,faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice oblige însăşi persoana juridica”.

c)existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

Afirmă reclamanta că în speţă este pe deplin dovedit raportul de cauzalitate dintre faptele proprii ale celor 3 pârâţi, (exemplificate mai sus pentru fiecare in parte) si prejudiciul produs; astfel, atat paratii persoane fizice cat si parata persoana juridica, au condus prin faptele lor la aparitia prejudiciului prin distrugerea bunului reclamantei subscrise.

d)existenta vinovatiei.

Apreciază ca si aceasta conditie a fost indeplinita, paratii actionand in mod direct prin faptele proprii la pagubirea reclamantei; chiar daca intentia acestora nu a fost aceea de a incendia bunul, paratii au actionat fara diligenta si in mod nelegal (fara calificare), asigurand reclamanta ca pot realiza serviciile solicitate.

Din toate considerentele expuse mai sus, solicită să fie admisă cererea asa cum a fost formulata si sa fie obligaţi paratii la plata prejudiciului cauzat societatii reclamante in cuantum de 428.127 lei.

Pârâta SC I F M SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală dar şi obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei pentru următoarele motive:

În fapt, prin acțiunea promovată de reclamantă s-a solicitat obligarea subscrisei în solidar cu B M și V V D la plata sumei de 428.127 lei către reclamantă reprezentând prejudiciu cauzat la data de 08.04.2021.

Se motivează, că Secția 8 de Poliție Rurală P a început urmărirea penală „IN REM” pentru infracțiunea de distrugere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin 1 Cod Penal, fiind format dosarul penal X/P/2021 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Se arată că, reclamanta l-a contactat pentru efectuarea unei instalații electrice, aceasta deținând o societate de profil în acest sens și că s-au înțeles pentru plata sumei de 9000 lei privind lucrările ce urmau a fi executate la o hală de circa 500 mp.

Se motivează acțiunea că pârâta ar fi precizat reclamantei că pentru montarea instalaţiei electrice trebuiau găurite cu un aparat de sudură grinzile metalice și că aceasta alături de B M au procedat la efectuarea acestei operații.

Situația de fapt și de drept este cu totul alta față de cea descrisă de reclamantă în această cauză.

Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisei întrucât nu aceasta a produs vreun prejudiciu reclamantei, neexistând un contract de prestări servicii între societatea reclamantă și subscrisa pârâtă și nici măcar cu vreunul dintre ceilalți pârâți.

Reclamanta din această cauză nu a avut un memoriu tehnic, un plan de situație și o autorizație în ceea ce privește realizarea instalației electrice și după ce a încercat să găurească aceste grinzi metalice cu bormașina și nu a reușit a solicitat o persoană care știe să sudeze pentru a perfora aceste grinzi.

V V D a precizat reprezentantului reclamantei că o să vorbească cu o persoană dacă dorește să vină și să debiteze acele grinzi și a vorbit cu numitul B M pe care l-a adus la hală în data de 08.04.2021.

Acesta a vorbit cu reprezentantul societății reclamante, respectiv cu G R, a debitat o singură gaură în prezența reprezentantului societății reclamante, care a fost mulțumit și i-a solicitat numitului B M să debiteze toate grinzile.

Nu există nicio legătură de cauzalitate dintre prejudiciu și societate întrucât aceasta nu a produs niciun prejudiciu.

Din câte a înțeles, G R a mai venit la B M de câteva ori, după debitarea primei grinzi spunând că este bine și să continue activitatea.

Nu există niciun contract de prestări servicii sau un înscris între subscrisă și societatea reclamantă.

Este un mare neadevăr în motivarea cererii reclamantei că societatea ar fi participat fizic la lucrările efectuate de B M.

În condițiile în care și B M și ceilalți martori prin depozițiile lor respectiv M I C relatează foarte clar „după ce l-am luat pe sudor, am mers la hală unde sudorul a debitat un orificiu într-o grindă în zona birourilor, în prezența noastră și a lui G R.

Acesta din urmă și-a dat acordul după prima debitare să continue tăierea orificiilor pentru montarea instalației electrice.

După aceasta, eu împreună cu V D am plecat.”

„Precizez faptul că sudorul nu era angajat al societății noastre și urma să se înțeleagă la bani cu G R”.

Martorul M M C arată „Am înțeles că patronul halei nu a fost de acord să aplicăm instalația deoarece nu dorea să coboare tavanul halei și a insistat să debiteze structura.

În prezența noastră și a proprietarului halei, sudorul a făcut o debitare în structura metalică în zona birourilor.

Proprietarul halei și-a dat acordul ca sudorul să continue să debiteze”.

„D ȘI M I care veniseră ca șoferi au plecat și am rămas eu cu D ȘI SUDORUL.

Sudorul a continuat să debiteze în structură și când a ajuns la jumătatea lucrării a venit G și a observat ce tăiase.

A zis că lucrarea este OK și i-a spus să continue ieșind din hală.”

Martorul B M arată: „D mi-a prezentat proprietarul halei căruia trebuia să-i fac lucrarea și în prezența lui am dat o gaură într-una dintre grinzi.

Proprietarul a zis că este bine și am continuat lucrarea.

Nu stabilisem cu acesta și nici cu D vreo sumă de bani pentru realizarea lucrării”.

„Am început să dau găuri în continuare cu aparatul de sudură și patronul a plecat din hală și a revenit de câteva ori. D a plecat și nu a mai revenit.”

Aceeași situație este descrisă și de reprezentantul pârâtei, V V D în declarația pe care a dat-o la organele de urmărire penală.

Menționează că prin ordonanța din 25.11.2021 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul X/P/2021 a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere motivând că în urma administrării probatorului se constată că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală, astfel că se va dispune clasarea cauzei.

Învederează instanţei că, așa cum au constatat și organele de urmărire penală nici pârâta și nici societatea I F M SRL nu au săvârșit nicio faptă ilicită, aceasta nefăcând altceva decât să-i facă cunoștință reprezentantului societății reclamantei G R cu numitul B M și după ce acesta din urmă a debitat o gaură în grinda metalică a halei și-a dat acordul să continue cu debitările, reprezentantul pârâtei plecând de la hală întrucât nu a fost de acord cu aceste debitări, precizându-i expres această situație numitului G R însă acesta a insistat că va debita găuri în grinzile metalice.

Apreciază că întreaga responsabilitate este a reprezentantului societății reclamante întrucât el a dispus debitarea grinzilor și a solicitat numitului B M să continue cu aceste debitări deși știa că panourile sandwich nu sunt de bună calitate în sensul că nu erau ignifugate, nu avea instalații de stingerea incendiilor și nici măcar un instinctor asumându-și astfel întreaga responsabilitate, ceea ce au constatat și organele de urmărire penală, iar incendiul a pornit de la un tavan de scândură pe care l-a realizat societatea reclamantă la hală în mod nelegal și netemeinic, întrucât nu era prevăzut în autorizația de construire, acest tavan de lemn.

Incendiul a fost provocat de la acest tavan de lemn după ce s-a terminat întreaga operațiune de debitare așa cum se motivează în procesul verbal de intervenție nr.

X/08.04.2021 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență, jud.

O, Detașamentul din Slatina „primul material care s-a aprins, lemn”, deși autorizația de construcție prevedea numai grinzi metalice și panouri tip sandwich.

Nu există faptă ilicită, nu există raport de cauzalitate între o faptă ilicită și prejudiciu și de asemenea nu există un element esențial al răspunderii respectiv existența vinovăției întrucât întreaga responsabilitate aparține reprezentantului societății reclamante.

Referitor la așa zisul prejudiciu de 428.127 lei apreciază că este exorbitant, însă valoarea acestuia nu cade în responsabilitatea acestei pârâte deoarece nu se face vinovată de producerea incendiului și mai mult decât atât din valorile așa zisei autorizații de construcție diferența este foarte mare, respectiv 168.700 lei adică la mai puțin de jumătate din prejudiciu menționat în acest raport de expertiză, această valoare din autorizația de construcție reprezentând întreaga lucrare inclusiv fundațiile de beton ce nu au fost afectate și nici întreaga structură.

Menționează că a observat că reclamanta de altfel a reconstruit întreaga hală, însă cu panouri ignifugate și nu așa cum era construită hala inițial.

Cert este faptul că situația de fapt și de drept menționată de reclamantă prin promovarea acestei cereri este contrazisă în totalitate de însăși probele pe care reclamanta le-a depus la dosarul cauzei începând cu ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, de pozițiile martorilor anexate de reclamantă, de la organele de urmărire penală, autorizația de construire, etc., motiv pentru care vă solicit să respingeți acțiunea ca netemeinică și nelegală și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei.

Pârâtul V V D a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală dar şi obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

În întâmpinare au fost reluate în integralitate menţiunile din întâmpinarea formulată de pârâta SC I F M SRL, fiind de asemenea invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.

Pârâtul a arătat în plus faptul că a plecat de la hală și după aproximativ 2 ore a fost sunat de numitul G R că a luat foc hala.

S-a întors la hală și a încercat să stingă focul împreună cu G R și alte persoane, însă nu existau surse de apă, instinctoare sau alte instalații de stingerea incendiului, motiv pentru care incendiul a fost stins de către pompierii militari.

Pârâtul B M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală dar şi obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei pentru următoarele motive:

În fapt, prin acțiunea promovată de reclamantă s-a solicitat obligarea subsemnatului în solidar cu V V D și SC I F M SRL cu sediul în S, , jud.

O prin reprezentantul său legal V V D la plata sumei de 428.127 lei către reclamantă reprezentând prejudiciu cauzat la data de 08.04.2021.

Se motivează, că Secția 8 de Poliție Rurală P a început urmărirea penală „IN REM” pentru infracțiunea de distrugere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin 1 Cod Penal, fiind format dosarul penal X/P/2021 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Se arată că, reclamanta, în motivarea acţiunii precizează că subsemnatul împreună cu pârâtul V V D, au venit la hală şi au procedat la execuţia lucrării în hală.

Situația de fapt și de drept este cu totul alta față de cea descrisă de reclamantă în această cauză.

Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât acesta nu a produs niciun prejudiciu reclamantei și dimpotrivă a executat la cererea reprezentatului legal al reclamantei, numitul G R, mai multe debitări în grinzile metalice ale unei hale, respectiv 5 debitări.

Reclamanta din această cauză nu a avut un memoriu tehnic, un plan de situație și o autorizație în ceea ce privește realizarea instalației electrice.

Arată că nu a discutat niciun preţ cu pârâtul V V D iar acesta i-a precizat că se va întâlni cu reprezentantul societăţii ce deţine hala, acesta îi va arăta care este lucrarea pe care trebuie să o execute şi se va înţelege cu el la preţ.

La data de 08.04.2021, pârâtul s-a deplasat cu V V D şi M I la hala din comuna V M, unde erau aşteptaţi de reprezentantul societăţii reclamante, numitul G R.

Numitul G R a asistat la prima debitare, a fost mulţumit şi i-a solicitat să realizeze debitările, iar după prima debitare, pârâtul V V D şi martorul M I au plecat, iar pârâtul B M a continuat să realizeze debitările în grinzile metalice.

Ulterior, numitul G R a mai venit de două sau trei ori pentru a observa cum se realizează debitările şi a fost mulţumit, solicitându-i să continue.

Arată că l-a întrebat pe reprezentantul societăţii reclamante dacă are surse de apă sau instinctoare înainte de a începe lucrarea, iar acesta i-a îndrumat să meargă la o vecină, respectiv numita C M dacă au nevoie de vreo sticlă cu apă.

Menţionează că după ce a terminat lucrarea, respectiv cea de-a cincea debitare, în momentul în care îşi strângea sculele, a observat ca iese fum din plafonul de scândură pe care îl construise reprezentantul reclamantei la hală.

Au încercat să stingă incendiul dar nu au reuşit, fiind anunţaţi pompierii militari pentru stingerea incendiului.

Susţine faptul că nu a creat niciun prejudiciu societăţii reclamante şi a executat la cererea reprezentantului societăţii reclamante acele debitări, iar incendiul a fost provocat de scândura din plafonul halei, plafon care nu era prevăzut în autorizaţia de construire aşa cum se observă cu uşurinţă, din conţinutul autorizaţiei de construcţie nr. 46/09.09.2019.

În procesul verbal de intervenţie nr.

X/08.04.2021 întocmit de ISU – Detaşamentul S O, se arată foarte clar ,,primul material care s-a aprins - lemn” astfel că nu pârâtul a produs prejudiciul reclamantei şi nici ceilalţi pârâţi, întrucât reclamanta nu a respectat dispoziţiile din autorizaţia de construcţie nr. 46 din 09.09.2019, în sensul că a mai adăugat un tavan de lemn ce nu era prevăzut, în acest sens urmând a se face dovada cu înscrisuri şi martori.

A solicitat respingerea acţiunii reclamantei întrucât nu există nicio faptă ilicită din partea acestui pârât, nu există un raport de cauzalitate între o faptă ilicită a acestuia şi prejudiciu şi de asemenea nu există vinovăţie atât timp cât reprezentantul reclamantei a solicitat să fie realitate acele debitări, a asistat la realizarea debitărilor şi a fost de acord cu lucrarea pe care a executat-o.

Menționează că prin ordonanța din 25.11.2021 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul X/P/2021 a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere motivând că în urma administrării probatorului s-a constatat că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală, astfel că s-a dispus clasarea cauzei.

II. Cercetarea judecătorească

La data de 12.04.2022, apărătorul ales al reclamantei, a precizat cererea de chemare în judecată, menţionând faptul că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este reprezentat de răspunderea civilă delictuală a fiecăruia dintre pârâţi pentru fapta proprie.

Prin încheierea din data de 07.06.2022, Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către cei trei pârâţi prin întâmpinările depuse, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.

Pentru soluţionarea litigiului, au fost admise şi administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile luate atât reclamantei cât şi pârâţilor şi proba testimonială, sens în care au fost audiaţi în calitate de martori numiţii M I C şi M M C.

III. Considerentele soluţiei pronunţate

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente în speţă, Tribunalul o găseşte întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

01.

Prin cererea cu care a fost învestită instanţa, reclamanta a solicitat tragerea la răspundere civilă delictuală a fiecăruia dintre pârâţi pentru fapta proprie, astfel că, dat fiind principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, cauza de faţă a fost analizată exclusiv din perspectiva răspunderii delictuale personale a fiecăruia dintre pârâţi.

02. Astfel, reclamanta susţine că fiecare dintre pârâţi se face vinovat de cauzarea prejudiciului constând în contravaloarea imobilului distrus în urma incendiului pentru fapta ilicită proprie, după cum urmează:

- parata societatea I F M SRL a desfăşurat lucrări de execuţie (prin angajaţii săi) şi la dispoziţia reprezentantului parat V V D.

- paratul V V D a participat fizic la lucrările efectuate de B M pe care l-a folosit în derularea activităţilor comerciale contractate cu reclamanta, alături de alte persoane angajate ale I F M SRL (cu sau fără contract individual de munca);

- paratul B M a efectuat personal sudura/tăietura/găurirea, etc. care a provocat incendiul si a condus la pieirea bunului.

03.

Din materialul probator administrat în cauză, Tribunalul reţine că la în data de 08.04.2021, o hală de producţie, proprietate a reclamantei a luat foc, iar în urma incendiului s-a constat prin expertiză evaluatorie că prejudiciul produs se ridică la suma 428.127 lei, aceasta fiind valoarea necesară pentru aducerea imobilului la starea iniţială, conform concluziilor expertizei efectuate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi (fila 57 dosar urmărire penală).

04.

Din concluziile raportului de expertiză în materia procese pirogene şi incendii efectuat în cursul urmării penale (fila 40 şi urm. dosar urmărire penală), Tribunalul reţine de asemenea că împrejurarea determinantă pentru producerea incendiului a fost efectuarea de lucrări de sudură fără respectarea măsurilor tehnico-organizatorice (fără instruire prealabilă pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă şi a situaţiilor de urgenţă, fără permis de lucru cu foc, personal neautorizat, pe fondul neatenţiei şi nesupravegherii lucrărilor), primul material care s-a aprins fiind materialul combustibil de deasupra locului în care s-au efectuat lucrări de sudură.

05.

Din răspunsurile la interogatoriu şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, Tribunalul reţine că persoana care a efectuat operaţiunile de găurire cu aparatul de sudură, pârâtul B M, nu este angajatul niciunei societăţi comerciale şi nu are niciun fel de calificare pentru efectuarea lucrărilor de sudură.

06. În raport de obiectul cauzei, Tribunalul mai reţine că în cauză nu s-a făcut dovada că vreunul din cei doi administratori ar fi avut cunoştinţă că pârâtul B M nu ar avea nicio calificare pentru efectuarea de lucrări de sudură.

07.

De asemenea Tribunalul mai reţine că la faţa locului, pârâtul B M a sosit împreună cu administratorul societăţii pârâte şi cu alte trei persoane, dintre care două angajate ale societăţii pârâte, I F M SRL, dar pe parcursul efectuării lucrărilor de găurire în hală au rămas doar unul dintre angajaţi, M M C şi o altă persoană, E D, care nu era angajat al societăţii pârâte.

08.

Reţine de asemenea Tribunalul din susţinerile necontestate ale părţilor, că în momentul începerii lucrărilor de găurire, la faţa locului nu exista nicio sursă de apă cu care să fi putut fi stins un eventual incendiu ce s-ar fi putut produce în timpul operaţiunilor de găurire cu aparatul de sudură, iar conform recunoaşterii de la interogatoriu a pârâtului B M (întrebarea 5 – fila 93), a recunoaşterii de la interogatoriu a pârâtului V V D (întrebarea 7 – fila 98) şi a declaraţiei martorilor audiaţi în cauză (filele 148 şi 149), găurile au fost date în punctele indicate de angajaţii societăţii pârâte cu acordul administratorului societăţii reclamante.

09. Raportând aceste circumstanţe de fapt la dispoziţiile normative incidente în materia răspunderii civile delictuale, Tribunalul concluzionează următoarele.

10.

În ceea ce o priveşte pe pârâta I F M SRL, având în vedere că aceasta este o persoană juridică, pentru a putea fi reţinută răspunderea civilă sa delictuală, trebuie să fie îndeplinite condiţiile cerute de art. 1357 C. civ., coroborate cu prevederile art. 219 din acelaşi nou C. civ.

11.

Conform art. 1357 C. civ., care reglementează condiţiile răspunderii civile delictuale: (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar conform art. 219 C. civ. care reglementează răspunderea persoanei juridice pentru faptele juridice: (1) Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

12.

Din analiza dispoziţiilor legale citate anterior rezultă că angajarea răspunderii persoanei juridice poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite trei dintre condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale: respectiv prejudiciul, fapta ilicită a organului de conducere sau administrare şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

13.

Esenţial este că, spre deosebire de răspunderea în calitate de comitent pentru unul din prepuşii săi, pentru a fi reţinută răspunderea personală a persoanei juridice, fapta ilicită trebuie să fie săvârşită de persoana sau persoanele care au calitatea de organe de conducere sau administrare ale persoanei juridice.

14.

Cu alte cuvinte, pentru ca societatea să răspundă pentru fapta proprie este necesar să se facă dovada că organul său de conducere sau administrare a dispus ori a autorizat, în limitele puterilor pe care le are în cadrul societăţii, efectuarea unei activităţi ilicite.

15.

În cauza de faţă, în circumstanţele cauzei, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că administratorul societăţii, pârâtul V V D, a dat dispoziţie sau a autorizat în calitate de administrator al societăţii, efectuarea unor activităţi ilicite.

16.

Din probatoriul cauzei rezultă că pârâtul B M, cel care a efectuat operaţiunile de găurire a traverselor metalice cu aparatul de sudură, nu era angajatul societăţii, astfel că acesta nu putea primi dispoziţii sau autorizări de la V V D, în calitate de administrator al societăţii, respectiv de organ de conducere al acesteia.

17.

Singurele persoane care puteau primi dispoziţii sau autorizări de la administratorul societăţii sunt angajaţii societăţii pârâte, respectiv M I C şi M M C, ambii având calitate de martori în cauză, iar Tribunalul reţine că aceştia au primit dispoziţii de a-l transporta pe pârâtul B M la hala unde urma să efectueze lucrările de găurire şi de a-i indica acestuia locurile unde urmau să fie efectuate aceste găuri.

18.

Aceste aspecte de fapt însă nu pot fi reţinute de Tribunal ca fiind fapte cauzatoare de prejudicii în speţă, deoarece incendiul nu a fost provocat ca urmare locurilor în care s-a găurit grinda, ci ca urmare a efectuării lucrărilor de sudură fără respectarea măsurilor tehnico-organizatorice, respectiv de către personal fără permis de lucru cu foc şi fără instruire prealabilă pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă şi a situaţiilor de urgenţă, pe fondul neatenţiei şi nesupravegherii lucrărilor.

19.

În faţa acestor concluzii ale raportului de expertiză în materia procese pirogene şi incendii, Tribunalul constată că locul de debitare nu a fost determinant pentru producerea incendiului, deoarece toate găurile urmau să fie făcute pe grinda metalică ce se afla sub materialul inflamabil, material care s-a aprins de la scânteile produse de aparatul de sudură.

20.

Mai mult decât atât, în măsura în care locul de debitare ar fi fost considerat riscant din punct de vedere al producerii incendiului, pârâtul B M, cel care urma să lucreze efectiv cu aparatul de sudură, avea posibilitatea de a refuza să procedeze la găurirea grinzii în locul respectiv, neavând nicio obligaţie de a efectua lucrarea (de serviciu sau de altă natură), aşa cum a declarat la interogatoriu (întrebarea 17 – fila 96).

21.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că organele de conducere ale societăţii pârâte nu au dat dispoziţii angajaţilor societăţii şi nici nu au autorizat angajaţii societăţii să efectueze fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, în raport de dispoziţiile art. 219 C. civ., societatea pârâtă nu poate fi trasă la răspundere pentru fapta proprie.

22.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul V V D, s-a susţinut că acesta se face vinovat de producerea incendiului deoarece a participat fizic la lucrările efectuate de B M, pe care l-a folosit în derularea activităţilor comerciale contractate cu reclamanta, alături de alte persoane angajate ale I F M SRL (cu sau fără contract individual de munca).

23. Susţinerea priveşte tot calitatea acestuia de administrator al societăţii pârâte I F M SRL, iar în această calitate participarea sa la evenimentele care au dus la producerea incendiului a fost analizată mai sus.

24.

Analizând faptele sale în calitate de persoană fizică (deci nu ca administrator al societăţii pârâte), Tribunalul consideră că acestea nu sunt fapte ilicite şi nu au avut niciun rol în producerea prejudiciului încercat de societatea reclamantă.

25.

Astfel, tot ce se poate reţine din probele administrate în cauză este faptul că pârâtul V V D l-a recomandat administratorului societăţii reclamante pe pârâtul B M, pentru a efectua lucrările de găurire şi l-a şi adus pe acesta în ziua respectivă la hală, după care a plecat de la faţa locului.

26.

Faptul că administratorul societăţii reclamante a avut încredere în recomandarea făcută de pârâtul V V D, în considerarea faptului că societatea la care acesta din urmă este administrator urma să monteze reţeaua electrică, nu poate atribui acestei recomandări un caracter ilicit, pe de o parte pentru că nu s-a făcut dovada unui manifestări dolosive a pârâtului V V D, iar pe de altă parte pentru că nu s-a făcut dovada faptului că acesta avea cunoştinţă despre faptul că persoana pe care o recomandă nu are calificare de sudor şi nu îşi va lua măsurile necesare pentru evitarea unui incendiu.

27.

În legătură cu răspunderea societăţii pârâte şi a administratorului acesteia Tribunalul reţine că societatea reclamantă a susţinut că între aceasta şi societatea pârâtă ar fi existat un contract (convenţie verbală) prin care societatea pârâtă urma să monteze instalaţia electrică în hala respectivă, iar această operaţiune prealabilă de găurire a grinzilor ar fi făcut parte din această convenţie, motiv pentru care atât societatea pârâtă cât şi administratorul său sunt răspunzătoare de prejudiciul produs, deoarece pârâtul B M a fost adus, coordonat şi supravegheat de aceştia, făcând astfel parte din „personalul pe care l-au prezentat şi adus la hală”.

28.

Tribunalul nu poate reţine această susţinere în primul rând pentru că reclamanta nu a făcut dovada faptului că operaţiunea prealabilă de găurire a grinzilor ar fi fost asumată (fie şi prin convenţie verbală) de către societatea pârâtă prin administratorul său.

29.

Nu rezultă din nicio probă că societatea pârâtă a angajat această lucrare prealabilă, iar faptul că găurile au fost date în punctele indicate de angajaţii societăţii pârâte nu schimbă cu nimic lucrurile, deoarece, aşa cum s-a reţinut anterior, acest aspect nu a fost determinant pentru producerea incendiului.

30.

Pe de altă parte susţinerea că societatea pârâtă ar trebui să răspundă pentru producerea prejudiciului, deoarece l-a prezentat pe pârâtul B M ca pe un angajat al său, nu poate fi analizată în limitele răspunderii pentru fapta proprie nici a societăţii pârâte şi nici a administratorului său.

31.

Această susţinere ar putea face eventual obiectul teoriei prepusului de fapt, care însă excedează limitelor învestirii, deoarece în cadrul acestei teorii societatea poate răspunde numai în calitate de comitent pentru faptele prepuşilor săi, în temeiul art. 1373 C. civ., nu pentru fapta proprie a persoanei juridice.

32.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul B M, Tribunalul constată că acesta se face vinovat de cauzarea prejudiciului încercat de reclamantă, fapta sa întrunind condiţiile cerute de art. 1357 C. civ. conform cărora: „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

33.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: să se fi săvârşit o faptă ilicită de către persoana chemată în judecată, fapta să fi fost imputabilă acesteia, adică să fi fost săvârşită cu vinovăţie, să se fi produs un prejudiciu pentru persoana care formulează cererea de chemare în judecată şi să se existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul produs.

34. În aceste condiţii Tribunalul constată că sunt întrunite în speţă condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului B M.

35.

Astfel, în ceea ce priveşte existenţa unei fapte delictuale a pârâtului şi a culpei acestuia în producerea faptei, Tribunalul reţine că pârâtul B M a efectuat lucrări cu aparatul de sudură fără a avea calificare profesională în acest sens şi fără ca măcar să se asigure că poate stinge un eventual incendiu în cazul în care acesta ar izbucni.

36.

Faptul că a întrebat la înainte de a începe lucrarea dacă există o sursă de apă în acest scop nu îl exonerează de răspundere, ci chiar reprezintă un argument în plus pentru reţinerea acesteia, deoarece acesta a început lucrarea conştient fiind că nu are nicio sursă de apă în imediata sa apropiere şi riscând astfel ca, în cazul producerii unui incendiu, acesta să nu poată fi stins.

37.

Considerându-se însă stăpân pe situaţie şi estimându-şi greşit abilităţile de a lucra cu aparatul de sudură, pârâtul B M nu a anunţat pe nimeni (şi în primul rând pe administratorul societăţii reclamante care era beneficiarul lucrării şi care, în caz de incendiu, urma să fie prejudiciată în mod direct) despre faptul că nu are calificare profesională în domeniu şi a efectuat lucrarea de găurire a grinzilor ce a dus la producerea incendiului.

38. Susţinerile acestuia potrivit cărora incendiul s-ar fi produs ca urmare a aprinderii unui planşeu de lemn care a fost amplasat acolo fără a fi prevăzut în autorizaţia de construire, fapt ce l-ar exonera de răspundere, nu sunt întemeiate.

39.

În acest sens, Tribunalul reţine că potrivit expertizei în materia procese pirogene şi incendii efectuate în cursul urmării penale primul material care s-a aprins a fost materialul combustibil de deasupra locului în care s-au efectuat lucrări de sudură (fără ca în expertiză să se indice structura acestuia), iar faptul că în procesul verbal de intervenţie încheiat la data producerii incendiului, de către organele de intervenţie, s-a trecut la rubrica „primul material care s-a aprins - lemn” nu poate avea efect exonerator de răspundere.

40.

Astfel, fie acest lemn (care s-ar fi aprins primul) era la vedere şi atunci pârâtul B M l-a observat înainte de a începe lucrarea, caz în care, evident, ştia în ce condiţii urmează să lucreze cu aparatul de sudură, fie se afla sub panourile sandwich, adică nu era vizibil, iar în atare situaţie primele care s-au aprins au fost panourile sandwich, fiind cele mai aproape de zona în care s-a operat cu aparatul de sudură.

41.

Mai mult decât atât, pârâtul B M nu a susţinut că ar fi analizat anterior autorizaţia de construire şi numai în considerarea menţiunilor din această autorizaţie ar fi procedat la efectuarea lucrării, motiv pentru care menţiunile din autorizaţia de construire nu au nicio relevanţă în ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului pentru izbucnirea incendiului.

42.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii are răspunderii civile delictuale, Tribunalul constată că şi acestea sunt îndeplinite, respectiv existenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului (cel constatat prin expertiza evaluatorie) şi existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta delictuală şi prejudiciul cauzat (prejudiciul încercat de reclamantă fiind consecinţa directă a faptei pârâtului).

43. Pentru aceste considerente în temeiul art. 1357 C. civ., Tribunalul constată că pârâtul B M a săvârşit din culpă o faptă delictuală care a provocat reclamantei prejudiciul constând în distrugerea prin incendiere a halei în cauză.

44.

Tribunalul urmează însă să reţină parţial şi susţinerile pârâţilor privind vinovăţia administratorului societăţii reclamante în producerea prejudiciului, în sensul că va constata incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 1371 C. civ., ce reglementează vinovăţia comună – pluralitatea de cauze.

45.

Astfel, conform art. 1371 C. civ.: (1) În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

46.

Din perspectiva acestui text de lege, Tribunalul constată că la producerea prejudiciului a contribuit şi administratorul societăţii reclamante care, prin lipsa oricăror verificări referitoare atât la persoana care va efectua lucrarea de găurire a grinzilor, cât şi la condiţiile în care lucrarea de găurire cu aparatul de sudură urma să se producă.

47. Administratorul societăţii reclamante are în primul rând vina că nu s-a asigurat că lucrarea cu aparatul de sudură urmează să fie efectuată de o persoană care este calificată profesional pentru astfel de lucrări.

48.

Susţinerile sale că a avut convingerea că această persoană este angajată a societăţii pârâte nu pot să îl exonereze de vinovăţie, deoarece, aşa cum s-a reţinut anterior, nu există dovezi că societatea pârâtă s-a angajat să efectueze această lucrare prealabilă montării instalaţiei electrice.

Or dacă societatea pârâtă nu avea obligaţia contractuală de a efectua lucrarea de debitare a grinzilor, în mod cert, administratorul reclamantei trebuia să îşi ia măsuri de siguranţă că lucrarea va fi executată de o persoană calificată profesional în acest sens.

49.

În al doilea rând, din probatoriul cauzei rezultă că înainte de începerea lucrărilor, administratorul societăţii reclamante a fost întrebat dacă există sursă de apă, însă în mod nejustificat acest lucru nu i-a produs niciun fel de temere, dându-şi acordul ca lucrarea să se efectueze şi în lipsa unei surse de apă cu care să se poată interveni în caz de incendiu.

50.

În aceste condiţii, Tribunalul consideră că administratorul societăţii se face în egală măsură vinovat de producerea prejudiciului, culpa sa constând în aceea că nu şi-a luat nicio măsură de prevedere pentru ca lucrarea cu aparatul de sudură să se desfăşoare în condiţii sigure, acceptând în mod culpabil ca aceasta să fie efectuată de o persoană recomandată de administratorul societăţii pârâte, fără a verifica dacă aceasta are calificare profesională în acest sens, dar şi fără să se asigure că există posibilitate stingerii unui eventual incendiu, prin existenţa unei surse de apă în imediata apropiere a lucrării.

51.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că prejudiciul se ridică, în conformitate cu concluziile expertizei evaluatorii efectuate în cursul urmării penale, la suma de 428.127 lei, iar Tribunalul reţine cota concurentă în proporţie egală a administratorului societăţii reclamante la producerea acestui prejudiciu, pârâtul B M urmează să fie obligat să plătească reclamantei jumătate din această sumă, respectiv la suma de 214.063,50 lei.

52.

Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâtul B M este partea care a pierdut procesul, dar reţinând totodată că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, respectiv pentru suma de 214.063,50 lei ce reprezintă jumătate din prejudiciu, faţă de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., aceasta urmează să fie obligat să plătească reclamantei jumătate din cheltuielile de judecată necesitate de prezenta procedura judiciară, respectiv taxa de timbru în cuantum de 3.943 lei şi onorariul de avocat în cuantum de 2.975 lei (conform dovezii depuse la dosar, filele 159-160)

Data publicarii pe portal: 31.03.2023