Hotărâre nr. 179 din 20.02.2026

- ordin de protecție -

Dosar nr. /321/2026

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât N.C., împotriva sentinței civile nr. 28/09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.C., având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, au răspuns apărătorul apelantului, avocat ......, și apărătorul intimatei, avocat .....

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:

- obiectul cererii este: ordin de protecție;

- cauza se află la al doilea termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul apelantului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar apărătorul intimatei, declarația de renunțare la judecata cererii de emitere a ordinului de protecție, dată de intimată.

Instanța constată că apelul este legal timbrat, formulat în termen și, având în vedere cererea de renunțare la cererea de emitere a ordinului de protecție, formulată de intimata C.C., acordă cuvântul asupra acesteia.

Apărătorul intimatei solicită a se lua act de voința intimatei, exprimată prin cererea de renunțare la judecata cererii de emitere a ordinului de protecție, și consideră că, potrivit dispozițiilor legale, aceasta poate să își exprime această poziție și în calitate de intimată.

Apărătorul apelantului achiesează la concluziile apărătorului intimatei.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se poate lua act de renunțare întrucât sesizarea a fost formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, motiv pentru care solicită menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. /321/2026, instanța a admis în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț pentru victima reclamantă C.C., în contradictoriu cu agresorul pârât N.C. a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, prin care acesta a fost obligat la păstrarea unei distanțe minime de 20 de metri față de victimă și față de locuința acesteia situată în satul ... și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând evacuarea pârâtului din locuința victimei.

Totodată, a atras atenția pârâtului N.C. asupra dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 217/2003, în sensul că nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și a stabilit ca sumele în cuantum de câte 602 de lei reprezentând, conform delegațiilor atașate nr. 13788/08.01.2026 – avocat Baciu Mihaela pentru reclamantă și nr. 13789/08.01.2026 – avocat ... pentru pârât, onorariile avocaților din oficiu care au asistat părțile pe parcursul judecății, să se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că părțile sunt în relație de soacră - ginere, locuind separat: victima în sat ...... si agresorul în orașul ......

Totodată, instanța a reținut că, la data de 03.01.2026, pârâtul, aflându-se la locuința soacrei sale (unde își vizitează propria soție care de 4 ani locuiește acolo, îngrijindu-și mama), a apelat serviciul de urgență 112, sesizând faptul că are un conflict cu numitul P.A.C., nepot al victimei C.C. și care locuiește în aceeași curte cu aceasta, într-o anexă separată.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat că în cursul aceleiași zile, în jurul orei 19:30, între pârâtul N.C. și numitul P.A.C., s-a iscat un conflict verbal, iar acesta din urmă, l-ar fi amenințat pe cel dintâi cu suprimarea vieții.

Instanța a mai arătat că în adresa emisă de organul de poliție se precizează că atât apelantul cât și persoana reclamată au fost conduși la secție pentru declarații și, cu toate că formularul de evaluare a riscului iminent a ieșit pozitiv, numitul N.C. nu a dorit emiterea unui ordin de protecție și nu a formulat vreo plângere penală.

Prima instanță a reținut că, în cadrul cercetărilor făcute la postul de poliție la data de 03.01.2026, s-ar fi stabilit că la data de 26.12.2025, numitul N.C., în timp ce se afla la locuința soacrei sale, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, și-ar fi împins soacra și ar fi lovit-o pe soția sa în zona spatelui.

Soția pârâtului, N.I., a refuzat completarea formularului de evaluare a riscului, declarând că nu dorește emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului ei și că nici nu formulează plângere penală, însă cu privire la numita C.C., organele de poliție au precizat că a fost completat formularul de evaluare a riscului (deși din înscrisurile comunicate nu rezultă acest lucru) și a rezultat existența unui risc iminent față de aceasta, motiv pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu pentru o durată de 5 zile, începând cu data de 03.01.2026 ora 21:42.

De asemenea, a constatat că nici C.C. nu a formulat plângere penală împotriva ginerelui său, iar organele de poliție nu au constatat pe corpul acesteia sau al numitei N.I. leziuni vizibile, acestea nesolicitând îngrijiri medicale.

Interpelat de către instanță, pârâtul nu a recunoscut starea de fapt invocată în cererea introductivă, precizând că, într-o zi, când se afla sub influența băuturilor alcoolice, a țipat la soacra sa și a acuzat-o că face vrăji, iar in acest context, soacra sa i-ar fi spus „Bate-mă!

Omoară-mă!”, însă pârâtul i-ar fi spus, bătând-o ușor pe umăr, că „A bătut-o Dumnezeu!”.

În drept, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea 217/2003, potrivit cărora imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41.

Potrivit art. 40 alin. (3) lit. a) din Legea 217/2003, cererea poate fi introdusă în numele victimei și de procuror.

Prima instanță a reținut că cerințele prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru emiterea unui ordin de protecție sunt: să se constate comiterea unui act de violență, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003, actul de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, actul să fie unul de violență în familie, în sensul comiterii de către un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă a art. 5.

Analizând înscrisurile depuse în susținerea temeiniciei prezentei cereri, prima instanță a reținut că organul de poliție, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, nu a făcut dovada incidentului violent fizic petrecut între părți la data de 26.12.2026.

Sub acest aspect, instanța a reținut doar forma unei violențe de limbaj și psihologice pe care însuși pârâtul a recunoscut-o că a manifestat-o față de soacra sa, prin provocarea unui scandal și prin adresarea pe o tonalitate ridicată a vocii.

Instanța a mai constatat că, din informațiile furnizate de poliție, rezultă că până la data de 03.01.2026, între părțile litigante nu a fost semnalată vreo stare conflictuală, nu a fost efectuată vreo plângere sau sesizare.

In soluția pe care a pronunțat-o, instanța a avut în vedere un aspect faptic deosebit de important în determinarea periculozității concrete a pârâtului agresor și anume faptul că acesta, după emiterea ordinului de protecție provizoriu, s-a deplasat la domiciliul său din Târgu Neamț și, la data de 04.01.2026, a solicitat prin serviciul S.N.U.A.U. 112 intervenția unui echipaj de poliție întrucât are „un plan diabolic” prin care plănuiește să își sugrume soția, soacra și pe nepotul acesteia, afirmând că nu are nimic de pierdut dacă recurge la acest gen pentru că este nemulțumit de viața sa actuală.

În urma acestui incident, pârâtul a fost internat la Spitalul Clinic Județean Piatra Neamț – Secția de Psihiatrie.

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 26.12.2025, fiind sub influența băuturilor alcoolice, pârâtul a provocat scandal în casa soacrei sale, țipând la aceasta, comportament al pârâtului care îmbracă forma de violență verbală si psihologică.

De asemenea, a constatat că periculozitatea concretă a pârâtului rezidă mai cu seamă din atitudinea adoptată de acesta post emiterii ordinului de protecție provizoriu și anume din îndrăzneala de a amenința cu suprimarea vieții soției, soacrei și nepotului, săvârșită în prezenta organelor de poliție, instanța apreciind că la acest moment, pârâtul, internat la psihiatrie, are un potențial criminogen crescut, fiind îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, acțiunile sale prezente și viitoare fiind de natură să pună în pericol integritatea psihică și fizică a victimei C.C..

Având în vedere acest comportament, instanța a apreciat că se impune luarea unor măsuri de protecție a victimei întrucât agresorul își poate reitera și agrava oricând comportamentul.

Față de atitudinea manifestată de pârât la termenul de judecată din data de 09.01.2026 – de acord cu privire la măsurile solicitate, prima instanță a apreciat că o durată de 4 luni este oportună pentru protejarea victimei de agresor, timp suficient pentru ca pârâtul să conștientizeze gravitatea și anormalitatea comportamentului manifestat față de soția sa.

La data de 12.01.2026, cu respectarea termenului legal, pârâtul a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție.

În motivarea în fapt a cererii de apel, a arătat că instanța de fond a dat o interpretare eronată a materialului probator administrat, în contextul în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu au confirmat un profil violent al său față de reclamanta C.C..

Totodată, a precizat că este grav bolnav și că mama sa dorește să se împace cu el.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul intimatei – reclamante.

Deși i s-a comunicat cererea de apel, intimata nu a formulat întâmpinare, dar la data de 20.02.2026 a înaintat la dosarul cauzei declarație autentică privind renunțarea la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție.

În ședința camerei de consiliu din data de 20.02.2026, tribunalul a pus în discuție cererea de renunțare la judecata cererii de emitere a ordinului de protecție, cu privire la care apelantul a arătat că este de acord.

Verificând apelul declarat, prin raportare la manifestarea stării de voință a reclamantei, tribunalul reține următoarele:

În fapt, la data de 03.01.2026, un polițist din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Neamț a dispus emiterea unui ordin de protecție provizoriu împotriva agresorului N.C., prin care s-a dispus ca, pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 03.01.2026, apelantul - pârât să părăsească temporar locuința victimei C.C., situată în satul ..... și să păstreze o distanță minimă de 20 de metri față de victimă și față de locuința acesteia.

Ordinul de protecție provizoriu a fost confirmat de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț și, la data de 08.01.2026, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț a înaintat Judecătoriei Târgu Neamț cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată în favoarea victimei C.C..

Prin sentința civilă nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. 22/321/2026, a fost admisă în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț pentru victima C.C., în contradictoriu cu agresorul N.C. și s-a dispus emiterea unui ordin de protecție pentru o durată de 4 luni, prin care agresorul a fost obligat la păstrarea unei distanțe minime de 20 de metri față de victimă și față de locuința acesteia, situată în satul .......

La data de 20.02.2026, în calea de atac a apelului, intimata-reclamantă C.C. a depus declarația autentificată sub nr. 637 din data de 04.02.2026 de B.I.N.

T.M. (f. 24 dosar apel), prin care a arătat că renunță la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție din dosarul nr. 22/321/2026.

În drept, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.

Totodată, tribunalul reține că, la data de 19.12.2025, au fost abrogate expres și total dispozițiile art. 43 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (3) și art. 34 alin. (6), victima poate renunța, potrivit prevederilor art. 406 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecție.

În cauza dedusă judecății, tribunalul arată că prevederile art. 43 din Legea nr. 217/2013 au caracter special față de dispozițiile art. 406 alin. (1) C.pr.civ., ambele reglementând dreptul reclamantului de a renunța la judecarea cererii formulate.

În contextul abrogării exprese a prevederilor speciale ale art. 43 din Legea nr. 217/2003, în lipsa unei prevederi contrare, devine aplicabil textul de lege cu caracter general stabilit de art. 406 alin. (1) C.pr.civ.

Sub acest aspect, prezintă importanță faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o excepție de la regula generală. Or, excepțiile de la regulă nu pot fi aplicate pe cale de interpretare teleologică.

De asemenea, tribunalul are în vedere faptul că cererea de emitere a ordinului de protecție a fost formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț în favoarea victimei C.C., context în care prezintă importanță și prevederile art. 93 alin. (1) C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care acțiunea civilă este pornită de procuror, titularul dreptului va fi introdus în proces și se va putea prevala de dispozițiile art. 406 C.pr.civ., împrejurare care întărește concluzia că în cauza de față victima poate renunța la judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse, în lipsa unei prevederi legale care să interzică aplicarea normei generale, tribunalul va admite apelul formulat, va lua act de renunțarea reclamantei C.C. la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție și, în consecință, va anula în parte sentința civilă nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț.

Tribunalul subliniază că nu este afectată de sancțiunea nulității și deci urmează să fie menținută dispoziția privind avansarea din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu care au asistat părțile pe parcursul judecății în fața primei instanțe și rămânerea în sarcina statului a acestor onorarii.

Sub aspectul onorariilor avocaților din oficiu desemnați în apel, tribunalul are în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, conform cărora dacă partea care solicită ordin de protecție renunță la judecată, cheltuielile privind onorariul avocatului din oficiu rămân în sarcina statului atât pentru partea care a solicitat ordin de protecție, cât și pentru cealaltă parte.

Aceste dispoziții sunt aplicabile prin prisma regulii stabilite de art. 1 alin. (2) C.civ. întrucât legea specială reprezentată de Legea nr. 17/2003 nu reglementează ipoteza în discuție, iar art. 21 din Legea nr. 26/2024 constituie o situație asemănătoare ipotezei enunțate.

Pentru aceste motive, tribunalul va dispune ca onorariul avocaților din oficiu din apel să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul N.C., CNP 1..., domiciliat în ...., în contradictoriu cu intimata C.C., CNP ..., domiciliată în ...., împotriva sentinței civile nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. .../321/2026.

Ia act de renunțarea reclamantei C.C. la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție și, în consecință, anulează în parte sentința civilă nr. 28 din data de 09.01.2026, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț.

Menține din sentința apelată doar dispoziția privind avansarea din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu care au asistat părțile pe parcursul judecății în fața primei instanțe și rămânerea în sarcina statului a acestor onorarii.

Dispune avansarea onorariului avocatului din oficiu al apelantului, în sumă de 602 lei (delegație nr. 13891/15.01.2026) și avansarea onorariului apărătorului din oficiu al intimatei, în sumă de 602 lei (delegație nr. 13892/15.01.2026), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Neamț.

Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocaților din oficiu din apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Neamț. Secția I Civilă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței astăzi, 20.02.2026.