Hotărâre nr. 460/C din 15.04.2025

Materia: Contencios administrativ şi fiscal. Litigiu privind achiziţiile publice.

Problema de drept: Prescripţie nulitate act adiţional la contractul de achiziţie publică încheiat în temeiul O.U.G. 15/2021.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 460/C

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului... , sub nr. ....din data de 15.04.2025, reclamantul Municipiul...., prin primar a chemat în judecată pârâtele.... şi ...., solicitând anularea, în parte, a actului adițional nr. ... din 22.09.2021 la contratul de lucrări nr. .... încheiat cu pârâtele şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 86.827,73 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce derivă din aplicarea nelegală a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/30.08.2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, în contractul de lucrări nr. ....

În motivare, a arătat că, pentru realizarea obiectivului de investiție „Construire locuințe sociale, str. ...., Mun. ..., județul ...”, autoritatea contractantă Municipiul .... a încheiat cu asocierea formată din ..... și ..... contractul de lucrări nr. ...., în valoare totală de 9.237.642,29 lei fără TVA, la care se adaugă TVA în sumă de 1.755.152,04 lei, rezultând o valoare totală de 10.992.794,33 lei.

Investiția menționată a beneficiat, în mod complementar, față de resursele financiare aferente bugetului local al Municipiului ...., de finanțare alocată prin intermediul Programului construcțiilor de locuințe sociale derulat conform Legii locuinței nr. 114/1996.

În acest sens, a fost încheiat între Municipiul ... și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - în calitate de autoritate publică centrală, coordonatoare a Programului construcțiilor de locuințe sociale, Contractul de finanțare nr. .....

Precizează că valoarea contribuției acordate din bugetul de stat conform centralizatorului final la terminarea lucrărilor a fost de 10.117.087,87 lei inclusiv TVA, iar contribuția reclamantului a fost în cuantum de 2.349.731,85 lei.

Arată că obiectivul de investiții a fost finalizat conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. ..../...2022, valoarea totală a lucrărilor ajungând la suma de 12.466.819 lei, inclusiv TVA.

Ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 15/30.08.2021 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare pentru ajustarea prețurilor contractelor de achiziție publică, reclamantul și asocierea au încheiat actul adițional nr. ..... la contractul de lucrări nr. ..., în vederea ajustării valorii aferente cheltuielilor cu materialele pentru restul rămas de executat, în baza modificărilor legislative aplicabile intervenite.

Precizează că, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi .... la nivelul instituției reclamante, s a constatat o eroare la aplicarea modalității de actualizare a prețului Contractului de lucrări nr. ...., în baza dispozițiilor art. 2 alin. (9) din O.G. nr. 15/30.08.2021.

Astfel, Curtea de Conturi a României, prin Raportul de audit financiar nr. ...., a constatat faptul că nu au fost aplicate în mod corect prevederile legale, valoarea de 6.501.678,91 lei fără TVA a restului rămas de executat la data încheierii actului adițional nu a fost indexată valoric prin aplicarea unui coeficient de ajustare, calculat în baza formulei prevăzute de art. 2 alin. (7) din actul normativ anterior nominalizat, ci doar a fost inclusă formula de majorare cu mențiunea că prețul final al contractului se va determina după depunerea ultimei solicitări de plată.

Or, autoritatea de control a reținut faptul că lucrările au fost finalizate și obiectivul a fost recepționat la data de 21.09.2022, fără a se încheia adiționalul în care să se specifice valoarea totală a lucrărilor.

Astfel, Curtea de Conturi a apreciat că ajustarea valorii restului de executat determinat valoric a însemnat suplimentarea prețului total convenit pentru îndeplinirea contractului cu suma de 1.474.025,39 lei, inclusiv TVA.

Urmare a aplicării procedurilor de audit asupra modului de actualizare a prețului contractului de achiziție publică și de decontare a contravalorii situațiilor de lucrări întocmite, s au identificat situații de angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor de capital cu nerespectarea întocmai a cadrului legal în vigoare aplicabil.

Astfel, din analiza informațiilor prezentate în situațiile de plată nr. 4–8 anexate facturilor fiscale emise de către constructor în perioada februarie - mai 2022, s a constatat majorarea fără temei legal a valorii totale a contractului, prin ajustarea solicitărilor de plată atât pentru componenta de materiale, precum și pentru cheltuielile indirecte și profit, contrar dispozițiilor legale inserate în cuprinsul O.G. nr. 15/2021.

Potrivit acestora, ajustarea prețului contractelor de achiziție publică aflate în derulare, ca urmare a variației costului materialelor, intervine exclusiv asupra materialelor de construcții în ipoteza în care actualizarea este strict necesară pentru acoperirea costurilor pe baza cărora s a fundamentat prețul contractului.

Așadar, ajustarea valorii situațiilor de plată înaintate de către constructor spre decontare se realizează numai pentru componenta de materiale cuprinsă în totalul solicitării de plată, prin aplicarea indicilor de cost în construcții pentru costul materialelor, publicați lunar în Buletinul Statistic de Prețuri de către Institutul Naţional de Statistică.

Celelalte componente ale cheltuielilor directe, respectiv cheltuielile cu manopera, utilajele și transportul, precum și cheltuielile indirecte și profitul, nu se indexează ca urmare a variației costului materialelor de construcții, acestea rămânând la valoarea ofertată inițial, cu sume certe completate în coloanele din Formularul F3 din cadrul propunerii financiare anexă la contractul de achiziție publică.

Pe cale de consecință, autoritatea de control a reținut că autoritatea publică a angajat, lichidat și ordonanțat cheltuieli bugetare supraevaluate, în condițiile în care cheltuielile directe cu manopera, utilajele și transportul, precum și cheltuielile indirecte și profitul incluse în valoarea inițială a contractului au fost majorate fără fundament legal.

Mai mult decât atât, cauzele și împrejurările ce au determinat producerea deficiențelor au vizat interpretarea și punerea în aplicare în mod eronat a prevederilor legale în materie de administrare a contractelor de achiziție publică, dispunând luarea măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 86.827,73 lei.

Astfel, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi prin Raportul de audit financiar nr. ..., prin Notificarea nr. ... din ..., a transmis liderului asocierii .... invitația, pentru a stabili, pe cale amiabilă, modalitatea de recuperare a prejudiciului în cuantum de 86.827,73 lei.

În data de 17.03.2025 a avut loc întâlnirea între reprezentanții Municipiului .... și reprezentanții ...., aceștia refuzând categoric achitarea prejudiciului.

În drept, a invocat prevederile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 2 din O.G. nr. 15/2021.

Acţiunea a este scutită de plata taxei de timbru.

În dovedire, reclamantul a anexat o serie de înscrisuri, în fotocopie.

Pârâtele .... au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au arătat că părţile au încheiat contractul de lucrări nr. .... având ca obiectiv „Construire locuințe sociale ....”, iar în considerarea dispozițiilor O.G. nr. 15/2021 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare - în vigoare începând cu data de 03.09.2021, liderul de asociere a înaintat către Municipiul ....solicitarea nr. .... de ajustare a valorii aferente cheltuielilor cu materialele de construcții pentru restul rămas de executat.

În acord cu prevederile O.G. nr. 15/2021 și în considerarea poziției exprimate de autoritatea contractantă, conform Notei justificative și a Referatului înregistrate sub nr. ...., părțile au semnat Actul adițional nr. .... la contract, conform O.G. nr. 15/2021, în forma în vigoare în începând cu data de 03.09.2021.

Concret, actul adițional prevede expres restul de executat: 6.501.678,91 lei fără TVA - determinat pe baza centralizatorului aprobat de Municipiul .... și însușit de executant precum și de către dirigintele de șantier; ponderea aferentă cheltuielilor cu materiale: 47,31% - aplicabilă pentru clădiri rezidențiale noi conform art. 2 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 15/2021; formula utilizată pentru ajustarea prețului aferent restului rămas de executat; coeficientul prevăzut la art. 2 alin. 7 din O.G. nr. 15/2021 care se utilizează în cadrul formulei, formulă expres prevăzută de actul normativ.

Începând cu data de ... (data încheierii Actului Adițional nr. ...), situațiile de lucrări ulterior emise - respectiv situațiile nr. 4–8 - au fost actualizate valoric prin aplicarea formulei de actualizare.

Situațiile de lucrări și centralizatorul situațiilor de plată au fost trimise de reclamant spre confirmare inclusiv către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), care a verificat modalitatea de aplicare a coeficientului de ajustare și care, constatând legalitatea și corectitudinea documentelor astfel întocmite, a aprobat plata lucrărilor executate.

De altfel, facturarea s a realizat doar după confirmarea situațiilor de către MDLPA și de către reclamant.

Mai mult, inclusiv reclamantul, prin departamentul de specialitate, a verificat fiecare situație de lucrări și fiecare actualizare realizată, a constatat corectitudinea calculului în conformitate cu prevederile Actului adițional și a dispus efectuarea plăților către asociere.

Au precizat că nu sunt de acord cu constatările Raportului de audit financiar al Curții de Conturi deoarece formula de calcul aplicată conform Actului adițional nr. ... este identică cu cea indicată de legiuitor.

De altfel, reclamantul însuși, la fel și MDLPA, au verificat formula aplicată și au constatat corectitudinea și implicit legalitatea acesteia anterior efectuării plăților aferente.

Prin urmare, nu există absolut niciun temei legal care să justifice, pe de o parte, anularea actului adițional nr. ..., iar pe de altă parte obligarea pârâtelor la plata sumei de 86.827,73 lei.

Au invocat disp. art. 1270 Cod civil care reglementează forța obligatorie a contractelor, iar în lipsa unui acord în sens contrar al părților care să modifice Actul adițional nr. ..., Municipiul ... nu poate calcula despăgubiri aplicând o formulă de calcul ce excede convenției părţilor.

Mai mult, trebuie avut în vedere că Municipiul ... nici nu a considerat că sumele facturate și decontate ar fi incorecte până ce nu a avut loc controlul Curții de Conturi, deși are un Departament de control financiar dar și un Departament tehnic ce verifică legalitatea și corectitudinea sumelor solicitate la plată.

Raportul Curții de Conturi nu este opozabil pârâtelor și nici nu poate constitui fapt generator al vreunei obligații de plată în sarcina lor.

Reclamantul avea posibilitatea de a contesta Raportul, cu atât mai mult cu cât modalitatea de calcul era în evidentă concordanță cu Actul adițional nr. ... și fusese verificată fiecare situație de plată inclusiv de către MDLPA.

Nu există absolut niciun fundament faptic sau juridic care să susțină capătul de cerere privind anularea în parte a Actului adițional nr. ....

Mai exact, actul adițional respectă toate prevederile legale, reflectă voința și consimțământul părţilor și, cel mai important, este în deplin acord cu dispozițiile O.G. nr. 15/2021 - așa cum aceasta era în vigoare în luna septembrie 2021.

În raport de dispozițiile art. 1251 și următoarele Cod civil, se poate observa că nu există niciun motiv care să atragă nulitatea relativă a Actului adițional.

Raportat la data încheierii Actului adițional nr. 1..., precum și la dispozițiile art. 53 alin. 8 din Legea nr. 101/2016 coroborate cu art. 2500 și următoarele Cod civil, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la ambele capete de cerere; de la data încheierii actului adițional și până la data promovării prezentei acțiuni au trecut aproape 4 ani, timp în care reclamantul a rămas în pasivitate - astfel încât s a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege.

Raportat la capătul de cerere privind anularea în parte a actului adițional (cu precizarea că nu există vreo mențiune cu privire la partea din acest act ce ar trebui anulată) nulitatea relativă poate fi invocată numai în termenul de prescripție stabilit de lege - conform art. 1249 alin. 2 Cod civil, iar acest termen s a împlinit în data de 21.09.2024.

Inclusiv capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri este prescris față de prevederile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 - în condițiile în care acțiunea introductivă este fundamentată juridic pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, apreciază că cererea dedusă judecății este inadmisibilă întrucât răspunderea contractuală nu poate fi analizată în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, iar Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuie a contractelor de achiziție publică nu instituie prevederi derogatorii în sensul aplicării legii contenciosului administrativ în favoarea sau exclusiv prioritar față de dispozițiile generale în materie contractuală.

Reclamantul nu invocă o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate de către pârâte în justificarea solicitării de restituire a diferenței rezultate din actualizarea prețului contractelor, nici aplicarea eronată a Actului adițional nr. .... sau nelegalitatea acestuia în raport de dispozițiile O.G. nr. 15/2021, ci își fundamentează acțiunea exclusiv pe concluziile Raportului Curții de Conturi.

În condițiile în care despăgubirile solicitate de reclamant nu sunt fundamentate pe culpa pârâtelor, în considerarea dispozițiilor art. 1350 și respectiv art. 1530 și următoarele Cod civil, este neîntemeiată cererea de obligarea a acestora la plata sumelor reținute de Curtea de Conturi.

Cu referire la necesitatea încheierii unui act adițional care să cuprindă valoarea totală a lucrărilor realizate, solicită a se observa că o atare situație nu are nicio relevanță în contextul celor două capete de cerere cu care este investită instanța de judecată: în primul rând, încheierea actului adițional se poate realiza oricând, iar până la acest moment reclamantul nu și a manifestat interesul în a încheia acest act.

De asemenea, solicitarea de a fi obligate pârâtele la plata sumei de 86.827,73 lei cu titlu de despăgubiri nu este asociată lipsei actului adițional final, ci apare ca fiind fundamentată pe actul adițional nr. ... - a cărui anulare în parte se solicită în acest dosar.

În final, apreciază necesar a se pune în vedere reclamantei să precizeze capătul întâi de cerere, în sensul de a indica în concret care este partea din Actul adițional ce s ar impune a fi anulată.

În drept, au invocat disp. art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă.

La data de 05.09.2025, reclamantul a depus la dosar precizări – fila 145 vol. 2, cu privire la primul capăt de cerere a acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, respectiv anularea, în parte, a actului adițional nr. ... din data de 22.09.2021 la contractul de lucrări nr. ....

Astfel, actul adițional nr. .... din 22.09.2021 a fost încheiat de părți, ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 15/30.08.2021, privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare pentru ajustarea prețurilor contractelor de achiziție publică și a avut ca obiect actualizarea prețului materialelor pentru restul rămas de executat la data de 03.09.2021.

Ori, suma în cuantum de 86.827,73 lei, pe care a solicitat o cu titlu de despăgubiri, reprezintă prejudiciul cauzat bugetului local al Municipiului ..., ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor O.G. nr. 15/2021, respectiv ajustarea atât a componentei de materiale, cât și a cheltuielilor indirecte și profitului.

De asemenea, din interpretarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, care constituie regula în materia contenciosului administrativ, acțiunea cu caracter patrimonial are caracter subsecvent acțiunii în anularea actului.

Altfel spus, în materia contenciosului administrativ, acordarea despăgubirilor cauzate prin emiterea unui act administrativ nelegal se poate solicita doar odată cu acțiunea în anularea actului sau cu acțiunea în obligare, printr o cerere accesorie, ce urmează soarta celei principale sau după anularea actului de către instanța de contencios administrativ.

Ori, ca și condiție de admisibilitate, cererea privind acordarea de despăgubiri, ca urmare a unui act administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor legale, este strict legată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fie admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal.

În aceste condiții, nu există niciun dubiu asupra admisibilității acțiunii, prin care s-a solicitat instanței de judecată să anuleze un act administrativ și, pe cale de consecință, să oblige pârâtele la plata unor despăgubiri.

Analizând cu prioritate, raportat la disp. art. 248 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţiile invocată de pârâte, prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a petitului de constatare a nulităţii parţiale a actului adiţional nr. ... din data de 22.09.2021 la contractul de lucrări nr. ... chiar dacă reclamantele au invocat ca şi temei de drept doar disp. art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 2 din O.G. nr. 15/2021.

În cauză, la termenul din data de 19.06.2025, la verificarea competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 101/2016 privind achiziţiile publice, având în vedere că litigiul priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.

Inclusiv reclamantul a invocat ca şi temei de drept art. 2 din O.G. nr. 15/2021, act normativ care poate fi analizat din punct de vedere procedural doar prin raportare la prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Astfel, legea specială, nr. 101/2016, prevede la art. 53 posibilitatea introducerii unei acţiuni în constatarea nulităţii unui contract de achiziţie publică (act adiţional), iar disp. cu caracter general invocate de reclamant (ale Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004) nu atrag inadmisibilitatea prezentei acţiuni.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, tribunalul reţine că între reclamant, în calitate de achizitor şi asocierea formată din .... și ...., în calitate de executant s-a încheiat contractul de lucrări nr. ...., în valoare totală de 9.237.642,29 lei fără TVA, la care se adaugă TVA în sumă de 1.755.152,04 lei, rezultând o valoare totală de 10.992.794,33 lei.

La data de 22.09.2021, între părţi s a încheiat Actul adiţional nr. ... la contractul de lucrări menţionat mai sus, prin care s a ajustat prețul contractului, raportat la disp. OG nr. 15/2021.

În urma controlului de audit ce a avut loc la UAT municipiul ..., prin Raportul de audit financiar nr. ...., s-a constatat faptul că nu au fost aplicate în mod corect prevederile legale, valoarea de 6.501.678,91 lei fără TVA a restului rămas de executat la data încheierii actului adițional nu a fost indexată valoric prin aplicarea unui coeficient de ajustare, calculat în baza formulei prevăzute de art. 2 alin. (7) din actul normativ anterior nominalizat, ci doar a fost inclusă formula de majorare cu mențiunea că prețul final al contractului se va determina după depunerea ultimei solicitări de plată şi s a stabilit în sarcina entităţii verificate luarea măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 86.827,73 lei.

În vederea punerii în aplicare a măsurilor dispuse de Camera de Conturi ..., reclamantul a introdus prezenta acţiune, prin care a solicitat constatarea nulităţii parţiale a Actului adiţional nr. ..., invocând dispoziţiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 2 din O.G. nr. 15/2021.

Tribunalul reţine că, în conformitate cu art. 53 alin. 8 din Legea nr. 101/2016, privind achiziţiile publice, „Termenul de introducere a acţiunii este de 1 an de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, respectiv de 3 ani de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind executarea, anularea, nulitatea contractelor, dacă prin legi speciale nu se prevăd alte termene de prescripţie a dreptului material la acţiune raportat la obligaţiile legale sau contractuale încălcate.”

În cauză, la termenul din data de 19.06.2025, la verificarea competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 101/2016 privind achiziţiile publice, având în vedere că litigiul priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.

Inclusiv reclamantul a invocat ca şi temei de drept art. 2 din O.G. nr. 15/30.08.2021, act normativ care poate fi analizat din punct de vedere procedural doar prin raportare la prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. 8 din Legea nr. 101/2016, care prevăd un termen de prescripţie de 3 ani a dreptului material la acţiunea privind anularea, precum şi privind nulitatea contractului de achiziţie publică (prin urmare, şi a actelor adiţionale la contractele de achiziţie).

Instanţa reţine şi faptul că, în materia contenciosului administrativ, termenele instituite pentru introducerea cererii de anulare a actelor sau contractelor administrative nu fac distincţie între nulitatea absolută şi cea relativă.

Chiar dacă nulitatea invocată este menită să protejeze un interes public, invocarea ei nu poate fi făcută oricând, deoarece în materia dreptului administrativ legiuitorul s a preocupat de asigurarea unui echilibru între respectul legalităţii, ca servind interesului public pe care îl protejează principiul legalităţi şi stabilitatea circuitului juridic, instituind termene speciale în cadrul cărora persoana care justifică un interes poate invoca nulitatea actului administrativ.

În ceea ce priveşte momentul de debut al curgerii termenului de prescripţie de 3 ani, instanţa reţine dispoziţiile art. 2523 din Codul civil, potrivit cărora prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Reclamantul nu se poate prevala sub aspectul analizat de Raportul de audit financiar emis de Camera de Conturi ..., fiind relevantă sub acest aspect Decizia nr. 19/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii.

Deşi priveşte modalitatea de aplicare a altor dispoziţii legale, s au reţinut în considerentele deciziei aspecte pe deplin aplicabile şi în situaţia de speţă, şi anume că „56.

Aşa cum rezultă din art. 21 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi efectuează o verificare a resurselor financiare ale entităţii controlate, având atribuţia, aşa cum s a arătat deja, de a constata încălcări ale principiilor legale cu ocazia gestionării respectivelor resurse. (...) 59.

Constatările Curţii de Conturi sau ale unui alt organ cu atribuţii de control, precum şi măsurile dispuse în sarcina entităţii controlate sunt obligatorii exclusiv pentru aceasta din urmă, în condiţiile în care raportul de control constată doar producerea pagubei, fără să constituie, prin el însuşi, izvor al creanţei. (…) 62.

De altfel, actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control nu poate reprezenta nici măcar un act de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive. (…) 64. (...) a susţine că momentul curgerii termenului de prescripţie este cel al datei la care a fost emis actul de control de către Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control ar însemna a se lăsa lipsită de eficienţă însăşi instituţia prescripţiei, care sancţionează pasivitatea în exerciţiul dreptului subiectiv, o pasivitate care nu poate fi justificată de entitatea controlată pe necunoaşterea şi neaplicarea dispoziţiilor legale. 65.

De asemenea, a considera că începutul cursului prescripţiei extinctive este condiţionat de existenţa unui control financiar (...) ar însemna a condiţiona acest moment al prescripţiei extinctive de un eveniment viitor şi incert/nesigur”.

De asemenea, nu prezintă relevanţă data facturilor emise/achitării sumelor solicitate în baza actului adiţional în litigiu de vreme ce petitul având ca obiect pretenţii este accesoriu faţă de cel privind nulitatea actului adiţional.

Prin urmare, instanţa reţine, contrar susţinerilor reclamantului, că în speţă momentul naşterii dreptului său la acţiunea în anulare nu poate fi altul decât cel al încheierii actului adiţional – 04.10.2021.

Faţă de acest moment şi raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată – 11.04.2025 (data depunerii cererii la oficiul poştal), termenul de prescripţie de 3 ani a fost depăşit, motiv pentru care va fi admisă excepţia prescripţiei invocată prin întâmpinare şi se va respinge în consecinţă cererea având ca obiect anularea parţială a actului adiţional nr. ... la contractul de lucrări nr. ....

Referitor la capătul de cerere privind restituirea sumelor reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului, ca urmare a încheierii actului adiţional contestat, instanţa reţine că acest petit este accesoriu capătului de cerere privind anularea parţială a actului adiţional, soluţionarea cererii în pretenţii fiind strâns legată de soluţia dată capătului principal de cerere; or, raportat la soluţia dată petitului principal, instanţa constată că se impune respingerea ca prescris şi a acestui petit, în temeiul principiului accesorium sequitur principale (capătul de cerere accesoriu urmează soarta celui principal).

În lipsă de dispoziţie contrară, se aplică art. 2503 alin. 1 din Codul civil care reglementează prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii şi care prevede că ”odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.”

Astfel, inclusiv în privinţa petitului accesoriu, se aplică tot prevederile art. 53 alin. 8 din Legea nr. 101/2016, iar nu cele ale art. 19 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care reglementează un termen de prescripţie de un an pentru acţiunile având ca obiect despăgubiri ori cele ale art. 2526 Cod civil, care reglementează termenul general de prescripţie de 3 ani inclusiv pentru prestaţiile succesive.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 101/2016, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare.

Prin urmare, raportat la disp. speciale ale art. 53 alin. 8 din Legea nr. 101/2016, în materie de prescripţie care derogă de la prevederile generale în materie ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâte şi va respinge acţiunea având ca obiect anularea parţială a actului adiţional nr. ... la contractul de lucrări nr. .... + pretenţii, formulată de reclamantul MUNICIPIUL ..., prin primar, în contradictoriu cu pârâtele ...., ca prescrisă.