Hotărâre nr. 1037/C din 27.03.2023

Contencios administrativ şi fiscal - Funcţionari publici – Drepturi prevăzute de HG 1086/2004

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1037/C

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul..., reclamantul.... a solicitat obligarea pârâtului.... la plata contravalorii în lei (la cursul BNR din ziua plăţii) a diurnei stabilite în valută (EUR) şi la plata costurilor pentru „facilitarea legăturii cu familia şi recreere”, pentru participarea, în calitate de ofiţer de poliţie, la misiunea internaţională de menţinere a păcii sub egida ONU, din Republica Haiti - intitulată „MINUSTAH”, în afara teritoriului statului român, în zona de operaţii, în perioada 06.05.2012–06.07.2013 (427 de zile) şi plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

În motivare, a arătat, în esenţă, că are calitatea de ofiţer în cadrul Poliţiei Române din anul 2003, iar la momentul desemnării pentru participarea la misiunea internaţională sub egida O.N.U. din Republica Haiti, avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IGPR - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate.

În perioada anilor 2012–2013 a efectuat o misiune de menţinere a păcii sub egida ONU, în Republica Haiti, ca parte a contingentului român de poliţişti şi militari care a fost selectat pentru a fi trimis în misiune.

Nici în perioada de timp anterioară trimiterii în teatrul de operaţiuni, nici pe timpul celor 427 de zile petrecute în misiune (06.05.2012–06.07.2013) şi nici în perioada de timp ce a urmat efectuării misiunii, nu a fost informat/nu a luat cunoştinţă despre existenţa vreunui act normativ şi nici nu i a fost adus la cunoştinţă conţinutul vreunui astfel de act normativ, care să reglementeze drepturile băneşti de tipul şi natura celor pentru care formulează prezenta cerere de chemare în judecată (diurnă, respectiv facilitarea legăturii cu familia) şi care erau menţionate la art. 26 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.

Pe parcursul anului 2020, a aflat că a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 51 din 27 ianuarie 2020, Hotărârea de Guvern nr. 46 din 20 ianuarie 2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.

A luat cunoştinţă de conţinutul H.G. nr. 46/2020 după momentul publicării în Monitorul Oficial din ianuarie 2020, observând că acesta îl vizează ca subiect de drept destinatar al normelor cuprinse în acest act normativ.

Acest act normativ (HG nr. 46/2020) este neclasificat, pentru că informaţiile pe care le cuprinde nu pot fi încadrate la niciuna dintre categoriile definite la art. 15 din Legea nr. 182/20023, respectiv nici la secrete de stat, nici la secrete de serviciu, tipul şi natura drepturilor băneşti şi mai ales, întinderea acestor drepturi, neputând afecta siguranţa naţională şi apărarea ţării, respectiv, neputând determina prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Ştiind că a fost selectat şi trimis în teatrul de operaţiuni din Republica Haiti, a aflat astfel că este titularul unor drepturi de creanţă asupra IGPR, în baza prevederilor din Legea nr. 121/2011 coroborate cu cele din H.G. nr. 46/2020, putând cuantifica întinderile obligaţiilor de plată ale IGPR şi reţinând, în mod particular, că normele cuprinse de aceste două acte normative referă toate misiunile efectuate în teatre de operaţiunii, după data intrării în vigoare a Legii nr. 121/2011 (a se vedea publicarea în Monitorul Oficial cu numărul 427 din data de 17 iunie 2011, respectiv faptul că niciunul dintre cele 7 articole ale H.G. nr. 46/2010 nu distinge între diferitele misiuni internaţionale).

Până la data intrării în vigoare a H.G. nr. 46/2020, articolul 26 din Legea în vigoare din anul 2011, nu a putut fi aplicat, tocmai pentru că nu a existat nicio altă Hotărâre de Guvern care să reglementeze raporturile în cauză.

Cuantificările aduse prin H.G. nr. 46/2020 ale tipurilor de drepturi băneşti enumerate în Legea nr. 121/2011, mi au permis să determin ce anume drepturi nu mi au fost plătite ca urmare a efectuării misiunii internaţionale din Republica Haiti, şi mai ales, care sunt întinderile drepturilor mele băneşti.

Drept urmare, a formulat două cereri administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi în baza O.G. nr. 27/2002, două petiţii către IGPR prin care a solicitat să îi fie plătite drepturi băneşti de natura diurnei stabilite în valută şi drepturi băneşti de natura facilitării legăturii cu familia, aferente celor 427 de zile calendaristice în care a fost în misiune.

La data de 30.09.2020 a trimis la IGPR cererea întemeiată, între altele, pe prevederile H.G. nr. 1086/2004 (anexa 1) despre care a aflat ulterior, că a primit nr. 130.657 din 30.09.2020, fiind transmisă spre soluţionare la Direcţia Management Strategic şi Suport Informaţional, la nivelul căreia a fost înregistrată cu nr. 346.328 din 02.10.2020.

La data de 22.10.2020 a fost emisă de către IGPR - Direcţia Financiară, Adresa de răspuns cu nr. 346.328/SM/TR.22.10.2020 (anexa 2), ce i a fost comunicată în cursul lunii octombrie 2020.

Prin această adresă de răspuns i se aduce la cunoştinţă de către IGPR în calitate de angajator că solicitările de plată nu ar fi întemeiate raportat, printre altele, şi la prevederile art. 77 alin. 2 din Anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

La data de 08.03.2021, a trimis, tot pe e mail, o a doua petiţie, la IGPR (anexa 3), care era întemeiată între altele, pe prevederile H.G. nr. 46/2020.

Până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, nu a primit încă un răspuns al autorităţii pârâte, la cea de a doua petiţie pe care a formulat o.

Participarea la misiunea internaţională sub egida O.N.U. din Republica Haiti participare îl califică la a obţine în patrimoniul său un drept de creanţă asupra angajatorului său (în speţă, IGPR) pentru plata anumitor drepturi, şi anume: 1. de diurnă, 2. pentru cazare, 3. pentru hrană, 4. pentru asigurarea legăturii cu familia, respectiv 5. pentru recreere şi transport.

Pentru ca drepturile enumerate mai sus să se nască în patrimoniul subiectului de drept/participantului la misiunea internaţională/sa, trebuia ca prevederile Legii nr. 121/2011 să şi poată fi aplicate conform unei hotărâri a Guvernului român.

La momentul adoptării Legii nr. 121/2011 exista, se pare, în activul legislativ român H.G. nr. 1086/2004 care fusese adoptată în acelaşi an cu Legea nr. 42/2004.

Rezultă, pe cale de consecinţă, că Legea nr. 121/2011 făcea trimitere din primul moment al aplicării ei, la H.G. nr. 1086/2004, dar care, din 2004 până în prezent, nu a fost niciodată publicată în Monitorul Oficial al României, persoanele fizice participante la misiunile internaţionale de menţinere a păcii rămânând pentru toată această perioadă, sub impresia că după adoptarea Legii nr. 121/2011, va fi adoptată şi publicată în M.

Of. al României, hotărârea de Guvern la care făcea menţiune finalul articolului 26 din Legea nr. 121/2011.

Susţine în principal, că această hotărâre de Guvern, subsecventă art. 26 din Legea nr. 121/2011 şi care produce efecte, este H.G. nr. 46/2020 care a fost publicată în M.

Of. al României nr. 51 din 27 ianuarie 2020, şi că situaţiei sale îi este aplicabilă redactarea art. 26 de după modificările şi completările ce i au fost aduse prin O.U.G. nr. 17/2020 ce a fost publicată în M.

Of. al României nr. 103 din data de 11 februarie 2020.

Orice altă dispoziţie infra legislativă, din orice altă hotărâre de Guvern nu îi este aplicabilă, câtă vreme momentul naşterii în patrimoniul meu, a drepturilor băneşti enumerate la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 121/2011, este data de 30.01.2020 când a intrat în vigoare H.G. nr. 46/2020 (3 zile după publicarea în Monitorul Oficial).

Până la această dată calendaristică, de intrare în vigoare a H.G. nr. 46/2020, nu a existat în activul administrativ român nicio altă hotărâre de Guvern care să poată să îşi producă efectele juridice.

Sancţiunea constituţională şi legală a nepublicării în Monitorul Oficial este inexistenţa actului normativ.

Hotărârea de Guvern din anul 2004 nu a fost niciodată publicată în Monitorul Oficial al României şi nici nu i a fost niciodată adusă la cunoştinţă prin conţinutul ei, nici înainte de efectuarea misiunii internaţionale din anii 2012–2013, nici în timpul efectuării misiunii internaţionale, nici după această dată, pentru a i fi opozabilă în orice fel şi pentru a guverna raporturile sale de muncă/serviciu cu IGPR.

Situaţia juridică dedusă judecăţii Tribunalului.... prin prezenta cerere de chemare în judecată, şi raporturile juridice cu conţinutul determinat de drepturile băneşti al căror titular este, s au născut la finalul lunii ianuarie 2020.

Arată că cele două tipuri de drepturi pe cale le solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată, nu se suprapun cu plăţile efectuate de ONU, în timpul efectuării misiunii, aşa numita Mission Subsistance Allowance - MSA - indicată de IGPR ca fiind o indemnizaţie de subzistenţă, prevederile art. 6 din H.G. nr. 46/2020 fiind respectate.

Rezultă că ceea ce trebuie verificat în prezenta cauză, este finalitatea pentru care i a fost plătită indemnizaţia lunară intitulată „MSA”, în cuantum de 150 dolari SUA per zi, cu menţiunea că în prima lună alocaţia a fost în cuantum de 216 dolari SUA per zi, astfel cum rezultă din e mailul pe care l a primit la data de 29 mai 2012, din partea O.N.U intitulat: MINUSTAH Payslip for the month of May 2012/Bulletin de salaire pour le mois de May 2012

Alocaţia/indemnizaţia identificată prin acronimul ei din limba engleză MSA, i a fost plătită doar pentru cheltuielile de cazare, nu şi pentru „diurnă stabilită în valută”.

Aceste tipuri de drepturi băneşti sunt diferenţiate chiar de legiuitorul român, care în articolul 2 din H.G. nr. 46/2020 prevede că personalul trimis în misiuni internaţionale beneficiază şi de cazare şi hrană din partea instituţiilor trimiţătoare, în plus faţă de diurna stabilită în valută (prevăzută la art. 1) şi de facilitarea legăturii cu familia (prevăzută la art. 3).

„Subzistenţa” înseamnă în primul rând, hrană şi cazare.

De altfel, din această indemnizaţie el, ca toţi ceilalţi participanţi la misiunea internaţională a achitat costurile cu hrana şi costurile cu cazarea.

Or, legea naţională prevede şi obligaţia instituţiei trimiţătoare - în speţă IGPR, să îi plătească şi diurnă stabilită în valută şi o indemnizaţie pentru facilitarea legăturii cu familia.

Aceste două tipuri de drepturi băneşti nu i au fost plătite, iar intrarea în vigoare a H.G. nr. 46/2020 îl pune în drept să ceară şi să obţină plata lor de către IGPR.

Solicită ca accesoriu al capetelor 1 şi 2, obligarea IGPR la plata dobânzilor legale la sumele reprezentând diurna stabilită în valută, de la data admiterii prezentei cereri până la data efectivei plăţi.

În ipoteza principală a aplicării dispoziţiilor H.G. nr. 46/2020, solicită dobânzile legale calculate de la data de 14.02.2020, care era prima zi de scadenţă a plăţii drepturilor băneşti, de după intrarea în vigoare a acestui act normativ, când pârâta IGPR trebuia să regularizeze situaţia plăţilor, în sensul acordării şi a sumelor de 59.780 EUR şi 427 EUR, în plus faţă de salariul stabilit în mod obişnuit, şi până la data efectivei plăţi a sumelor principale (59.780 EUR şi 427 EUR).

În ipoteza subsidiară a aplicării dispoziţiilor H.G. nr. 1086/2004, solicită dobânzile legale calculate de la data de 14.01.2013, care era prima zi de scadenţă a plăţii drepturilor băneşti de după întoarcerea sa în România, când pârâta IGPR trebuia să regularizeze situaţia plăţilor, în sensul acordării şi a sumei de 19.215 EUR şi 427 EUR, în plus faţă de salariul stabilit în mod obişnuit, până la data efectivei plăţi a sumelor principale (19.215 EUR şi 427 EUR).

În drept, a invocat, în principal art. 1 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 46/2020 publicată în M.

Of. al României nr. 51 din data de 27 ianuarie 2020, raportat la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 121/2011 şi, în subsidiar, art. 1 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 1086/2004 (ultima variantă în vigoare - care nu i a fost niciodată adusă la cunoştinţă şi care nu a fost niciodată publicată în M.

Of. al României), raportat la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 121/2011.

Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fond, respingerea acţiunii, ca nefondată.

Precizează că, în raport de prevederile art. 67 din Anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010, art. 62 din Legea nr. 153/2017, art. 2517 Cod civil, art. 171 alin. (I) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că pretenţiile reclamantului referitoare la participarea în perioada 06.05.2012–06.07.2013, acţiunea este prescrisă.

Raportat la considerentele reclamantului ce se referă la nepublicarea H.G. nr.

1086/2004 în Monitorul Oficial, arată că art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, în vigoare la data emiterii ordinului, stabilea că „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.

Modificările ulterioare intervenite asupra cadrului normativ incident în această materie, respectiv dispoziţiile Legii nr, 194/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care au instituit în mod explicit în Legea nr. 24/2000 excepţiile privind nepublicarea unor acte normative, au condus la asigurarea de către M.A.I. a publicităţii actelor normative emise cu începere de la intrarea în vigoare a acestor prevederi în acest context, trebuie precizat faptul că dispoziţiile normative anterior menţionate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 194/2007, pentru situaţii apărute sub imperiul noii reglementări.

Raţiunea nepublicării Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 este legată şi de domeniul de reglementare limitat, fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, şi anume personalului situaţie în care nu se impunea să fie adusă la cunoştinţa tuturor cetăţenilor prin publicare în Monitorul Oficial.

Nepublicarea actului menţionat în Monitorul Oficial al României nu atrage inexistenţa acestuia, având în vedere că dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, prevedeau că nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea 1, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări în sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Actul în discuţie a fost difuzat structurilor M.A.I., acesta putând fi consultat la sediul acestora.

La data de 15 iulie 2015, H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporara fost modificată, fiind introdus de pct. 11 al art.

I din H.G. nr. 582/2015, potrivit căruia „Poliţiştii care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român in comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii in afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă şi cazare cu aplicarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni in afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările şi completările ulterioare”.

Pe fond, arată că cererea de chemare în judecată a reclamantului este una neîntemeiată, care nu are în vedere cadrul legal aplicabil participării personalului la misiuni internaţionale, solicitările acestuia conducând de altfel la o îmbogăţire fără justă cauză.

Reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni in afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ adoptat de Guvernul României în baza prevederilor art. 26 din Legea nr. nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni in afara teritoriului statului român.

Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 privind stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni in afara statului român, cu modificările şi completările ulterioare a avut ca obiect reglementări din sectorul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Încălcarea drepturilor pe care le invocă reclamantul nu există întrucât prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 27 iulie 2015 nici măcar nu îi erau aplicabile, iar după această dată, ar fi beneficiat de drepturile reclamate doar dacă acestea nu erau asigurate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora s au desfăşurat misiunile, conform art. 91 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul căruia „personalul Ministerului Afacerilor Interne care participă la misiuni şi operaţii in afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii in afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă, cazare şi hrană care se stabilesc în raport cu nivelul acestora utilizat la data de 31 decembrie 2009, potrivit legislaţiei aplicabile forţelor armate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile”.

Analizând prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 reiese faptul că diurna vizată de acest act normativ are caracteristica unui drept care acoperă cheltuieli diverse pe timpul misiunii (hrana şi cazarea fiind reglementate distinct), mai ales că în corelaţie cu prevederile art. 91 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a recunoscut dreptul poliţiştilor doar la „diurnă, cazare şi hrană care se stabilesc în raport cu nivelul acestora utilizat la data de 31 decembrie 2009 în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile'’, nu si la alte drepturi (ex. : sume pentru legătura cu familia).

În această situaţie, caracteristica diurnei de acoperire a cheltuielilor diverse, aşa cum rezultă din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se circumscrie definiţiei regăsite la art. 5 alin. (I) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Diurna cuprinde cheltuieli de hrană şi cheltuieli mărunte uzuale, or, aceste drepturi au fost asigurate de O.N.U./Uniunea Europeană, pe perioada participării reclamantului la misiunile internaţionale de menţinere a păcii, alocaţia fiind acordată cu intenţia de a acoperi cel puţin parţial cheltuielile de cazare, mâncare şi alte cheltuieli diverse în zona de misiune.

Aşadar, indemnizaţia în discuţie urmăreşte acoperirea principalelor nevoi ale unei persoane care desfăşoară o astfel de misiune, diurna având acelaşi scop, ceea ce diferă este doar terminologia folosită.

Diurna cuprinde cheltuieli de hrană şi cheltuieli mărunte uzuale, or, aceste drepturi, după cum reiese din Instrucţiunea Administrativă ONU nr.

ST/AI/1997/6 din 20.10.1997 şi parag. 135 din Ghidul pentru Poliţiştii din Naţiunile Unite aflaţi în misiune de menţinere a păcii care definesc „alocaţia de suzistenţă din misiune” (Mission Subsistancc Allowance) au fost asigurate de organizaţiile internaţionale care au organizat misiunile internaţionale.

Examinând, cu prioritate, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, reţine următoarele:

Reclamantul solicită acordarea drepturilor băneşti pentru perioada 06.05.2012–

06.07.2013, pentru participarea în misiunea internaţională de menţinere a păcii sub egida ONU, din Republica Haiti - intitulată „MINUSTAH”.

Potrivit prevederilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român: „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective.

Norma legală care consacră drepturile pretinse este reprezentată de H.G. nr.

1086/2004, act normativ nepublicat în Monitorul Oficial şi necomunicat reclamantului, raţiunea nepublicării fiind că acesta este un act normativ cu caracter militar.

Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Prescripţia începe să curgă doar de la data la care reclamantul a cunoscut sau după împrejurări trebuia să cunoască faptul neplăţii drepturilor salariale, moment care coincide în timp cu data luării la cunoştinţă sau data la care trebuia să ia la cunoştinţă de actul normativ care îi conferea, recunoaşterea dreptul pretins.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 18/2021 pronunţată de ICCJ:

determinarea momentului la care titularul dreptului la acţiune trebuia să cunoască naşterea dreptului subiectiv reclamat se face după împrejurări, aceasta însemnând că, de la caz la caz, este necesar să se verifice dacă şi în ce măsură titularul dreptului concret pretins trebuia să cunoască faptul că dreptul său la acţiune a luat naştere. 80.

În condiţiile în care legea nu instituie reguli după care să se procedeze la evaluarea capacităţii unei persoane de a cunoaşte naşterea dreptului prescriptibil şi nici repere orientative pentru o asemenea evaluare, concluzia care se poate deduce este aceea că legiuitorul a lăsat judecătorului deplina putere de a aprecia, în fiecare dintre situaţiile particulare ce formează obiectul unei proceduri judiciare contencioase, dacă părţile interesate demonstrează că a fost manifestată o conduită rezonabil de diligentă spre a se cunoaşte existenţa dreptului subiectiv în coordonate adecvate pentru a fi exercitată o acţiune în justiţie validă.

Contrar susţinerilor reclamantului, nepublicarea actului în Monitorul Oficial al

României nu atrage inexistenţa sau inopozabilitatea acestuia, având în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 şi nu constituie un impediment în cunoaşterea conţinutului acestuia.

Instanţa reţine şi considerentele ICCJ din Decizia nr. 18/2021: 86.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că nici în lege, nici în principiile generale de drept consacrate doctrinar şi jurisprudenţial nu se regăseşte suportul necesar spre a deduce o prezumţie legală de necunoaştere a legii în cazul în care este vorba de textul unui act normativ nepublicat în modalitatea specifică menţionată anterior.

O asemenea reglementare trebuie privită ca orice act juridic care produce efecte faţă de destinatarii drepturilor şi obligaţiilor pe care le instituie, iar în situaţiile în care se ivesc litigii cu privire la aceste drepturi şi obligaţii se impune a se verifica în concret dacă respectivii destinatari au avut acces la informaţii suficiente spre a lua cunoştinţă de conţinutul actului ce li se adresează. 87.

Aşadar, este necesar a se stabili, în fiecare litigiu în parte, dacă şi în ce măsură destinatarul unui act normativ nepublicat a avut posibilitatea de a afla despre existenţa lui, spre a solicita să i se asigure accesul la textul respectivului act şi dacă acesta a fost împiedicat să cunoască reglementările relevante, în pofida demersurilor utile şi adecvate pe care le a întreprins pentru o atare finalitate.

Într un context particular precum cel din litigiul aflat pe rolul instanţei de trimitere trebuie verificat şi dacă regulile de funcţionare internă ale instituţiei deţinătoare obligă la informarea persoanei interesate cu privire la conţinutul actului normativ nepublicat care priveşte statutul său profesional, ţinându se cont inclusiv de încadrarea sau neîncadrarea acestui act în categoria celor secretizate.

Cu privire la momentul de la care reclamantul a luat/ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa drepturilor solicitate prin prezenta acţiune, instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantului în sensul că prescripţia dreptului material la acţiune începe să curgă din momentul în care a luat cunoştinţă de existenţa H.G. 46/2020, şi implicit de H.G. 1086/2004.

Astfel, singurele referiri pe care H.G. nr. 46/2020 le face în raport de H.G. 1086/2004, hotărâre de guvern nepublicată, si care reprezintă fundamentul legal al pretenţiilor reclamantului, sunt cele din art. 7.

Potrivit art. 7 din H.G. 46/2020, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă: a) Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004*) pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare; b) art. 9^1 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. *) Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 are caracter militar şi nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Însă, la fel ca în anul 2020, H.G. 1086/2004 şi obiectul său de reglementare a fost menţionat şi în acte normative adoptate la nivelul anului 2015, publicate în Monitorul Oficial în acelaşi an, prezumate a fi cunoscute de reclamant respectiv reclamantul şi orice altă persoană trebuiau să cunoască existenţa H.G. 1086/2004 si obiectul său de reglementare (practic conţinutul său).

În aceste condiţii, de la această dată situată la nivelul anului 2015 începe să curgă termenul de prescripţie, întrucât din anul 2015 reclamantul şi orice altă persoană trebuia să cunoască existenţa H.G. 1086/2004, a domeniului său de reglementare şi practic a conţinutului său.

În speţa dedusă judecăţii, reclamantul nu a susţinut şi nici nu a făcut dovada că ar fi solicitat în intervalul 2012–2020 pârâtului punerea la dispoziţie a acestei hotărâri de guvern şi că ar fi fost refuzat de pârât.

Reclamantul nu a prezentat nici o explicaţie pertinentă care să justifice neintroducerea acţiunii în termen de 3 ani de la menţionarea H.G. 1086/2014 pentru prima dată într un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau cel puţin începerea unor demersuri pentru a cunoaşte conţinutul acestui act normativ, după menţionarea sa în anul 2015, în H.G. 582/2015 si apoi în expunerea de motive a H.G. 999/2015, demersuri în care să se fi lovit de refuzul pârâţilor de a i pune la dispoziţie conţinutul H.G. 1086/2004.

În acord cu pârâtul, instanţa apreciază că cel mai târziu la data de 27 iulie 2015, la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, reclamantul ar fi putut cunoaşte fără niciun dubiu drepturile salariale care i se cuvin şi să solicite recunoaşterea lor, întrucât art.

I pct. 11 din această hotărâre face trimitere la H.G. 1086/2004.

Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, 558 din 27 iulie 2015 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 2015, cu excepţia prevederilor art.

I pct. 11, care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Este real că simpla trimitere pe care H.G. nr. 582/2015 o realizează la H.G. nr. 1086/2004, nu implică automat cunoaşterea normei legale la care se face trimitere, însă se dovedeşte a fi la fel de veridic că această trimitere asigură plenar premisa de a putea şi de a trebui să se cunoască conţinutul H.G. nr. 582/2015, în integralitatea sa (care acoperă implicit şi conţinutul normei la care se face trimitere).

Prin H.G. 999/2015 publicată la 23.12.2015, conţinutul art. 9 ind. 1 a devenit următorul: personalul Ministerului Afacerilor Interne care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă, cazare şi hrană care se stabilesc în raport cu nivelul acestora utilizat la data de 31 decembrie 2009, potrivit legislaţiei aplicabile forţelor armate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile.

În nota de fundamentare a acestui ultim act normativ accesibilă publicului la adresa https: //gov. ro/fisiere/subpagini_fisiere/NF_HG_999–2015. pdf se arată că: „Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne [art. 5 coroborat cu art. 17 alin. (8)] pe timpul participării la misiuni internaţionale sau multinaţionale umanitare şi de menţinere a păcii în afara teritoriului naţional, efectivelor Ministerului Afacerilor Interne le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune temporară în străinătate – normă de trimitere.

În prezent, drepturile de care beneficiază personalul din sectorul bugetar pe perioada deplasărilor/delegărilor în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Legea nr. 121/2011 privind participare se stabilesc condiţiile în care forţele armate ale României participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, precum şi anumite drepturi de care beneficiază acestea.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 121/2011, drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

În prezent, poliţiştii care participă în misiuni similare celor prevăzute în Legea nr. 121/2011 beneficiază de drepturile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, inclusiv sub aspectul cuantumului diurnei.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, a fost creat un mecanism de asimilare a drepturilor de care beneficiază poliţiştii care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011.

Astfel, acestor poliţişti le sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la diurnă şi cazare cu aplicarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Menţionăm faptul că personalul militar şi civil din cadrul forţelor armate, participant la astfel de misiuni, beneficiază de aceleaşi drepturi.

Diurna nu include cheltuielile aferente hrănirii şi presupune o sumă zilnică, în vederea acoperirii cheltuielilor mărunte uzuale şi alte cheltuieli, în afara celor de cazare şi hrană, pentru zona de misiune/operaţie în care îşi desfăşoară activitatea personalul MAI.

Cheltuielile aferente hrănirii cuprind o alocaţie valorică necesară asigurării meselor zilnice pentru personalul MAI care îşi desfăşoară activitatea în zona de misiune/operaţie.

La acest moment, soluţia identificată poate genera anumite dificultăţi având în vedere faptul că acordarea acestor drepturi se poate realiza şi în situaţia în care aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile respective pot suporta aceste drepturi.

De asemenea, dispoziţiile art. 91 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 nu sunt aplicabile celorlalte categorii de personal din MAI, respectiv funcţionari publici şi personal contractual, care pot participa la astfel de misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român...

A fost introdusă prevederea potrivit căreia personalului MAI care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă, cazare şi hrană care se stabilesc în raport de nivelul acestora utilizat la data de 31 decembrie 2009, potrivit legislaţiei aplicabile forţelor armate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile.

Dispoziţiile legale referitoare la diurnă, cazare şi hrană aplicabile forţelor armate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, la data de 31 decembrie 2009, sunt reprezentate de Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru asigurarea unei coerenţe normative, soluţia a vizat eliminarea normei de trimitere la un act normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, urmărindu se invocarea unui moment concret în raport cu care se stabilesc diurna, cazarea şi hrana.

Identificarea acestui moment a avut în vedere, ca situaţie similară, soluţia privind reglementarea unor măsuri referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice).

Raportarea la momentul 31 decembrie 2009 are în vedere asigurarea unui nivel corespunzător al drepturilor băneşti vizate, comun tuturor categoriilor de personal care participă la astfel de misiuni şi operaţii, ţinând cont de ultimele modificări ale legislaţiei care reglementează aceste drepturi.

De asemenea, este instituit un mecanism de majorare a diurnelor personalului MAI, în raport de gradul de risc al misiunilor şi operaţiilor la care participă.

Totodată, soluţia a vizat şi extinderea aplicabilităţii normei juridice la întreg personalul MAI participant la misiuni în afara teritoriului statului român, precum şi condiţionarea acordării diurnei, cazării şi hranei de situaţia în care aceste drepturi nu sunt suportate de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile respective.

Se propune modificarea art. 6 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, în sensul eliminării formulării „a persoanelor care fac parte din delegaţiile oficiale”, astfel încât cheltuielile privind asigurarea medicală să fie suportate de ministere şi celelalte unităţi trimiţătoare în cazul personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Se propune ca aceste cheltuieli să fie suportate în cazul în care asistenţa medicală pentru persoanele aflate în misiune nu este prevăzută de regulamentele europene sau de un acord bilateral în vigoare încheiat de România.

De asemenea, se propune ca asigurarea cheltuielilor medicale pentru vaccinuri şi medicamente specifice unor ţări sau localităţi cu climă greu de suportat, pentru spitalizare şi intervenţii chirurgicale în cazuri de urgenţă să nu mai fie condiţionată de stabilirea acestora de către Ministerul Sănătăţii.

Soluţia a avut în vedere eliminarea formulării „stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei” existentă în prezent în textul art. 6 alin. (1) lit. c).”

Ca atare în această notă de fundamentare se indică expres şi conţinutul HG 1086/2004, art. 9 indice 1 din H.G. nr. 518/1995 nefăcând doar o simplă trimitere la aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1086/2004, ci permitea reclamantului cunoaşterea efectivă a drepturilor salariale ce se acordă, (la fel ca H.G. 46/2020), iar trimiterea pe care articolul citat o face la aplicarea dispoziţiilor H.G. 1086/2004 conduce la concluzia că reclamantul trebuia şi putea să cunoască drepturile băneşti care i se cuvin încă din anul 2015.

Prin urmare, chiar dacă s ar putea susţine că la momentul plecării sale în misiune în anul 2012, reclamantul nu cunoştea existenţa H.G. nr. 1086/2004, din data de 27.07.2015, acest aspect nu mai putea fi omis.

Altfel spus începând cu data de 27.07.2015 reclamantul se afla în aceeaşi situaţie ca cea invocată în acţiune, respectiv exista o hotărâre de guvern publică care menţiona existenţa H.G. 1086/2004, dar şi a domeniului său de reglementare, indicarea acestui domeniu permiţând practic şi cunoaşterea conţinutului acestui act normativ.

Luând ca puncte de referinţă, data când avea posibilitatea obiectivă şi subiectivă de a afla de recunoaşterea legislativă a drepturilor reclamate (27.07.2015), perioada pentru care se solicită acordarea acestora (2012–2013), data introducerii prezentului demers juridic – 15.04.2021, instanţa apreciază că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, este fondată, urmând a fi admisă.