Tribunalul NEAMȚ · 4219/279/2021

Hotărâre nr. 1278/2022 din 02.11.2022

Instanță: Tribunalul NEAMȚ
Dosar: 4219/279/2021
Obiect: cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale

(domeniu on-line) – apel

Cod ECLI ECLI: RO: TBNMT: 2022: 018.001278

Dosar nr. 4219/279/2021 cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL NEAMȚ

SECTIA I CIVILĂ SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE Nr. 1278/2022

Ședința publică de la 02 Noiembrie 2022

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: judecător ...

Judecător: ...

Grefier: ...

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul ..., în contradictoriu cu intimata ..., împotriva sentinței civile nr. 537 din data de 03.02.2022 a Judecătoriei Piatra-Neamț.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul intimatei-reclamante, avocat ... (în baza împuternicirii avocațiale de la fila 46 dosar), lipsind părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței:

- Obiectul cauzei: cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale;

- Stadiul procesual: apel;

- Dosarul se află la primul termen de judecată;

- Procedura, legal îndeplinită;

Tribunalul constată că apelul ce face obiectul cauzei de față este legal timbrat, chitanța în original regăsindu-se la fila 37 dosar.

Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de apel.

Apărătorul intimatei susține că la acest moment nu există suficiente date pentru a se dispune repunerea în termenul de declarare a căii de atac, în condițiile în care, deși a depus o copie de pe cartea de identitate, din înscrisurile depuse la instanța de fond rezultă că adresa pârâtului-apelant ar fi fost în Piatra-Neamț, iar nu în comuna Tunari; lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.

Tribunalul admite cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârât având în vedere că acesta a fost citat și toate actele de procedură i-au fost comunicate la o adresă la care apelantul nu are domiciliul legal și nu există dovezi certe în cauză din care să rezulte că ar avea în fapt reședința la adresa din Piatra-Neamț.

Pentru aceste considerente instanța apreciază că cererea de apel a fost formulată în termenul legal.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelanți.

Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea excepției, în condițiile în care la data la care articolele au fost publicate apelantul era singurul întreținător al contractelor celor două site-uri web.

Tribunalul respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant, având în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că pârâtul era la data publicării articolului administratorul celor două domenii de internet.

Instanța acordă cuvântul pe probe.

Apărătorul intimatei-reclamante solicită emiterea unor adrese către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Informatică București și către CLAUS Web pentru a aduce lămuriri cu privire la istoricul persoanelor care au deținut cele două domenii web, dar și pentru lămurirea împrejurărilor pentru care apelantul a comunicat o adresă de corespondență în relația cu două instituții a adresei din Piatra-Neamț.

De asemenea, dacă instanța va aprecia necesar, solicită atașarea spre consultare a dosarului 8670/299/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București având un obiect identic/asemănător și accesarea de către instanță a paginii Facebook 60m.RO pentru identificarea deținătorului acestei pagini, întrucât aceste demersuri nu pot fi urmate de avocați, ci doar de către o instituție publică, așa cum a arătat și în scris, respectiv de către instanță.

În ceea ce privește proba testimonială și probe cu expertiza tehnică de specialitate, precizează că nu mai insistă în administrarea acestora.

În ceea ce privește probatoriul solicitat de către apelant, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri, însă se opune probei cu interogatoriul intimatei în condițiile în care nu a indicat o teză probatorie, iar starea de fapt reiese foarte clar din întregul material probator administrat.

Relativ la proba cu martorul ..., care se presupune că ar fi autorul celor două articole, se opune audierii acestuia, în condițiile în care conform art.30 alin.8 din Constituție nu este exclusă răspunderea deținătorului site-ului, nu se cunoaște și nu există nicio garanție că acest martor este autorul articolelor și chiar în măsura în care va confirma acest aspect, nu este exclusă răspunderea apelantului care poate fi asimilat cu proprietarul mijlocului de multiplicare.

Deliberând asupra probatoriului, instanța încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile depuse la dosar, respinge ca nefiind utile soluționării cauzei proba testimonială și proba cu interogatoriul reclamantei, ia act de faptul că intimata-reclamantă a renunțat la proba testimonială și la proba cu expertiza tehnică în specialitatea informatică și respinge cererea intimatei-reclamante privind emiterea unor adrese către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Informatică București și către CLAUS Web pentru a aduce lămuriri cu privire la istoricul persoanelor care au deținut cele două domenii web, aceste aspecte rezultând din amplul material probator administrat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.244 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea formulată în cauză; cu cheltuieli de judecată conform ordinului de plată pe care îl depune la dosar.

În temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 537 din data de 03.02.2022 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost admisă în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ...în contradictoriu cu pârâtul ..., în calitate de administrator al domeniilor 60m. ro și digipres. ro.

A fost obligat pârâtul ..., în calitate de administrator al domeniilor 60m. ro și digipres. ro, la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a dispus ștergerea părții din articolul „SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy” din data de 04.03.2021 care face referire la reclamanta ...respectiv paragraful al șaselea din articol, paragraf care începe cu „Pentru a și alunga monotonia și pentru a nu se plictisi (. ..) sporturi pe care le a exersat și în capitala României”, cât și a fotografiei reclamantei.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de publicare a prezentei sentințe civile și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.475 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 4219/279/2021 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 10.05.2021, reclamanta ...a chemat în judecată pe pârâtele 6om. ro și digipres. ro pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună:

1. constatarea caracterul ilicit al faptelor săvârșite de către pârât.

2. obligarea la ștergerea postării și a articolului de presă care aduce atingere imaginii, prestigiului, onorarei, reputației, demnității și vieții private;

3. obligarea la publicarea hotărârii judecătorești, după rămânerea definitivă, pe cheltuiala acestuia, într un termen de 15 zile, într un ziar de largă circulație națională, pe pagina de Facebook 6om. ro și site urile www. 6Om. ro și www. digipres. ro;

4. obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale;

5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, în esență, că la data de 04.03.2021 a fost publicat articolul „SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy” cu următorul conținut, redat în extras: „După cum bine se știe puterea este cel mai puternic afrosidiac care a existat vreodată pe această planetă.

Orice urmaș al lui Adam, odată ajuns în vârful piramidei, începe să atragă ca un magnet o multitudine de curtezane care vor și ele să beneficieze de o bucată din puterea masculului afla.

În același mod, șeful de la agricultură, prof. univ. dr. veterinar..., care și a început epopeea în urmă cu un an, a reușit o frumoasă performanță: să promoveze câteva doamne deosebite care au știut cum și când să și ofere farmecele cele mai dorite de către orice mascul (...)

Pentru a și alunga monotonia și pentru a se plictisi, ministrul ... a mai primit un bonus de la apropiatul său colaborator, domnul secretar de stat ... care după ce a cucerit o pe una din subalterne la câteva pahare de vin și un fum de fân uscat a plasat o pe ruta Bruxelles via cerșafurile fine ale domnului ....

Pentru a vă devoala personajul vă spunem că este vorba despre doamna ..., moldoveancă roșcată care în prezent lucrează la Reprezentanța Permanentă a României la UE.

Întrebare este dacă nu cumva și acolo, doamna va practica aceleași sporturi pe care le a exersat și în capitala României. (. ..)

Pe această cale anunțăm toate doamnele și domnișoarele disponibile care își doresc să acceadă la o carieră în administrația publică să nu ezite să l contacteze pe acest personaj ... sau pe apropiații acestuia, pentru a putea beneficia, astfel, de multe favoruri și de o ascensiune fulminantă pe cele mai înalte culmi ale extazului și fericii.

Ne mai întrebăm dacă nu cumva aceste metehne au fost căpătate din perioada în care domnul ministru se afla la catedră.”

A menționat că, începând cu data de 26.06.2020, reclamanta își desfășoara activitatea la Reprezentanța Permanentă a României la Bruxelles în calitate de atașat agricol.

A mai arătat că a absolvit în 2002 Facultatea de Litere – Limbi Moderne din Universitatea din Craiova, în anul 2009 masterul în Relații Publice în Marketing din cadrul ASE București, iar în anul 2016 masterul din Dreptul Uniunii Europene din Facultatea de Drept – Universitatea din București.

A precizat că în perioada 2003–2005, în calitate de consilier pentru integrare europeană în cadrul Ministerului Integrării Europene, în perioada 2006–2008 în calitate de consilier afaceri europene în cadrul APIA, în perioada 2008–2009 în calitate de consilier pentru afaceri europene în cadrul MAPDR – Direcția de Afaceri Europene și Relații Internaționale, în perioada 2011–2020 în calitate de consilier pentru afaceri europene în cadrul MAPDR – Direcția de Afaceri Europene și Relații Internaționale, având mai multe activități și responsabilități principale (ex: expert în proiecte PHARE de înfrățire cu Franța, Austria, Marea Britaniee, persoană de contact în relația cu Comisia Europeană, colaborări cu atașați agricoli din diverse ambasade, cu experți în cadrul UE etc), urmând și cursuri de pregătire în Franța și Olanda.

A susținut că și a clădit o carieră bazată pe profesionalism, muncă, corectitudine, sârguință, meritocrație, a promovat și avansat în carieră urmând aceleași proceduri ca și ceilalți colegi, fiindu i propus în anul 2018 de către fostul secretar de stat să facă parte din echipa AGRI pe care a refuzat o din cauza unor probleme personale.

A menționat că articolul conține afirmații defăimătoare, afirmându se că reclamanta ar fi fost promovată prin alte criterii decât cele firești, făcându se trimitere la criterii de natură sexuală, fiind și întărită ideea că ascensiunea femeilor în administrație publică se face pe criterii și favoruri de natură sexuală.

A mai arătat că insinuările sunt de natură să o discrediteze în fața opiniei publice, a familiei (părinți în vârstă, cu afecțiuni medicale, fiica reclamantei de doar 12 ani) și a corpului profesional din care face parte, putând fiind o pată chiar și pentru imaginea României.

A precizat că postarea a produs o reacție extrem de virulentă și în rândul internauților ca urmare a convingerii exprimate că femeile nu pot avansa decât folosindu se de corp, fiind în totală contradicție cu ținuta morală a reclamantei, apreciind că demersul nu a fost să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, jurnaliștii trebuie să își exercite profesia cu bună credință, să ofere informații exacte și demne de a fi considerate credibile.

Fapta ilicită rezultă din conținutul articolului care prezintă fapte nereale, judecăți de valoare jignitoare, tendențioase, exagerate, provocatoare, denigratoare, folosind un stil virulent și termeni duri fără o bază factuală suficientă, iar prejudiciul constă în vătămările aduse vieții private, imaginii, demnității și onoarei, existând un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta fiind imputabilă autorului ei.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probelor cu un martor, interogatoriul pârâților, înscrisuri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 252 și următ. C. civ. , art. 1349 C. civ. , art. 192 C. p. p., Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Urmare a solicitărilor instanței, la data de 07.06.2021 Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică ICI București (fila 48) a menționat că administratorul domeniilor este ....

Pârâtele 6Om. ro și digipres. ro nu au depus întâmpinare și nici nu și au exprimat în alt mod poziția procesuală.

La termenul din data de 28.10.2021 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului Lulea Marius și un martor.

La termenul din data de 20.01.2022 reclamanta a depus interogatoriul pentru pârâtul ... și a fost audiat martorul ....

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, instanța reține faptul că reclamanta lucrează la Reprezentanța Permanentă a României la UE, iar, la data de 04.03.2021 pe 60m. ro și digipres. ro a fost publicat articolul „SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy” cu următorul conținut, redat în extras în ceea ce o privește pe reclamantă: „După cum bine se știe puterea este cel mai puternic afrosidiac care a existat vreodată pe această planetă.

Orice urmaș al lui Adam, odată ajuns în vârful piramidei, începe să atragă ca un magnet o multitudine de curtezane care vor și ele să beneficieze de o bucată din puterea masculului afla.

În același mod, șeful de la agricultură, prof. univ. dr. veterinar ... ..., care și a început epopeea în urmă cu un an, a reușit o frumoasă performanță: să promoveze câteva doamne deosebite care au știut cum și când să și ofere farmecele cele mai dorite de către orice mascul. (. ..)

Pentru a și alunga monotonia și pentru a se plictisi, ministrul ... a mai primit un bonus de la apropiatul său colaborator, domnul secretar de stat ...care după ce a cucerit o pe una din subalterne la câteva pahare de vin și un fum de fân uscat a plasat o pe ruta Bruxelles via cerșafurile fine ale domnului Adrian ....

Pentru a vă devoala personajul vă spunem că este vorba despre doamna ..., moldoveancă roșcată care în prezent lucrează la Reprezentanța Permanentă a României la UE.

Întrebare este dacă nu cumva și acolo, doamna va practica aceleași sporturi pe care le a exersat și în capitala României. (. ..)

Ne mai întrebăm dacă nu cumva aceste metehne au fost căpătate din perioada în care domnul ministru se afla la catedră.”

Instanța notează că acest articol, postat în mediul online, a adus o serie de reacții din partea internauților („pentru restul duduielor este munca sub birou”, „partea feminină să avanseze cu fundul”, „să nu se mai angajeze femei că cine știe ce le face ministrul”, „va fi jale la agricultură cu atâtea fufe angajate la stat”, „domnișoarele știu bine de agricultură, adică cu tăvăleala în fân”, „toate boarfele angajate în funcții publice”, „măcar la târfe să se priceapă”, „de ce să își plătească amantele din bugetul propriu”, „prestațiile xxx par singurele criterii valabile pentru promovare”, „panarame”).

Din depoziția martorului ..., audiat la solicitarea reclamantei, instanța reține că aceștia au fost colegi, că a discutat cu reclamanta pe baza articolului apărut în presă, reclamanta părându i-se supărată și indignată din cauza articolului pentru că își făcea griji pentru imaginea sa în colaborare cu omologii său, inclusiv pentru cu ar fi percepută de familie, având o fiică, dar și părinți cu anumite boli; mai reține instanța că martorul a perceput o pe reclamantă ca fiind foarte pregătită profesional, neauzind la serviciu „picanterii” despre reclamantă, discuții fiind însă pe tema acestui articol.

Mai reține instanța și faptul că, înainte de a merge la întâlniri cu omologii, fiecare de informează și se documentează despre persoanele care vor participa, că sunt și pauze de socializare.

În drept, instanța reține incidența disp. art. 70 C. civ. care prevăd că ”Dreptul la libera exprimare (1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75.”, ale disp. art. 71 – ”Dreptul la viața privată (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. (…)”, art. 72 – ”Dreptul la demnitate (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”

De asemenea, instanța reține și incidența în cauză a disp. art. 1.357 C. civ. – ”Condițiile răspunderii (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Totodată, instanța apreciază aplicabile în cauză și dispoziții din Constituția României: art. 30 – „Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (…) (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. (…)”, art. 31 – „Dreptul la informație (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. (…)”, cât și dispoziții din Convenție europeană a drepturilor omului: art. 8 „Dreptul la respectarea vieții private și de familie 1.

Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. 2.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.”, art. 10 „Libertatea de exprimare 1.

Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare.

Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2.

Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, instanța reține faptul că trebuie făcută distincție între persoanele private și cele care activează în domeniul public pentru că doar primele pot reclama o protecție mai sporită a vieții lor private și că, deși se acceptă că dreptul publicului de a fi informat se extinde, în circumstanțe concrete, și cu privire la aspecte din viața privată a persoanelor publice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că oricărei persoane, inclusiv celor cunoscute de publicul larg, trebuie să îi fie recunoscută o „așteptare legitimă” la protecția și respectul vieții sale private (C.

Standard Verlags GmbH c.

Austriei), că persoanele publice, deși le este recunoscută o așteptare legitimă la respectul vieții lor private, nu pot pretinde, totuși, o manieră de protecție identică cu aceea aplicabilă particularilor, necunoscuți publicului (C.

Von Hannover c.

Germaniei), Curtea reținând că, în analiza echilibrului existent între protecția libertății de exprimare, consacrată de art. 10, și, pe de altă parte, cea a dreptului la reputație al persoanelor respective, care, ca element al vieții private, este protejată de art. 8 din Convenție, trebuie avute în vedere trei elemente: contribuția la dezbaterea de interes general, existența unui interes legitim, existența unei speranțe legitime.

Totodată, Curtea a statuat că, în ceea ce privește criteriile pe baza cărora se realizează echilibrul dintre libertatea de exprimare și dreptul la respectul vieții private, acestea sunt: contribuția la o dezbatere de interes general, notorietatea persoanei vizate și obiectul reportajului, comportamentul anterior al persoanei în cauză, modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora, conținutul, forma și consecințele publicării, gravitatea sancțiunii impune (C.

Axel Springer AG c.

Germaniei).

Dreptul la protecția reputației unei persoane este protejat de art. 8 din Convenție ca parte a dreptului la respectul vieții private (C.

Polanco Torres și Movilla Polanco c.

Spaniei), Curtea relevând că protecția dreptului la viață privată trebuie pusă în balanță cu libertarea de exprimare garantată de art. 10 din Convenție, că este necesar a se analiza contribuția articolelor și emisiunilor la o dezbatere de interes general, instanța având obligația de a pune în balanță, pe de o parte, dreptul reclamantului la respectarea imaginii sale, la respectarea onorarei și a reputației, iar, pe de altă parte, interesul public față de libertatea de exprimare, interes în care jurnaliștii joacă un rol esențial, de gardian public.

În acest context, instanța reține că libertatea de exprimare reprezintă unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și se aplică informațiilor și opiniilor care ofensează, șochează sau deranjează, sarcina instanței fiind de a stabili dacă restrângerea a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și dacă motivele invocate de către autoritățile naționale au fost relevante și suficiente și că în C.

Prager și Oberschilick c.

Austriei, Curtea a reținut că „art. 10 nu protejează doar substanța ideilor și a informațiilor exprimate, ci și forma în care acestea sunt exteriorizate (. ..), libertatea presei acoperaă de asemenea recurgerea la o anumită doză de exagerare sau chiar de provocare”, în C.

Nilsen și Johnsen c.

Norvegiei a reținut că o anumită doză de exagerare trebuie tolerată în cazul în care există o dezbatere publică privitoare la chestiuni de interes general, iar în C.

Cumpănă și Mazăre c.

României, Curtea a accentuat rolul esențial al presei într o societate democratică, aceasta având îndatorirea să comunice informații și idei asupra chestiunilor de interes general, Curtea subliniind în jurisprudența sa că libertatea presei se bucură de o protecție sporită, limita criticii admisibile fiind mult mai largă.

Instanța notează că libertatea de opinie, fără de care libertatea de exprimare nu poate fi concepută, presupune posibilitatea de a elabora în toate domeniile o gândire personală sau de a formula o opinie liber aleasă, dreptul de a examina orice opinie, cu excepția celor incompatibile unei societăți democratice, astfel încât, împreună cu cealaltă componentă fundamentală, respectiv libertatea de informare, libertatea de exprimare reprezintă condiția sine qua non a unei democrații pluraliste și că oricine exercită libertatea de exprimare își asumă, în termenii proprii ai parag. 2 al art. 10 din Convenție, „obligații și responsabilități”, întinderea acestora depinzând de situația și procedeul utilizat (cauza Handyside c.

Regatului Unit).

Cu privire la reclamantă, instanța reține faptul că, în situația în care o persoană deține o funcție publică importantă, ea trebuie să se supună unui control sever, riguros din partea presei, chiar dacă informațiile și ideile lansate ofensează, șochează sau deranjează, pentru că toate aceste manifestări nu sunt altceva decât cerințe ale pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu poate ființa o societate democratică, astfel încât limitele critice acceptabile sunt mai largi în cazul persoanelor publice față de individul obișnuit și că oamenii politici trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a activității lor, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță, Curtea Europeană afirmând că „libertarea presei îi pune la dispoziție opiniei publice unul dintre cele mai bune mijloace pentru a cunoaște și a judeca ideile și atitudinile liderilor politici.

În termeni mai generali, libertarea dezbaterii politice stă la baza noțiunii de societate democratică ce domină întreaga Convenție” (C.

Lingens c.

Austriei).

Demnitatea umană este atributul personalității umane, iar ocrotirea sa, față de caracterul fundamental al acestui drept, trebuie să fie efectivă, altfel ar deveni un drept iluzoriu, care nu poate fi valorificat nicicând de către persoanele cu o activitate socială intensă, întrucât exercițiul acestui drept ar fi blocat de libertatea de exprimare, astfel încât libertatea de exprimare, ca orice alt drept absolut, poate face obiectul unor restrângeri atunci când acestea sunt prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii publice și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora, iar onorarea, reputația și demnitatea și, în mod deosebit, dreptul la propria imagine sunt atribute ale ființei omenești, fiind esența acesteia și, totodată, condiții indispensabile ale unei concrete conviețuiri sociale, ce necesită protecție juridică.

Informațiile politice capătă în jurisprudența Curții Europene protecție superioară celorlalte tipuri de expresie, ele trebuie protejate la nivel superior.

Instanța reține, în mod cert, că orice persoană, față de caracterul de interes public al chestiunilor legate de expresia politică, se bucură de un drept larg de a critica liderii politici, oficialitățile și instituțiile statale, însă, în egală măsură, ele pot fi și pedepsite pe cale civilă atunci când criticile lor sunt excesiv de ofensatoare, iar persoanele publice, cele implicate în politică sunt recunoscute ca persoane care au acceptat implicit un nivel sporit de atenție și de critică față de persoana lor, în schimbul posibilității de a juca un rol proeminent în viața și dirijarea societății, însă în relațiile interumane există un feed back în comunicare, aceeași toleranță și rezervă urmând a fi manifestate și de către emitentul unei afirmații, deoarece nu orice expresie la adresa politicianului trebuie tolerată de plano (Cauzele Petrina și Sipoș c.

României).

Forma și stilul în care se realizează comunicarea dobândesc o specificitate manifestată care, conjugată cu alte aspecte (buna credință a jurnalistului, doza de exagerare/provocare, judecăți de valoare/imputări de fapt), ajută instanța a stabili, circumstanțiat, dacă s a rămas sau nu în cadrul limitelor criticii admisibile, astfel încât pentru a determina dacă un anumit mesaj critic emis de cei care activează în domeniul mass media a depășit sau nu limitele criticii admisibile, instanța nu poate face abstracție de specificul limbajului manifestat în forme și contexte variate cu toate că exprimarea jurnalistică poate fi asezonată cu opinii politice personale, cu percepții personal subiective, cu formule nu întotdeauna adecvate, esențial fiind ca, pentru a rămâne sub protecția art. 10 din Convenție, limbajul utilizat să fie subordonat unicului scop de a insulta, iar analiza contextului în care este formulat și transmis mesajul devine uneori decisivă în determinarea limitelor criticilor admisibile, anumite acțiuni sau expresii, inacceptabile la prima vedere și abstrase din context, dobândind caracter permisiv prin raportare la circumstanțele concrete în care au fost săvârșite.

Orice ingerință în libertatea de exprimare, precum și orice sancțiune aplicată pentru depășirea limitelor admisibile în exercițiul acestui drept trebuie să respecte exigența de proporționalitate raportată la scopul urmărit prin producerea ingerinței sau aplicarea sancțiunii, iar factorii care trebuie luați în considerare la aprecierea proporționalității unei ingerințe în libertatea de exprimare garantată de art. 10 din Convenție sunt echitatea procedurii, garanțiile procesuale asigurate sau natura și severitatea sancțiunilor aplicate, iar pentru a se determina proporționalitatea ingerinței, trebuie puse în balanță, pe de o parte, exigențele protecției interesului aparent lezat prin exercitarea libertății de exprimare (reputația și drepturile altora) și, pe de altă parte, interesul comunicării/primirii informațiilor/ideilor respective, în vederea realizării unui just echilibru între cele două interese prezente, acest demers urmând să se realizeze prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, iar instanța trebuie să identifice un just echilibru între scopul urmărit (apărarea drepturilor și reputației persoanei vătămate) și sancțiunea aplicată, asigurând caracterul proporțional al măsurii dispuse.

În speță, instanța reține că promovarea reclamantei la Reprezentanța Permanentă a României la UE împreună cu alte persoane ale cabinetului ... a fost subiect de discuție pe platformele on line 60m. ro și digipres. ro făcându se referire la criteriile avute în vedere pentru promovarea persoanelor de sex feminin s a realizat urmare a favorurilor sexuale, astfel încât chiar dacă, în aparență, se are în vedere activitatea profesională a reclamantei în fapt are legătura cu viața privată a acesteia, fiind emise judecăți de valoare cu privire la reclamantă și activitatea sa profesională îmbinată cu viața personală, instanța apreciind că a impune unui jurnalist să aducă dovezi pentru judecățile de valoare nu numai că ar leza libertatea de opinie, dar ar lipsi de conținut noțiunea, s ar ajunge în situația în nu s ar face altceva decât să întocmească un rezumat sec, mecanic al faptelor la care, fără alte afirmații personale sau, și mai grav, s ar transforma într un simplu purtător de cuvânt; rolul media, de „câine de pază” ar pieri, iar societatea ar primi doar informații „fardate”, pe placul clasei politice, Curtea subliniind în numeroase rânduri rolul esențial pe care îl joacă presa, fiind un „câine de pază” într o societate democrativă, statuând că această sarcină include faptul de a prezenta și de a comenta proceduri judiciare sub condiția să nu depășească limitele libertății de exprimare.

În opinia Curții Europene, este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității (C.

Lingens c.

Austriei), jurnaliștilor revenindu le exclusiv și limitativ obligația profesională de a difuza informații care să aibă o aparență de veridicitate și care să provină de la o sursă credibilă.

Instanța reține că este adevărat că trebuie să existe un just echilibru între, pe de o parte, protecția dreptului consacrat de art. 10 și, pe de altă parte, aceea a dreptului la reputație al persoanei vizate, care, ca element al vieții private, este protejat de art. 8, fiind adevărat că reclamanta este o persoană publică, însă informațiile publicate exced celor care privesc informarea opiniei publice, iar prin activitatea lor mediatică, s a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, aducând grave atingeri onorarei, demnități, reputației și vieții private a unei persoane.

Având în vedere că fapta imputată constă în articolul scris, pe care reclamanta, prin cuvintele folosite, le a perceput ca fiind niște acuzații, se impune a se verifica dacă limitele libertății de exprimare au fost încălcate, dacă s a adus atingere echilibrului care trebuie să existe între exercițiul libertății de exprimare și protecția drepturilor reclamantei.

Cu toate că nu țin de domeniul politicului, cele supuse dezbaterii, vizând comportamentul, faptele unei persoane politice, interesează opinia publică în general, autorul discursului supus analizei, astfel că limitele criticii admisibile sunt mai largi.

Analizând cuprinsul afirmațiilor în discuție, instanța apreciază că, în fapt, acestea cuprind cuvinte și expresii ce nu au nicio legătură cu informarea publicului despre aspecte de interes general și, chiar dacă sunt îndrituiți a informa opinia publică cu privire la chestiunile de ordin general, le revine, în egală măsură, obligația de a nu depăși anumite limite, ce țin mai ales de protecția drepturilor și a reputației altuia.

Limbajul folosit în cuprinsul articolului, respectiv „să promoveze câteva doamne deosebite care au știut cum și când să și ofere farmecele cele mai dorite de către orice mascul. (. ..) după ce a cucerit o pe una din subalterne la câteva pahare de vin și un fum de fân uscat a plasat o pe ruta Bruxelles via cerșafurile fine ale domnului ... .... (. ..) doamna ..., moldoveancă roșcată (. ..) Întrebare este dacă nu cumva și acolo, doamna va practica aceleași sporturi pe care le a exersat și în capitala României. (. ..) de multe favoruri și de o ascensiune fulminantă pe cele mai înalte culmi ale extazului și fericii. (. ..). “ din cuprinsul căruia rezultă în mod clar ideea că promovarea femeilor în funcții publice se realizează prin oferirea de servicii și favoruri sexuale - prin folosirea unor cuvinte evident denigratoare, jignitoare, astfel cum au fost exemplificate, aceste cuvinte, prin ele însele, sunt de natură a produce reclamantei un prejudiciu moral, personal, cât și de imagine, termenii folosiți fiind tendențioși și ofensatori, neputându se reține că s ar încadra în doza de exagerare a limbajului artistic, respectiv că a reprezenta figuri de stil uzitate în limbajul jurnalistic pentru a atrage atenția opiniei publice asupra subiectului dezbătut, astfel de termeni nefiind necesari pentru transmiterea mesajului chiar critic al jurnalistului, depășindu se limitele admisibile ale exercițiului dreptului la liberă exprimare, consacrat de art. 10 din Convenție.

Insultele utilizate sunt, în principiu, elemente de natură să justifice sancționarea celor care le afirmă, însă este foarte importantă raportarea acestui element la scopul avut în vedere (informarea publicului sau, dimpotrivă, atacarea gratuită a unei alte persoane), care nu poate să conducă, însă, la mesaje insultătoare, jignitoare, la atacuri personale, gratuite sau la sugerarea unor fapte imputate fără o bază factuală care să le susțină.

Cu privire la acest aspect, din depoziția martorului audiat la solicitarea reclamantei, instanța reține supărarea și indignarea reclamantei, grijile acesteia legat de imaginea sa atât în societate, cât și percepția familiei despre aceasta.

În acest context, instanța reține că prejudiciul invocat de către reclamantă este unul de natură nepatrimonială, cauzat de sentiment de indignare pe care i l a produs articolul publicat, prejudiciul produs este unul moral și, așa cum este bine știut, el nu este cuantificat în mod obiectiv de legislația națională, rămânând la aprecierea judecătorului pentru fiecare situație în parte, să aprecieze justețea cuantumului solicitat, astfel încât instanța reține că prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană și, deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere dreptului și obligației de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale.

Cum restabilirea situației anterioare, în ceea ce privește prejudiciul moral, este aproape imposibilă, prin acordarea unor despăgubiri se asigură numai obținerea anumitor satisfacții de către partea vătămată, în această materie neexistând criterii matematice obiective pentru cuantificarea prejudiciului, judecătorul dispunând de o mare marjă de apreciere la stabilirea sumei ce trebuie plătită persoanei lezate, apreciind gravitatea impactului produs de către afirmațiile denigratoare asupra onoarei, reputației și demnității reclamantei, context în care se poate reține că reclamanta a suferit un prejudiciu asupra imaginii și reputației sale, asupra credibilității sale ca om public, fiind reținută și îndeplinirea condiției referitoare la vinovăție, fapt dedus din împrejurarea că aceste afirmații factuale au fost reluate pe două site uri, concretizându se într o campanie mediatică.

Instanța reține îndeplinirea în cauză și a condiției referitoare la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, întrucât au fost de natură să aducă atingere unui drept fundamental al acestuia și anume dreptul la imagine, ca formă a dreptului la reputație, prin urmare, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ilicită și prejudiciu rezultă ex rem, din chiar săvârșirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constituționale și internaționale.

Constatându se existența faptei ilicite (afirmațiile defăimătoare), a prejudiciului (afectarea onoarei și a demnității) și stabilindu se legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a administratorului domeniilor pe care au fost publicate articolul, care nu poate fi înlăturată nici în temeiul art. 30 din Constituție și nici al art. 10 din Convenție deoarece libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea și onorarea unei persoane, cu atât mai mult cu cât au fost depășite limitele dreptului la liberă exprimare sens în care va admite solicitarea de obligare la plata daunelor morale.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de determinare a acestuia, este cert că actul de justiție are și un rol educativ, astfel încât exercitarea unui drept, acela de liberă exprimare, nu poate fi făcută decât în limitele rezonabile și în așa fel încât el să nu se suprapună peste un alt drept, dreptul la propria imagine, pentru că prejudiciul apare acolo unde, prin exercitarea în mod abuziv a unui drept de către o persoană, se restrânge nejustificat exercitarea unui alt drept de către o altă persoană.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, îm opinia instanței, să aibă un asemenea nivel încât raportat la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată, instanța apreciind că suma de 15.000 lei acoperă prejudiciul real și efectiv suferit de către reclamantă.

Totodată, având în vedere funcția publică deținută de către reclamantă, cât și faptul că articolul apreciat de instanță ca fiind defăimător a fost publicat în mediul on line putând fi accesat la o simplă căutare după numele reclamantei, instanța apreciază că o modalitate de reparare a prejudiciului suferit de către reclamantă o constituie și ștergerea părții din articol care face referire la reclamantă respectiv paragraful al șaselea din articol, paragraf care începe cu „Pentru a și alunga monotonia și pentru a nu se plictisi (. ..) sporturi pe care le a exersat și în capitala României”, cât și a fotografiei acesteia.

Cu privire la solicitarea de publicare a prezentei hotărâri judecătorești în termen de 15 zile, instanța apreciază că această măsură nu este oportună în condițiile în care nici nu s a dispus obligarea la acordarea unor scuze publice, apreciind că măsurile anterior dispuse sunt suficiente pentru repararea prejudiciului moral suferit de către reclamantă.

Față de cele anterior expuse, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul ..., în calitate de administrator al domeniilor 6Om. ro și digipres. ro, la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, va dispune ștergerea părții din articolul „„SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy” din data de de 04.03.2021 care face referire la reclamanta ...respectiv paragraful al șaselea din articol, paragraf care începe cu „Pentru a și alunga monotonia și pentru a nu se plictisi (. ..) sporturi pe care le a exersat și în capitala României”, cât și a fotografiei reclamantei.

Totodată, față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.475 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului apărătorului ales.

Instanța nu va avea în vedere bonurile de benzină depuse la dosar având în vedere că nu s a făcut dovada că reclamanta s ar fi deplasat la sediul instanței, iar apărătorul acesteia este din Baroul Neamț; mai mult, în situația în care aceste cheltuieli ar viza cheltuielile cu deplasarea martorului, modalitatea legală de recuperare o reprezintă disp. art. 326 C. p. c., nu solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 537 din 03.02.2022, a formulat apel pârâtul, criticând o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, pârâtul a solicitat repunerea sa în termenul legal de exercitare a apelului, dat fiind că la judecata pe fond a fost citat în Piatra Neamț, deși nu are nici domiciliul legal și nici reședința pe raza acestui oraș.

A invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, deoarece administratorul în fapt al domeniilor care au găzduit articolele defăimate era DGI Multimedia Design SRL, iar autorul acestora era dl ....

În plus, la data de 15.02.2021, a fost încheiat un contract de comodat cu DGI Multimedia, iar potrivit acestui contract, comodatarul își asuma orice răspundere pentru materiale publicate pe site.

Pe fond, a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii sale civile.

A insistat asupra împrejurării că libertatea de exprimare si limitele acesteia au fost analizate de multiple ori, de CEDO, care a pronunțat o serie de hotărâri prin care a reținut că aceasta reprezintă unul dintre pilonii esențiali ai democrației, exigență a pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere într o democrație.

Îndeosebi ziaristul are dreptul de a prezenta exagerat și uneori chiar ofensator anumite fapte dacă acestea sunt destinate să conducă la informarea publicului asupra unor subiecte de interes general.

Pe de altă parte, vizat de articolul publicat era de fapt un politician, fost ministru, astfel că gradul de exagerare trebuie analizat mult mai indulgent de instanța de judecată și din perspectiva art. 10 din Convenție, criticile cu privire la comportamentul funcționarilor publici fiind mai largi.

În orice caz, reclamanta nu a făcut dovada unei fapte ilicite săvârșite de pârât și nici a existenței răspunderii civile delictuale, respectiv, existența prejudiciului; existența faptei ilicite; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Prejudiciul, pe de altă parte, trebuie să fie cert și determinat sau determinabil și în niciun caz nu trebuie să conducă la îmbogățirea fără just temei a reclamantei, astfel cum se tinde prin admiterea acțiunii acesteia.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

Intimata ...a formulat întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primi instanțe, cu cheltuieli de judecată.

În combaterea motivelor de apel, reclamanta intimată a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de apel, deoarece potrivit mențiunilor comunicate oficial de ICI București, pârâtul are domiciliul în Piatra Neamț.

A solicitat respingerea excepției de lipsă a calității procesuale pasive, în condițiile în care la data la care articolele au fost publicate apelantul era singurul întreținător/administrator al celor două site uri web care au găzduit articolul.

În ceea ce privește contractul de comodat depus de apelant, acesta este în mod evident întocmit pro causa, însă în orice caz, nu poate produce consecințele juridice vizate de apelant, deoarece cedarea folosinței unui domeniu web presupune o procedură publică obligatorie, pe care apelantul nu a urmat o.

Pe fond, a arătat în esență că a introdus o cerere de chemare în judecată, prin care, în temeiul răspunderii delictuale, să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului adus reclamantei prin publicarea articolului menționat în cuprinsul căruia s au lansat afirmații mincinoase și jignitoare la adresa reclamantei, afirmații care nu sunt susținute de niciun fel de probe.

Prin relatarea acestor aspecte false i au fost aduse grave prejudicii de imagine, întrucât în acest mod se inoculează publicului ideea că reclamanta este o femeie de moravuri ușoare care a promovat datorită unor servicii sexuale oferite șefilor săi.

Articolul menționat a generat o reacție virulentă în rândul internauților, convinși de cele relatate, fapt ce vine în contradicție cu ținuta morală a reclamantei, care își datorează promovarea eforturilor profesionale exclusiv.

În plus, prin articol, se promovează ideea că acesta este un mod specific de avansare în carieră, a unei femei frumoase.

Discreditarea sa este cu atât mai nocivă cu cât aceste articole pot fi citite inclusiv de părinții reclamantei, bătrâni și bolnavi, precum și de fiica sa, la momentul publicării articolului, în vârstă de 12 ani.

A explicitat pe larg de ce în opinia sa sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului chemat în judecată, așa cum judicios a dispus și instanța de fond.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

În ședința publică din data de 02.11.2022, tribunalul a dispus repunerea apelantului în termenul de apel, reținându se nelegala comunicare a actelor de procedură, în condițiile în care, potrivit mențiunilor din cartea sa de identitate, apelantul are domiciliul legal în județul Ilfov, unde nu a fost citat, nefăcându se defel dovada că ar fi avut reședința sau domiciliul în fapt în Piatra Neamț, unde a fost comunicată hotărârea.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul apelant, instanța o apreciază ca nefondată.

Tribunalul reține că, urmare a solicitărilor instanței de fond, la data de 07.06.2021 Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică ICI București (fila 48) a menționat că administratorul domeniilor este ..., ceea ce legitimează chemarea sa în judecata pendinte.

Astfel, tribunalul reține că înregistrarea domeniilor și dreptul de utilizare al acestora este strict reglementat la nivel național și internațional.

Astfel, începând cu 26 februarie 1993, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI-București), a fost delegat de IANA (INTERNET ASSIGNED NUMBERS AUTHORITY) ca registru de administrare pentru domeniul „ro”.

De asemenea, în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern 1621 din 23.12.2003, privind organizarea și funcționarea Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică – ICI-București, completată prin Ordonanța de Urgență nr. 22 din 11 martie 2009, art. 2 litera A alin. (1) lit. (o), obiectul de activitate a institutului cuprinde inclusiv „organizarea, administrarea și gestionarea TLD (top level domain)”. ro”, îndeplinind funcția de registru pentru numele de domenii”. ro”.

În ceea ce privește procedura de înregistrare, instanța reține că, urmare a identificării unui nume de domeniu disponibil (un nume de domeniu este denumirea introdusă în browserul web pentru a accesa un site), pentru a achiziționa dreptul de utilizare al acestuia, se utilizează o procedura de înregistrare iar pentru ca domeniul să fie operațional (să permită realizarea aplicațiilor de genul pagina web), acesta trebuie să fie găzduit pe servere DNS, servere care trebuie notificate pe site ul www. rotld. ro, secțiunea „Domenii. ro/Administrare On-Line”.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul constată că, potrivit informațiilor transmise de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București deținătorul dreptului de utilizare este singurul responsabil pentru înregistrarea numelui domeniului și pentru modul de utilizare al acestuia, iar contractul de comodat exhibat de apelant în susținerea excepției nu este apt a produce consecințele juridice referitoare la transferul dreptului de folosință a unui domeniu, în condițiile în care nu a fost urmată procedura prevăzută de ICI-RoTLD.

Așa fiind, în opinia tribunalului, este cert că procedura de transfer a dreptului de folosință a unui domeniu este reglementată expres, iar transferul dreptului de folosință (utilizare) este echivalent cu schimbarea deținătorului domeniului. ro.

Pe fond, reanalizând probatoriul administrat la prima instanță, tribunalul reține că în cauză trebuie păstrat unui just echilibru între dreptul la liberă exprimare consacrat de art. 10 al Convenției EDO și, pe de altă parte, dreptul la reputație al persoanei vizate, care, ca element al vieții private, este protejat de art. 8 din aceeași Convenție, fiind adevărat că reclamanta este o persoană publică.

Într o astfel de analiză trebuie urmărit dacă informațiile publicate exced celor care privesc simpla informare a opiniei publice, și dacă, prin activitatea lor mediatică, au depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, aducând astfel atingeri onorarei, demnității, reputației și vieții private a unei persoane.

Având în vedere că fapta imputată constă într un articol scris, pe care reclamanta, prin cuvintele folosite, le a perceput ca fiind și niște acuzații, se impune a se verifica dacă limitele libertății de exprimare au fost încălcate, cu consecința lezării drepturilor reclamantei.

Tribunalul reține că, potrivit art. 58 alin. 1 Cod civil „Orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege.”, iar conform art. 253 alin. 4 din Codul civil „persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”

Potrivit temeiului de drept invocat de reclamantă, respectiv art. 1349 și art. 1357 din Codul civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”, respectiv „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Totodată, tribunalul reține că libertatea de exprimare este un principiu garantat de art. 30 din Constituția României, fiind într adevăr de menționat și jurisprudența vastă a Curții Europene a Drepturilor Omului pe acest subiect, jurisprudență care a trasat o serie de principii după cum urmează:

Noțiunea de viață privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane cum ar fi numele său, fotografia sa, integritatea sa fizică și morală; garanția oferită de art. 8 din Convenție este destinată în principal să asigure dezvoltarea, fără ingerințe din afară, personalității fiecărui individ în relațiile cu semenii.

Așadar, există o zonă de interacțiune între individ și terți care, chiar și într un context public, poate aparține vieții private.

Dreptul la apărarea reputației este un drept care, fiind un element al vieții private, este legat intrinsec de art. 8 din Convenție referitor la respectarea vieții private.

Curtea a afirmat, neechivoc, că art. 8 are drept obiect principal apărarea individului de ingerințele arbitrare ale puterilor publice, nelimitându se la a pretinde statului să se abțină de la asemenea ingerințe; acestui angajament negativ i se pot alătura obligațiile pozitive legate de respectarea efectivă a vieții private sau de familie.

Ele pot impune adoptarea de măsuri vizând respectarea vieții private până la relațiile indivizilor între ei.

Granița dintre obligațiile pozitive și negative ale statului potrivit art. 8 nu se pretează la o definiție precisă; principiile aplicabile sunt totuși comparabile.

Mai precis, în cele două cazuri, trebuie luată în calcul păstrarea echilibrului just dintre interesul general și interesele individului, statul beneficiind oricum de o marjă de apreciere.

În același timp, Curtea a statuat că libertatea de exprimare constituie una din bazele esențiale ale unei societăți democratice și că această libertate este valabilă nu numai pentru „informațiile” sau „ideile” strânse cu bunăvoință sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru acelea care scandalizează, șochează sau neliniștesc.

Astfel impun pluralismul, toleranța și spiritul de deschidere fără de care nu există „societate democratică”.

Presa lato sensu joacă un rol esențial într o societate democratică: dacă nu trebuie să depășească anumite limite, fiind vorba în special de apărarea reputației și drepturilor altuia, îi revine totuși sarcina de a comunica, respectându și obligațiile și responsabilitățile, informațiile și ideile asupra tuturor chestiunilor de interes general.

Libertatea jurnalistică cuprinde și posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, ba chiar de provocare.

În acest context, obligația pozitivă ce decurge din art. 8 din Convenție înseamnă a analiza dacă afirmațiile cuprinse în articolul incriminat depășesc limitele criticilor acceptabile în temeiul art. 10 din Convenție.

Curtea a arătat de asemenea că art. 10 alin. 2 din Convenție nu lasă deloc spațiu pentru restrângeri ale libertății de exprimare în domeniul discursului politic sau al chestiunilor de interes general.

În plus, limitele criticii admisibile sunt, într adevăr, mai ample față de un cetățean aflat într o funcție publică, vizat în această calitate, decât față de un simplu particular: spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale atât din partea ziariștilor cât și din partea masei de cetățeni; în consecință, trebuie să se arate o toleranță mai mare.

Totodată, mai trebuie precizat că în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut distincția între fapte și judecăți de valoare, aspect surprins și de apelant.

A arătat Curtea, însă, că a acuza anumite persoane implică obligația de a furniza o bază reală suficientă și că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă, dacă este lipsită total de o bază factuală reală.

În lumina acestor principii și reținând că, într adevăr, față de funcția publică pe care o deține, reclamanta a ales conștient să se expună unor critici ori unei analize mai amănunțite a activității sale publice, urmează a fi verificate, cele susținute de pârât, prin intermediul articolului publicat pe cele două site uri ce erau administrate de pârât.

Astfel, în fapt, reclamanta lucrează la Reprezentanța Permanentă a României la UE, iar, la data de 04.03.2021 pe 60m. ro și digipres. ro a fost publicat articolul „SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy” cu următorul conținut, redat în extras în ceea ce o privește pe reclamantă:

„După cum bine se știe puterea este cel mai puternic afrosidiac care a existat vreodată pe această planetă.

Orice urmaș al lui Adam, odată ajuns în vârful piramidei, începe să atragă ca un magnet o multitudine de curtezane care vor și ele să beneficieze de o bucată din puterea masculului afla.

Pentru a și alunga monotonia și pentru a se plictisi, ministrul ... a mai primit un bonus de la apropiatul său colaborator, domnul secretar de stat ...care după ce a cucerit o pe una din subalterne la câteva pahare de vin și un fum de fân uscat a plasat o pe ruta Bruxelles via cerșafurile fine ale domnului ... ....

Pentru a vă devoala personajul vă spunem că este vorba despre doamna ..., moldoveancă roșcată care în prezent lucrează la Reprezentanța Permanentă a României la UE.

Întrebare este dacă nu cumva și acolo, doamna va practica aceleași sporturi pe care le a exersat și în capitala României. (. ..)

Ne mai întrebăm dacă nu cumva aceste metehne au fost căpătate din perioada în care domnul ministru se afla la catedră.”

Instanța de fond a remarcat că acest articol, postat în mediul online, a adus o serie de reacții din partea internauților („pentru restul duduielor este munca sub birou”, „partea feminină să avanseze cu fundul”, „să nu se mai angajeze femei că cine știe ce le face ministrul”, „va fi jale la agricultură cu atâtea fufe angajate la stat”, „domnișoarele știu bine de agricultură, adică cu tăvăleala în fân”, „toate boarfele angajate în funcții publice”, „măcar la târfe să se priceapă”, „de ce să își plătească amantele din bugetul propriu”, „prestațiile xxx par singurele criterii valabile pentru promovare”, „panarame”).

De asemenea, din depoziția martorului ..., fost coleg cu reclamanta, a reieșit si starea psihică a reclamantei după apariția acestui articol, părându i-se supărată și indignată din cauza articolului pentru că își făcea griji pentru imaginea sa în colaborare cu omologii săi, inclusiv pentru cum ar fi percepută de familie, având o fiică minoră, dar și părinți cu anumite boli.

În plus, martorul a declarant că a perceput o pe reclamantă ca fiind foarte pregătită profesional, neauzind la serviciu „picanterii” despre reclamantă.

Pârâtul nu a adus nicio probă care să conducă la concluzia că afirmațiile din cuprinsul articolului publicat ar fi avut, măcar în parte, o bază reală.

Tribunalul subliniază în acest context că simpla împrejurare că reclamanta are o funcție publică care implică asumarea unui grad mai mare de expunere socială nu poate legitima, în temeiul libertății de exprimare, încălcarea oricărui drept pe care aceasta îl are la respectarea reputației și demnității sale.

Nu lipsit de importanță este limbajul folosit în cuprinsul articolului, cuvintele evident denigratoare, prin ele însele fiind de natură a produce reclamantei un prejudiciu moral, personal, cât și de imagine, termenii folosiți fiind tendențioși și ofensatori, neputându se reține că s ar încadra în doza de exagerare a limbajului jurnalistic, pentru a atrage atenția opiniei publice asupra subiectului dezbătut, astfel de termeni nefiind necesari pentru transmiterea mesajului jurnalistului către public, depășindu se limitele admisibile ale exercițiului dreptului la liberă exprimare, consacrat de art. 10 din Convenție.

Ca atare, motivele de apel invocate de pârât nu sunt întemeiate și în mod corect a reținut judecătorul fondului că fapta pârâtului este de natură să aducă atingere reputației și onoarei reclamantei, articolul menționat neputând trece drept o simplă informare a opiniei publice.

În consecință, în mod judicios s a reținut că scopul articolului a fost chiar discreditarea reclamantei, afirmațiile fiind făcute în afara bunei credințe.

Așa fiind, contrar aserțiunii apelantului, se constată existența faptei ilicite (publicarea articolului ce conține afirmațiile defăimătoare), a prejudiciului (afectarea onoarei și a demnității reclamantei) și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a administratorului domeniilor prin intermediul cărora au fost publicate articolele, care nu poate fi înlăturată nici în temeiul art. 30 din Constituție și nici al art. 10 din Convenție deoarece au fost depășite limitele dreptului la liberă exprimare.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, tribunalul reține că, într adevăr, o astfel de cuantificare a prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale stabilindu se prin apreciere, în echitate, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este posibilă o altă modalitate de reparare a acestei categorii de prejudicii.

În privința unor astfel de despăgubiri, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret care să repare pe deplin daunele morale, iar principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune.

Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

Fiecare are despre sine un anumit sistem de autoapreciere, iar reputația - aprecierea celorlalți presupune un număr nedefinit de „imagini” ale unei persoane.

Acestea fac aproape imposibil de stabilit cât valorează onoarea și demnitatea unei persoane.

Cuantumul daunelor morale se stabilește, așadar, prin apreciere echitabilă, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familiară, profesională și socială.

Prejudiciul trebuie să aibă un asemenea nivel încât raportat la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu moral, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată, sens în care instanța de fond a apreciat judicios că suma de 15.000 lei acoperă prejudiciul real și efectiv suferit de către reclamantă.

În consecință, tribunalul reține că sumele ce au fost stabilite de judecătorul fondului pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamantă au fost corect evaluate și nu se impune diminuarea lor.

Pentru toate aceste considerente și apreciind că prin publicarea articolului „SEXGATE la Agricultură: ... ministrul Playboy”, la data de 04.03.2021, s a produs reclamantei un prejudiciu moral evident, care trebuie despăgubit, tribunalul va respinge apelul formulat de pârât, reținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate capetele de cerere deduse judecății.

Totodată, reținând că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, fiind depusă și chitanța privind plata onorariului avocatului ales, tribunalul va admite si acest capăt de cerere, apelantul aflat în culpa procesuală urmând a suporta si aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul ..., în contradictoriu cu intimata ... împotriva sentinței civile nr. 537 din data de 03.02.2022 a Judecătoriei Piatra-Neamț.

Obligă apelantul ... la plata către intimata ...a sumei de 2000lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Neamț.

Pronunțată azi, 02.11.2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

....

GREFIER,

...

Red. și tehnored..../31.01.2023

Tehnored....U./31.01.2023

Ex.4

Fond: ...