Sentință civilă nr. 1284 din 27.11.2023

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2023:002.001284

Dosar nr. ...

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1284

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ...

GREFIER: ...

Pe rolul instanţei se află judecarea acțiunii în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâții ... și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

În lipsa părţilor.

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 20.09.2023, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 29.09.2023, 13.10.2023, iar mai apoi pentru data de astăzi, încheierile menţionate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin cererea formulată în data de 24.02.2023 și înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 541/102/2023, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 70.000 de euro cu titlu de prejudiciu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, la data de 08.02.2020 numitul ... a condus pe câmp, la o distanta de aproximativ 2 km de satul ..., com. ... județul .., un vehicul de tip Buggy în care se afla în calitate de pasager fiica sa, iar la efectuarea unui viraj la stânga, vehiculul s-a răsturnat, iar fiica sa a căzut din vehicul, fiind prinsă între vehicul și sol.

Prin Sentinţa penala nr. 337 din 05.07.2022 pronunțată în dosarul nr. ...al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc cu inculpatul ... și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de ucidere din culpă, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Despăgubirile băneşti reprezintă valoarea prejudiciului moral pentru suferinţele sale în calitate de mamă a victimei accidentului rutier produs.

Compensaţia materială pentru pierderea copilului unei mame, va fi întotdeauna prea mică pentru a acoperi pierderea suferită deoarece pentru totdeauna de acum încolo va exista durerea lipsei lui, a terminării bruşte a tuturor lucrurilor pe care o mamă și le doreşte să le trăiască în viața fiicei sale: să o vadă mireasă, să o vadă cum își întemeiază o familie, să își vadă nepoţii.

Decesul brusc și fără posibilitatea de a-și lua rămas bun, nu opreşte toate aceste dorinţe ale unei mame pentru fiica sa a cărei viață a fost întreruptă la doar 19 ani.

Cu toate că traumele psihice cauzate de pierderea fiicei sale nu pot fi evaluate în bani și cu siguranţă nu le vor putea pune capăt vreodată, o compensație materială ar putea să păstreze memoria vie a victimei și să aline suferinţele cauzate întrucât prejudiciile nepatrimoniale nu sunt susceptibile de o reparaţie propriu-zisa și că așa numita reparaţie are menirea de a uşura suferinţele persoanelor prejudiciate și de a le crea anumite satisfacţii.

Moartea fiicei sale de 19 ani, a condus la distrugerea unei familii fericite și unite, îngreunându-i teribil de mult activitățile.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 132/2017, în calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiţii: a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces.

Apreciază că în mod greșit s-a reținut faptul că vehiculul tip buggy nu este un vehicul supus înmatriculării sau înregistrării, astfel că la data de 20.01.2023 a reiterat cererea inițială privind plata despăgubirilor civile și a arătat că sunt în prezența unui accident de vehicule, cerere care din nou a fost respinsă de către BAAR.

Din probele administrate în dosarul penal rezultă faptul că pârâtul ... a pus în circulaţie pe drumurile publice vehiculul de tip Buggy în momentele premergătoare accidentului, motiv pentru care aceasta avea obligaţia de a înmatricula acel vehicul, conform art. 12 alin. (l) din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 22 alin. (l) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, obligaţie pe care a nesocotit-o.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate pe parcursul acesteia.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

Aceasta a susținut în esență că din dispozițiile Legii nr. 132/2017, OUG nr. 195/2002 și OG nr. 78/2000 rezultă că nu are obligația de a achita despăgubiri în cazul în care accidentul a fost produs în urma conducerii unui autovehicul improvizat, deoarece acesta nu putea fi înmatriculat, neputând fi obținută omologarea.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate pe parcursul acesteia.

Pârâta nu a formulat cereri în probațiune.

Pârâtul ... a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.

Acesta a susținut în esență că reclamanta nu a acceptat oferta de despăgubiri.

Apreciază că daunele morale care exced sumei de 15000 euro sunt nejustificate.

A mai arătat că trebuie să se țină cont și de culpa victimei în producerea prejudiciului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate pe parcursul acesteia.

În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.

În probațiune, instanța a încuviințat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 337/05 iulie 2022 (f.12-13) pronunțată în dosarul penal nr. ..... al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc cu inculpatul ..., pârât în cauza de față.

S-a reţinut că, la data de 08.02.2020, puţin înainte de ora 18.00, numitul ..., a condus pe câmp, la o distanţă de aproximativ 2 km de sat Şoimuşu Mic, Comuna Săcel, Judeţul Harghita, un vehicul de tip Buggy realizat artizanal de către inculpat, în care se afla în calitate de pasager numita ... în vârstă de 19 ani, iar ca urmare a efectuării unui viraj la stânga, vehiculul s-a răsturnat, ... a căzut din vehicul şi a fost prinsă între vehicul şi sol, ulterior fiind declarat decesul său de către personalul medical ajuns la faţa locului.

S-a mai arătat că, raportul medico-legal de necropsie nr.

A3-48/OS/11.02.2020 a concluzionat că moartea persoanei vătămate ... a fost violentă, leziunile traumatice incompatibile cu viaţa fiind produse din cauza răsturnării autovehiculului peste victimă.

Judecătoria a mai subliniat că, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 679/135/A/12 din 12.02.2020, întocmit de I.M.L.

Târgu Mureş a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 0,23 g/l la prima probă recoltată la ora 21:15 şi 0,11 g/l la proba recoltată la ora 22:15.

De asemenea, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a concluzionat că accidentul a fost cauzat de pierderea controlului asupra direcţiei în condiţiile unei viteze excesive şi acroşării unei ridicături de pământ.

Accidentul s-a produs în afara drumului public, iar între consumul de alcool de către inculpat şi accident nu s-a constatat existenţa vreunui raport de cauzalitate.

Prin Decizia penală nr. 579/A/21 noiembrie 2022 (f.14-15) a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, care deţine calitatea de reclamant în prezenta cauză.

Întrucât prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei instanța potrivit art. 486 alin. (2) C.proc.pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, reclamanta a formulat prezenta acţiune civilă prin care solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor.

Sub îndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei penale, Tribunalul reține că acestea transpar cu evidenţă din cuprinsul dosarului penal nr. ...

Conform art. 1357 alin. (1) C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Pentru angajarea mecanismului juridic al răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Prin prejudiciu, se înțelege rezultatul dăunător, de natură patrimonială sau morală, consecință a încălcării sau vătămării drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul în această cauză constă în suferinţele de natură morală pe care reclamanta le-a suportat ca urmare a decesului fiicei sale.

Fapta ilicită în această cauză, constă în săvârșirea infracţiunii de ucidere din culpă, astfel cum reiese din acordul de recunoaştere a vinovăţiei și Sentința penală nr. 337/2022 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită reiese în mod logic din aspectele prezentate mai sus. Ca urmare a decesului fiicei reclamantei, aceasta în mod incontestabil a suferit un prejudiciu de natură morală.

În ceea ce privește vinovăția, instanța reține că și această condiție este îndeplinită.

În plan delictual, culpa cea mai ușoară atrage răspunderea autorului faptei, iar în speţa de faţă, decesul fiicei reclamantei este rezultatul unei infracţiuni săvârşită din culpă.

De altfel, astfel cum reiese din întâmpinarea formulată de pârât, acesta nu neagă îndeplinirea condiţiilor necesare pentru atragerea răspunderii sale juridice, aspectele principale ridicate fiind în legătură cu dimensionarea prejudiciului.

În ceea ce priveşte răspunderea, Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, aceasta va fi analizată distinct, față de circumstanţele specifice litigiului.

Revenind la dimensionarea prejudiciului, Tribunalul reține că, prejudiciul moral a fost definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima.

Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică – mai ales în zone vizibile cum este zona feței - aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 C.civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate.

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul și vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea și psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C.civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor anterior expuse.

Potrivit jurisprudenţei constante a CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c.

Regatului Unit si toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), daunele morale se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora.

În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.

Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale.

Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristețe, teamă.

Îndemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doloris.

Orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că, în mod obiectiv, durerea fizică este însoțită de suferințe psihice.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele din dreptul Uniunii Europene, nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

Acestea fiind spuse, din probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, rezultă că reclamanta a suferit un prejudiciu moral greu de descris, dat fiind că vorbim despre decesul fiicei acesteia, fiică care a fost crescută în principal de mamă.

Astfel, din depoziţiile martorilor (f.91-93) au reieşit în esenţă următoarele aspecte esenţiale: afectarea majoră a stării psihice a reclamantei; necesitatea unui consult psihiatric și a urmarea unei consilieri psihologice; urmarea unui tratament prescris de medicul psihiatru; dificultăţi în implicarea în aspectele ce ţin de creşterea celui de-al doilea copil rezultat din relaţia actuală a reclamantei.

Aspectele ce ţin de afectarea stării psihice a reclamantei și care au fost redate de martori sunt confirmate și de scrisorile medicale anexate (20-21) în care se menţionează diagnosticul episod depresiv.

Reiese că medicul psihiatru i-a prescris reclamantei medicamentul Alventa 75 mg. care este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (INRS).

Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte afecţiuni, cum sunt tulburările anxioase.

Mai reţinem că, prin Sentința civilă nr. 3696/2011 (f.19), s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă și soţul acesteia (tatăl victimei) și s-a dispus încredinţarea minorei (victima) mamei spre creştere și educare.

Martorii audiaţi și cu privire la care nu avem dubii în privinţa sincerităţii au relatat că mama s-a preocupat după divorţ de creşterea și educare fiicei sale.

Considerăm că suferinţa încercată de reclamantă este greu de descris în condiţiile în care în calitate de mamă a investit timp în creşterea și educarea fiicei sale, pentru ca în floarea vârstei, viaţa acesteia să fie curmată.

Prin fapta ilicită, s-a produs un dezechilibru în ordinea firească a vieţii și anume aceea ca părintele să fie nevoit să asiste la decesul propriului copil și nu invers.

Durerea unui părinte în circumstanţele specifice cauzei este incomensurabilă și greu de descris.

Din acest motiv, Tribunalul apreciază că în principiu, suma de 70.000 de euro reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru reclamantă.

Cu toate acestea, această despăgubire se impune a fi redusă având în vedere și culpa victimei în producerea prejudiciului, apărare care a fost invocată de pârât prin întâmpinare.

Observăm din actele dosarului penal, în special din raportul de expertiză tehnică (f.87-101 dosar penal), din declaraţia martorului ... (f.125-127), a martorului ... (f.135-138 dosar penal) și din testarea alcotest (f.39 dosar penal) că, victima s-a urcat de bună voie într-un autovehicul de tip buggy care nu era prevăzut cu centuri de siguranţă și ulterior deplasării iniţiale, a ales să o continue cu toate că pârâtul a consumat alcool.

Acest din urmă aspect nu a fost determinant în producerea accidentului, însă, alegerea de a se deplasa cu un vehicul neprevăzut cu centuri de siguranţă pe un teren de tip offroad reprezintă o culpă semnificativă a victimei.

În acest sens, se poate observa că decesul a fost provocat ca urmare a faptului că autovehiculul de tip buggy s-a răsturnat peste aceasta.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie (f.30-32 dosar penal), leziunile traumatice s-au putut produce prin cădere din autovehicul și răsturnarea acestuia peste victimă (comprimare între două planuri dure).

De asemenea, în raportul de expertiză tehnică (f.87-101 dosar penal), se arată că accidentul a fost general de pierderea controlului direcţiei din cauza vitezei excesive la abordarea unui viraj strâns la stânga, cauzând astfel deraparea/răsturnarea laterală prin împiedicare și a fost favorizat de lipsa totală a elementelor constructive pentru siguranţa pasagerilor (centuri de siguranţă; plasă de retenţie; roll bar; scaune cu cotiere blocante anti răsturnare etc.).

În aceste condiţii, Tribunalul reține că victima a manifestat o gravă neglijenţă atunci când a ales să se îmbarce într-un asemenea vehicul care a fost condus pe drumuri accidentate.

O persoană diligentă ar fi refuzat să călătorească în condiţii de natură să îi pericliteze viaţa, iar această conduită este de natură să determine micşorarea cuantumului prejudiciului în considerarea culpei victimei care s-a plasat conştient într-o stare de pericol care s-a și materializat din nefericire.

Potrivit art. 1.371 alin. (1) C.civ., în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Tribunalul urmează a face aplicarea acestei prevederi legale având în vedere că materialul probatoriu administrat confirmă existenţa unei culpe a victimei care s-a expus conştient unui pericol.

De altfel, evaluând post factum accidentului, reţinem că existau şanse foarte mari ca victima să nu decedeze dacă vehiculul ar fi fost prevăzut cu centuri de siguranţă.

Această concluzie se desprinde din dinamica accidentului și din cauza decesului (comprimare între două planuri dure).

Dacă victima ar fi fost asigurată cu centuri de siguranţă, aceasta nu ar fi fost aruncată din vehicul și acesta nu s-ar fi răsturnat peste ea.

Din acest motiv, vom reține o culpă în proporţie de 50% în sarcina victimei, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 35.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.

Nu ne raliem opiniei pârâtului conform căreia despăgubirile ar trebuie stabilite în cuantum egal pentru părinţi.

Acesta a susţinut că din moment ce tatălui victimei i-a achitat benevol suma de 15.000 de euro, la această sumă ar fi îndreptăţită și reclamanta.

Instanța are în vedere că suma achitată tatălui victimei s-a realizat extrajudiciar, fiind vorba în esenţă despre o soluţionare amiabilă a diferendului care este rezultatul înţelegerii părţilor.

Cum nu a existat o asemenea înţelegere între părţile litigante, prejudiciul a fost determinat pe baza probelor administrate.

Mai mult, nu există nicio prevedere legală și nici nu se poate aplica o prezumţie din care să rezultă cu suferinţa părinţilor este identică.

De altfel, după cum am subliniat în considerentele supra mamei i-a fost încredinţată spre creştere și educare victima, mama ocupându-se îndeaproape de fiica sa.

În ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu organismul de despăgubire, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată pentru considerentele care urmează.

Reclamanta îşi întemeiază cererea în privinţa organismului de despăgubire pe dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132/2017 care stabilesc că, în calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces.

Tribunalul nu poate reține că în sarcina pârâtei există o obligaţie legală de despăgubire chiar dacă autovehiculul condus nu era asigurat RCA, deoarece nu este îndeplinită situaţia premisă care rezultă din dispozițiile OUG nr. 195/2002 și Legii nr. 132/2017.

Potrivit art. 9 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulaţie, autovehiculele şi tractoarele agricole sau forestiere, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie omologate în condiţiile legii.

De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din OG nr. 78/2000, vehiculele rutiere pot fi introduse pe piaţă, puse la dispoziţie pe piaţă, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea şi certificarea autenticităţii acestora, după caz, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", denumită în continuare R.A.R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

În cauză, vehiculul condus era unul artizanal, realizat prin mijloace proprii de pârâtul persoană fizică și care nu era omologat.

Nici nu avea cum să obţină omologarea în condiţiile în care acesta nu era prevăzut cu minimele elemente de siguranţă a pasagerilor și nici nu corespundea din punct de vedere tehnic.

În aceste condiţii, nici nu era posibilă încheierea unei asigurări obligatorii, iar prevederile legale care stabilesc răspunderea pârâtei au în vedere situaţia în care încheierea unei asemenea asigurări era și posibilă.

Legea nr. 132/2017 nu acoperă răspunderea organismului de despăgubire pentru o situaţie ca cea din cauza pendinte.

Pârâtului persoană fizică nu îi era deschisă din punct de vedere legal posibilitatea de încheiere a unei poliţie tip RCA față de caracteristicile tehnice ale vehiculului, care nu putea fi omologat și înmatriculat.

Mai avem în vedere și prevederile art. 3 din Legea nr. 132/2017 care stabilesc că, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18.

Vehiculul artizanal construit de pârât nu era suspus înmatriculării față de faptul că nu deţinea omologarea individuală și nici nu avea cum să o obţină.

În această situaţie, vehiculul putea fi utilizat în afara drumurilor publice și pentru această ipoteză pârâta nu răspunde și nu ar fi răspuns nici dacă accidentul se producea pe un drum public.

Dacă de exemplu, vehiculul ar fi fost omologat, atunci situaţia s-ar fi prezentat diferit, dar nu este cazul.

În această situaţie, exista obligaţia de înmatriculare și asigurare, obligaţii care puteau fi îndeplinite de proprietar.

Dar cum vehiculul nu era omologat individual fiind unul artizanal, situaţia premisă avută în vedere de Legea nr. 132/2017 nu este îndeplinită.

Din acest motiv, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Conform art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Văzând aceste dispoziții legale şi ținând cont de faptul că a fost achitată suma de 2.600,00 lei cu titlu de onorariu avocaţial și suma de 100 de lei cu titlu de taxă de timbru judiciar (f.11) instanța urmează să oblige pârâtul și la plata acestor cheltuieli de judecată.

Nu se poate reține solicitarea acestuia de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care acesta a solicitat doar admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, acesta nu a recunoscut în integralitate pretențiile reclamantei conform art. 454 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... (CNP ...), domiciliată în .. str. .., nr. .. ap. ..

Județul ... și cu domiciliul procesual ales în ..., str. ..., nr. .., ap. .., Județul Mureş la Cabinetul de avocatură ... în contradictoriu cu pârâtul ... (CNP ..), domiciliat în sat .. nr. .., Comuna ...

Județul .. și cu domiciliul procesual ales în .. str. ... nr. ..

Județul .. la Cabinetul de avocatură ... și pe cale de consecinţă:

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 35.000,00 de euro cu titlu de prejudiciu moral.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.600,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (CF 7681180), cu sediul social în Bucureşti, str.

Vasile Lascăr, nr. 40-40 bis, et. 5-6, Sector 2.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Mureş, sub sancţiunea nulităţii acesteia în caz de neconformare.

Pronunţată la Tribunalul Mureş, astăzi 27 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE

...

GREFIER

...

Red/Thred. ...

30.10.2023 2 ex.