Sentință civilă nr. 1259 din 25.11.2023

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2023:002.001259

Dosar nr. ...

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1259

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ...

GREFIER: ...

Pe rolul instanţei se află judecarea acţiunii în răspundere civilă delictuală formulată de contestatorii ... și ... în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

În lipsa părţilor.

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 26.09.2023, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 11.10.2023, iar mai apoi pentru data de astăzi, încheierile menţionate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată în data de 26.07.2023 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1810/102/2023, contestatorii au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei de invalidare nr. 48407/20.04.2022, validarea măsurii de despăgubire stabilită prin Hotărârea Comisiei judeţene nr. 131/L/21.03.2001 și emiterea unei decizii de compensare prin puncte pentru imobilul teren în suprafaţă de 8100 mp.

În motivarea contestaţiei, contestatorii au susţinut în esenţă că, prin decizia atacată a fost invalidată Hotărârea Comisiei judeţene Mureş nr. 131/L/21.03.2001 prin care fuseseră stabilite despăgubiri în conformitate cu Legea nr. 18/1991, pentru terenul de 0,81 ha (8100 mp) care reprezenta diferenţa pentru care nu fusese reconstituit dreptul de proprietate în favoarea familiei lor, în baza prevederilor iniţiale ale legii 18/1991.

În urma cererii formulate în baza formei iniţiale a legii 18/1991 de către aceştia şi tatăl lor, în calitate de unici moştenitori ai bunicii ..., au beneficiat de restituirea unei suprafeţe de 1,44 ha din totalul de 2,25 ha care a fost preluată de Statul român de la bunica lor în anii 1950.

Ca urmare a modificării legii 18/1991 prin legea 169/1997, în baza art. 9 alin. 2, au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi asupra diferenţei de 0,81 ha, la care era îndreptăţită familia lor.

Întrucât a rezultat că terenul nu putea fi restituit în natură, urma să beneficieze de măsura despăgubirilor şi astfel au aşteptat din anul 1998 plata despăgubirilor aferente.

Cele reţinute de către CNCI sunt contrare legii, atât prevederile Legii nr. 165/2013 cât şi Legii nr. 18/1991, fiind contrazise şi de conţinutul dosarului administrativ.

Nu s-a constatat că nu ar fi descendenţii direcţi şi moştenitori de drept ai bunicii lor ... (..), care era proprietar de drept al terenului la data naţionalizării/colectivizării acestuia.

Mai mult s-a stabilit, fără echivoc, că bunica lor într-adevăr ar fi avut calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire pentru suprafaţa de 2,25 ha, dacă ar fi fost în viaţă la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Din cuprinsul actelor de stare civilă rezultă şi calitatea lor de unici descendenţi în viaţă la momentul formulării cererii.

Au arătat şi dovedit că, la momentul formulării cererii de reconstituire în baza Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991, toţi autorii anteriori erau deja decedaţi, atât mama lor, ... (deces în 1989), cât şi tatăl lor, ... (decedat în 1993).

De asemenea proprietarul deposedat de stat, bunica lor, ... era decedată din anul 1977 iar bunicul lor, ..., a decedat în anul 1989, cu câteva luni înaintea mamei lor.

Drept urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 antecesorii lor, care ar fi fost persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, erau decedaţi.

În consecinţă au devenit persoane îndreptăţite la reconstituire în virtutea legii, ca descendenţi direcţi.

După emiterea titlului de proprietate din 1993 şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997 a decedat şi tatăl lor, ....

Drept urmare, cererea formulată sub nr. 949/1998 au depus-o la comisie atât în calitate de moştenitori- descendenţi direcţi ai persoanei îndreptăţite cât şi în nume propriu ca persoane deja recunoscute ca fiind îndreptăţite prin emiterea Titlului de proprietate din 1993.

Chiar dacă au menţionat în cuprinsul cererii că formulează cererea în calitate de fii ai tatălui lor ... şi ai mamei ..., era şi este evident că cererea a fost formulată în calitate de moştenitori, ca urmare a aplicării mecanismului retransmiterii succesiunii, faţă de decesul tatălui lor, intervenit în anul 1993, precum şi ca reprezentare succesorală a mamei lor, predecedată la data intrării în vigoare a legilor fondului funciar.

Tatăl lor avea la rândul lui calitatea de moştenitor ca soţ supravieţuitor, tot în aplicarea mecanismului retransmiterii moştenirii de pe urma mamei lor, ..., moştenitor al proprietarului deposedat ....

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate pe parcursul acesteia.

În probațiune, contestatorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza evaluatorie.

Contestaţia este scutită de la plata taxei de timbru judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Aceasta a susţinut în esenţă că, nu s-a putut stabili calitatea de persoană îndreptăţită a solicitanţilor întrucât aceştia nu au formulat cerere de despăgubire de pe urma autoarei ....

A mai arătat că nu s-a putut stabili calitatea de persoană îndreptăţită a domnului ... întrucât la momentul formulării cererii acesta era decedat de aproximativ 5 ani.

Intimata a mai susţinut că nu s-a putut stabili dacă este liber sau ocupat din punct de vedere juridic terenul.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate pe parcursul acesteia.

Intimata nu a formulat cereri în probațiune.

În probațiune, instanța a încuviințat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiza evaluatorie.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:

Prin Decizia de invalidare nr. 48407/20.04.2022 (f.82-83 Vol.

I), Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a decis invalidarea măsurii de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei judeţene Mureş nr. 131/L/21.03.2001 cu privire la poziţia nr. 281 din Anexa nr. 39 a Comisiei locale Târgu Mureş.

Pentru a decide în acest fel, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a reţinut în esenţă că: 1) nu s-a putut stabili calitatea de persoană îndreptăţită a solicitanţilor ... și ... întrucât aceştia nu au formulat cerere de acordare despăgubiri de pe urma autorului ..., având în vedere că cererea de reconstituire nr. 269/22.01.1998 în baza căreia s-a constituit dosarul de despăgubire este de pe urma autorilor ... și ..., iar pe de altă parte aceştia nu au formulat o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenele prevăzute de legislaţia funciară; 2) nu s-a putut stabili calitatea de persoană îndreptăţită a domnului ..., întrucât la momentul formulării cererii – 22.01.1998 – acesta era decedat de aproximativ 5 ani.

Împotriva acestei decizii de invalidare, în termenul legal prevăzut de lege s-a formulat prezenta contestaţie pentru motivele redate supra.

Examinând dosarul administrativ nr. 31544/FFCC, Tribunalul reține că prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 949/31.03.1998 (f.133-140 Vol.

I), în aparenţă, antecesorul contestatorilor a solicitat în nume propriu reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferenţă de suprafaţă de 0,81 ha.

Cu toate că antecesorul contestatorilor decedase la data de 05.05.1993 (f.29 Vol.

I), iar cererea de reconstituire a fost formulată la data de 31.03.1998, se poate lesne observa din partea finală a acesteia că, în realitate aceasta a fost formulată chiar de către contestatori și nu de către defunct.

Spunem aceasta față de faptul că, cererea este semnată chiar de cei doi contestatori (f.140 Vol.

I), care au și anexat două declaraţii pe propria răspundere (f.135-136 Vol.

I) privind situaţia reconstituirilor anterioare, în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de invalidare evocat în cuprinsul deciziei de invalidare, acesta este neîntemeiat, cererea de reconstituire nefiind analizată în ansamblul acesteia prin raportare la actele dosarului administrativ.

În ceea ce priveşte primul motiv care a stat la baza emiterii deciziei de invalidare contestate, Tribunalul reține că este neîntemeiat pentru motivele care succed.

Prin Hotărârea Comisiei judeţene Mureş nr. 131/L/21.03.2001 (f.191-198 Vol.

I), s-a decis validarea poziţiei nr. 281 din Anexa nr. 39 a Comisiei locale Târgu Mureş.

La poziţia nr. 281 (f.197 Vol.

I), se află menţionaţi contestatorii în calitate de succesori ai defunctei ....

Din arborele succesoral existent la dosarul administrativ (f.176 Vol.

I) reiese că doamna ... ar fi bunica contestatorilor, aspect care este confirmat de actele de stare civilă și certificatele de moştenitor anexate.

Astfel, potrivit Certificatului de moştenitor nr. 406/1978 (f.26 Vol. I), defuncta ... a fost moştenită de ... în calitate de soţ supravieţuitor și de ... în calitate de fiică.

În continuare, conform Certificatului de moştenitor nr. 109/1990 (f.27 Vol. I), ... și ... au fost moşteniţi de ... (tatăl contestatorilor) și de contestatori.

După decesul domnului ..., acesta a fost moştenit de contestatori astfel cum rezultă din Certificatul de moştenitor nr. 820/1993 (f.28 Vol. I) și din Certificatul de moştenitor suplimentar nr. 31/2009 (f.29 Vol. I).

Rezultă din actele succesorale întocmite că prin transmiterile succesorale succesive intervenite, drepturile defunctei ... au revenit contestatorilor.

Prin urmare, este irelevant că în cererea de reconstituire se menţionează că cererea este formulată în calitate de moştenitori ai defuncţilor ... și ..., cât timp se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil care a aparţinut defunctei ..., ale cărei drepturi în cele din urmă au ajuns pe cale succesorală în patrimoniul defuncţilor ... și ..., apoi în patrimoniul defunctului ... și în cele din urmă în patrimoniul contestatorilor.

De altfel, Titlul de proprietate nr. 133291/24.02.1993 (f.137-138 Vol.

I) a fost emis pe numele contestatorilor și a tatălui acestora în calitate de moştenitori ai defunctei ....

Față de actele dosarului administrativ, Tribunalul reține că nu există dubii cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite a contestatorilor.

În ceea ce dovada dreptului de proprietate, din adresa nr. 3535/12.03.1998 (f.139 Vol.

I), din copia registrului agricol (f.199 Vol.

I) și din Titlul de proprietate nr. 133291/24.02.1993 (f.137-138 Vol.

I), reiese într-adevăr că a rămas nerestituită o diferenţă de 0,81 ha. care se afla anterior cooperativizării în patrimoniul antecesorului originar al contestatorilor.

Chiar dacă în declaraţia de adeziune din anul 1962 (f.110 Vol.

I) este menţionată suprafaţa de 2 ha., din registrul agricol reiese că antecesorul contestatorilor deţinea în proprietate suprafaţa totală arabilă de 2,28 ha în anul 1961.

Or, potrivit art. 9 alin. (1) teza a II-a din HG nr. 890/2005, suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declaraţii ale martorilor.

De asemenea, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Reţinem că față de înscrisurile existente, s-a făcut dovada dreptului de proprietate la data cooperativizării, pentru suprafaţa solicitată spre despăgubire.

În privinţa nelămuririi situaţiei juridice a imobilului, aspect care nu a fost reţinut în cuprinsul deciziei de invalidare, dar care a fost invocat prin întâmpinare, reţinem că potrivit adresei înregistrată sub nr. 40587/20.07.2011 (f.91 Vol.

I), diferenţa de teren neatribuită în proprietate și care face obiectul dosarului de despăgubiri, a fost retrocedată în proprietatea altor persoane fizice îndreptăţite ca urmare a aplicării procentului de reducere pe care comisia de fond funciar a fost obligat să îl aplice.

În concluzie, Tribunalul constată că s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite a contestatorilor, dovada dreptului de proprietate, precum și situaţia juridică a imobilului propus spre despăgubiri.

Ca atare, decizia de invalidare urmează să fie anulată.

În continuare, se ridică problema stabilirii despăgubirilor ce se cuvin contestatorilor.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză (f.53-59 Vol. II), terenul a fost evaluat la suma de 2.332.800,00 lei conform Grilei notariale aferente anului 2022.

Cu privire la această evaluare, intimata a susţinut că expertul nu a ţinut cont de categoria de folosinţă a terenului (arabil) la momentul preluării (f.82 Vol.

II).

În concret, intimata susţine că expertul nu a aplicat corecţia prevăzută de Grilele notariale în cazul în care terenul are altă categorie de folosinţă decât Curţi construcţii.

Referitor la acest aspect, Tribunalul constată că într-adevăr expertul nu a aplicat corecţia prevăzută de Grilele notariale astfel cum aceasta este redată mai jos.

Mai mult, cu toate că atât intimata cât și expertul s-au raportat la Grila notarială din anul 2022, grila notarială corectă este cea din anul 2021 față de prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 (Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.).

Cum decizia de invalidare a fost emisă în anul 2022, evaluarea se raportează la nivelul anului 2021.

Acesta fiind un aspect de ordine publică ce ţine de mecanismul de finalizare a procesului de restituire, Tribunalul va avea în vedere această grilă.

Aplicând corecţia prevăzută, rezultă că valoarea terenului este de 1.749.600,00 lei (250,00 lei x 75% = 187,5 lei x 8100 mp. = 1.518.750,00 lei).

Pentru toate considerentele expuse, Tribunalul va admite în parte contestaţia formulată, va anula Decizia de invalidare nr. 48407/20.04.2022 și va dispune obligarea intimatei la emiterea unei decizii de validare a măsurii de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei judeţene Mureş nr. 131/L/21.03.2001 cu privire la poziţia nr. 281 din Anexa nr. 39 a Comisiei locale Târgu Mureş în sensul stabilirii unui număr de 1.518.750,00 puncte de despăgubiri în favoarea contestatorilor în cotă de 1/2 fiecare.

Conform art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Văzând aceste dispoziții legale şi ținând cont de faptul că a fost achitată suma de 2.000,00 de lei cu titlu de onorariu avocaţial (f.85 Vol.

II) și suma de 3.520,00 lei (f.50 Vol.

II; f.87 Vol.

II) instanța urmează să oblige intimata şi la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatorii ... (CNP .... domiciliat în ..., str. .., nr. .. ap. ..

Județul Mureş și ... (CNP..), domiciliat în .. str. ... nr. ...Județul ... ambii cu domiciliul procesual ales în ... .. .. nr. .., ap. ..., Județul Mureş la Cabinetul de avocatură ... în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca, nr. 202, Sector 1 și pe cale de consecinţă:

Anulează Decizia de invalidare nr. 48407/20.04.2022 și dispune obligarea intimatei la emiterea unei decizii de validare a măsurii de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei judeţene Mureş nr. 131/L/21.03.2001 cu privire la poziţia nr. 281 din Anexa nr. 39 a Comisiei locale Târgu Mureş în sensul stabilirii unui număr de 1.518.750,00 puncte de despăgubiri în favoarea contestatorilor în cotă de 1/2 fiecare.

Obligă intimata să plătească contestatorilor suma de 5.520,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Mureş, sub sancţiunea nulităţii acesteia în caz de neconformare.

Pronunţată la Tribunalul Mureş, astăzi 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE

....

GREFIER

....

Red/Thred. ....

25.10.2023 2 ex.