Decizie nr. 87 din 28.02.2023

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2023:004.000087

Dosar nr. ...

Decizia civilă nr. 87/2023

Ședința publică din data de: 28 februarie 2023

Completul compus din:

PREȘEDINTE: ...

Judecător: ...

Grefier: ...

Pe rol judecarea apelurilor declarate de către reclamantul ... cu CNP ..., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial ... cu sediul în ... strada .. nr... apartament .. județul Mureș și pârâta SC ...

SRL cu sediul în ... strada ...nr. .. apartament .. județul ..

CUI.., număr înregistrare .... formulate împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 9 februarie 2023, când s-a dispus amânarea pronunțării ei pentru data de azi februarie 2023, iar mai apoi pentru data de azi 28 februarie 2023.

INSTANȚA,

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin Sentința civilă nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara au fost respinse excepțiile invocate de către pârâta SC ...

SRL, ca neîntemeiate, a fost admisă în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta SC ...

SRL, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 85.000,00 lei, cu titlu de daune morale, și suma de 8.693,00 lei, reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie în intervalul septembrie 2017 – ianuarie 2020.

S-a respins în rest, cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000,00 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Sighișoara a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, sub nr. ..., reclamantul ... a solicitat obligarea pârâtei Societatea ...

S.R.L., în calitate de angajator, la plata cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciile suferite de reclamant prin accidentul de muncă din 14.02.2017, astfel: suma de 300.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite ca urmare a accidentului de muncă din data de 14.02.2017; o rentă lunară (despăgubire periodică) reprezentând pierderea veniturilor realizate din muncă, de la data pensionării sale pentru invaliditate, 18.08.2017, până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă de la data scadenței, până la plata efectivă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat următoarele dispoziții legale: art. 39, alin. (1), art. 40, alin. (2), art. 175, alin. (1), art. 177, alin. (1), art. 178, art. 179 din Codul muncii.

Reclamantul a precizat că temeiul legal al angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului îl constituie dispozițiile art. 253 din Codul muncii.

Analiza cererii reclamantului s-a efectuat prin raportare la dispozițiile legale invocate, reclamantul invocând culpa angajatorului său. Această culpă a fost exclusă de către instanță prin hotărâre definitivă.

În prezenta acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral rezultat în urma accidentului a cărui victimă a fost, în temeiul răspunderii pârâtei pentru lucrurile aflate sub paza sa juridică.

Astfel, prima instanţa a apreciat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, de asemenea, a fost respinsă, întrucât, în cauză, reclamantul a justificat atât calitatea de reclamant, cât și de pârâtă, aceasta din urmă fiind chemată să răspundă pentru prejudiciul cauzat de lucrurile aflate sub paza sa juridică.

De necontestat în prezenta cauză este situația de fapt descrisă de către reclamant, mai exact, reclamantul ... a fost salariatul pârâtei SC ...

S.R.L. în calitate de conducător auto pentru transporturi internaționale de mărfuri, iar la societatea pârâtă a lucrat pe mijlocul de transport înmatriculat sub nr. ... compus din cap tractor și remorcă având o capacitate de 22-24 tone.

În echipaj, se afla împreună cu el, pe acest mijloc de transport ...ian-....

În baza ordinului de deplasare nr. 175 din 27.01.2017, a fost trimis în delegație, la Ginsheim Gustavsburg, la sediul social la asociatului persoană juridică ... în vederea executării unor transporturi de mărfuri.

În data de 14.02.2017, când se afla în localitatea CUSTINES din Franța, unde urma să predea mărfuri de la firma ... în vederea transportării acestora în localitatea VITRIMONT, a procedat la umflarea anvelopei după care a urmat explozia anvelopei, reclamantul fiind grav accidentat.

Prin Decizia nr. 326581 din 18.10.2017, a fost pensionat pentru caz de boală (invaliditate) fiind stabilită o pensie de asigurat de 897 lei (f. 10).

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 5414/A1/7 s-a constatat că prezintă diagnosticul „paralizie plex brahial drept posttraumatică, Subluxație cap humeral drept, Osteoporoză humerus” care i-a cauzat deficientă funcțională medie cu incapacitate adaptativă 50%-69% fiind în gradul III de invaliditate (f. 14 - 15).

Potrivit art. 1376 alin. (1) din Codul civil „Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”.

În orice caz, culpa pârâtei a fost exclusă prin Sentința civilă nr. 898/27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. ...

Potrivit art. 1377 din Codul civil „În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu”.

Instanța de fond a reținut că, în acel moment, în care s-a produs accidentul, lucrul care l-a declanșat s-a aflat în paza juridică a proprietarului mijlocului de transport – pârâta ...

S.R.L., șoferul camionului fiind paznicul material al acestuia, acesta nu se folosea de mijlocul de transport în interes propriu, ci în interesul pârâtei.

Sigur că și reclamantul – conducătorul auto avea o putere de direcție, control și supraveghere exercitată asupra lucrului, însă sub autoritatea păzitorului juridic și în interesul acestuia.

Conform art. 1376 din Codul civil, răspunderea care intervine este o răspundere obiectivă, fără culpă, fiind obligația de garanție în sarcina păzitorului juridic cu privire la comportamentul lucrului care are ca suport riscul de activitate, mai concret, rezultă din extinderea activității păzitorului juridic, prin întrebuințarea de lucruri în interesul său.

Potrivit art. 1380 din Codul civil „În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 și 1.379 nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei însăși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră”.

Prin urmare, raportul de cauzalitate este exclus în cazul răspunderii pentru lucruri dacă se face dovada că prejudiciul a fost cauzat, printre altele, exclusiv de fapta victimei însăși.

Astfel cum s-a reținut și în cauza nr. ..., reclamantul avea obligația să aducă imediat la cunoștința angajatorului orice problemă apărută în decursul activității și a cărei rezolvare nu este de competența sa, ceea ce nu s-a întâmplat, însă, astfel cum au reținut și organele de cercetare penală, explozia cauciucului s-a datorat unui caz fortuit, ceea ce înseamnă că fapta exclusivă a victimei este exclusă, nu poate fi considerată cauză exoneratoare de răspundere.

Reclamantul, timp de 6 luni a fost în concediu medical, din 17.02.2018, până în 18.08.2017, când prin Decizia nr. 2430 din 18.08.2017, a fost încadrat în gradul III de invaliditate, conform dispozițiilor art. 68/l/A din Legea nr. 263/2010, cu termen de revizuire la 18.09.2018.

În ce privește suma de 100.000 lei, solicitată cu titlu de daune morale, instanța a avut în vedere criteriul echității statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv îi revine instanței de judecată să stabilească un echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să atenueze suferințele morale cauzate, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.

Instanța de fond a apreciat că reclamantului i-au fost lezate valori importante ale individualității sale ca ființă umană, din punct de vedere psihologic, fizic, moral și social.

La vârsta de 53 de ani, a fost încadrat în invaliditate gr.

III cu handicap, ca urmare a pierderii totale a capacității de muncă.

Pierzându-și capacitatea de muncă, reclamantului i s-a creat un sentiment de insecuritate socială și financiară, mai ales că era susținătorul familiei.

Totodată, suferințele fizice și psihice au avut o gravitate și intensitate importantă, fiind resimțite pe o perioadă îndelungată, a trebuit să urmeze și urmează tratamente medicale de specialitate inconfortabile, inclusiv repetate internări în spitale.

Referitor la diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie în intervalul septembrie 2017 – ianuarie 2020, instanța de fond a constatat că modalitatea de calcul prezentată de reclamant în acțiunea introductivă corespunde realității.

Față de cele ce preced, instanța de fond a admis în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta SC ... SRL.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 85.000,00 lei, cu titlu de daune morale, și suma de 8.693,00 lei, reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie în intervalul septembrie 2017 – ianuarie 2020.

Instanța de fond a constatat că nu s-a motivat petitul nr. 3 al acțiunii, astfel că acesta a fost respins..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul ... solicitând ca prind decizia civilă care să se dispună admiterea apelului, modificarea parțială a sentinței civile nr. 419 din 17 martie 2022, din dosarul nr. ... a Judecătoriei Sighișoara, cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale solicitate prin acțiunea civilă promovată la 26.01.2020 de la 85.000 lei, acordată de instanță, la suma de 100.000 lei, stabilirea unei rente lunare (despăgubire periodică), începând cu luna februarie 2020, până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă de la data scadenței, până la plata efectivă calculată ca o diferență dintre un venit mediu pe economia națională și pensia de boală pe care o încasez, cu dobânzi legale aferente, obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumelor acordate cu titlu de daune morale și daune materiale, de la data promovării acțiunii civile, 26.01.2020 până la plata lor efectivă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la motivele învederate apelantul a susținut că prin sentința civilă nr. 419 din 17 martie 2022, din dosarul nr. 1482 /320/2020, Judecătoria Sighișoara a admis în parte acțiunea civilă pe care a promovat-o la 26.01.2020, obligând S.C. ...

S.R.L., să îi plătească suma de 85.000,00 lei, cu titlu de daune morale, și suma de 8.693,00 lei, reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie în intervalul septembrie 201 7 — ianuarie 2020, respingând în rest cererile formulate.

În motivarea sentinței s-a reținut că, în calitatea sa de paznic juridic al „lucrului", conform dispozițiilor art. 1376, art. 1377 Codul civil, pârâta S.C. ...

S.R.L., răspunde pentru prejudiciile care i-au fost cauzate prin explozia cauciucului, datorită căreia a rămas cu infirmitate, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, conform dispozițiilor art. 68/I/A din Legea nr. 263/2010.După cum au reținut și organele de cercetare penală, explozia cauciucului s-a datorat unui caz]ôrtuit, această împrejurare nefiind de natură a înlătura răspunderea civilă a paznicului juridic.

Cu privire această sentință civilă, apreciază faptul că instanța a reținut în mod corect starea de fapt și a argumentat temeinic întrunirea condițiilor răspunderii civile a paznicului juridic al lucrului pentru prejudiciile cauzate de acesta, dar consideră că, în parte, hotărârea este nelegală și netemeinică, sens în care formulează următoarele critici:

Individualizarea cuantumului daunelor morale s-a făcut numai la suma de 85.000 lei, deși a cerut 100.000 lei, cu toate că s-a reținut, în motivare, faptul că, urmare a acestui accident de muncă i-a pierdut total capacitatea de muncă, ceea ce i-a creat „(...)un sentiment de insecuritate socială financiară, mai ales că sunt și susținătorul familiei '

În absența unor criterii legale pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța s-a raportat la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și de Justiție a României urmărind să asigure un „(...)echilibru între prejudiciul moral suferii și despăgubirile acordate, în măsura să egaleze suferințele morale cauzate dacă a se ajunge încă la situația îmbogățirii fără just temei".

Instanța a reținut că în sfera daunelor morale sunt incluse lezarea valorilor importante ale individualității ființei umane, din punct de vedere psihologic. fizic. moral și social și faptul că la numai 53 de ani i-a pierdut total capacitatea de muncă.

Daunele morale reprezintă o valoare compensatorie pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite, care trebuie să acorde satisfacție victimei. Aceste prejudicii nu se dovedesc, ci se evaluează de către instanță, în raport de circumstanțele cauzei.

Cu această motivare, acordând daune morale de numai 85 000 lei (echivalentul sumei de 17.000 euro) instanța nu a avut în vedere toate leziunile fizice și psihice suferite și toate consecințele acestora asupra stării sale de sănătate, respectiv asupra capacității sale de muncă, conform tuturor actelor medicale depuse la dosar, în special Raportul medico-legal întocmit la Institutul de medicină legală din Târgu-Mureș, act care nu a fost menționat în motivare.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere schimbarea radicală a condițiilor sale de viață după accident, durerile permanente pe care le are în fiecare moment, imposibilitatea de a mai putea scrie, de a se putea îngriii singur, de a continua activitatea profesională.

În condițiile în care nu pot folosi brațul drept. prejudiciul estetic suferit. brațul atârnând inert lângă corp.

Astfel, după cum a arătat în acțiune, subsemnatul reclamant ... a fost salariatul pârâtei S.C. ...

S.R.L.

În calitate de conducător auto pentru transporturi internaționale de mărfuri.

La societatea pârâtă a lucrat pe mijlocul de transport înmatriculat sub nr.

B252-ROK compus din capul tractor și remorca având o capacitate de 22-24 tone,

Accidentul a avut loc la data de 14.02.2017, în jurul orelor 10,00, când se afla în localitatea CUSTINES din Franța, unde urma să preiau mărfuri de la firma ... în vederea transportării acestora în localitatea VITRIMONT.

A procedat la umflarea anvelopei, iar când presiunea a atins 8 bari, a decuplat furtunul de umflare din valvă și în acel moment roata a explodat.

Datorită exploziei anvelopei, a fost aruncat înapoi, a căzut pe umăr, l-a lovit puternic la cap, rămânând câteva momente inconștient.

A fost anunțat Serviciul medical de urgență și a fost dus la Spitalul din Nancy, unde i s-au făcut investigațiile necesare, fiind stabilizat, S-a reflectat internarea sa deoarece nu avea posibilitatea de a plăti spitalizarea, neavând poliță de asigurare.

Deși era foarte grav rănit, a fost nevoit să se reîntoarcă în țară, stând așezat întins în cabina camionului, în condiții precare.

Ajungând acasă, la 17.02 2017, apelantul s-a prezentat la Serviciu U.P.U.

SMURD din Tg.-Mureș unde a fost examinat prezentând o durere cervicală puternică și deficit frust motor și. senzitiv la nivelul membrului superior drept.

Apelantului i s-au făcut investigații clinice și paraclinice, C.T. și R.M..N, iar apoi a fost internat de urgență cu diagnosticul „Traumatism prin explozie de cauciuc veche de 4 zile,

Traumatism cranio-cerebral, Fractură apofiză transversă C7 amielică, leziune plex branhial

Timp de 6 luni a fost în concediu medical, din 17.02.2018, până în 18.08.2017, când prin Decizia nr. 2430 din 18.08.2017, a fost încadrat în gradul III de invaliditate, conform dispozițiilor art. 68/l/A din Legea nr. 263/2010, cu termen de revizuire la 18 09.2018.

Prin Decizia nr. 326581 din 18.10.2017, a fost pensionat pentru caz de boală (invaliditate) fiind stabilită o pensie de asigurat de 897 lei.

În aceste împrejurări a fost pensionat la 53 de ani, deși a fi avut dreptul să lucrează până la 65 de ani.

Deși a avut o vechime în muncă de 32 de ani și 6 luni, a devenit inapt de a mai putea lucra ca șofer.

Venitul său lunar a scăzut de la suma de 1.250 lei, la numai 897 lei în calitate de șofer profesionist, venitul mediu lunar este în domeniul transportului de mărfuri internațional este de 2.000 euro.

Timp de 6 luni a primit numai indemnizație de concediu de boală, familia sa fiind în pericol de a nu avea resurse de întreținere.

Documentul esențial care atestă consecințele grave ale accidentului este Raportul de expertiză medico legală nr. 54t4/Al/7 prin care s-a constatat că prezintă diagnosticul „paralizie plex brahial drept postraumatică.

Subluxație cap humeral drept.

Osteoporoză humerus", care i-a cauzat deficiență funcțională medie cu incapacitate adaptativă 50%-69% fiind în gradul III de invaliditate.

Comisia a stabilit că nu mai poate profesa ca șofer pe curse internaționale datorită pierderii capacității sale de muncă.

Instanța a acordat cu titlu de despăgubiri civile suma de 8.693 lei, reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie în intervalul septembrie 2017 — ianuarie 2020, respingând cererea de stabilire în continuare de despăgubiri periodice, până la schimbarea condițiilor, fără a avea nici o motivare.

Din actele medicale depuse la dosar a rezultat clar că leziunile suferite sunt ireversibile, nu există vindecare, ceea ce înseamnă că va prezenta această invaliditate toată viața, până la deces, dar, cu toate acestea, nu i s-au acordat despăgubiri periodice și după luna ianuarie 2020.

Cu privire la acest aspect, hotărârea pronunțat este nelegală și netemeinică.

În susținerea acestor pretenții apelantul a invocat următoarele dispoziții ale Codului civil, respectiv 1385, 1386 şi 1387.

În lumina acestor dispoziții legale, având în vedere starea precară a sănătății sale după accidentul suferit, imposibilitatea de a mai duce o viață decentă, de a mai lucra în profesia sa, ca șofer profesionist, solicită ca la stabilirea despăgubirilor periodice să se aibă în vedere nivelul venitului mediu care, potrivit datelor oficiale în anul 2020, a fost de 3.176 lei (la un venit brut de 5 429 lei); -în anul 2021, a fost de 3.517 lei (la un venit brut de 5732 lei); -în anul 2022, este de 3.565 lei (la un venit brut de 6.095 lei).

După cum a arătat, la momentul accidentului, reclamantul avea o vechime în profesie de 32 de ani și 6 luni, dar din cauza accidentului, a devenit inapt de a mai putea lucra ca șofer, fiind pensionat de boală.

Consideră că în raport de veniturile realizate, dar și de schimbarea substanțială a condițiilor de viață, instanța va putea lua ca reper venitul mediu pe economia națională, fiind bine cunoscut faptul că un șofer cu experiența și vechimea sa ar pute a obține cel puțin un asemenea venit.

Cu privire la cuantumul pensiei de boală pe care o încasează, arată că în anul 2020, a fost de 897 lei, în anul 2021, a fost de 1.293 lei iar În anul 2022, este de 1.422 lei.

Având aceste repere, venitul pe care l-ar fi putut obține dacă era sănătos, și pensia de boală pe care efectiv o încasează, se poate stabili cuantumul despăgubirilor periodice pe care le pretinde, până la acest moment, octombrie 2020, dar și în continuare, până la completa sa vindecare sau schimbarea condițiilor.

Arată faptul că în actuala reglementare, aplicabilă faptelor ilicite săvârșite după data de 1 octombrie 201 1, victima prejudiciului poate obține acordarea unor despăgubiri periodice, conform art. 1387 alin. (l ), inclusiv în ipoteza în care victima nu avea o calificare profesională (art. 1388 alin. (3) C. civ.).

Aceasta înseamnă că trebuie să se aibă în vedere venitul pe care l-ar fi putut obține în raport de pregătirea sa profesională, vechimea în muncă, etc.

Accidentul pe care l-a suferit i-a provocat schimbări semnificative fiind înainte de accident o persoană activă, care avea un loc de muncă, dar în prezent este invalid, are o rezistență scăzută la efort și o stare psihică manifestată prin episoade periodice de depresie.

După cum s-a subliniat în doctrină, pentru evaluarea prejudiciului în cazul vătămării sănătății sau a integrității corporale, trebuie să se țină seama de: a) cheltuielile efectuate de victimă pentru asistența și tratamentul medical acordat și de care va avea nevoie în continuare, dacă starea sănătății o impune;

b) cheltuielile (viitoare) impuse de creșterea nevoilor de viață determinate de invaliditatea sau starea de sănătate deteriorată ca urmare a faptei ilicite prejudiciabile: c) echivalentul câștigului din muncă de care cel vătămat este lipsit sau pe care este împiedicat să-l obțină ca urmare a diminuării sau pierderii capacității sale de muncă.

În temeiul disp.art.478 alin. (5) C. pr. civ., solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumelor acordate cu titlu de daune morale și daune materiale, de la data promovării acțiunii civile, 26.01.2020, până la plata lor efectivă. întârziere.

Potrivit art. 1 531 alin. (l) și (2) din- Codul civil:„(l) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării .(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.

La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

De asemenea, art. 1.535 alin. (l) din Codul civil prevede că: „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic."

În probațiune a depus înscrisuri și un calcul estimativ al despăgubirilor civile periodice solicitate, delegația avocațială, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor.

De asemenea, împotriva acestei sentințe a declarat apel și pârâta SC ...

SRL prin care a solicitat în temeiul art. 480 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, admiterea prezentului apel așa cum a fost formulat și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată a reclamantului, pentru următoarele motive:

În fapt: Prin Sentința civilă nr. 73/20.01.2022 Judecătoria Sighișoara, dând o interpretare complet eronată întregului probatoriu administrat în cauză și făcând abstracție de autoritatea de lucru judecat de care se bucură starea de fapt supusă atentei sale, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ... - cerere întemeiată pe prevederile art. 1376 și 1377 Cod civil — în contradictoriu cu pârâta ...

S.R.L. — fostul său angajator, obligând societatea pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumelor de: v' 85.000 lei cu titlu de daune morale; 8.693 lei reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie al reclamantului în intervalul septembrie 2017 — ianuarie 2020 și v/ 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Pentru edificarea instanței, în cele ce urmează vor expune pe scurt starea de fapt care a precedat accidentul de muncă suferit de către intimatul-reclamant din prezenta cauză în data de 14.02.2017 în Franța, stare de fapt care se bucură de autoritate de lucru judecat, aspect învederat și instanței de fond chiar prin întâmpinarea depusă la dosarul prezentei cauze.

Așadar, printr-o altă acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. .... pe rolul Tribunalului Mureș (acvirat de către instanța de fond și la dosarul prezentei cauze), reclamantul ..., a solicitat, în temeiul art. 253 Codul Muncii (invocând răspunderea patrimonială a angajatorului, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale), obligarea ...

S.R.L., în calitate de angajator, la plata, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciile suferite de acesta ca urmare a accidentului de muncă din 14.02.2017, a sumei de 300.000 lei — despăgubiri pentru prejudicii nepatrimoniale și a unei rente lunare (despăgubire periodică) reprezentând pierderea veniturilor realizate din muncă, de la data de 18.08.2017, data pensionării domniei sale pentru invaliditate, până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă până la plata efectivă.

Pentru soluționarea susamintitei cereri de chemare în judecată, Tribunalul Mureș ca instanță de fond a administrat un probatoriu complex și complet, (incluzând Investigațiile efectuate de către organele de cercetare penală, de către angajator și de către l.

T.M. cu privire la accidentul de muncă suferit de către reclamant precum și audierea a 3 martori propuși de către reclamant stabilind pe baza acestui probatoriu atât starea de fapt care a precedat accidentul de muncă, cât și cauzele hotărâtoare care au determinat producerea evenimentului

Prin Sentința civilă nr. 898/27.06.2019 (definitivă - menținută prin Decizia nr. 598/A/21.11.2019 a Curții de Apel Târgu Mureș), Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantului împotriva subscrisei-pârâte, atât instanța de fond cât și cea de apel costatând, ca urmare a probatoriului complex și complet administrat în cauză, că responsabilitatea pentru producerea accidentului de muncă îi revine reclamantului, acesta nerespectându-și obligațiile din fișa postului (cap. 3 pct. 3.27 și 3.30 - deoarece nu a adus la cunoștința subscrisei-pârâte, în calitate de angajator, presupusele probleme tehnice ivite în cadrul activității pe care o desfășura) și încălcând Instrucțiunile proprii — șofer de autocamion/mașină de mare tonaj ale subscrisei pârâte (art. 36 - cu privire la interdicția de a efectua, direct sau prin intermediar, vreun confrol tehnic sau repararea vehiculului în timpul încărcării sau descărcării acestuia).

Prin Decizia nr. 598/A/21.11.2019 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul declarata de ... în același dosar, reținând în motivarea hotărârii următoarele :

"Starea de fapt stabilită de prima instanță a avut ca fundament un probatoriu complet.

Nemulțumirea apelantului privitoare la înlăturarea declarațiilor martorului ... ... nu este susținută de argumente temeinice.

Curtea constată că prima instanță a avut în vedere în primul rând împrejurarea că reclamantul și fiul acestuia și-au schimbat declarațiile inițiale și în al doilea rând a constatat că aceste declarații modificate nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Prin chiar acțiunea dedusă judecății reclamantul a arătat că a luat hotărârea umflării anvelopei.

Decizia care s-a dovedit a cauza accidentului produs nu numai că a aparținut doar angajatului, dar este în totală contradicție cu obligațiile asumate prin fișa postului și instrucțiunile proprii.

Așa cum arată și cum se desprinde din susținerile reclamantului decizia de a umfla anvelopa i-a aparținut deși acesta putea trebuia să cunoască împrejurarea că o astfel de manevră este interzisă expres de angajator le durata procesului de încărcare a remorcii."

Fapta reclamantului, angajat ca șofer de autocamioane/mașini de mare tonaj în cadrul ...

S.R.L., a constat așadar în umflarea roții dreapta centru a remorcii GG TK 347 în timp ce aceasta era încărcată (în curtea unui client din Franța), fără a aduce în prealabil la cunoștința angajatorului său problema pe care a constatat-o și fără ași anunța intenția de a umfla anvelopa respectivă în timpul încărcării remorcii, acordul angajatorului ...

S.R.L. lipsind cu desăvârșire, angajatul - reclamant în prezenta cauză, încălcând astfel grav și fără putere de tăgadă, atât atribuțiile domniei sale însușite prin fișa postului cât Și instrucțiunile exprese ale angajatorului său (al cărui dispecerat se afla în Sighișoara, jud.

Mureș, România) deci la mii de kilometri distanță!

Toate aceste împrejurări sunt probate deja în dosarul nr. ..., Tribunalul Mureș cuprinzându-le în motivarea Sentinței civile nr. 898/27.06.2019 — definitivă.

Așadar, starea de fapt reținută de către instanțele de judecată în litigiul de muncă soluționat definitiv și irevocabil, dintre reclamantul și pârâta din prezenta cauză este următoarea: în timp ce remorca se afla în rampă pentru a fi încărcată (și ca să existe o imagine de ansamblu cu privire la operațiunile de încărcare, precizează că, în conformitate cu CMR-ul anexat întâmpinării la dosarul de fond, se încărcau baloți de hârtie având o greutate mai mare de o tonă fiecare, ceea ce presupune efectuarea încărcării cu un utilaj care introducea și așeza baloții în remorcă, fiind vorba de 19 baloți cu o greutate totală de 24 de tone), constatând, din spusele domniei sale, că anvelopa s-a dezumflat, a luat singur hotărârea de a o umfla în timpul încărcării (anormalitatea acțiunii reclamantului fiind mai mult decât evidentă, Tribunalul Mureș reținând conduita necorespunzătoare a acestuia la pag. 15 alin. 3 din Sentința civilă nr. 898/27.06.2019, sens în care înțelege să invoce din nou prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă), încălcându-și astfel, cu bună știință, atât atribuțiile de serviciu cât și instrucțiunile scrise exprese ale angajatorului.

Față de cele prezentate mai sus, spre surprinderea lor, Judecătoria Sighișoara ca instanță de fond în prezenta cauză ”reține și constată” prin hotărârea apelată că ”de necontestat în prezenta cauză este situația de fapt descrisă de către reclamant” (si nu cea reținută de către instanța de rond în litigiul de muncă).

Intimatul-reclamant care a încercat, din nou, prin chiar acțiunea introductivă din prezenta cauză - pag. 2 pct. 2 - să acrediteze o altă stare de fapt - necorespunzătoare realității - și anume că a constatat abia după încărcarea mărfurilor că roata remorcii era dezumflată și că ''în aceste împrejurări” ar fi procedat la umflarea anvelopei.

În motivarea hotărârii apelate în prezenta cauză - pag. 5 alin. 8, Judecătoria Sighișoara reține că în situația dată nu ar fi vorba despre fapta exclusivă a victimei motivând după cum urmează: ”Astfel cum s-a reținut și în cauza nr. ..., reclamantul avea obligația să aducă imediat la cunoștința angajatorului orice problemă apărută în decursul activității „si a cărei rezolvare nu este de competența sa, ceea ce nu s-a întâmplat, însă, astfel cum au reținut și organele de cercetare penală, explozia cauciucului s-a datorat unui caz fortuit, ceea ce înseamnă că fapta exclusivă a victimei este exclusă, nu poate fi considerată exoneratoare de răspundere.

Ignorând autoritatea de lucru judecat cu privire la starea de fapt stabilită definitiv și irevocabil în cadrul litigiului de muncă, instanța de fond din prezenta cauză alege să se raporteze strict la omisiunea angajatului de a-și încunoștința angajatorul făcând abstracție de fapta victimei care a constată într-o conduită anormală — umflarea anvelopei în timpul încărcării remorcii, conduită strict interzisă de către angajator.

Așa cum a arătat deja conduita victimei a fost exterioară lucrului - participând direct la cauzarea prejudiciului, anormală nerespectând obligații și încălcând interdicții exprese, fiind singura cauză a producerii accidentului.

Concluziile cercetării accidentului de muncă, atât ale organelor de cercetare penală cât și ale I.T.M.-ului, au avut la bază exclusiv declarațiile intimatului-reclamant și ale fiului acestuia.

La o simplă lecturare a documentelor cuprinse în cele două dosare de cercetare întocmite de către cele două autorități susmenționate nu poți să nu remarci în tot cuprinsul acestora cuvântul ''probabil", concluzionându-se că ”probabil” explozia s-ar fi datorat unui viciu ascuns al anvelopei, fără însă a fi dovedit acest fapt.

Abia în cursul litigiului de muncă s-a constatat că anvelopa a fost umflată în timpul încărcării remorcii deși acest lucru era interzis prin instrucțiuni scrise aduse la cunoștința reclamantului tocmai în cadrul instructajului cu privire la protecția muncii (a se vedea chiar declarația acestuia dată în cursul cercetării efectuate de organele de cercetare penală).

Cercetarea defectuoasă întocmită de către organele abilitate a fost răsturnată prin probe administrate în cadrul litigiului de muncă, starea de fapt reținută și dovedită în acest din urmă dosar fiind cea care ar fi trebuit să stea la baza soluționării prezentului dosar și nu alte susțineri ale reclamantului sau un probatoriu incomplet...

Concluzionând, apreciază nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii ... S.R.L pentru prejudiciile cauzate de lucruri pentru următoarele considerente pe care le-a enumerat și instanței de fond:

Fapta lucrului — în prezenta cauză dedusă judecății este vorba despre explozia unei anvelope a cărei urmare a fost accidentarea reclamantului.

În timp ce remorca se afla la rampă pentru a fi încărcată (în conformitate cu CMR-ul depus în copie la atât la dosarul prezentei cauze cât și la dosarul nr. ..., se încărcau baloți de hârtie având o greutate mai mare de o tonă fiecare, ceea ce presupune efectuarea încărcării cu un utilaj care introducea și așeza baloții în remorcă, fiind vorba de 19 baloți cu o greutate totală de 24 de tone), reclamantul, constatând, din spusele domniei sale, că anvelopa s-a dezumflat, a luat singur hotărârea de a o umfla în timpul încărcării (anormalitatea acțiunii reclamantului fiind mai mult decât evidentă).

Intimata pârâta SC ...

SRL a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care, ținând cont de faptul că și societatea a formulat apel în prezentul dosar, lăsăm la aprecierea instanțe soluționarea apelului formulat de către apelantul-intimat ... împotriva sentinței civile nr. 419/17.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. ... înțelegând să ne menținem cererile în probațiune și întreaga apărare formulată înaintea instanței de fond, reținând atenția Tribunalului Mureș cu privire la câteva aspecte fără de care, în opinia noastră, nu se poate soluționa legal și temeinic prezenta cauză dedusă judecații.

În fapt SC ...

SRL Prin Sentința civilă nr. 73/20.01.2022 (și nu nr. 419/17.03.2022 indicată de către apelantul-intimat ... în cererea de apel na domniei sale) Judecătoria Sighișoara, dând o interpretare complet eronată întregului probatoriu administrat în cauză și făcând abstracție de autoritatea de lucru judecat de care se bucură starea de fapt supusă atenției sale, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ... - cerere întemeiată pe prevederile art. 1376 și 1377 cod civil - în contradictoriu cu pârâta ...

S.R.L. fostul său angajator, obligând societatea pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumelor de: 85.000 lei cu titlu de daune morale; 8.693 lei reprezentând diferența dintre venitul minim net pe economie și venitul din pensie al reclamantului în intervalul septembrie 2017 — ianuarie 2020 și 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Pentru edificarea instanței, în cele ce urmează expune pe scurt starea de fapt care a precedat accidentul de muncă suferit de către intimatul-reclamant din prezenta cauză în data de 14.02.2017 în Franța, stare de fapt care se bucură de autoritate de lucru judecat, aspect învederat și instanței de fond chiar prin întâmpinarea depusă la dosarul prezentei cauze.

Așadar, printr-o altă acțiune ce a avut obiectul dosarului nr. ... pe rolul Tribunalului Mureș (acvirat de către instanța de fond și la dosarul prezentei cauze), reclamantul ..., a solicitat, în temeiul art. 253 Codul Muncii (invocând răspunderea patrimonială a angajatorului, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale), obligarea ...

S.R.L., în calitate de angajator, la plata, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciile suferite de acesta ca urmare a accidentului de muncă din 14.02.2017, a sumei de 300.000 lei — despăgubiri pentru prejudicii nepatrimoniale și a unei rente lunare (despăgubire periodică) reprezentând pierderea veniturilor realizate din muncă, de la data de 18.08.2017, data pensionării domniei sale pentru invaliditate, până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă până la plata efectivă.

Pentru soluționarea sus amintitei cereri de chemare în judecată, Tribunalul Mureș ca instanță de fond a administrat un probatoriu complex și complet, investigațiile efectuate de către organele de cercetare penală de către angajator de către I.T.M. cu privire la accidentul de muncă suferit de reclamant, precum și audierea a trei martori toți propuși de către reclamant stabilind pe baza acestui probatoriu atât starea de fapt care a precedat accidentul de muncă, cât și cauzele hotărâtoare care au determinat producerea evenimentului.

Prin Sentința civilă nr. 898/27.06.2019 (definitivă - menținută prin Decizia nr. 598/A/21.11.2019 a Curții de Apel Târgu Mureș), Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantului împotriva subscrisei-pârâte, atât instanța de fond cât și cea de apel costatând, ca urmare a probatoriului complex și complet administrat în cauză, că responsabilitatea pentru producerea accidentului de muncă îi revine reclamantului, acesta nerespectându-și obligațiile din fișa postului (cap. 3 pct. 3.27 și 3.30 - deoarece nu a adus la cunoștința subscrisei-pârâte, în calitate de angajator, presupusele probleme tehnice ivite în cadrul activității pe care o desfășura) și încălcând Instrucțiunile proprii — șofer de autocamion/mașină de mare tonaj ale subscrisei pârâte (art. 36 - cu privire la interdicția de a efectua, direct sau prin intermediar, vreun control tehnic sau repararea vehiculului în timpul încărcării sau descărcării acestuia).

Tot în dosarul nr. ..., prin Decizia nr. 598W21.11.2019 Curtea de Apel Târgu Mureș respinge apelul d-lui ..., reținând în motivarea hotărârii următoarele : „Starea de fapt stabilită de prima instanță a avut ca fundament un probatoriu complet.

Nemulțumirea apelantului privitoare la înlăturarea declarația martorului .... nu este susținută de argumente temelnice.

Curtea constată că prima Instanță a avut în vedere în primul rând împrejurarea că reclamantul și al acestuia și-au schimbat declarațiile inițiale și în al doilea rând a constatat că aceste declarat" modificate nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.

Prin chiar acțiunea dedusă judecății reclamantul a arătat că "a luat hotărârea" umflării anvelopei..

Decizia care s-a dovedit a fi cauza accidentului produs nu numai că a aparținut doar angajatul dar este în totală contradicție cu obligațiile asumate prin fișa postului șl Instrucțiunile proprii.

Așa cum arăta și cum se desprinde din susținerile reclamantului decizia de a umfla anvelopa l-a aparținut deși acesta putea șl trebuia să cunoască împrejurarea că o astfel de manevră este interzisă expres de angajator pe durata procesului de încărcare a remorcii."

Fapta reclamantului, angajat ca șofer de autocamioane/mașini de mare tonaj în cadrul ...

S.R.L., a constat așadar în umflarea roții dreapta centru a remorcii GG TK 347 în timp ce aceasta era încărcată (în curtea unui client din Franța), pentru a aduce în prealabil la cunoștința angajatorului său problema pe care a constatat-o și fără a-și anunța intenția de a umfla anvelopa respectivă în timpul încărcării remorcii, acordul angajatorului ...

S.R.L. lipsind cu desăvârșire, angajatul - reclamant în prezenta cauză, încălcând astfel grav, și fără putere de tăgadă, atât atribuțiile domniei sale însușite prin fișa postului cât și instrucțiunile exprese ale angajatorului său (al cărui dispecerat se afla în Sighișoara, jud.

Mureș, România) deci la mii de kilometri distanță.

Toate aceste împrejurări sunt probate deja în dosarul nr. ..., Tribunalul Mureș cuprinzându-le în motivarea Sentinței civile nr. 898/27.06.2019 — definitivă.

Așadar, starea de fapt reținută de către instanțele de judecată în litigiul de muncă soluționat definitiv și irevocabil, dintre reclamantul și pârâta din prezenta cauză este următoarea: în timp ce remorca se afla în rampă pentru a fi încărcată (și ca să existe o imagine de ansamblu cu privire la operațiunile de încărcare, precizează că, în conformitate cu CMR-ul anexat întâmpinării la dosarul de fond, se încărcau baloți de hârtie având o greutate mai mare de o tonă fiecare, ceea ce presupune efectuarea încărcării cu un utilaj care introducea și așeza baloții în remorcă, fiind vorba de 19 baloți cu o greutate totală de 24 de tone), reclamantul constatând, din spusele sale, că anvelopa s-a dezumflat, a luat singur hotărârea de a o umfla în timpul încărcării (anormalitatea acțiunii reclamantului fiind mai mult decât evidentă, Tribunalul Mureș menținând conduita necorespunzătoare a acestuia la pag. 15 alin. 3 din Sentința civilă nr. 898/27.06.2019, sens în care înțelegem să invocăm din nou prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă), încălcându-şi astfel, cu bună știință, atât atribuțiile de serviciu cât si instrucțiunile scrise exprese ale angajatorului.

Față de cele prezentate mai sus, spre surprinderea intimatei, Judecătoria Sighișoara ca instanță de fond în prezenta cauză ”reține și constată” prin hotărârea apelată că ”de necontestat în prezenta cauză este situația de fapt descrisă de către reclamant” (şi nu cea reținută de către instanţa de fond în litigiul de muncă), intimat-reclamant care a încercat, din nou, prin chiar acțiunea introductivă din prezenta cauză — pag. 2 pct. 2 - să acrediteze o altă stare de fapt - necorespunzătoare realității - și anume că a constatat abia după încărcarea mărfurilor că roata remorcii era dezumflată și că "în aceste împrejurări” ar fi procedat la umflarea anvelopei.

În motivarea hotărârii apelate în prezenta cauză — pag. 5 alin. 8, Judecătoria Sighișoara reține că în situația dată nu ar fi vorba despre fapta exclusivă a victimei motivând după cum urmează: ”Astfel cum s-a reținut și în cauza nr. ..., reclamantul avea obligația să aducă imediat la cunoștința angajatorului orice problemă apărută în decursul activității și a cărei rezolvare nu este de competența sa, ceea ce nu s-a întâmplat, însă, astfel cum au reținut și organele de cercetare penală, explozia cauciucului s-a datorat unui caz fortuit, ceea ce înseamnă că fapta exclusivă a victimei este exclusă, nu poate fi considerată exoneratoare de răspundere. ”.

Ignorând autoritatea de lucru judecat cu privire la starea de fapt stabilită definitiv și irevocabil în cadrul litigiului de muncă, instanța de fond din prezenta cauză alege să se raporteze strict la omisiunea angajatului de a-și încunoștiința angajatorul făcând abstracție de fapta victimei care a constat într-o conduită anormală — umflarea anvelopei în timpul încărcării remorcii, conduită strict interzisă de către angajator.

Așa cum am arătat deja conduita victimei a fost exterioară lucrului - participând direct la cauzarea prejudiciului, anormală nerespectând obligații și încălcând interdicții exprese, fiind singura cauză a producerii accidentului.

Concluziile cercetării accidentului de munci. atât ale organelor de cercetare penală cât şi ale I.

T.M.-ului. au avut la bază exclusiv declarațiile intimatului reclamant si ale fiului acestuia.

La o simplă lecturare a documentelor cuprinse în cele două dosare de cercetare întocmite de către cele două autorități susmenționate nu poți să nu remarci în tot cuprinsul acestora cuvântul ''probabil", concluzionându-se că ''probabil” explozia s-ar fi datorat unui viciu ascuns al anvelopei, fără însă a fi dovedit acest fapt.

Abia în cursul litigiului de muncă s-a constatat că anvelopa a fost umflată în timpul încărcării remorcii deși acest lucru era interzis prin instrucțiuni scrise aduse la cunoștința reclamantului tocmai în cadrul instructajului cu privire la protecția muncii (a se vedea chiar declarația acestuia dată în cursul cercetării efectuate de organele de cercetare penală).

Cercetarea defectuoasă (din păcate), realizată de către organele abilitate strict pe baza declarațiilor celor 2 șoferi, a fost răsturnată prin probe administrate în cadrul litigiului de muncă, starea de fapt reținută și dovedită în acest din urmă dosar fiind cea care ar fi trebuit să stea la baza soluționării prezentului dosar și nu alte susțineri ale reclamantului...

Concluzionând, a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile contractuale ... S.R.L. pentru prejudiciile cauzate de lucruri pentru următoarele considerente care le-a învederat şi instanţei de fond.

Fapta lucrului - în prezenta cauză dedusă judecății este vorba despre explozia unei anvelope a cărei urmare a fost accidentarea apelantului-intimat.

În timp ce remorca se afla la rampă pentru a fi încărcată (în conformitate cu CMR-ul depus în copie la atât la dosarul prezentei cauze cât și la dosarul nr. ..., se încărcau baloţi de hârtie având o greutate mai mare de o tonă fiecare, ceea ce presupune efectuarea încărcării cu un utilaj care introducea și așeza baloții în remorcă, fiind vorba de 19 baloți cu o greutate totală de 24 de tone), reclamantul, constatând, din spusele sale, că anvelopa s-a dezumflat, a luat singur hotărârea de a o umfla în timpul încărcării (anormalitatea acțiunii reclamantului fiind mai mult decât evidentă), încălcând astfel cu bună știință atât atribuțiile de serviciu cât și instrucțiunile exprese ale angajatorului.

Cu siguranță că anvelopa nu ar fi explodat, dacă nu o umfla în timpul încărcării!

Reclamantul susține, în ciuda celor dovedite în cadrul litigiului de muncă ce a făcut obiectul dosarului nr. ..., că: ”Explozia s-a datorat unei probleme tehnice a anvelopei", însă anvelopa nu a explodat singură ci în timp ce era umflată de către reclamant, în timpul încărcării remorcii, fără ași anunţa angajatorul, deci nu avea acordul acestuia din urmă.

Instrucțiunile scrise ale angajatorului erau de a nu se efectua nici măcar un control tehnic, nicidecum repararea vehiculelor în timpul încărcării sau descărcării.

...

S.R.L. a remarcat faptul că în cadrul litigiului de muncă fapta ilicită a angajatorului, așa cum a fost prezentată inițial de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, consta în permiterea plecării în cursă cu o anvelopă defectă (angajatorul dovedind contrariul), pe când în cadrul susținerii orale a admiterii acțiunii civile ce face obiectul prezentei cauze reclamantul a încercat să acrediteze ideea că ar fi procedat la umflarea anvelopei la solicitarea disponentului (aspect clarificat tot în cadrul litigiului de muncă), ceea ce ne inevitabil la răspunderea contractuală a angajatorului...

În ciuda lipsei de empatie de care ne acuză reclamantul, apreciem totuși că răspunderea unei persoane nu poate fi angajată pe acest criteriu.

La nivel uman înțelegem atât trauma prin care a trecut reclamantul cât și încercările disperate ale domniei sale de a găsi un vinovat care să-l compenseze, inclusiv moral pentru prejudiciul suferit, însă nu ne putem asuma răspunderea pentru fapta pe care a săvârșit-o chiar domnia sa.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu, considerăm că aceasta nu există deoarece prejudiciul nu a fost produs în mod obiectiv si necesar prin fapta lucrului.

Cauciucul nu a explodat singur sau în timp ce rula ci tocmai datorită acţiunii directe a intimatului reclamant asupra lui în timpul încărcării remorcii – acţiune strict interzisă de angajator.

Dacă ar fi fost dezumflat, cauciucul cu siguranță nu ar fi explodat (și nu e nevoie de un expert pentru a determina acest fapt — de ex. un balon care pierde ușor aer, nu se sparge.. .).

Mai degrabă umflarea excesivă a cauciucului în timpul încărcării remorcii a fost cauza care a determinat explozia.

Pentru a face lumină în această chestiune, așa cum a învederat instanței de judecată și în dosarul nr. ..., precizăm că fiecare camion este dotat, din fabricație, cu un compresor de aer, un regulator de presiune și butelii de aer, sistem care menține presiunea constantă în instalația de aer la valori cuprinse între 10 şi 10,5 bari, controlând în acest fel suspensiile și frânele ansamblului de vehicule cap tractor — remorcă.

Valoarea presiunii din această instalație este afișată în bordul capului tractor.

Butelia de aer este dotată cu o supapă la care se poate atașa furtunul de aer pentru umflarea roților.

Din referatul cu propunerea de clasare a lucrării întocmit de Organul de cercetare al poliției judiciare — I.P.J.

Mureș — Poliția Municipiului Sighișoara reiese că persoana vătămată ... a declarat că ”a încercat să umfle roata respectivă când remorca nu era complet încărcată și când presiunea a ajuns la 8 bari (din cei 9 permiși) ... a încercat să demonteze furtunul de la valvă, roata a explodat... ”, fără a mai preciza unde a verificat presiunea din cauciuc.

Așadar, în cabina camionului nu era afișată presiunea de aer din cauciucul remorcii ci presiunea de aer din instalația ansamblului de vehicule cap-tractor remorcă, echipajul apreciind în mod eronat presiunea din cauciuc ca fiind de 8 bari, putând fi mult mai mare decât cea afișată în bordul capului-tractor.

Din experiența sa de șofer (20 de ani — dacă luăm în considerare C.V. -ul reclamantului, doar puţin peste 6 ani — intern - conform procesului-verbal al I.

T.M Mureş și al Comisiei de cercetare a evenimentului a ...., si doar 2 săptămâni pe internațional, apelantul-reclamant ieșind prima dată din tară la volanul unui camion în calitate de angajat al ...

S.R.L. — în ciuda susţinerilor sale -nedovedite), acesta ar fi trebuit să cunoască toate aceste aspecte și să evalueze corect pericolul la care se expune procedând la umflarea roții în modalitatea hotărâtă de domnia sa.

Apelantul-intimat a încercat să acrediteze ideea că operațiunea de umflare a roților ar fi una curentă, fără risc, susținând că ar mai fi procedat la umflarea acesteia și în ziua precedentă, fără a se fi întâmplat nimic.

În condiții obișnuite, probabil ar fi avut dreptate cu privire doar la acest aspect.

Referitor la paza juridică a lucrului, consideră că, la momentul producerii accidentului de muncă, adevăratul paznic juridic al lucrului era chiar apelantul-intimat.

Acționând independent, depășindu-și atribuțiile și ignorând dispozițiile angajatorului, fără a avea acordul acestuia din urmă, reclamantul a devenit paznicul juridic al lucrului, înlăturând prin hotărârile și acţiunile sale puterea de comandă a angajatorului său ca paznic juridic, asumându-și, pe cale de consecință, urmările faptelor sale (a se vedea Noul Cod civil — Editura C.

H.

Beck - Comentariu pe articole — Ediţia 2 — art. 1377 pag. 1536. autor Lacrima Rodica Boilă).

Având în vedere specificul activității desfășurate de societatea ...

SRL, respectiv transporturi internaționale de mărfuri, toată această activitate este coordonată de compartimentul de planificare și dispecerat din Sighişoara — România.

Și pentru a înțelege modul de lucru, subliniază faptul că piesa de rezistență pentru buna desfășurare a acestei activități este șoferul.

Fără informații prompte și corecte primite de la şofer dispeceratul este în situaţia de a nu putea lua măsurile necesare care se impun în sute de evenimente și situaţii diferite în care se regăsesc, la un moment dat angajaţii sau bunurile societăţii, evenimente sau situaţii care seamănă mai mult sau mai puţin una cu alta, multe dintre ele având loc la mii de kilometri distantă de Sighișoara - România.

În acest context, prin prisma prevederilor art. 1380 Cod civil modalitatea în care reclamantul a procedat, faptul că a hotărât singur să umfle roata în timpul încărcării remorcii, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu și alegând să ignore instrucțiunile angajatorului, exonerează de răspundere pârâta, fapta anormală a victimei fiind singura cauză a exploziei anvelopei, producând prejudiciul și întrunind totodată caracteristicile unei adevărate forțe majore pentru angajatorul său: externă lucrului — umflarea anvelopei de către reclamant în timpul încărcării remorcii fără ca angajatorul să aibă vreun control asupra acțiunilor neanunțate ale apelantului-intimat, imprevizibilă angajatorului — în peste 12 ani de activitate este singurul accident de muncă de acest fel, societatea având în toată perioada în care și-a desfășurat activitatea aproape 1000 de angajați și foști angajați și irezistibilă si absolut inevitabilă în condițiile în care intenția angajatului nu i-a fost comunicată, angajatorul nu ar fi putut lua nici o decizie care să împiedice fapta salariatului și urmările acesteia.

Raportate la culpa exclusivă a apelantului-intimat în producerea accidentului de muncă așa cum a fost reținută de către Tribunalul Mureș în dosarul nr. ... apreciem că sumele acordate prin hotărârea apelată nu reflectă deloc acest aspect, instanța de fond neținând cont de starea de fapt anterioară producerii accidentului, stare de fapt stabilită în cadrul judecării litigiului de muncă și nicidecum de către organele de cercetare penală!

Mai mult decât atât, așa cum lesne se poate observa din motivarea cererii de chemare în judecată și a apelului formulat de d-nul ..., acesta revine obsesiv la ”fapta ilicită a angajatorului” (în ciuda celor stabilite de către Tribunalul Mureș în cadrul litigiului de muncă), forțând, în opinia noastră, o inadmisibilă ”rejudecare ” a litigiului de muncă, prin nuanțarea stării de fapt cercetate și judecate deja de către Tribunalul Mureș în dosarul nr. ..., apelantul-intimat susținând în prezenta cauză că ar fi observat problema cauciucului și ar fi procedat la umflarea lui abia după încărcare...

Într-adevăr, apelantul-intimat a fost încadrat în gradul III de invaliditate, ca urmare a acestui accident de muncă, prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2430/ 18.08.2017, grad de invaliditate menținut prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2057/ 18.09.2018, cu termen de revizuire în 15.09.2020, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prevederile art. 69 lit. c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, cu modificările și completările ulterioare în toată această perioadă dl. ... ar putea să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă, așa cum se recomandă, de altfel, chiar prin Raportul de expertiză medico legală efectuat în dosarul nr. ..., atât de invocat de către apelantul-intimat, acesta putând să desfășoare activitatea conducând un autovehicul cu dotări speciale caracteristice gradului de handicap.

De altfel, așa cum am arătat și înaintea instanței de fond în cadrul litigiului de muncă, toate vehiculele pe care le deținem au cutie de viteze automată, însă reclamantul, prin cererea înregistrată la societatea societate cu nr. 703 din august 2017 (depusă deja la dosarul cauzei), ne-a comunicat faptul că nu poate lucra nici măcar 4 ore pe zi.

Sunt false așadar susținerile acestuia potrivit cărora prin Raportul de expertiză medico-legală efectuat în dosarul nr. ... comisia ar fi stabilit că nu mai poate profesa ca șofer pe curse internaționale datorită pierderii întregii sale capacități de muncă.

Simpla verificare a Raportului dovedește cele arătate de societatea.

Nu dovedește nici o îngrijire medicală primită și suportată din surse proprii sau din orice alte surse nici în cadrul litigiului de muncă și nici în prezenta cauză dedusă judecății.

Pentru toate cele de mai sus, a lăsat la aprecierea instanţei soluționarea apelului formulat de către apelantul-intimat ... împotriva sentinței civile nr. 419/17.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. ... înțelegând să ne menținem cererile în probațiune și întreaga apărare formulată înaintea instanței de fond a solicitat, iar în cazul în care Onorata Instanță va schimba în parte hotărârea atacată solicităm respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată a apelantului-intimat ....

În drept a invocat dispoziţiile art. 205, 130 și 430 Cod procedură civilă; art. 1349 alin. 4 și 1380 Cod civil;

Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte — republicată, cu modificările și completările ulterioare

În a solicitat administrarea acelorași probe ca și cele prezentate instanței de fond, inclusiv acvirarea dosarului nr. ... al Tribunalului Mureș.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa că apelul declarat de către ... este nefondat, iar apelul declarat de către SC ...S SRL este fondat.

Mai întâi, reținem esențial pentru această cauză, că în dosarul civil cu numărul ..., prin Sentința civilă nr. 898/27.06.2019 pronunțată de Tribunalul Mureş a fost respinsă cererea formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta Societatea ...

SRL.

Prin Decizia civilă numărul 598/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia I Civilă a fost menţinută dispoziţia de respingere a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta ....

Pentru a clarifica întinderea raportului juridic dintre părți și implicit temeinicia pretenţiilor reclamantului, având în vedere antecedența litigiilor purtate între părţi, hotărârile judecătorești menționate anterior, se impune să dăm eficiență în prealabil principiului puterii lucrului judecat, invocat cu insistență de pârâta-apelantă Societatea ...

SRL.

Potrivit art. 431 alin. 2 din Codul de procedură civilă, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Într-adevăr, așa cum rezultă în mod logic, acest text legal trebuie interpretat în sensul că puterea de lucru judecat a unei hotărâri se impune în litigiile ulterioare.

Consecința practică este aceea că în ipoteza în care instanțele de judecată pronunță două sau mai multe hotărâri judecătorești succesive, prin care tranșează aceeași problemă de drept, într-un al treilea litigiu ar trebui să fie valorificată prima dintre hotărâri.

Aceeași soluție este regăsită și în materia revizuirii, mai precis a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă – există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În această ipoteză, potrivit art. 513 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Aplicând acest raționament la situația din speță, constatăm că în esență, au existat soluții date de instanțele de judecată prin hotărârile judecătoreşti antereferite, în cuprinsul cărora s-a analizat solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciile suferite de reclamant prin accidentul de muncă din 14.02.2017 în temeiul răspunderii civile contractuale

Avem în vedere în acest sens dosarul civil cu numărul ..., în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 898/27.06.2019 de către Tribunalul Mureş-Secţia Civilă.

În cuprinsul sentinţei anterior menționate s-a reţinut:

„Reclamantul ... a fost salariatul unităţii pârâte pe postul de şofer, începând cu data de 27.01.2017 şi până la data de 22.08.2017, în baza contractului individual de muncă nr. 1033/ 26.01.2017, încheiat cu pârâta.

Prin cererea care formează obiectul prezentului dosar, în baza dispoziţiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite ca urmare a accidentului de muncă din data de 14.02.2017 şi la plata unei rente lunare (despăgubire periodică) reprezentând pierderea veniturilor realizate din muncă, de la data pensionării sale pentru invaliditate, 18.08.2017 şi până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă de la data scadenţei şi până la plata efectivă.

Instanţa reţine că, în calitate de salariat al unităţii pârâte pe postul de şofer, reclamantul a efectuat transport auto în afara ţării în luna februarie 2017, desfăşurarea activităţii reclamantului în străinătate făcându-se în exercitarea normală a activităţii pentru care s-a încheiat contractul de muncă.

Din mijloacele de probă administrate în cauză (înscrisuri, declaraţii ale martorilor) rezultă că în data de 14.02.2017 reclamantul a fost implicat într-un accident de muncă, în următoarele condiţii:

Conform ordinului de deplasare nr. 175 din data de 27.01.2017, victima evenimentului, reclamantul ... se afla în delegaţie în Germania, la Ginsheim- Gustavsburg la sediul social al asociatului pârâtei, ... .., în interes de serviciu, în vederea executării operaţiei de transport mărfuri cu camionul de mare tonaj în ţările Comunităţii Europene.

În data de 14.02 2017, în jurul orelor 10,00 reclamantul ... şi fiul său ..... cu care făcea echipaj pe camionul ... se aflau în Franţa, în localitatea Custines, în scopul efectuării unui transport de mărfuri cu autocamionul/ maşina de mare tonaj.

În timpul încărcării mărfurilor, constând în baloţi de hârtie, echipajul a constatat că una din roţile remorcii, aflate pe partea dreaptă, începuse să se dezumfle.

Cu aceeaşi roată echipajul avusese probleme şi cu o zi înainte, când se dezumflase, de asemenea, iar la momentul respectiv (în ziua anterioară) reclamantul anunţase angajatorul despre problema apărută, aşa cum rezultă din toate declaraţiile date în cauză, inclusiv cele ale angajaţilor pârâtei.

În data de 14.02.2017 însă, când a observat a doua oară dezumflarea roţii, reclamantul ... a luat singur hotărârea să o umfle (conform declaraţiei iniţiale a acestuia) şi a încercat să o umfle din nou, asistat de ...ian-.. fără a anunţa de această dată angajatorul.

În momentul în care presiunea în anvelopă a atins presiunea de 8 bari (conform constatărilor şi susţinerilor celor doi), ... a decuplat filtrul de umflare din valvă şi în acel moment roata a explodat.

Reclamantul ... a fost aruncat înapoi de explozie, a căzut pe umăr, s-a lovit la cap şi a rămas câteva momente inconștient.

Fiul său a anunțat serviciul de urgenţă şi reclamantul a fost dus la spital, s-au făcut investigaţiile necesare, a fost stabilizat, după care a fost lăsat să plece.

Reclamantul a primit îngrijiri medicale de specialitate în Franţa, la Spitalul din Nancy, unde i s-a stabilit o perioadă de repaus cu încetarea lucrului până în data de 19.02. 2017.

După externare, angajatul s-a deplasat la sediul din Germania al societăţii ...... şi apoi în România.

Din cercetările efectuate atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, cât şi de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş a rezultat că camionul compus din capul de tractare şi remorca erau în stare tehnică bună atât la preluarea de către echipajul ... cât şi în ziua evenimentului, cercetările efectuate în cauză de către organele de cercetare penală, de I.T.M.

Mureş, dar şi de instanţă în prezentul dosar infirmând susţinerile reclamantului privind fapta culpabilă a pârâtei de a fi permis plecarea în cursă a mijlocului de transport având o anvelopă care nu corespundea din punct de vedere calitativ sau de a nu fi asigurat permanent controlul stării materialelor folosite în procesul muncii.

De altfel, aşa cum se va arăta şi în continuare, la data producerii accidentului, respectiv în data de 104.02.2017, reclamantul nici nu a anunţat pârâta despre reapariţia problemei privind dezumflarea anvelopei, pe care o raportase cu o zi înainte.

Astfel, în ceea ce priveşte aceste susţineri ale reclamantului, privind faptul că a anunţat şi în data de 14.02.2017 pârâta despre problema dezumflării anvelopei, a doua oară, acestea sunt infirmate de ansamblul probatoriului administrat în cauză, fiind confirmat doar de declaraţiile modificate (faţă de cele iniţiale) ale reclamantului şi ale fiului acestuia, acesta din urmă având, în mod evident interes în cauză, fiind subiectiv, declaraţiile acestuia urmând a fi astfel înlăturate, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Astfel, din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză rezultă că reclamantul a anunţat angajatorul despre dezumflarea roţii doar cu o zi înainte de accident, iar în ziua accidentului doar fiul reclamantului a anunţat producerea accidentului, sunând de 2 ori la pârâtă, după accident (astfel cum rezultă din declaraţia martorului ...).

Martorul ... a mai declarat că reclamantul nici nu avea posibilitatea să schimbe roata, doar firma de vulcanizare cu care pârâta avea contract putea să realizeze schimbarea roţii, iar în cazul în care apărea o problemă, şoferul trebuia să anunţe dispecerul, care, după discuţia cu şefii, în funcţie de gravitatea problemei, se stabilea de comun acord dacă se mai continua sau nu cursa.

Şi martora ... a declarat că fiul reclamantului a sunat la societatea pârâtă, pentru a anunţa accidentul.

Astfel, martorii audiaţi nu au confirmat declaraţiile reclamantului şi ale fiului său privind faptul că au anunţat dezumflarea anvelopei şi în ziua de 14.02.2017, ci, din contră, se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale reclamantului şi ale fiului acestuia, potrivit cărora aceştia au anunţat dezumflarea anvelopei în ziua anterioară, iar în data de 14.02.2017 reclamantul a procedat la umflarea anvelopei în timp ce se efectua încărcarea baloţilor în autocamion (fără a mai anunţa şi de această dată societatea pârâtă).

Astfel, în declaraţia dată de fiul reclamantului în data de 22.02.2017 în faţa numitului Sitaru de la I.T.M.

Mureş (fila 44 dosar cercetare penală), fiul reclamantului a declarat doar că în timp ce încărcau mărfurile în camion în data de 14.02.2017, „una dintre roţile remorcii aflate pe partea dreaptă a început să se lase, ... a început să umfle roata, pentru a putea ieşi din curtea firmei”.

În declaraţia dată de reclamant în faţa inspectorului de la I.T.M.

Mureş în data de 20.09.2017 (filele 142-143 dosar de cercetare penală), reclamantul a declarat că „pe măsură ce semiremorca era încărcată, roata care ulterior a explodat se lăsa treptat.

Am încercat să umflu roata când semiremorca nu era complet încărcată şi când presiunea a ajuns la 8 bari, am vrut să demontez furtunul de la valva roţii.

Când demontam furtunul de pe valvă, roata a explodat, aruncându-mă jos şi mi-am pierdut cunoştinţa”, precum şi faptul că „roata cu pricina ne-a mai creat probleme, dezumflându-se, deşi nu aveam încărcătură pe axa respectivă cu o zi înainte de eveniment, noi anunţând în ziua respectivă despre defecţiune şi ni s-a spus să umflăm roata la parametri, neaprobându-se schimbarea roţii pe teritoriul Franţei.

În această situaţie, în ziua evenimentului am vrut să umflu roata doar la 8 atmosfere (din cele 9 prescrise) ca soluţie de compromis”.

Reclamantul a mai declarat că „am fost instruiţi că compresorul maşinii nu dezvoltă decât 9 atmosfere, ni s-a spus că dacă nu avem furtun pentru umflat roţile să folosim compresoarele de are din benzinării”.

Prin declaraţia dată de reclamant în data de 9 februarie 2018 în dosarul de cercetare penală (filele 21-23 dosar cercetare penală nr. 1907/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, ataşat prezentului dosar), acesta a declarat că „în timpul în care semiremorca era încărcată, roata din partea dreaptă a axului din mijloc a semiremorcii, care se dezumflase în ziua anterioară, a început din nou să piardă presiune.

Înainte să se termine încărcarea semiremorcii, am început să umflu roata”; reclamantul a mai declarat că „înainte cu o zi de producerea acestui eveniment, am avut probleme cu aceeaşi roată, în sensul că s-a dezumflat.

Am anunţat firma, mai precis o femeie, dar nu ştiu cine era.

Aceasta ne-a spus să facem tot posibilul să ajungem în Germania, că în Franţa e foarte scump.

Am umflat roata respectivă şi a ţinut până a doua zi, însă arăt faptul că a ţinut până când am pus greutate pe semiremorcă, atunci roata a cedat”.

Prin aceeaşi declaraţie, reclamantul a mai precizat şi faptul că a anunţat dezumflarea roţii şi în ziua evenimentului şi în ziua anterioară.

Deci, abia prin declaraţia dată de reclamant după un an de zile de la producerea accidentului în faţa organelor de urmărire penală, acesta a declarat că a anunţat societatea pârâtă despre dezumflarea roţii şi în data de 14.02.2017.

Conform prevederilor din fişa postului, conducătorul auto era obligat să nu plece în cursă dacă constata disfuncționalităţi sau nereguli în funcţionarea mijlocului de transport, plecarea în curs însemnând, astfel, implicit buna funcţionare a mijlocului de transport.

Or, reclamantul nu a anunţat angajatorul despre problema apărută şi a luat hotărârea să umfle el anvelopa, pentru a pleca în cursă şi a efectuat această operaţiune chiar în timpul încărcării autocamionului cu mărfuri.

Instanţa mai reţine şi faptul că, potrivit art. 39 din Instrucţiunile proprii – şofer autocamion/maşină de mare tonaj ale pârâtei, de care reclamantul a luat cunoştinţă la angajare (filele 51-89 dosar de cercetare penală), reclamantul era obligat să nu efectueze controlul tehnic sau repararea autovehiculului în timpul încărcării sau descărcării acestuia, obligaţie pe care reclamantul a încălcat-o (cu atât mai mult cu cât din coroborarea mijloacelor de probă administrate rezultă că acesta nici nu a anunţat în ziua în care efectua încărcarea mărfurilor că roata s-a dezumflat din nou, acest aspect fiind susţinut de reclamant şi de fiul acestuia abia după un an de la data producerii accidentului, înainte de formularea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar).

Şi conform prevederilor fişei postului (pct. 3.30), reclamantul avea obligaţia să aducă imediat la cunoştinţa angajatorului orice problemă apărută în decursul activităţii şi a cărei rezolvare nu este de competenţa sa.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, reclamantul nu numai că nu a anunţat angajatorul în data de 14.02.2017 despre dezumflarea aceleiaşi anvelope, ci a şi procedat la umflarea acesteia în timpul operaţiunii de încărcare a mărfurilor, activitate care îi era interzisă în mod categoric prin art. 39 din Instrucţiunile proprii – şofer autocamion/maşină de mare tonaj ale pârâtei, instrucţiuni pe care pârâta i le-a adus la cunoştinţă, iar reclamantul era obligat să le respecte.

Mai mult, instanţa mai reţine că din înscrisurile depuse la dosar (filele 32-34, vol.

III) rezultă, deşi pârâta şi societatea parteneră germană aveau încheiate contracte de asistenţă permanentă 24/24 de ore cu mai multe societăţi specializate, totuşi, în perioada 10-14.02.2017 nu au fost raportate probleme tehnice nici la tractor, nici la remorca condusă de reclamant, deşi toţi şoferii pârâtei aveau posibilitatea, în cazul în care nu puteau rezolva problema cu dispecerul responsabilă, să apeleze direct pe administratorul parcului din Germania, doamna ... sau pe managerul firmei germane, toţi şoferii fiind instruiţi şi obligaţi să facă acest lucru, numerele de telefon ale acestor două persoane fiind salvate în telefoanele din vehicule, şoferii având şi ocazia să trimită mesaje prin intermediul sistemului de navigaţie Tom Tom, mesaje care sunt vizibile pentru toată lumea, respectiv şi pentru dispeceri şi pentru atelierul din Germania.

Conform procedurii asupra căreia au fost instruiţi şoferii, aceştia , în caz de probleme de urgenţă, sunt obligaţi să oprească vehiculul cât mai curând posibil şi să urmeze paşii procedurii comunicaţi, intervenţiile persoanelor nespecializate, cum sunt conducătorii auto fiind strict interzise.

Societatea parteneră din Germania a concluzionat că în cazul de faţă, conducătorul auto a acţionat neglijent, punându-se în pericol pe sine şi pe ceilalţi utilizatori ai drumului, acţionând împotriva tuturor regulilor şi a interdicţiilor şi nu a folosit nici opţiunile oferite pentru evitarea pericolului, conform instrucţiunilor puse la dispoziţie la angajare (inclusiv folosirea sistemului pentru anunţarea atelierului din Germania).

În aceste condiţii, nu se poate reţine culpa pârâtei pentru neîndeplinirea vreunei obligaţii.

Astfel, nu rezultă din actele dosarului fapta imputată de reclamant pârâtei, respectiv că ar fi permis plecarea în cursă a mijlocului de transport cu o anvelopă care nu ar fi corespuns din punct de vedere calitativ, deoarece la preluarea autocamionului de către reclamant, acesta corespundea din punct de vedere calitativ, iar în caz contrar era obligaţia reclamantului de a refuza plecarea în cursă.

În acelaşi timp, din mijloacele de probă administrate rezultă că în data de 14.02.2017, reclamantul nu a anunţat faptul că anvelopa s-a dezumflat din nou, situaţie în care era posibil ca angajatorul să ia altă hotărâre în ceea ce priveşte anvelopa respectivă, ci, mai mult, reclamantul a procedat la umflarea anvelopei în timpul operaţiunii de încărcare a autocamionului, activitate care îi era interzisă în mod expres prin dispoziţiile art. 39 din Instrucţiunile proprii – şofer autocamion/maşină de mare tonaj ale pârâtei.

În ceea ce priveşte fapta imputată de reclamant pârâtei, de a nu fi asigurat controlul permanent al stării materialelor folosite în procesul muncii, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece din probele administrate, inclusiv în dosarul de cercetare penală, rezultă că pârâta şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale, iar explozia cauciucului s-a datorat unui caz fortuit, iar nicidecum faptei pârâtei.

Astfel, conform cercetărilor efectuate privind accidentul de muncă şi astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în cadrul societăţii pârâte ...

SRL activitatea de prevenire şi protecţie este organizată prin serviciul extern de prevenire şi protecţie SC Fcs Prbst Serv SRL, în baza Contractului nr. 49 din data de 10.10.2016.

În cadrul societăţii pârâte ...

SRL au fost identificate şi evaluate riscurile regăsite în planul de prevenire şi protecţie.

Pe baza planului de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare sau de altă natură au fost întocmite instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă privind activitatea de şofer autocamion/maşină de mare tonaj, fiind prevăzut şi intervalul dintre două instruiri periodice şi tematica de instruire periodică.

Totodată, au fost întocmite fişe de post pentru întregul personal, care conţin atribuţii şi răspunderi ce le revin lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate.

Pârâta a efectuat şi testarea angajaţilor, conform testelor de însușire a cunoştinţelor dobândite în urma instruirilor efectuate, reclamantul susţinând şi el această testare de însușire a cunoştinţelor.

Prin procesul-verbal de cercetare nr. 14987/CCSSM/21.09.2017 întocmit de I.T.M.

Mureş, având in vedere declaraţiile reclamantului şi ale fiului acestuia, comisia de cercetare din cadrul I.T.M.

Mureş a ajuns la concluzia ca evenimentul din data de 14.02.2017 a avut la bază cauze tehnice, probabil un viciu ascuns al anvelopei.

De altfel, şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, care a cercetat infracţiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către pârâtă, în dosarul nr. 1907/P/2017, în care reclamantul a avut calitatea de victimă, a dispus clasarea cauzei, în baza prevederilor art. 314, alin. 1, lit. a), raportat la art. 315, alin. 1, lit. b) şi art. 16, alin. 1, lit. d) Cod procedură penală.

Ordonanţa de clasare din data de 28.03.2018 a fost comunicată atât reclamantului, cât şi pârâtei, însă în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a formulat plângere împotriva acestei ordonanţe, astfel că cele constatate de organele de cercetare penală îi sunt opozabile şi reclamantului.

Astfel, în dosarul penal menţionat, organele de cercetare penală au constatat că simpla cauzalitate mecanică (evenimentul s-a produs din cauze tehnice, respectiv un viciu ascuns al anvelopei care a explodat) între un act de conduită şi un rezultat nu atrage în mod necesar calificarea conduitei ca fiind infracţiune, ..., iar din materialul probator existent la dosar rezultă că evenimentul din data de 14.02.2017 produs pe teritoriul Franţei, atunci când urmare unei explozii a unui cauciuc victima ... a rămas cu infirmitate, s-a datorat unei cauzalităţi mecanice, mai precis – un viciu ascuns al anvelopei care a explodat.

S-a mai reţinut, totodată, că această întâmplare imprevizibilă care a determinat producerea unei consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată reţine vinovăţia, reprezintă în accepţiunea Codului penal “cazul fortuit”, care este o cauză de excludere e vinovăţiei ce constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ce produce un rezultat datorită apariţiei unei forţe a cărei intervenţie nu pute fi prevăzută.

În ceea ce priveşte ultima presupusă faptă culpabilă a pârâtei, invocată de reclamant, aceea de a nu fi asigurat salariatul pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii, instanţa reţine, de asemenea, că nici aceasta nu îi poate fi imputată pârâtei.

Astfel, instanţa reţine că pârâta a încheiat cu reclamantul contract individual de muncă şi a plătit toate contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale, astfel că reclamantul a fost asigurat conform legii, asigurare în baza căreia reclamantul primeşte în prezent pensie de invaliditate (în cuantum de 891 de lei lunar, conform copiei cuponului de la fila 71 din Vol.

III dosar).

Mai mult, societatea avea deja încheiată, încă din luna iulie 2016, şi o asigurare de grup facultativă - Protect Grup Extra nr.

GSP 1606216453 la asigurătorul Allianz-Ţiriac Asigurări S.A., asigurare ai căror beneficiari erau toţi angajaţii ...

S.R.L. şi/sau moştenitorii legali ai acestora, asigurare care nu era obligatorie.

De altfel, aşa cum reiese din documentele depuse la dosarul cauzei de către reclamant, chiar acesta a fost unul dintre beneficiarii poliţei de asigurare facultative încheiate de pârâtă, indemnizaţia de asigurare primită de reclamant ridicându-se la suma de 14.100 lei.

Astfel cum a învederat şi pârâta, încheierea unor asemenea poliţe de asigurare cu asigurători privaţi este facultativă, neexistând o obligaţie legală în acest sens, reclamantul făcând o confuzie între contractul de asigurare facultativă şi asigurarea pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, pentru care reclamantul era asigurat de pârâtă prin încheierea contractului individual de muncă şi plata contribuţiilor legale, conform Legii nr. 346/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum era în vigoare la momentul respectiv.

Astfel, cauza accidentului de muncă a fost o întâmplare imprevizibilă care a determinat producerea unei consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată reţine vinovăţia, respectiv un caz fortuit – constând într-un viciu ascuns al anvelopei, care a explodat, combinat cu comportamentul imprudent al salariatului, care, constatând a doua oară dezumflarea unei roţi a autocamionului, în loc să anunţe angajatorul despre această nouă problemă, a luat hotărârea, fără consultarea angajatorului, de a proceda la umflarea roţii respective şi a procedat la umflarea anvelopei în timpul încărcării autocamionului cu mărfuri, operațiune care îi era interzisă conform art. 39 din Instrucţiunile angajatorului privind ocupaţia de şofer de autocamion, reclamantul ignorând astfel total riscurile la care se expunea, astfel că .în cauză nu s-a dovedit vinovăţia, respectiv vreo faptă culpabilă a angajatorului.

Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a fi obligată societatea pârâtă la plata sumei de 300.000 lei reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmare a accidentului din data de 14.02.2017, întemeiată pe art. 253 alin. 1 Codul muncii, precum şi cererea privind obligarea pârâtei la plata unei prestaţii lunare egale cu salariul minim pe economie stabilit prin hotărâri de guvern până la dobândirea capacităţii normale de muncă, instanţa apreciază cererile reclamantului ca neîntemeiate, având în vedere probatoriul administrat în cauză.

Potrivit art. 253 alin. 1 din Codul Muncii, indicat drept temei al acţiunii deduse judecăţii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Acest text legal face trimitere la dispoziţiile art. 1350 din Codul civil, care reglementează răspunderea contractuală: ,,orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat".

Antrenarea răspunderii civile contractuale a angajatorului presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) angajatorul a săvârşit o faptă comisivă sau omisivă prin care a încălcat obligaţiile contractuale, respectiv nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător o obligaţie contractuală, b) salariatul să fi suferit un prejudiciu material sau moral, c) angajatorul să fi săvârşit cu vinovăţie faptele prin care a prejudiciat salariatul şi d) legătura de cauzalitate între neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul şi prejudiciul produs salariatului.

Obligaţiile încălcate prin acţiunile sau inacţiunile angajatorului sunt cele prevăzute în contractul individual sau colectiv de muncă, cât şi cele stabilite prin lege în sarcina acestuia.

Aceste fapte ale angajatorului trebuie săvârşite în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul şi pot consta în concedierea sau sancţionarea nelegală, modificarea unilaterală abuzivă a clauzelor esenţiale ale contractului individual de muncă, neluarea sau implementarea necorespunzătoare a măsurilor de sănătate şi securitate în muncă, neacordarea sau acordarea parţială a drepturilor cuvenite salariaţilor, atitudinea necorespunzătoare faţă de salariaţi, prin discriminare şi hărţuirea acestora, obligarea salariaţilor la executarea unor activităţi ce exced sarcinilor de serviciu.

În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de salariat, acesta trebuie să fie urmarea faptei ilicite a angajatorului, care constă în executarea necorespunzătoare sau în neexecutarea unei/unor obligaţii concrete pe care acesta şi le-a asumat sau care îi incubă conform legii.

De asemenea, pentru a se putea naşte dreptul la despăgubiri, este necesar ca neexecutarea sau executarea necorespunzătoare să-i fie imputabile angajatorului.

Vinovăţia angajatorului poate fi prezumată numai atunci când fie creditorul dovedeşte nesocotirea unei obligaţii de a nu face, fie debitorul nu dovedeşte executarea unei obligaţii de a da sau de a face.

În ceea ce priveşte condiţia ca angajatorul să fi săvârşit cu vinovăţie faptele prin care a prejudiciat salariatul, se are în vedere culpa cea mai uşoară, care poate să îmbrace forma imprudenţei sau neglijenţei.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul şi prejudiciul produs salariatului, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine că, deşi s-a produs un accident de muncă a cărui victimă a fost reclamantul, rezultatul produs constând în incapacitate de muncă în proporţie de 50% a reclamantului, în cauză nu s-a dovedit culpa angajatorului şi nici legătura de cauzalitate între presupusa faptă a angajatorului pârât şi prejudiciul suferit de reclamant.

Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă culpa pârâtei angajatoare.

Prin înscrisurile depuse la dosar, pârâta a dovedit că înainte de plecarea în cursă autocamionul preluat de echipajul ... era în stare perfectă de funcţionare, iar reclamantul, potrivit fişei postului, avea obligaţia ca, la plecarea în cursă, să verifice că autovehiculul este în stare bună de funcţionare, respectiv să ia măsuri de remediere, iar când nu se pot remedia, să anunţe dispecerul pârâtei pentru a stabili modul de remediere.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, la data producerii accidentului de muncă, reclamantul nu numai că nu a mai anunţat dezumflarea aceleiaşi anvelope, ci a şi luat hotărârea de a o umfla şi a procedat la umflarea acesteia în timpul încărcării mărfurilor în autocamion, conform declaraţiei reclamantului şi a fiului său, deşi acest lucru îi era interzis prin dispoziţiile art. 39 din instrucţiunile proprii ale angajatorului privind locul de muncă al reclamantului.

Ca atare, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, responsabilitatea producerii accidentului nu poate fi pusă în sarcina societăţii pârâte.

Instanţa reţine că potrivit art. 272 din Codul muncii, conform căruia ,,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”, pârâta avea obligaţia de a proba lipsa culpei acesteia în producerea accidentului, precum şi îndeplinirea obligaţiilor asumate raportat la temeiurile de drept invocate de reclamant.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 253, alin. 1 din Codul muncii, care prevăd faptul că „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

În speţă, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că societatea pârâtă a probat lipsa culpei acesteia în producerea accidentului, precum şi îndeplinirea obligaţiilor asumate raportat la temeiurile de drept invocate de reclamant.

Având în vedere toate aspectele reţinute anterior, instanţa nu reţine culpa pârâtei în producerea accidentului, şi pe cale de consecinţă va respinge solicitarea reclamatului de a fi obligată pârâta la plata sumei de 300.000 lei reprezentând prejudiciu moral suferit ca urmare a accidentului din data de 14.02.2017, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a probat neîndeplinirea obligaţiilor pârâtei şi nici legătura de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligaţiilor pârâtei şi producerea accidentului, precum şi cererea privind obligarea pârâtei la plata unei rente lunare (despăgubire periodică) reprezentând pierderea veniturilor realizate din muncă, de la data pensionării sale pentru invaliditate, 18.08.2017 şi până la completa vindecare, cu dobânda legală aferentă de la data scadenţei şi până la plata efectivă.”

De asemenea în cuprinsul Deciziei civile nr. 598/A din data de 21 noiembrie 2019 s-a reţinut faptul că:

„În privinţa răspunderii patrimoniale a angajatorului instanţa de control judiciar constată că apărările acestuia sunt întemeiate .

Prin chiar acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a arătat că „a luat hotărârea” umflării anvelopei.

Indiferent de circumstanţele anterioare şi posterioare acestei decizii instanţa poate şi trebuia să analizeze măsura în care poate să îi fie imputată angajatorului o faptă săvârşită şi asumată de angajat potrivit propriilor susţineri.

Decizia care s-a dovedit a fi cauza accidentului produs nu numai că a aparţinut doar angajatului, dar este în totală contradicție cu obligaţiile asumate prin fişa postului şi instrucţiunile proprii.

Criticile apelantului în privinţa încălcării dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în legea 319/2016 nu pot fi primite în sensul în care legea amintită instituie în sarcina angajatorului obligaţii de diligenţă, cu caracter de principiu( art. 1 alin 2 din lege), obligaţii reglementate în mod similar şi prin dispoziţiile art. 39,40,175,177, 178 Codul muncii.

Astfel fiind nu se poate reţine în sarcina angajatorului încălcarea unei dispoziţii legale sau omisiunea acestuia de a asigura securitatea şi protecţia sănătății angajaţilor în situaţia concretă a evenimentului produs în 14.07.2017.

Aşa cum arătam şi cum se desprinde din susţinerile reclamantului decizia de a umfla anvelopa i-a aparţinut deşi acesta putea şi trebuia să cunoască împrejurarea că o astfel de manevră este interzisă expres de angajator pe durata procesului de încărcare a remorcii

Având în vedere cele de mai sus Curtea apreciind că sub aspectul antrenării răspunderii patrimoniale a angajatorului soluţia pronunțată de Tribunal este legală şi temeinică apreciază că restul cererilor având caracter accesoriu nu se mai impun a fi analizate în detaliu.”

Desprindem așadar concluzia, că în viziunea unei alte instanțe (care nu mai poate fi criticată ori cenzurată în prezenta pricină întrucât se opune cu putere de lucru judecat) pârâtei nu i se poate reproşa nicio culpă în ceea ce priveşte accidentul în cauză.

Astfel, deşi nu avem în faţă o autoritate de lucru judecat în sens procesual, totuşi, hotărârea judecătorească definitivă se impune cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu.

Motivele pentru care facem această constatare sunt reprezentate pe de o parte, de împrejurarea că în acel proces judecata s-a derulat între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, iar pe de altă parte, s-a analizat dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale urmare a accidentului de maşină din data de 14.02.2017.

De asemenea, soluţia în pricina respectivă a fost de respingerea a acţiunii reclamantului, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 253 din Codul muncii.

Prin cererea care face obiectul prezentei cauze, reclamantul ... a solicitat obligarea pârâtei SC ...S SRL la plata cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciile suferite de reclamantul ... datorită exploziei anvelopei produse la data de 14.02.2017, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1376 alin. 1 şi art. 1377 Cod civil.

Temeiul juridic invocat de reclamant în susținerea pretențiilor formulate a fost cel al răspunderii pentru fapta lucrului.

Pentru antrenarea răspunderii faptei lucrului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, cauzat prin fapta lucrului, aflat în paza juridică a persoanei responsabile.

Întreaga construcţie juridică a răspunderii pentru lucruri reglementată în art. 1376 Codul civil are la bază noţiunea de „pază juridică” care revine în primul rând proprietarului şi, în subsidiar, celui care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta într-un interes propriu.

Calitatea de paznic juridic revine acelei persoane fizice sau juridice care, în mod legitim, independent, exercită asupra animalului sau lucrului puterea sa de direcţie, control şi supraveghere

Desemnarea persoanei responsabile are în vedere criteriul direcţiunii intelectuale asupra lucrului, unanim împărtăşit de literatura şi practica judiciară, întrucât oferă posibilitatea de a face o distincţie între deţinerea legitimă sau abuzivă a lucrului, respectiv între paza materială a lucrului, redusă doar la simpla detenţie şi supraveghere, pe de o parte, şi paza juridică a acestuia.

Privită din această perspectivă, paza juridică prezintă următoarele trăsături specifice:

a) paznicul exercită în fapt o autoritate asupra lucrului, constând în controlul şi supravegherea acestuia.

Numai paznicul juridic poate dispune de lucru sau de animal potrivit propriilor sale interese, îl poate îndruma şi coordona, inclusiv pentru a preveni producerea de prejudicii;

b) puterea de comandă a paznicului juridic decurge în majoritatea cazurilor din exercitarea legitimă a unui drept, dar este posibilă şi numai în fapt.

Astfel, între paznic, pe de o parte, şi lucrul aflat în pază, pe de altă parte, există o relaţie juridică consolidată, cu toate consecinţele care decurg din aceasta în planul asumării obligaţiei de a răspunde pentru prejudiciile cauzate în societate.

O situaţie specială, derogatorie de la această regulă, este în ipoteza uzurpării lucrului sau deţinerii acestuia împotriva voinţei adevăratului paznic juridic, când răspunderea pentru prejudiciile cauzate va reveni persoanelor care l-au sustras şi care vor suporta plata despăgubirilor;

c) paznicul juridic al lucrului este garantul comportamentului acestuia, fiind obligat să prevină şi să evite acele împrejurări în care se pot produce prejudicii.

Astfel, dreptului paznicului juridic de a se folosi de lucrul ori animalul pe care îl are în pază îi corespunde şi obligaţia corelativă de a suporta consecinţele prejudicierii altora;

d) autoritatea asupra lucrului sau animalului este exercitată în mod independent, decurgând din dreptul deţinut asupra acestuia, de unde libertatea puterii sale de direcţie şi control.

Acesta este un criteriu esenţial de distincţie între paza juridică şi paza materială, alături de atributele drepturilor şi obligaţiilor care decurg din calitatea de paznic juridic.

Folosinţa lucrului de către prepus nu are un caracter independent, fiind direct subordonată pazei juridice exercitate de către comitent, astfel că există o incomptibilitate între calitatea de prepus şi cea de paznic juridic al lucrului, deoarece prepusul foloseşte lucrul în limitele sarcinilor care i-au fost încredinţate, fiind doar paznicul material al acestuia, neavând independenţa exercitării puterii de direcţie, folosinţă şi control.

Dacă însă prepusul abuzează, folosind lucrul potrivit propriilor sale interese şi ignorând dispoziţiile şi recomandările comitentului, fără ştirea acestuia, devine paznicul juridic al lucrului, astfel că el va fi ţinut să răspundă pentru toate prejudiciile pe care le cauzează.

e) paza juridică asupra lucrului este deţinută la momentul cauzării prejudiciului persoanei vătămate, ceea ce presupune că, în cazul pierderii sau transmiterii acesteia anterior momentului respectiv, dobânditorul va avea calitatea de paznic şi va răspunde pentru consecinţele produse.

Raportat la aceste consideraţii teoretice, tribunalul reţine că reclamantul ... a devenit paznicul juridic al bunului aspect reieşit din considerentele deciziei civile susmenţionate, care se impun în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat „Decizia care s-a dovedit a fi cauza accidentului produs nu numai că a aparţinut doar angajatului, dar este în totală contradicție cu obligaţiile asumate prin fişa postului şi instrucţiunile proprii.”.

Mai mult decât atât reţinem că răspunderea civilă delictuală sau contractuală este determinată de încălcarea unei obligaţii.

Atunci când obligaţiile îşi au izvorul în contract, încălcare lor se asociază cu neexecutarea sau executarea defectuoasă a contractului, iar răspunderea civilă este contractuală.

Cele două forme de răspundere civilă sunt reglementate distinct 1350 răspunderea civilă contractuală, respectiv 1376 răspunderea prejudiciile cauzate de lucruri.

Relativ la speţa de faţă, reţinem că în conformitate cu dispoziţiile art. 253 alin. (1) C. muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Printre particularităţile răspunderii patrimoniale a angajatorului faţă de salariat este aceea că are ca obiect repararea prejudiciilor materiale şi morale produse de angajator salariatului.

Răspunderea civilă contractuală reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, iar a doua, cea delictuală are caracter derogator, special.

În consecinţă, ori de câte ori nu există premisa răspunderii contractuale, se vor aplica regulile privitoare la răspunderea delictuală.

Cât priveşte problema opţiunii între acţiunile fundamentate pe cele două tipuri de răspundere, în practica judiciară s-a conturat regula că, în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, cu excepţia cazului în care neexecuare reprezintă o infracţiune.

În anumite împrejurări, interesul creditorului ar putea justifica invocarea regulilor mai avantajoase aplicabile răspunderii civile delictuale, faţă de cele privind răspunderea contractuală, astfel că se pune în discuţie în ce măsură cele două răspunderi civile se exclud sau, din contră, se completează reciproc, fiind posibil cumulul acestora.

Dispoziţiile alin. (3) al art. 1350 Codul civil au fost consacrate instituirii unei reguli general aplicabile privind raportul răspunderii contractuale cu alte răspunderi, îndeosebi cu răspunderea civilă delictuală.

Astfel, creditorul, pentru a obţine repararea prejudiciului, nu poate alege între cele două răspunderi civile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Această soluţie a fost susţinută în unanimitate de doctrina şi jurisprudenţa, apreciind că răspunderea civilă delictuală reprezintă dreptul comun în materia răspunderii, iar răspunderea contractuală este numai o excepţie.

Desprinse din trunchiul comun al răspunderii civile, asemeni unor ramuri, cele două răspunderi instituie regimuri juridice distincte cu referire la anumite aspecte cum ar fi: necesitatea punerii în întârziere a debitorului, dovada prejudiciului cauzat, momentul naşterii dreptului la reparaţie, întinderea acesteia, prescripţia, caracterul solidar sau conjunct al obligaţiei de a repara etc.

Răspunderea contractuală este o răspundere specială, derogatorie, de strictă aplicabilitate.

În consecinţă, raportul juridic obligaţional dintre creditorul prejudiciat şi debitorul-autor al faptei ilicite cuprinde obligaţii particulare şi relative, potrivit clauzelor speciale stabilite prin acordul lor, nefiind posibil nici cumulul şi nici alegerea de către creditor a unei anumite răspunderi.

Aceasta este în prezent şi poziţia jurisprudenţei care a admis doar o singură excepţie: când neexecutarea contractului întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni (înşelăciunea în convenţii – art. 215 alin. (3) NCP şi abuz de încredere – art. 213 NCP), situaţii în care creditorul poate opta în alegerea răspunderii delictuale pentru a obţine obligarea debitorului său la plata despăgubirilor (Plenul Tribunalului Suprem nr. 11 din 5 august 1965, în CD 1965, p. 37).

Acţiunea civilă care se alătură acţiunii penale va fi fundamentată pe dispoziţiile răspunderii delictuale.

Aceasta însă nu împiedică creditorul să promoveze separat o acţiune civilă pe care să o întemeieze pe dispoziţiile răspunderii contractuale.

În consecinţă, în condiţiile în care în care între părţi a existat un contract, nu este posibil să se apeleze la răspunderea civilă delictuală, cu excepţia cazului în care neexecutarea reprezintă o infracţiune, or, în speţă nu avem de-a face cu o infracţiune, aspecte relevate de hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate.

Faţă de considerentele expuse mai sus se impune respingerea ca nefondat apelul declarat de reclamantul ..., împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara.

Vom admite apelul declarat de pârâta SC ...

SRL, împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara, vom schimba în parte sentința atacată, în sensul că vom respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta SC ...

SRL.

Ca efect al admiterii apelului şi al respingerii cererii de chemare în judecată culpa procesuală în primă aparține reclamantului, însă vom respinge cererea formulată de pârâta SC ...

SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată în prima instanță, deoarece nu a făcut dovada întinderii şi existenţei acestora.

Ca efect al admiterii apelului, culpa procesuală în cadrul prezentei căi de atac aparține intimatului ....

Văzând cererea apelantei ...

SRL, formulată cu ocazia judecății în prezenta pricină, de obligare a intimatului apelant ... la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă (potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată), intimatul urmând a fi chemat să suporte cheltuielile cu pricina.

În privința cuantumului acestor cheltuieli, reținem că ele sunt reprezentate, potrivit solicitărilor făcute de apelantă, de taxa de timbru.

Prin urmare, vom obligă apelantul reclamant ... la plata către apelanta pârâtă SC ... SRL a sumei de 272 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Faţă de considerentele expuse mai sus vom respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul ..., împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara, vom admite apelul declarat de pârâta SC ...

SRL, împotriva Sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara, vom schimba în parte sentința atacată, vom respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta SC ...

SRL, vom respinge cererea formulată de pârâta SC ...

SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată în prima instanță, vom obliga apelantul reclamant ... la plata către apelanta pârâtă SC ...

SRL a sumei de 272 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul ..., CNP ..., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial ... cu sediul în .. strada ... nr. .., apartament .., județul ... împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara.

Admite apelul declarat de pârâta SC ...

SRL, cu sediul în Sighișoara, strada .. nr. .. apartament.., județul Mureș, CUI 21324859, număr înregistrare ONRC J26/489/2007, împotriva sentinței civile nr. 73/2022 pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2022 în dosarul nr.... al Judecătoriei Sighișoara.

Schimbă în parte sentința atacată.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta SC ... SRL.

Respinge cererea formulată de pârâta SC ... SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată în prima instanță.

Obligă apelantul reclamant ... la plata către apelanta pârâtă SC ... SRL a sumei de 272 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul va fi depus la Tribunalul Mureș.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 28 februarie 2023.

Preşedinte

Red.jud.G.C.U.06.04.2023/2 exempl.

Jud.fond ...