Decizie nr. 210 din 30.03.2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2022:004.000210

Dosar nr. ...

DECIZIA CIVILĂ Nr. 210/2022

Şedinţa publică de la 30 Martie 2022

Completul compus din:

PREŞEDINTE …

Judecător …

Grefier …

Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta-pârâtă ..., cu domiciliul în com. … sat. … nr. … jud. .., cu CNP ... şi cu domiciliul procesual ales în …, str…. nr. . ap.. jud. .. de apelanţii ... şi ..., cu domiciliul procesual ales în …., str. …nr. …, jud…. şi de apelantul-reclamant ..., cu domiciliul în … şi CNP … şi cu domiciliul procesual ales în …, împotriva sentinţei civile nr… pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul nr. …,

Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16 februarie 2022, când s-a amânat pronunţarea în cauză la data de 2 martie 2022, respectiv 16 martie 2022, apoi la 23 martie 2022 şi apoi la data de 30 martie 2022, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.

INSTANŢA,

Prin sentinţa civilă nr. 2950 din 16 iulie 2021 Judecătoria Tg Mureş a respins acţiunea civilă exercitată prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ... şi …, în contradictoriu cu pârâta …

A admis în parte acţiunea civilă exercitată prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul …în contradictoriu cu pârâta … şi pe cale de consecinţă a dispus stabilirea în favoarea tatălui a următorului program de vizită al … …:

I) În perioada 19.07.2021-09.08.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 23.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 18:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

b) în data de 24.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 19:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

c) în data de 25.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

d) în data de 30.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 18:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

e) în data de 31.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 19:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

f) în data de 01.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

g) în data de 06.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

h) în data de 07.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

i) în data de 08.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

II) În perioada 09.08.2021-31.08.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 28.08.2021-29.08.2021, cu preluarea minorului de la ora 10:00 şi înapoierea acestuia până la ora 10:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

III) În perioada 01.09.2021-30.09.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 11.09.2021-12.09.2021, cu preluarea minorului de la ora 09:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

b) în data de 25.09.2021-26.09.2021, cu preluarea minorului de la ora 09:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

IV) Începând cu luna octombrie 2021 şi până la alte dispoziţii contrarii, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) o dată la 2 săptămâni (săptămânile impare vor fi avute în vedere), începând de vineri şi până duminică cu preluarea minorului de la ora 17:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 la sfârşitul programului de vizită, la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul

V) În perioada sărbătorilor de iarnă, Crăciunul va fi petrecut la mamă, urmând în perioada 27.12.2021-02.01.2022, minorul să fie preluat în data de 27.12.2021 ora 09:00 şi înapoiat la domiciliul mamei în data de 02.01.2022, ora 18:00.

VI) În toate variantele de mai sus, prin videoconferinţă Luni, Miercuri, Vineri şi Duminică, cel mult 30 de minute pe zi, în intervalul 18.00-18.30.

VII) În toate situaţiile de mai sus care presupun preluarea minorului de la domiciliul mamei, se va încerca ca încredinţarea minorului să se realizeze prin bunica maternă sau printr-o altă persoană pe care minorul o agreează, iar în caz de imposibilitate, încredinţarea se va realiza de mamă.

În oricare dintre situaţii, se vor limita discuţiile la minim, urmând ca informaţiile care privesc minorul să fie comunicate prin mesaj înainte de preluare sau cel mai târziu cu 60 de minute după preluare.

A obligat pârâta să furnizeze reclamantului informaţiile prevăzute de art. 18 lit. f) din Legea nr. 272/2004 atunci când sunt solicitate.

S-a respins cererea pârâtului privind stabilirea unui program de vizită ulterior încetării detaşării pârâtei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.040,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a reţinut, cu titlu preliminar, diferendul juridic dintre părţi vizează modul de păstrare a legăturilor personale dintre tată şi minor, iar în cele ce urmează a analizat istoricul situaţiei părţilor cu referire la problema dedusă judecăţii.

Prin Sentinţa civilă nr. … (f.13-14 Vol.

I) pronunţată în dosarul civil nr. … al Judecătoriei …, s-a dispus printre altele, desfacerea căsătoriei din culpa comună a părţilor, stabilirea locuinţei minorului la mamă şi exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului în mod exclusiv de către mamă.

Soluţia primei instanţe cu privire la aspectele de mai sus, a fost confirmată de Tribunalul ... prin Decizia civilă nr…. (f.78-87 Vol. III).

Astfel cum reiese din situaţia prezentată până în acest punct, în dosarul civil în care s-a soluţionat divorţul, nu s-a stabilit şi un program de vizită în favoarea reclamantului.

În legătură cu programul de vizită, prin Sentinţa civilă nr. … (f.10-12 Vol.

I) pronunţată în dosarul civil nr. … al Judecătoriei ... s-a stabilit un program de vizită provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. ... (dosarul de divorţ).

Totodată, soluția instanței a fost confirmată de Tribunalul ..., care a respins apelurile declarate de părți.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria ... a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

S-a arătat că, în afara obiecţiunilor de natură procedurală, părţile au fost de acord, de principiu, că este benefică menţinerea legăturilor personale dintre tată şi copil, existând însă dezacord cu privire la durata, locaţia şi modalitatea concretă unde acestea se vor desfăşura.

Reclamantul a propus două variante de program, a solicitat un program mai extins, la domiciliul său, atât în timpul săptămânii cât şi în week-end, la sărbătorile religioase importante, în timp ce pârâta a solicitat cenzurarea acestui progra motivat de vârsta fragedă a fetiţei, de nişte considerații ale unui psiholog, relaţia specială cu mama a copilului de vârstă mică, exprimând totodată dorinţa de a fi prezentă o terţă persoană la întâlnirile dintre tată şi copil.

Din coroborarea probele administrate, Judecătoria ... a constată că minora a locuit şi a fost îngrijită de ambii părinţi în primul an de viaţă, iar ulterior în următoarele patru luni a existat o sincopă, fetiţa fiind crescută exclusiv de tată, care i-a obstrucţionat mamei dreptul de a menţine legăturile personale și de la începutul lunii martie o instanţă a sancţionat acest comportament stabilind pe cale de ordonanţă preşedinţială până la divorţ ca locuinţa minorei să fie alături de mamă.

S-a mai arătat că, în contextul în care copilul nu mai este alăptat natural, mama are un serviciu zilnic între orele 8:00-15:00 şi timp de patru luni fetiţa a locuit exclusiv cu tatăl, nu se poate vorbi de inexistenţa unei relaţii speciale şi cu tatăl.

Instanța a concluzionat că față de disputele dintre părţi şi de specificul cauzei, este necesară intervenţia organului judiciar și că este important ca minora să nu mai asiste la conflicte între părinţi (inevitabile dacă s-ar încuviinţa un program de legături personale în prezenţa mamei sau a bunicii materne), în funcţie de programul de lucru al mamei, al tatălui şi în funcţie de rutina zilnică a fetiţei.

În final, Judecătoria ... a încuviinţat un program de legături personale dintre tată şi copil, în următoarea modalitate: - săptămânal, luni, marţi şi miercuri, de la ora 8:30 la ora 15:00, la domiciliul tatălui, cu obligaţia acestuia de a prelua minora şi de a o aduce la locuinţa mamei; - în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 8:30 până duminică ora 19:00, la domiciliul tatălui, cu obligaţia acestuia de a prelua minora şi de a o aduce la locuinţa mamei; - pe data de 27, 28 şi 29 aprilie, de Paști, în intervalul 8:30-19:00, urmând ca de Paştele catolic minora să petreacă trei zile împreună cu mama, indiferent dacă se suprapune cu programul de vizită al tatălui.

Astfel cum reiese din această hotărâre judecătorească, la stabilirea programului de vizită, s-a concluzionat că nu se poate vorbi de inexistenţa unei relaţii speciale între reclamant şi fiica sa.

Din considerentele hotărârii rezumate, se desprinde clar din punctul lor de vedere că, punctul nevralgic, este reprezentant de relaţia dificilă a părinţilor.

Luat individual, fiecare părinte are o relaţie foarte bună cu minorul, pe parcursul considerentelor Sentinţei civile …., nefiind subliniat în nici un moment că reclamantul ar constitui un pericol pentru fiica sa sau că prezenţa reclamantului cât mai des în viaţa minorului ar aduce o influenţă negativă.

Aşadar, la data pronunţării (05.04.2019) Sentinţei civile nr. .. în procedura ordonanţei preşedinţiale, instanța a stabilit un program de vizită generos în favoarea reclamantului, tocmai în considerarea relaţiei bune tată-fiică şi în vederea ocrotirii acesteia.

Această hotărâre judecătorească provizorie, şi-a produs efectele până la soluţionarea dosarului civil nr. ... (dosarul de divorţ), dosar în care în cele din urmă nu a fost stabilit un program de vizită.

Cu toate acestea, în continuare s-a analizat hotărârea pronunţată în acest dosar, considerentele fiind relevante, întrucât, pârâta invocă istoricul relaţiilor dintre părţi, cu precădere actele de violenţă fizică şi psihică la care atât ea cât şi minora au fost supuse.

Referitor la violenţele fizice şi psihice, acestea nu au fost menţionate în Sentinţa civilă nr. ....

Ceea ce se menţionează într-adevăr, este acea perioadă de 4 luni în care reclamantul nu i-a permis pârâtei să îşi vadă fetiţa, împrejurare pe care o dezaprobăm vehement şi care a deteriorat şi mai mult relaţiile dintre părţi.

Cu toate acestea, în stabilirea programului de vizită, primează relaţia dintre copil şi părinte, relaţia dintre părinţi trecând în plan secund.

Deci, episodul nefericit menţionat, a fost deja analizat atât de instanţa care a stabilit programul de vizită provizoriu cât şi de instanţa de divorţ.

A apreciat că acesta nu mai prezintă relevanţă, mai ales în condiţiile în care la epoca pronunţării celor două hotărâri nu s-a stabilit nici un aspect negativ în relaţia tată-fiică.

De altfel, trebuie subliniat că divorţul a fost pronunţat din culpa comună a părţilor, iar autoritatea părintească exclusivă a fost stabilită în considerarea relaţiei conflictuale dintre părţi.

În acest sens, Judecătoria ... a stabilit că relația părinților este una cu caracter puternic conflictual, cu șicane reciproce și plângeri făcute de ambele părți, în special vizând minora.

Din acest motiv, instanţa a concluzionat că nu este deloc în interesul minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, deoarece acest lucru presupune colaborare între părinţi şi nu conflict permanent.

Aşadar, la data (06.02.2020) pronunţării hotărârii civile prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei şi exercitarea autorităţii părinteşti, relaţia puternic conflictuală dintre părinţi constituia problema majoră, iar nu comportamentul tatălui faţă de copil.

Cu toate acestea, astfel cum reiese şi din înregistrările video depuse (f.148 Vol.

I, Fişier Video Program Vizită), reclamantul manifestă comportament grobian faţă de pârâtă în prezenţa minorei.

De faţă cu fiica sa, reclamantul foloseşte expresii care poluează mintea minorului şi îi produc confuzii cu privire la rolul părinţilor şi cu privire la ce înseamnă normalitatea.

Exemplifică: te plesnesc dacă atingi copilul; dacă atingi copilul te bat de faţă cu toată poliţia; alergii la pureci şi la rapanul de la mă-ta; […] la pureci nespălat-o, la pureci animală ce eşti; eşti o împuţită, tăți te iubeşte nu vagaboandele ălea două de lângă tine; să ai grijă de copil nu să îţi faci tu viaţa animalo; du-te că ea nu are grijă de tine trebuie să se reguleze, asta îi place lui mami; curvet; vagaboandă ordinară, spală împuţit-o copila, spală vagaboandă copila; eşti o târfă împuţită; ai luat până acuma măsuri, i-ai luat-o lu ala în gură;

Chiar dacă o bună parte din înregistrări este din anii 2019-2020, acestea redau modul în care reclamantul interacţionează cu pârâta şi nu au nici un motiv să creadă că acest comportament s-a schimbat.

Această concluzie este susţinută şi de înregistrările video care surprind modul în care s-a desfăşurat programul de vizită online stabilit prin Sentinţa civilă nr. … (f.108-115 Vol. I) pronunţată în dosarul civil nr. ...

Astfel, ori de câte ori reclamantului nu îi convine ceva în legătură cu pârâta sau dacă ceva îl deranjează cu privire la minor şi consideră că vinovată este pârâta, nu ezită să intervină pe un ton ridicat, chiar agresiv, de faţă cu minorul (a se vedea înregistrarea de la f.28 Vol.

IV, fişier 2021-05-06.m4a).

Din înregistrarea menţionată, în câteva rânduri, în timp ce vorbeşte cu minorul, reclamantul se adresează direct pârâtei pe un ton răstit, iar minorul este confuz, pentru că nu înţelege că de fapt cererea era adresată mamei.

Din cauza tonului folosit, copilul a început să plângă, iar apoi conversaţia a întâmpinat mari dificultăţi.

Aşadar, acest comportament manifestat cu nonşalanţă faţă de minor reprezintă un veritabil atac asupra psihicului infantil cu consecinţe devastatoare pe termen lung.

Chiar dacă o parte din înregistrările video sunt anterioare hotărârii de divorţ, ele nu pot fi ignorate şi prezintă relevanţă pentru situaţia actuală, mai ales în contextul în care, relaţia părinţilor este cel puţin la fel de conflictuală.

De altfel, se observă că acelaşi tipar se manifestă şi după desfacerea căsătoriei.

Starea conflictuală dintre părţi, astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, persistă în continuare şi din punctul lor de vedere nu s-a diminuat, ba mai mult, se pare că s-a amplificat, reclamantul fiind agresat fizic de un prieten/actual partener al pârâtei astfel cum reiese din actele de urmărire penale depuse (f.74-90 Vol.

IV).

Că pârâta l-a instigat pe agresor la săvârşirea faptei sau că acesta a acţionat din proprie iniţiativă nu se cunoaşte la acest moment, cercetările penale urmând a stabili ce s-a întâmplat.

Cert este că, situaţia conflictuală se extinde, fiind acaparată o persoană care are legătură cu pârâta şi care cu certitudine din punctul lor de vedere a acţionat în contextul conflictului dintre părţi.

Deci, lucrurile se agravează.

Instanţa de tutelă a reţinut că predomină şi este mai vizibilă relaţia conflictuală dintre părinţi, chestiune pe care de altfel, mizează şi pârâta.

Însă, există şi probe (a se vedea înregistrările video în care interacţiunea tată-fiică nu este perturbată) din care reiese că reclamantul ştie să se poarte frumos cu fiica sa, iar acesteia îi place să petreacă timp cu tatăl său, chiar dacă interacţiunea se desfăşoară de la distanţă prin apel video.

Însă, acest mod de menţinere a legăturilor personale cu minorul are neajunsuri majore şi se observă cu ochiul liber că reclamantul este frustrat de situaţia curentă.

Mai mult, buna desfăşurare a programului de vizită online depinde foarte mult de starea de spirit a copilului care poate fluctua foarte uşor dată fiind vârsta acestuia.

Or, în aceste împrejurări, continuarea apelului depinde într-o mare măsură de modul în care mama reuşeşte să schimbe starea copilului, lucru mai dificil de realizat, mai ales în condiţiile în care reclamantul cu greu tolerează prezenţa celuilalt părinte.

Privitor la relaţia tată-fiică, prin Sentinţa civilă nr. ... (f.108-115 Vol.

I), instanţa de emitere a ordonanţei preşedinţiale a reţinut că nu există pericole concrete la adresa minorului dacă tatăl ar interacţiona prin videconferinţă cu fiica sa.

De altfel, instanţa nu a reţinut la modul general că tatăl ar constitui un pericol pentru minor.

Singurul moment în care tatăl are un comportament care pune în pericol buna creştere şi dezvoltare a minorului este atunci când interacţionează cu pârâta.

Prin urmare, din punctul lor de vedere, contactul direct ar trebui limitat cât mai mult, dacă nu chiar exclus, comunicarea urmând a se realiza exclusiv prin mesaje.

De asemenea, prin Sentinţa civilă nr. …. (f.19-20 Vol.

III) pronunţată în dosarul civil nr. …. al Judecătoriei ... s-a reţinut că pârâtul nu reprezintă un pericol pentru siguranţa copilului său, din probatoriul administrat rezultând că de minoră se ocupă îndeosebi tatăl.

Totodată, prin Decizia civilă nr. ... (f.28-31 Vol.

III) a Tribunalului ... pronunţată în dosarul civil nr. ..., s-a reţinut că nu există motive ca tatăl să fie obligat să păstreze o anumită distanţă faţă de copil, acesta fiind implicat activ în creşterea copilului.

În esenţă, din probele administrate, se pot desprinde atât aspecte pozitive cât şi negative cu privire la reclamant cât şi aspecte pozitive.

O punere în evidenţă a laturii negative este facilă şi se poate realiza astfel încât să se ajungă la concluzia că reclamantul poate să îşi vadă fiica exclusiv prin mijloace de comunicare la distanţă.

Oricât de nefericit s-a finalizat relaţia părţilor, au convingerea că reclamantul o iubeşte sincer pe fiica sa şi îşi doreşte tot ce este mai bun pentru ea.

De-a lungul timpului, reclamantul singur s-a demonizat în pofida susţinerii apărătorului său că toţi actorii implicaţi în proces trebuie să înceteze în a-l demoniza.

Cu toate acestea, consideră că se află într-un punct culminant al relaţiei tată-fiică.

Din acest motiv şi văzând că există suficiente probe, inclusiv hotărâri judecătoreşti care au reţinut că reclamantul nu reprezintă un pericol pentru minoră (însă se află la un punct în care se poate transforma într-un pericol), consideră că programul de vizită exclusiv online este nesatisfăcător.

În concluzie, în lumina probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că părţile au probleme majore de relaţionare, însă, acest lucru nu se extinde şi asupra relaţiei fiecărui părinte cu copilul.

Aşadar, a apreciat că cererea de stabilire a unui program de vizită este admisibilă în principiu, însă conţinutul acestuia nu poate fi sub nici o formă nici cel propus de reclamant şi nici cel propus de pârâtă.

După cum a arătat, starea de pericol pentru buna creştere a minorului se iveşte atunci când ambii părinţi sunt prezenţi.

În unanimitate se cunoaşte că, orice decizie judiciară şi nu numai, care vizează un minor, are ca directivă călăuzitoare noţiunea de interes superior al copilului.

Prin urmare, dacă interesul superior al copilului se modifică, se modifică implicit şi împrejurările avute anterior în vedere de către organele judiciare.

Instanţa determină interesul superior al copilului ţinând cont de următoarele criterii: a) nevoile fizice, emoţionale şi psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta şi etapa de dezvoltare a minorului; b) opiniile şi preferinţele copilului, în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil; c) natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi fiecare dintre părinţii săi; d) capacitatea fiecărei persoanei, pentru care decizia instanţei s-ar putea aplica, de a îngriji copilul şi de a răspunde nevoilor acestuia; e) capacitatea fiecărei persoane, cu privire la care decizia instanţei s-ar putea aplica, de a comunica şi coopera în chestiunile care privesc copilul; f) orice antecedente ale fiecărei persoane, pentru care decizia instanţei s-ar putea aplica, relevante pentru siguranţa şi bunăstarea copilului; g) beneficiile pe care dezvoltarea şi menţinerea de relaţii semnificative cu ambii părinţi le au asupra copilului şi voinţa fiecăruia dintre aceştia de a susţine dezvoltarea şi menţinerea unei relaţii cu celălalt părinte.

Luarea oricărei măsuri ce afectează relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să ţină seama de dorinţele şi interesele părinţilor, dar şi de interesul superior al copilului, dorinţa şi interesul părintelui trebuind să concorde cu interesul superior al copilului.

Suplimentar, Recomandarea 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, precizează ca un prim principiu următoarele: copii nu trebuie să fie considerați proprietatea părinţilor, ci trebuie să fie recunoscuţi ca indivizi având propriile drepturi şi nevoi.

Totodată, potrivit art. 401 alin. (1) C.civ., în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Aşadar, în contextul în care în trecut reclamantul a beneficiat de un program de vizită cu preluarea minorului, în condiţiile în care hotărârile judecătoreşti pronunţate cât timp acel program de vizită producea efecte nu au stabilit că tatăl reprezintă un pericol pentru minor, văzând că minorul manifestă afecţiune faţă de tată, instanţa de tutelă a apreciat că se impune stabilirea unui program de vizită care să permită menţinerea şi dezvoltarea legăturilor personale cu minorul.

Un asemenea program se impune deoarece există un risc major, la care reclamantul însuşi a contribuit, ca minorul să se alieneze de acesta.

Succesul programului de vizită ce se va stabili depinde de asumarea unui cod al tăcerii de către tată atunci când îşi va prelua fiica de la mamă.

Dacă reclamantul va continua să exhibe un comportament de genul celui mai sus redat, consideră că interesul superior al copilului va fi grav vătămat, impunându-se de urgenţă restrângerea programului de vizitare.

Cu alte cuvinte, programul de vizită va fi acordat sub rezerva afişării unui comportament condescendent faţă de pârâtă, în care invectivele de orice natură şi reproşurile să lipsească cu desăvârşire.

Minorul nu trebuie să asiste la asemenea scene, inadmisibile şi ruşinoase.

Se vede că reclamantul îşi iubeşte fiica şi trebuie să i se acorde şansa să nu piardă legătura cu aceasta, însă acest lucru depinde de el, dar şi de pârâtă, care este obligată moral să încurajeze relaţia tată-fiică.

În ceea ce priveşte raportul de evaluarea psihologică din data de 25.09.2019 (f.3-8 Vol.

II) prezentat de pârâtă, instanţa de tutelă a reţinut că acesta a fost efectuat anterior Deciziei civile nr. ... a Tribunalului ... (f.78-87 Vol.

III) prin care a fost soluţionat în apel dosarul de divorţ.

În acest context, a apreciat că acesta nu prezintă o relevanţă deosebită.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de tutelă a stabilit următorul program de vizită progresiv:

I) În perioada 19.07.2021-09.08.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 23.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 18:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

b) în data de 24.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 19:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

c) în data de 25.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

d) în data de 30.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 18:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

e) în data de 31.07.2021, de la ora 17:00 până la ora 19:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

f) în data de 01.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

g) în data de 06.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

h) în data de 07.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

i) în data de 08.08.2021, de la ora 17:00 până la ora 20:00, cu preluarea minorului de la mamă şi înapoierea acestuia la domiciliul acesteia, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş;

II) În perioada 09.08.2021-31.08.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 28.08.2021-29.08.2021, cu preluarea minorului de la ora 10:00 şi înapoierea acestuia până la ora 10:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

III) În perioada 01.09.2021-30.09.2021, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) în data de 11.09.2021-12.09.2021, cu preluarea minorului de la ora 09:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

b) în data de 25.09.2021-26.09.2021, cu preluarea minorului de la ora 09:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 a doua zi, la domiciliul mamei, fără părăsirea Municipiului Târgu Mureş, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

IV) Începând cu luna octombrie 2021 şi până la alte dispoziţii contrarii, programul de vizită se va desfăşura în felul următor:

a) o dată la 2 săptămâni (săptămânile impare vor fi avute în vedere), începând de vineri şi până duminică cu preluarea minorului de la ora 17:00 şi înapoierea acestuia până la ora 20:00 la sfârşitul programului de vizită, la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul.

Instanţa de tutelă a reţinut că acest program progresiv se impune în vederea reacomodării minorului cu tatăl, pentru ca ulterior să se poată tranziţiona spre un program cu preluare peste noapte.

Minorul nu a pierdut legătura cu tatăl, îl cunoaşte, reproduce din amintiri anumite întâmplări petrecute cu tatăl şi cred că se poate reacomoda rapid să fie împreună numai cu tatăl.

Este de aşteptat ca la început să plângă, dat fiind ataşamentul faţă de mamă, dar au convingerea că prin răbdare, dragoste şi joc, tatăl va putea linişti copilul.

De asemenea, este foarte important ca reclamantul să nu facă exces de cadouri şi să se rezume pentru prima întâlnire doar la câteva, pe care să le folosească ca să stabilească o legătură cu minorul.

Ulterior, cred că reclamantul trebuie să evite să aducă foarte multe cadouri copilului şi să caute să găsească un echilibru în această problemă.

În privinţa programului de vizită solicitat ulterior încetării detaşării pârâtei, instanţa îl va respinge la acest moment.

Stabilirea unui asemenea program nu este oportună, faţă de probleme serioase existente şi faţă de data încetării acestei detaşări (12.04.2022 f.135 Vol.

I) şi perspectiva prelungirii acesteia din nou.

În funcţie de evoluţia programului de vizită stabilit şi de situaţia la data încetării detaşării, dacă părţile nu cad de acord asupra unui program de vizită, se va putea solicita intervenţia instanţei.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei referitoare la faptul că reclamantul nu are o locuinţă în Târgu Mureş, instanţa a apreciat că această obiecţie nu este una validă.

Pentru vizitele din Târgu Mureş reclamantul are posibilitatea să închirieze un apartament sau să se cazeze la o pensiune ori hotel.

În oricare dintre variante şi având în vedere durata vizitei, minorul beneficia de confortul necesar şi se va căuta pe cât posibil ca vizitele să se desfăşoare la aceeaşi locaţie, pentru a evita eventualele probleme de acomodare şi adaptare.

Deoarece nu s-a acordat un program de vizită ulterior detaşării, instanţa în vederea ocrotirii interesului superior al copilului a reglementat şi perioada sărbătorilor de iarnă astfel:

V) În perioada sărbătorilor de iarnă, Crăciunul va fi petrecut la mamă, urmând ca din data de 27.12.2021-02.01.2022, minorul să fie preluat în data de 27.12.2021 ora 09:00 şi înapoiat la domiciliul mamei în data de 02.01.2022, ora 18:00.

VI) În toate variantele de mai sus, prin videoconferinţă Luni, Miercuri, Vineri şi Duminică, cel mult 30 de minute pe zi, în intervalul 18.00-18.30.

VII) În toate situaţiile de mai sus care presupun preluarea minorului de la domiciliul mamei, se va încerca ca încredinţarea minorului să se realizeze prin bunica maternă sau printr-o altă persoană pe care minorul o agreează, iar în caz de imposibilitate, încredinţarea se va realiza de mamă.

În oricare dintre situaţii, se vor limita discuţiile la minim, urmând ca informaţiile care privesc minorul (de exemplu, tratament medical, stare de spirit, reacţii alergice etc.) să fie comunicate prin mesaj înainte de preluare sau cel mai târziu cu 60 de minute după preluare.

În ceea ce priveşte programul de vizită solicitat de bunicii minorului, instanţa de tutelă a reţinut că potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.,

În continuare, conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

De asemenea, foarte importante pentru cauza de faţă sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 272/2004, care statuează în felul următor: Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Fără a nega dreptul la relaţii personale cu minorul de care se bucură bunicii, instanţa la fel ca în cazul programului de vizită al părintelui nerezident, trebuie să aibă în vedere pe lângă criteriile de mai sus şi principiul interesului superior al minorului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

În contextul situaţiei de fapt prezente, instanţa de tutelă a apreciat că, la acest moment nu este oportună stabilirea unui program de vizită în favoarea bunicilor, acest program fiind contrar interesului superior al copilului.

Este contrar, deoarece în prezent, relaţia cu tatăl a avut de suferit şi este în curs de reconstrucţie, iar adăugarea unui program şi în favoarea bunicilor, este de natură să pună în pericol şansele de succes ale programului ce va fi stabilit în favoarea tatălui.

Cu alte cuvinte, acest program este prematur în condiţiile în care întreaga atenţie trebuie acordată relaţiei tată-fiică.

După normalizarea acesteia şi dacă va fi cazul, se va putea solicita stabilirea unui program de vizită pe cale judecătorească.

Până atunci, instanţa a apreciat că dreptul la relaţii personale cu minorul poate fi exercitat fără probleme în cadrul programului de vizită acordat tatălui.

De altfel, programul solicitat de bunici prin cererea de chemare în judecată este corelat cu programul de vizită solicitat de tată, astfel încât să se acapareze cât mai mult timp în favoarea acestora în dauna mamei.

Astfel, cel puţin 2 săptămâni, minorul în concepţia părţilor ar trebui să petreacă o săptămână întreagă în fiecare zi fie cu tatăl de la ora 08:00-15:00, fie cu bunicii de la ora 08:00-19:00.

Însă cel mai important aspect este cel legat de dreptul tatălui de a menţine legături personale cu minorul, drept pe care în condiţiile date, îl consideră prioritar faţă de cel al bunicilor.

Dar după cum a menționat mai sus, cu puţin efort, dreptul bunicilor poate fi exercitat şi păstrat în cadrul programului de vizită al tatălui.

Conform art. 17 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Luând în considerare aceste prevederi legal prin raportare la situaţia de fapt expusă, instanţa de tutelă a concluzionat că un eşec în implementarea programului de vizită stabilit în favoarea tatălui ar aduce prejudicii majore în dezvoltarea psihică, intelectuală şi morală a copilului.

Minorul nu poate duce 2 program de vizită distincte, deoarece în perioada imediat următoare, reperele sale trebuie să fie exclusiv mama şi tata, fără interpunerea altor persoane.

Minorul are nevoie după finalizarea programului de vizită să se întoarcă la mamă, pentru a-și recăpăta siguranţa şi echilibrul emoţional.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea de stabilire a unui program de vizită în favoarea bunicilor, fără a fi necesar a se analiza şi caracterul serios sau neserios al convorbirilor acestora referitoare la răpirea minorului şi pierderea urmei acestuia.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la comunicarea către tată a anumitor informaţii, instanţa de fond a reţinut următoarele.

Conform art. 18 lit. f) din Legea nr. 272/2004, relaţiile personale se pot realiza prin transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

De asemenea, potrivit art. 398 alin. (2) C.civ., celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

În condiţiile în care reclamantul a fost exclus de la exercitarea autorităţii părinteşti, i-a adresat pârâtei o cerere de informaţii (f.15-16 Vol.

I) cu privire la care pârâta nu a răspuns în nici un fel.

Fără a analiza toate solicitările reclamantului, cel puţin o parte din acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 18 lit. f) din Legea nr. 272/2004, iar pârâta era obligată să răspundă.

Faţă de lipsa unui răspuns şi ţinând cont de situaţia puternic conflictuală dintre părţi, instanţa de fond a obligat pârâta să furnizeze reclamantului informaţiile prevăzute de art. 18 lit. f) din Legea nr. 272/2004 atunci când sunt solicitate.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantului tată şi va respinge cererea reclamanţilor bunici.

Conform art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Văzând aceste dispoziții legale şi ținând cont de faptul că a fost achitată suma de 40 de lei cu titlu de taxă de timbru judiciar pentru cererea admisă (f.45 Vol.

I) şi suma de 5.000,00 de lei (cu titlu de onorariu avocaţial f.61 Vol.

IV; f.73 Vol.

IV) instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

A apreciat că se impune obligarea acesteia la plata acestor cheltuieli în condiţiile în care prin poziţia exprimată prin întâmpinare a solicitat un programul de vizită în altă formă, una deosebit de restrânsă şi restrictivă, opunându-se unui program de vizită mai extins.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 13 august 2021, a declarat apel pârâta ... solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul modificării programului de vizită începând cu luna octombrie 2021 (pet.

IV şi pct.

VI), astfel:

Pct.

IV: începând cu luna octombrie 2021 şi până la alte dispoziţii contrarii, programul de vizită se va desfăşura în felul următor: o dată pe lună ( se va avea în vedere sfârșitul celei de a doua săptămâni întregi din lună) începând de vineri până duminică, cu preluarea minorei la ora 17 şi înapoierea acesteia până la ora 20. la sfârşitul programului de vizită, la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minora, cu cel puţin 24 de ore înainte de preluarea minorei şi posibilitatea contactării minorei pe perioada vizitei de către mama ei; sau, o altă variantă: începând cu luna octombrie 2021 şi până la alte dispoziţii contrarii, programul de vizită se va desfăşura în felul următor: de 2 ori pe lună (săptămânile impare întregi vor fi avute în vedere) începând de vineri până sâmbătă, cu preluarea minorei la ora 15 şi înapoierea acesteia până la ora 20, la sfârşitul programului de vizită, la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minora; cu cel puţin 24 de ore înainte de preluarea minorei şi posibilitatea contactării minorei pe perioada vizitei de către mama ei; în oricare dintre variante, vor fi exceptate sărbătorile religioase pe care minora le va petrece cu mama ei şi a sărbătorilor de iarnă care se vor desfăşura conform pct.

V.

Pct. VI: în toate variantele de mai sus, prin videoconferinţă Luni şi Miercuri, cel mult 30 minute pe zi, în intervalul 18.00- 18,30.

Totodată, a solicitat şi compensarea cheltuielilor de judecata, respectiv să se dispună ca fiecare parte să îşi suporte cheltuielile (aşa cum a menţionat în concluziile scrise); şi obligarea reclamanţilor ... şi ... la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, on.av.).

Apelanta a solicitat şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, apelanta ... a arătat că deţine autoritate părintească exclusivă, datorită comportamentului agresiv şi denigrator al reclamantului la adresa pârâtei, de faţă cu minora (SC ..., Judecătoria laşi, definitivă prin Decizia …, Tribunalul ...) şi a imposibilităţii de a lua decizii în comun, pe fondul unei situaţii conflictuale persistente.

Reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, pe care a refuzat să o achite timp de 2 ani.

Reclamantul a fost, respectiv este, cercetat penal în mai multe dosare penale, pentru violenţe, ameninţări, hărţuire, abandon de familie, unele soluţionate, alte în lucru (Parchetul ...).

Reclamantul a fost trimis în judecată, la 05.05.2021, în calitate de inculpat, pentru infracţiuni de violenţă în familie, loviri sau alte violenţe, asupra pârâtei (de faţă cu minora).

Pe perioada judecării divorţului, locuinţa minorei fiind stabilită la mamă, tatăl minorei a obţinut un program de relaţii provizoriu, prin S.C. … Judecătoria ... (ordonanţă preşedinţială); care şi-a încetat efectele ca urmare a pronunţării S.C. ... (executorie în ce priveşte măsurile privind minora); în cadrul acestui program, desfăşurat la insistenţele reclamantului, şi după încetarea efectelor, reclamantul a avut acelaşi comportament violent.

Prin S.C. ….

Judecătoria Tg.Mureş a stabilit un program de relaţii on-line (dosar ...); injuriile şi denigrările la adresa pârâtei au continuat on-line, prin intermediul minorei; vocea autoritară a tatălui şi reproşurile adresate minorei, au determinat minora în repetate rânduri să refuze să vorbească cu tatăl ei.

Reclamantul şi bunicii paterni au promovat mai multe acţiuni împotriva pârâtei, urmărind schimbarea locuinţei minorei, de la .. la ..., inclusiv prin acţiunea având ca obiect programul de relaţii, ce face obiectul prezentul dosar, criticând şi manifestându-şi permanent nemulţumirea faţă de măsurile dispuse de instanţe.

Prin hotărârea atacată, pronunţată la 16 iulie 2021, Sentinţa Civilă ....

Instanţa a dispus un program de relaţii al reclamantului cu minora, gradual, acordând dreptul reclamantului la vizite scurte, în fiecare zi de vineri, sâmbătă şi duminica, începând cu 19 iulie, până în 8 august; apoi preluare cu găzduire a minorei în 28-29 august, 11-12 septembrie, 25-26 septembrie, (pct. 1, II, III); cu precizarea că reclamantul nu va părăsi municipiul Tg.Mureş.

În continuare, la pct. IV a dispus:

- Începând cu luna octombrie 2021 şi până la alte dispoziţii contrarii, programul de vizită se va desfăşura în felul următor: o dată la 2 săptămâni (săptămânile impare vor fi avute în vedere) începând de vineri până duminică, cu preluarea minorei la ora 17 şi înapoierea acesteia până la ora 20, la sfârşitul programului de vizită, la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minora.

Apelanta-pârâtă a solicitat lămurirea hotărârii, cu privire la pct.

IV, V şi VII, apreciind că este neclară sub aspectul găzduirii minorei (doar la Tg.Mureş?), raportat la considerentele hotărârii: "Minorul va beneficia de confortul necesar şi se va căuta pe cât posibil ca vizitele să se desfăşoare la aceeaşi locaţie pentru a evita probleme de acomodare şi adaptare" (pg. 12.)

Instanţa a respins cererea de lămurire, arătând că hotărârea este destul de clară, în sensul că programul de vizită se va putea desfăşura şi în afara municipiului Tg.Mureş, singura obligaţie a tatălui fiind cea de a comunica în prealabil unde va locui cu minora (pct.

IV şi V).

De asemenea, instanţa a mai precizat că, pentru a hotărî astfel, a avut în vedere ca şi bunicii paterni să beneficieze de programul de vizită, dreptul la relaţii personale cu minora putând fi exercitat fără probleme în cadrul programului de vizită acordat tatălui în oraşul natal - ....

La Pct. VI, instanţa a dispus:

În toate variantele de mai sus, prin videoconferinţă Luni, Miercuri, Vineri şi Duminică cel mult 30 minute pe zi, în intervalul 18.00- 18,30; program care completează programul de relaţii de la pct. I, II, III şi IV.

Apelanta a apreciat că aceste dispoziţii, privind preluarea minorei din 2 în 2 săptămâni şi găzduirea la ..., sau oriunde în altă parte decât Tg.Mureş, de vineri până duminică, fără a prevedea o sancţiune pentru situaţia în care reclamantul nu comunică adresa la care va locui cu minora, fără a include dreptul pârâtei de a verifica condiţiile, sau de a păstra legătura cu minora pentru a verifica condiţiile şi starea acesteia, lezează interesele minorei.

Instanţa nu a acordat prioritate intereselor minorei, ci mai mult nevoilor tatălui care se victimizează în faţa instanţelor.

De asemenea, a apreciat că instanţa a depăşit limitele investirii, a fixat un program pentru fiecare sfârşit de săptămână impară din lună, nu doar primul şi al treilea săptămână, cum a solicitat reclamantul, în condiţiile în care pot exista şi 3 săptămâni impare (incomplete), ceea ce poale conduce la interpretări şi ei conflicte; şi a păstrat şi programul on-line care s-a cerut a fi înlocuit, sau menţinui doar în cazul respingerii programului fizic.

Totodată, a apreciat efortul instanţei de a se implica şi a încerca împăcarea părţilor, cu toate acestea, a apreciat că instanţa nu a respectat dreptul pârâtei la un proces echitabil, principiul imparţialităţii, considerentele hotărârii nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile, dispoziţiile sunt emise sub condiţii ( "sub rezerva afişării unui comportament condescendent" de către reclamant), care depind doar de voinţa reclamantului, în favoarea reclamantului, punând minora în vârstă de 4 ani în inferioritate, în situaţia de a se apăra pe calea ordonanţei, în cazul în care reclamantul ar nesocoti "rezervele" instanţei:

Dacă reclamantul va continua să exhibe un comportament de genul celui mai sus redat consideră că interesul copilului va fi grav vătămat, impunându-se de urgenţă restrângerea programului de vizitare... ”.

Instanţa a dispus în favoarea reclamantului, cu efecte imediate, cu toate că a constatat urmările negative ale întâlnirilor reclamantului cu minora: "reclamantul manifestă un comportament grobian ...poluează mintea minorului... nu au nici un motiv să creadă că acest comportament s-a schimbat' " aspecte care are rezultă şi Fişă de descriere nr. …, Salvaţi Copiii, în sensul că interacţiunea fizică directă dintre tată şi minoră, chiar dacă are momente de alcalmie, denaturează şi lezează interesele minorei.

Instanţa a impus pârâtei și minorei o sarcină excesivă, de a se pune la dispoziţia reclamantului 5 zile pe săptămână, timp de 3 săptămâni, cu începere de la 19 iulie (măsurile fiind executorii de drept de la data pronunţării, 16 iulie) lipsind pârâta de o şansă efectivă de a le contesta, sau de a-i acorda timp pentru a organiza începerea programului, pentru a pregăti minora în acest sens.

Instanţa a obligat pârâta şi minora să rămână la dispoziţia reclamantului, pe lângă întâlnirile de vineri, sâmbătă şi duminică, încă 4 zile program on-line, în condiţiile în care reclamantul, culpabil de deteriorarea relaţiei cu fiica sa, nu a făcut dovada schimbării sau a intenţiei de schimbarea a comportamentului său, care lezează interesele minorei.

Instanţa a acordat credibilitate reclamantului, stabilind un program de vizită "sub rezerva" comportamentului decent ce depinde doar de voinţa reclamantului, condiţie a cărei neîndeplinire nu poate fi nici verificată nici sancţionată efectiv (mama nu poate verifica comportamentul reclamantului, denigrările, injuriile la adresa sa în faţa minorei, folosirea tonului agresiv la adresa minorei, în lipsa mamei), lezând interesele minorei, echilibrul emoţional.

Instanţa a ignorat încălcarea de către reclamant a ordinului de protecţie (2018) care a obligat reclamantul la psihoterapie; recomandările DGASPC laşi din 14.08.2020 de a avea un comportament civilizat, de nu proferea injurii, de nu denigra celălalt părinte, de a nu manipula copilul împotriva părintelui, de a participa la şedinţele de consiliere (minim 6); stabilind programul de relaţii sub aceleaşi „ rezerve ” de comportament pe care reclamantul le-a desconsiderat în mod constant.

Instanţa nu a apreciat disponibilitatea și eforul pârâtei.

Încă înainte de proces, de a apela la un psiholog pentru a gestiona relaţia minorei cu tatăl ei, de a respecta şi a opune reclamantului recomandările psihologului; de a apela la autorităţi pentru a pune în aplicare recomandările psihologului; de a facilita relaţia minorei cu tatăl ei, prin intermediul Organizaţiei Salvaţi Copiii; de a permite reclamantului vizitarea minorei în cursul procesului (în prezenţa avocaţilor), în lipsa unei obligaţii în acest sens (încheiere din 29.04.2021).

Doar eforturile şi disponibilitatea mamei au tăcut ca aceste dispoziţii de imediată aplicare să poată fi respectate fără incidente major, până în prezent.

Pentru a se proteja de hărţuirea permanentă la care a fost supusă, imediat după pronunţarea hotărârii, pârâta a fost nevoită să blocheze, temporar, apelurile reclamantului (care, nemulţumit, a solicitat schimbări).

Şi, pentru răsplăti pe deplin conduita reclamantului, instanţa a obligat pârâta să achite reclamantului integral cheltuielile de judecată, în sumă de 5.040 lei (reclamantului care refuză plata pensiei de întreţinere, declarând în faţa autorităţilor că nu are venituri).

Ca urmare, date fiind condiţiile, apelanta a criticat pe calea apelului programul prevăzut pentru o perioadă nedeterminată, începând cu luna octombrie (Pct.

IV) şi programul on-line (pct.

VI); şi soluţionarea cererilor privind cheltuielile de judecată.

Programul de la pct. IV.

Programul de relaţii este un drept al minorei, nu al tatălui, nici al bunicilor, şi este necesar a fi analizat în concordanţă cu interesul minorei şi nu al părinţilor sau al familiei extinse.

Interesul minorei se apreciază conform criteriilor prevăzute la art. 2 al. 6, art. 17, 21 şi 36, Legea 272/2004 şi a redat conţinutul art. 17.

Raportat la prevederile legale, probele administrate, considerentele hotărârii, la constatările instanţei privind conduita reclamantului şi efectele asupra psihicului minorei, a apreciat că dispoziţiile de la pct.

IV, completate cu cele de la pct.

VI, nu respectă interesele minorei.

De asemenea, aceste dispoziţii limitează dreptul pârâtei de a exercita autoritatea exclusivă, de a lua singură decizii privind creşterea, îngrijirea şi educarea minorei - drept statuat în favoarea mamei prin S.C. ..., definitivă prin Decizia civila nr. ... a Tribunalului ..., deoarece minora nu se va afla sub supravegherea mamei în perioada în care va fi preluată la ... sau oriunde în altă parte şi nici nu va avea acces la informaţii privind minora în această perioadă, dată fiind relaţia conflictuală a reclamantului şi a bunicilor paterni cu care acesta locuieşte, cu pârâta (reţinută de instanţa de fond).

Instanţa de fond a stabilit ca reclamantul să comunice pârâtei în prealabil unde va locui cu minora, tară a se preciza un termen rezonabil în care aceste informaţii să fie transmise, pentru a da mamei posibilitatea de a verifica condiţiile în care minora va fi găzduită, sau modalitatea în care va putea păstra legătura cu minora, mama fiind responsabilă pentru minoră, deţinând autoritate părintească exclusivă; nici sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei condiţii.

Autoritatea părintească exclusivă şi locuinţa minorei la mamă au fost stabilite în concordanţă cu prevederile legii speciale 272/2004:

Art. 21. (1) (I) în cazul în care părinţii nu se înțelege cu privire ta locuinţa copilului, instanţa de tutela va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei...

La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum: d) istoricul cu privire la violenta părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane...

Art. 36 (7) Se considera motive întemeiate pentru ca instanţa sa decidă ca autoritatea părintească sa se exercite de către un singur părinte...violenta față de copil sau față de celălalt părinte. .... infracţiuni de violenta, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părinteşti.

Instanţele au reţinut ca fiind dovedite actele de violenţă ale reclamantului asupra mamei, de faţă cu minora, precum şi imposibilitatea luării în comun a deciziilor privind minora, din cauza situaţiei conflictuale dintre părţi, generată de frustrările reclamantului.

Aceste violente, pentru care împotriva reclamantului a fost emis un ordin de protecţie, iar locuinţa minorei şi autoritatea părintească au fost atribuite în favoarea mamei, au fost confirmate şi prin rechizitoriul din 05.05.2021 dosar penal nr. ..., Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi, prin care reclamantul a fost trimis în judecată în calitate de inculpat, pentru infracţiunea de violenţe în familie, loviri, alte violenţe (d...jud…).

Pe perioada judecării divorţului, locuinţa minorei fiind stabilită la mamă, tatăl minorei a obţinut un program de relaţii provizoriu, prin S.C. … Judecătoria ... (ordonanţă preşedinţială); în cadrul acestui program reclamantul a avut acelaşi comportament violent.

Reclamantul a insistat în executarea acestui program şi după pronunţarea divorţului (06.02.2020), a beneficiat de el până în octombrie 2020, când pârâta şi-a schimbat locul de muncă şi locuinţa, împreună cu minora, la Tg.Mureş; după care a demarat executarea silită, în noiembrie 2020, la Tg.Mureş, cu toate că ordonanţa preşedinţială şi-a încetat efectele, alimentând astfel starea conflictuală.

În toată această perioadă ( aprilie 2019-octombrie 2020), pârâta a fost în continuare agresată şi denigrată de către reclamant, de faţă cu minora (înregistrări audio-video, plângeri penale, PV contravenţie) - aspecte reţinute de instanţa de fond (pg. 7 ”reclamantul manifestă comportament grobian faţă de părută în prezenţa minorei...)

Spre ex., în luna mai, 2020, reclamantul a ameninţat-o pe pârâtă, cu minora în braţe "te hat de faţă cu poliţia" - în faţa agenţilor de poliţie (video) - dovadă că reclamantul nu are nici un respect faţă de autorităţi, hotărârile instanţelor, pârâtă, desconsiderând interesele minorei.

Conduita reclamantului nu s-a schimbat nici în prezent - aspect reţinut de instanţa de fond.

După stabilirea programului de relaţii on-line (dosar …), nu au existat întâlniri fizice (decât pe holul judecătoriei, unde reclamantul a încercat să o lovească pe pârâtă) dar injuriile şi denigrările la adresa pârâtei au continuat on-line, prin intermediul minorei, chiar dacă pârâta nu a intervenit în discuţii.

De câte ori vocea tatălui devenea mai autoritară, sau când tatăl tăcea reproşuri, minora refuză să vorbească .

Contrar susţinerilor reclamantului, pârâta a fost preocupată de încurajarea şi optimizarea relaţiei minorei cu tatăl ei, cât şi pentru gestionarea şi aplanarea conflictelor între părţi.

Astfel, pârâta a iniţiat un program pentru reluarea într-un cadru instituţionalizat şi securizat a relaţiei minorei cu tatăl ei, ca urmare a suferinţei fizice ale minorei datorată comportamentului violent al tatălui (*); psihologii au recomandat o perioadă în care întâlnirile să fie reluate gradual, într-un mediu care să ofere minorei încredere şi siguranţă (psiholog …).

(*) minora a fost apostrofată de tatăl ei pentru faptul că "s-a scăpat pe ea"; minora s-a apărat (avea nevoie urgent) iar tatăl ei a strigat "să nu mai faci niciodată cacal" ; ca urmare, minora a refuzat să aibă scaun, ceea ce a condus la o constipaţie cronică, care a fost tratată medicamentos şi prin consiliere psihologică (declaraţie martora ..., dosar ...).

În cadrul întâlnirilor la Organizaţia Salvaţi Copiii ( 2,10 şi 17 iunie 2021) reclamantul a continuat comportamentul neadecvat (impulsiv, agresiv, denigrator) de faţă cu minora; nu a respectat recomandările psihologului, deturnând scopul întâlnirilor - relaţia cu minora - spre afişarea ostentativă şi impunerea cadourilor aduse minorei, pentru satisfacerea propriilor interese (substituirea pensiei de întreţinere cu cadouri).

În cadrul celor 3 întâlniri între reclamant şi minoră, reclamantul a avut un comportament alternant, când binevoitor faţă de minoră, când autoritar şi impulsiv; derapaje de comportament pe care psihologul a încercat să le corecteze, intervenind de fiecare dată.

Psihologul i-a atras atenţia reclamantului "l-a reamințit faptul că nu este potrivit să se certe în faţa copilului şi că această întâlnire va fi oprită dacă nu respectă această regulă"; cu toate acestea, reclamantul a folosit în continuare un ton înalt... a continuat pe acelaşi ton şi pe hol, în faţa minorei, care era în braţele mamei ” ( Fişă de descriere OSC 52/22.06.2021, pg. 44, par. 2).

Ca urmare, minora a refuzat să rămână singură cu tatăl ei, iar reclamantul şi-a vărsat nervii pe mama minorei (înainte de incidentul cu dl. ….. prietenul pârâtei).

Din conţinutul fişei rezultă că reclamantul nu se poate controla nici când este supravegheat, nici în prezenţa psihologului, interacţiunea fizică directă dintre tată şi minoră, chiar dacă are momente de alcalmie, denaturează şi lezează interesele minorei.

Minora se simte în siguranţă doar în prezenţa mamei (Fisa OSC). În măsura în care există o reţinere a minorei faţă de reclamant, aceasta se datorează comportamentului deviant al acestuia.

Reclamantul a încercat să valorifice incidentul cu dl. … din 17.06.2021, atât în faţa instanţei cât şi în faţa DGASPC, unde a depus o plângere, la care i s-a comunicat că: "fiica dvs. nu se află într-o situaţie de risc, alături de mamă îi sunt asigurate nevoile de creştere, îngrijire şi dezvoltare.. " (răspuns la adresa 23926/18.06.2021)

În continuare reclamantul contestă deciziile mamei, o desconsideră, o denigrează în faţa minorei.

Faptul că nu au mai existat violenţe fizice se datorează distanţei dintre locuinţele părţilor şi lipsei interacţiunii fizice nicidecum schimbării atitudinii reclamantului.

În plus, s-a dovedit că deciziile pe care le ia reclamantul cu privire la minoră nu sunt cele mai bune şi prin preluarea și găzduirea minorei la laşi, din două în două săptămâni i se acordă reclamantului ocazia de a ”recidiva împiedicare mamei de a vizita fetiţa timp de 4 luni (noiembrie 2018-martie 2019) până la stabilirea locuinţei minorei la mama ei;

- supunerea minorei de către tatăl ei la frecvente consultaţii şi certificate IML (2019) pentru obsesia sa cu privire la "bubiţele” de pe pielea minorei; obsesie reluată în motivarea tuturor cererilor din acest an, în faţa instanţelor din ... şi Tg.Mureş; externarea minorei din spital la solicitarea tatălui contrar recomandării medicilor (2019); comportament excesiv de autoritar faţă de minoră care a produs suferinţă psihică şi fizică minorei; începând cu luna septembrie 2020 minora a refuzat să aibă scaun datorită criticilor tatălui ei, a urmat psihoterapie până în primăvara anului 2021; lipsa de răbdare şi de respect manifestată faţă de nevoile minorei (joacă, somn, etc.); tatăl a reclamat că minora este prea obosită pentru a vorbi, prea preocupată de farfurie ; denigrările pe care le aduce mamei în faţa minorei, în lipsa mamei; sufocarea minorei cu cadouri şi insistenţa ca minora să aprecieze aceste cadouri; lipsa de control a reclamantului, deficienţele de gestionare a frustrărilor în faţa minorei; privarea minorei de pensia de întreţinere, în timp ce susţine cheltuieli cu detectivi particulari, procese civile ... etc. dovedind că reclamantul acordă prioritate propriilor interese (nevoia de control) în defavoarea celor ale minorei.

Aspecte pe care instanţa le-a reţinut: Reclamantul "manifestă un comportament grobian faţă de pârâtă în prezenţa minorei ... reclamantul foloseşte expresii care poluează mintea minorului... nu au nici un motiv să creadă că acest comportament s-a schimbat.... (PZ-7); ..dacă ceva îl deranjează cu privire la minor şi consideră că vinovat este pârâta, nu ezită să intervină pe un tot ridicat, chiar agresiv, de faţă cu minora ...

Din cauza tonului folosit copilul a început să plângă, iar apoi conversaţia a întâmpinat mari greutăţi..., ..acest comportament manifestat cu nonşalanţă faţă de minor reprezintă un veritabil atac asupra psihicului infantil cu consecinţe devastatoare pe termen lung.. ”, .. se observă că acelaşi tipar se manifestă şi după desfacerea căsătoriei ”, ... buna desfăşurare a programului on-line depinde foarte mult de starea de spirit a copilului.... de modul în care mama reuşeşete să schimbe starea copilului... fpg.8), "...programul de vizită va Ji acordat sub rezerva afişării unui comportament condescendent faţă de pârâtă, în care invectivele de orice natură şi reproşurile să lipsească cu desăvârşire.

Minorul nu trebuie să asiste la asemenea scene, inadmisibile şi ruşinoase.”pg. 10

"Minora are nevoie după finalizarea programului de vizită să se întoarcă la mamă, pentru a-și recăpăta siguranţa şi echilibrul emoţional."(pe,. 13).

Instanţa a reţinut şi că reclamantul nu i-a permis pârâtei să îşi vadă fetiţa, pe o perioadă de 4 luni (când fetiţa avea 10 luni) până când pârâta a obţinut stabilirea locuinţei minorei la mamă, reclamantul fiind astfel obligat să permită mamei preluarea fetiţei dezaprobând această împrejurare.

A mai reţinut instanţa că reclamantul singur s-a demonizat (pg. 8) şi că, chiar dacă s-a reţinut că "reclamantul nu reprezintă un pericol pentru minoră (ceea ce ei contestă.)... se află la un punct în care se poate transforma într-un pericol", (pe. 9).

De asemenea instanţa a luat act de iniţiativa pârâtei de a gestiona relaţia minorei cu tatăl ei prin intermediul Organizaţiei Salvaţi Copiii, care de altfel a determinat repunerea pe rol a cauzei pentru a da posibilitatea reclamantului de a beneficia de acest demers; în timp ce reclamantul arată în faţa instanţei că "nu consideră că ar trebui supravegheat atunci când îşi petrece timpul cu fiica sa"; (încheiere 29.04.2021).

Faţă de cele de mai sus, a apreciat ca eronată reţinerea instanţei :

"Singurul moment în care tatăl are un comportament care pune în pericol buna creştere şi dezvoltare a minorului este atunci când interacţionează cu pârâta" având în vedere constatările instanţei privind frustrările reclamantului manifestate faţă de starea de spirit a minorei, faţă de faptul că mama este cea care reuşeşte să schimbe starea copilului; faţă de reacţia copilului ori de câte ori reclamantul ridică tonul; având în vedere constatările psihologului OSC care arată că mama este cea care încurajează minora să îşi schime atitudinea atunci când tatăl devine excesiv de autoritar; că minora se simte în siguranţă în prezenţa mamei.

Din aceste constatări rezultă că minora are nevoie să o ştie pe mama ei aproape pentru a se simţi în siguranţă, pentru a aplana eventualele conflicte dintre minoră şi tatăl ei, care are obiceiul să fie excesiv de autoritar şi să ridice tonul, fapt care afectează psihicul încă fragil al minorei..

Cu toate acestea, instanţa, acordă dreptul reclamantului de a prelua minora, pe bază de încredere: "succesul programului de vizită ce se va stabili depinde de asumarea unui cod al tăcerii de către tată când îşi va prelua fiica" (pg. 10)

Dacă reclamantul va continua să exhibe un comportament de genul celui mai sus redat consideră că interesul copilului va fi grav vătămat, impunându-se de urgenţă restrângerea programului de vizitare..., ..programul de vizită va fi acordat sub rezerva afişării unui comportament condescendent faţă de pârâtă ”, "Este de aşteptat ca la început copilul să plângă, dat fiind ataşamentul faţă de mamă. dar au convingerea că ... tatăl va putea linişti copilul "(pg. 11), "este foarte important ca reclamantul să nu facă exces de cadouri .. reclamantul să evite să aducă foarte multe cadouri copilului şi să caute să găsească un echilibru în această problemă "(pg. 11.)

De asemenea instanţa acordă credibilitate afirmaţiilor pârâtului.

În pofida dovezilor (lipsa veniturilor) că acesta poate oferi condiţii pentru găzduirea minorei, în cazul în care nu va fi găzduită la …- din nou, o apreciere inechitabilă, bazată pe încredere; la fel, faptul că reclamantul nu a indicat o adresă în Târgu Mureş unde să o găzduiască pe minoră nu reprezintă, în opinia instanţei o obiecţie validă: "Minorul va beneficia de confortul necesar şi se va căuta pe cât posibil ca vizitele să se desfăşoare la aceeaşi locaţie pentru a evita probleme de acomodare şi adaptare" (pg. 12.)

Este evident că, în lipsa mamei, orice derapaj de comportament al reclamantului va fi insesizabil, minora neputând fi audiată pentru a proba derapajul, pentru a justifica restrângerea programului de vizită.

Ca urmare, apelanta a apreciat că instanţa ar fi trebuit să protejeze mai mult minora, să rezerve reclamantului posibilitatea de a apela de urgenţă la schimbarea programului, când va fac dovada că se poale abţine de la excese de autoritate, de la denigrarea mamei în faţa minorei, a unui comportament condescendent faţă de pârâtă şi faţă de minoră, când nu va mai face exces de cadouri, când îşi va respecta obligaţiile de plată a pensiei de întreţinere, că are posibil ițea de a oferi condiţii minorei, în afara locuinţei bunicilor paterni (neavând venituri declarate), etc.

Instanţa a reţinut ca provocator de conflicte şi incidentul din data de 17.06.2021, când a avut loc o altercaţie între acesta şi însoţitorul pârâtei, ...

În stradă, în faţa sediului Salvaţi Copiii; arată că la acest incident minora nu a fost de fată, reclamantul încercând să inducă în eroare instanţa.

Din Fişa OSC nr. … rezultă că minora nu a fost de faţă la producerea incidentului "... la parter era d-na …. cu fetiţa în braţe, domnul … era afară.

Când a ieșit în stradă pentru a le conduce l-a văzut pe dl. …care părea supărat, un domn sprijinit de o maşină.... alţi doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil care vorbeau cu dl. … ” - atât pârâta cu minora cât şi psihologul au ieşit din sediul instituţiei după epuizarea incidentului.

Apelanta a apreciat că valorificarea unor acte de procedură penală, în faza incipientă de cercetare, tară acordul părţii cercetate, este din nou, un avantaj acordat reclamantului, în defavoarea pârâtei.

De asemenea, faţă de acest incident, DGASPC a confirmat că ” "fiica dvs. nu se află într-o situaţie de risc, alături de mamă îi sunt asigurate nevoile de creştere, îngrijire şi dezvoltare.. ” (răspuns la adresa 23926/18.06.2021) - ccca ce infirmă susţinerile reclamantului.

Apelanta a apreciat că, acest program stabilit de instanţă, pe lângă faptul că lezează interesele minorei, pune minora în situaţia de a se proteja singură de derapajele comportamentale ale reclamantului, limitează dreptul pârâtei de a-și exercita autoritatea părintească, care afectează şi responsabilitatea sa faţă de minoră, poate antrena chiar răspunderea pârâtei pentru expunerea minorei la situaţii de risc, în lipsa sa; prezintă şi alte inconveniente, care afectează interesul minorei: reclamantul locuieşte la … ceea ce înseamnă ca minora să călătorească din 2 în 2 săptămâni 350 km dus şi 350 întors; şi interpretarea şi punerea în aplicare a programului poate conduce la conflicte prin prisma faptului că pot exista situaţii în care să existe 2 săptămâni impare consecutive, a cincea din luna curentă şi prima din luna următoare.

De asemenea, a apreciat că, faţă de constatările instanţei, faţă de probele administrare, faţă de comportamentul reclamantului (violenţe, denigrări la adresa pârâtei prin intermediul minorei) şi consecinţele acestui comportament asupra minorei, programul de relaţii criticat este prea generos.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere soluţiile definitive recente ale instanţelor în concordantă cu interesul minorei: Decizia civilă nr. …. din 06.03.2019, dosar … (stabilirea locuinţei minorei la mamă) şi Decizia civila nr. … din 18 decembrie 2020 dosar … următoarele constatări, care au dobândit putere de lucru judecat: "... instanţa de apel apreciază că. la acest moment, stabilirea domiciliului minorei la tată ar conduce la o deteriorare iremediabilă a relaţiei mamă-copil, fapt ce ar avea consecinţe negative asupra dezvoltării psihice şi emoţionale al minorului."; "... apelantul, în prezenţa minorei, îi adresează intimatei cuvinte jignitoare, afirmă că minora nu vrea la mamă întrucât aceasta o bate şi nu are grijă de ea.

Or, Tribunalul apreciază că acest comportament al apelantului în raport cu intimata relevă un risc crescut de alienare parentală din partea acestuia şi reprezintă, totodată, un stres psihic suplimentar pentru minoră."

"...apelantul, prin comportamentul său, nu a încercat şi nu a reuşit să aplaneze conflictul dintre el. pe de o parte, şi intimată, pe de altă parte, iar angrenarea minorei în conflictul dintre părinţi este de natură să aducă o atingere gravă a interesului superior al minorei, de natură să cauzeze grave prejudicii acesteia.

De asemenea, prin izolarea minorei de mamă, s-ar crea un dezechilibru în formarea emoţională a acesteia, fiind astfel încălcat principiul interesului superior al minorului

”... instanţa de apel apreciază că este în interesul superior al minorei ca locuinţa acesteia să fie stabilită la domiciliul mumei, având în vedere vârsta minorei, nevoia de stabilitate şi echilibru, nevoile emoţionale şi psihologice specifice vârstei, relaţia dintre minoră şi mama sa, condiţiile materiale şi morale pe care le oferă intimata minorei (de natură de a-i asigura dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală), cât şi atitudinii apelantului de denigrare a mamei în faţa copilului, aspect de natură a avea consecinţe negative asupra dezvoltării psihice şi emoţionale, pe termen lung, a minorei.”

"... s-a reţinut atât faptul că în perioada în care minora a locuit doar cu apelantul, acesta a obstrucţionat dreptul mamei de a avea legături cu copilul său, cât şi faptul că apelantul a angrenat minora în conflictul dintre el şi intimată, aspect de natură a aduce o atingere gravă interesului superior al minorei

“...

Prin urmare, coroborând toate aceste probe administrate (declaraţia martorei …. cu înregistrările audio şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarele cu nr. ----şi nr. ----), instanţa de ape! reţine că s-au probat, în prezenta cauză, actele de violenţă săvârșite de apelant asupra intimatei, deci culpa apelantului....", împrejurările reţinute, care au condus la stabilirea măsurii exercitării în mod exclusiv a autorităţii părinteşti de către mamă; nu s-au schimbat semnificativ, nici nu există semne că s-ar schimba.

În plus, găzduirea minorei la locuinţa bunicilor paterni reprezintă o situaţie de risc, intenţia acestora de a o despărţi pe minoră definitiv de mamă, intenţia lor de a o declara moartă pentru ca mama "să îi piardă urma" - fiind dovedită (înregistrare audio CD) şi acceptată de reclamant.

Bunicii paterni au alungat-o pe pârâtă, nu i-au permis să viziteze minora, odată ajunsă în casa bunicilor aceştia nu îi vor permite mamei să o preia de la ei, existând antecedente în acest sens, cu care reclamantul a fost de acord; dar şi o relaţie conflictuală în prezent.

Pe de altă parte, a arătat că drepturile părinteşti trebuie exercitate cu bună credinţă, în interesul minorei, nu în interes personal, aşa cum rezultă din cererea reclamantului, care a încercat, prin stabilirea unei locuinţe alternative - să se eschiveze de plata pensiei de întreţinere.

Reclamantul, din 18.10.2018 până în 2021 s-a sustras de la obligaţia de întreţinere, iar în 2021 tatăl reclamantului a achitat 400 lei, lunar; privând-o pe minoră de dreptul la întreţinere.

Reclamantul a declarat în cadrul anchetei sociale (laşi) că realizează venituri în cuantum de 4000 lei /lună, din activitatea cabinetului stomatologic, şi încă 3250 lei/lună din închirieri, faţă de care ar avea de achitat cel puţin 2000 lei/lună pensie de întreţinere (din 2018 până în prezent acumulând un debit de 60.000 lei).

Reclamantul o sufocă pe minoră cu cadourile lui preţioase (bijuterii de aur), scumpe, cu pretenţiile sale ca minora să folosească şi să informeze reclamantul despre cum le foloseşte.

Ofertele sale privind cadourile au acelaşi scop - exonerarea sa de la plata întreţinerii.

În acelaşi timp, a declarat că nu are venituri în dosarul penal pentru abandon de familie şi în cadrul executării silite pentru cheltuieli de judecata şi pensie de întreţinere; executorul nu a identificat surse de venit, închizând astfel dosarul execuțional.

Aceasta este încă o dovadă a relei credinţe a reclamantului, care induce în eroare autorităţile, nu este interesat de nevoile minorei, doar de propriile sale nevoi, în încercarea de a fi exonerat de la plata pensiei de întreţinere, prin intermediul stabilirii locuinţei alternative a minorei, refuzând constant executarea hotărârii judecătoreşti.

Fată de programul de relaţii on-line, de la pct. VI, a arătat deja că acesta a fost solicitat în considerarea lipsei unui program fizic.

În condiţiile în care reclamantul are posibilitatea de a avea relaţii cu minora direct, prin vizite, a apreciat că acest program poate fi restrâns la două zile pe săptămână - Luni şi Miercuri, de la 18 la 18,30.

În caz contrar, atât pârâta cât şi minora vor fi mereu ţinute de programul cu reclamantul, nu vor avea nici un sfârşit de săptămână de care să se dispună fără intervenţia reclamantului, să se bucure de linişte, vor trebui să fie la dispoziţia reclamantului în fiecare zi de luni, miercuri, vineri şi duminică de la 18 la 18,30.

Instanţa a prevăzut ’’posibilitate” minorei ca în cazul în care reclamantul va continua denigrările şi injuriile la adresa mamei, prin programul on-line, să solicite pe calea ordonanţei preşedinţiale, schimbarea programului.

Din nou se acordă prioritate intereselor reclamantului, în defavoarea minorei, care este pusă în situaţia de a se apăra de agresiuni, în loc să fie protejată.

Conduita reclamantului a fost dovedită, capacitatea lui de a se abţine de la manifestările grobiene nu a fost dovedită, dimpotrivă, s-a dovedit că acesta nu se poate abţine nici când este supravegheat - acesta s-a manifestat de faţă cu psihologul OSC.

A apreciat apelanta-pârâtă că soluţia sa este cea corectă, respectă interesului superior al minorei, nevoia acesteia de siguranţă şi echilibru, pe lângă cea de afecţiune; dovedeşte suficient buna credinţă a pârâtei în exercitarea drepturilor părinteşti.

Faţă de prev art. 453 al.2 cpc "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabilit măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată." - obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor integrale ale reclamantului - 5040 lei - este nejustificată.

Reclamantul a propus mai multe variante de program, unul pentru Tg.Mureş, cu preluare frecventă atât la Tg.Mureş cât şi la ... şi încă unul, în continuare, pentru perioada în care pârâta va reveni în ... - o ipoteză nesusținută.

Pârâta a fost nevoită să se apere faţă de toate variantele propuse.

Instanţa a respins integral programul prevăzut pentru ipoteza reîntoarcerii pârâtei la ..., la care reclamantul nu a renunţat, stabilind un program mai restrîns şi faţă de cel propus în prima variantă de reclamant.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat că pârâta trebuie să suporte integral cheltuielile de judecată, deoarece "prin poziţia exprimată în întâmpinare a solicitat un program de vizită în altă formă, una deosebit de restrânsă şi restrictivă, opunându-se unui program de vizită extins",

Din nou, instanţa încalcă dreptul pârâtei la un proces echitabil, nu păstrează un just echilibru între drepturile în obligaţiile părţilor, obligă pârâta la o sarcină excesivă, nejustificată faţă de prevederile legale.

Pârâta este de bună credinţă.

Pârâta a respectat recomandările psihologului curant al minorei.

Deciziile pe care le-a luat în privinţa minorei şi în cauzele privind minora, au fost corelate cu aceste recomandări, ţinând cont de lipsa de reacţie a reclamantului la recomandările anterioare (DGASPC ..., 04.08.2020).

Instanţa a confirmat decizia corectă a pârâtei de a limita întâlnirile minorei cu tatăl ei la întâlniri on-line.

Pe parcursul procesului pârâta şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile cu bună credinţă, a permis punerea în discuţie, în cadrul procesului, înainte de pronunţarea hotărârii, ca reclamantul să se întâlnească cu minora într-un cadru securizat; a iniţiat şi organizat întâlnirile de la OSC pe care ar 11 putut să le întrerupă datorită conduitei culpabile a reclamantului; care au permis gestionarea şi reluarea graduală a relaţiilor reclamantului nu minora, întrerupte datorită conduitei culpabile a acestuia.

În schimb, reclamantul a fost de rea credinţă, în opinia sa, nu a fost de acord iniţial cu supravegherea întâlnirilor, nu a recunoscut nici un act de violenţă - acte dovedite cu înscrisuri şi înregistrări; a solicitat un program excesiv, care împreună cu programul solicitat de bunicii paterni, urmărea schimbarea locuinţei minorei la laşi; refuză să achite pensia de întreţinere, dar face cadouri excesiv de scumpe, inutile unui copil de 4 ani; iar instanţa îl recompensează cu suma de 5.040 lei.

Pârâta a arătat că are de recuperat în urma proceselor cu pârâtul cheltuieli de judecată de la acesta, are de recuperat pensia de întreţinere pe 2 ani, executările silite au fost oprite din lipsa veniturilor reclamantului, plângerea penală pentru abandon de familie a fost clasată pentru lipsa veniturilor reclamantului, însă în faţa instanţei reclamantul declară că are venituri din profesie (fără fac dovada lor) şi fac dovada achitării unor onorarii în sumă de 5.000 lei.

Ca urmare, o mamă singură, care îşi creşte singură copilul, fără ajutor din partea tatălui, denigrată, jignită, scuipată, lovită, îi va plăti acestuia şi cheltuielile de judecată pentru ea a îndrăznit să se apere în faţa fostului soţ abuziv şi a făcut tot posibilul, în limitele recomandărilor psihologilor şi a respectării intereselor minorei, ca acest părinte abuziv să aibă relaţii cu minora.

A solicitat reducerea în parte a cheltuielilor, proporţional cu admiterea cererii şi compensarea cheltuielilor.

De asemenea, a solicitat de asemenea obligarea reclamanţilor ... şi ..., la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei, în cuantum de 1000 lei, onora avocat, cererea lor fiind formulată odată cu întâmpinarea în dosar ... , conexat la ... , susţinută şi dovedită.

Cererea reclamanţilor a fost respinsă.

Instanţa nu a acordat pârâtei cheltuieli de judecată.

Faţă de acest capăt de cerere, a formulat o cerere completare a hotărârii, care nu a fost încă judecată. (... /a2). În măsura în care se va pronunţa o soluţie favorabilă, vor renunţa la acest motiv de apel.

Faţă de cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în partea a hotărârii, cu cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 17 august 2021, a declarat apel şi … solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul în sensul de a se stabili dreptului său de a avea legături personale cu minora … (i) începând cu luna octombrie 2021, o dată la 2 săptămâni (săptămânile impare vor fi avute în vedere), începând de vineri şi până luni, cu preluarea minorului de la orele 13:00 şi înapoierea acestuia până la orele 20:00 la sfârşitul programului de vizită la domiciliul mamei, cu comunicarea în prealabil a adresei la care va locui reclamantul cu minorul;

(ii) În timpul vacanţelor preşcolare/şcolare:

- în cazul vacanţelor mai mici de 2 săptămâni: jumătate din zilele de vacanţă preşcolară/şcolară, pe zile consecutive, începând cu prima zi de vacanţă, cu ridicarea de la locuinţa minorei, începând cu prima zi, de la orele 10:00 şi până la orele 20:00 a ultimei zile;

- în cazul vacanţelor mai mari de 2 săptămâni: începând cu prima săptămână a vacanţei, alternativ, câte o săptămână, pe zile consecutive, cu ridicare de la locuinţa minorei, începând cu prima zi, de la orele 10:00 şi până la orele 18:00 a ultimei zile;

(iii) Cu ocazia sărbătorilor pascale, pe durata sărbătorilor pascale ortodoxe, cu ridicarea minorei de la locuinţa mamei începând cu Vinerea mare, de la orele 14:00 şi până a treia zi de Paşti, la orele 20:00;

(iv) În ceea ce priveşte perioada sărbătorilor de iarnă:

- în anii pari, minora va fi preluată de tată în data de 24 decembrie la orele 12:00 până în data de 27 decembrie, orele 20:00, urmând ca perioada 27 decembrie - 2 ianuarie să o petreacă cu mama;

- în anii impari, minora îşi va petrece sărbătorile de Crăciun cu mama, începând cu data de 24 decembrie, orele 12:00 până în data de 27 decembrie, orele 20:00, urmând ca perioada 27 decembrie - 2 ianuarie să o petreacă cu tatăl;

(v) În ceea ce priveşte ziua de naştere a minorei (10 decembrie), în mod alternativ, în anii impari la tata începând cu orele 10:00 şi până la orele 21:00;

(vi) stabilirea dreptului subsemnatului de a-i petrece propria zi de naştere (22 iunie) cu minora, începând cu orele 10:00 şi până la orele 20:30;

B) Menţinerea în rest a celorlalte dispoziţii stabilite prin Sentinţa nr. …..pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în cauza ce face obiectul dos.nr. …..

C) Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea căii de atac a apelului.

Reclamantul a arătat, în susţinerea apelului că întregul efort depus de instanţa de fond pentru judicioasa dezlegare a cauzei de faţă.

Cu toate acestea, a apreciat că la stabilirea efectivă a programului organul judiciar a pierdut din vedere anumite aspecte care prezintă relevanţă atât din perspectiva dreptului subiectiv al subsemnatului cât şi din acela a dreptului minorei de a beneficia de prezenţa sa în viaţa acesteia.

În continuare, vor prezenţa în mod lapidar, argumentele aferente cererii de apel.

1. În ceea ce priveşte cererea conținută de pct. (i);

Numita cerere se referă exclusiv la perioada viitoare, începând cu luna octombrie a anului 2021.

Prin aceasta a solicitat ca ridicarea minorei să aibă loc de vineri începând cu orele 13:00 (prin hotărârea fiind stabilită ora 17:00), urmând ca minora să revină la domiciliul mamei în ziua de luni, orele 20:00 (prin hotărâre fiind stabilită ziua de duminică, la aceeaşi oră).

Motivele pentru care a solicitat schimbarea hotărârii sub acest aspect sunt simple, respectiv: distanţa dintre domiciliul subsemnatului şi cel am minorei este de 322 km, respectiv cca. 5 ore şi 6 minute; acest ecart spaţial şi temporal constituie un temei obiectiv pentru calibrarea programului de vizită de maniera în care să înlesnească executarea sa atât din perspectiva sa cât şi cea a minorei; în măsura în care minora va petrece timpul şi la domiciliul său, în mun. ..., ar fi dificil pentru aceasta parcurgerea acestei distanţă în ziua de vineri şi cea de duminică.

Aşadar, consideră că se impune includerea în program şi a zilei de luni; cât priveşte solicitarea ca programul să debuteze începând cu orele 13:00, au în vedere atât raţiunile prezentate mai sus cât şi faptul că programul de grădiniţă al copilului se termină la orele 12.00; astfel, a apreciat oportun ca programul să înceapă cu 4 ore mai dedoreștee (orele 13:00 faţă de orele 17:00).

În ceea ce priveşte cererea conținută de pct. (ii);

Instanţa de fond nu a stabilit nimic în legătură cu programul minorei în timpul vacanţelor preşcolare/şcolare. Sub acest aspect, hotărârea ”tace”.

Din lipsa oricăror considerente exprese dar şi a unei motivări implicite, consideră că lipsa de reglementare a acestei categorii importante din timpul minorei este, cel mai probabil, rodul unei scăpări.

Trecând peste decelarea motivelor pentru care hotărârea nu reglementează acest aspect, se vor rezuma a reţine - concis - că această perioadă are o relevanţă deosebită, necesitând a fi cuprinsă în cadrul hotărârii. au în vedere următoarele argumente: timpul vacanţelor şcolare este o ’’categorie” importantă a ’’timpului minorului” întrucât este perioada în care acesta nu se supune unui program preşcolar/şcolar, pot fi organizate activităţi pe parcursul a mai multor zile, rutina zilnică este atenuată etc.; în cazul pendinte, necesitatea reglementării acestei perioade se impune cu atât mai mult cu cât între minor şi tatăl său există o serioasă distanţă fizică şi temporală; dorește să mă implic cât mai mult creşterea şi educarea copilului, sens în care această perioadă caracterizată de constanţă este de natură a oferi cadrul pentru atingerea acestui deziderat;

Aşadar, a solicită să se observe necesitatea stringentă a dispune sub numitul aspect, sens în care solicită ameliorarea hotărârii de fond.

În ceea ce priveşte cererea conținută de pct. (iii)-(iv); se are în vedere faptul că instanţa, deşi a reglementat situaţia sărbătorilor de iarnă, nu a dispus asupra timpului petrecut cu minora cu ocazia sărbătorilor pascale.

Solicitarea apelanțului are în vedere faptul că cei doi părinţi au religii diferite, subsemnatul fiind ortodox iar mama copilului fiind catolică.

Aşadar, consideră firesc ca fiecare părinte să petreacă cu minorul sărbătorile pascale, cu atât mai mult cu cât această soluţie nu incomodează cu nimic celălalt părinte.

Referitor la sărbătorile de iarnă, a apreciat că aceeaşi distanţă fizică dintre părinţi face ca acestea să fie stabilite în maniera solicitată prin prezenta cerere.

Hotărârea de fond reglementează exclusiv situaţia sărbătorilor de iarnă în anul 2021, stabilindu-se dreptul acesteia de a petrece Crăciunul cu minora în timp ce subsemnatului i-a fost alocată perioada 27 decembrie - 02 ianuarie.

Reclamantul a apreciat că această alocare este una judicioasă, fiind necesar ca împărţirea să aibă loc alternativ, la ambii părinţi.

În ceea ce priveşte cererea conținută de pct. (v-vi);

Cele două cereri au în vedere stabilirea dreptului reclamantului de a petrece timpul cu copilul său cu ocazia unor evenimente punctuale importantă atât pentru parte cât şi pentru aceasta.

Cererea este cât se poate de rezonabilă, în opinia sa, fiind superfluă motivarea suplimentară a acesteia.

În consecinţă reclamantul a solicitat să se observe bună credinţă în formularea cererii de apel precum şi caracterul absolut rezonabil al solicitărilor lor.

În drept, prevederile art. 466 şi urm. CPC precum şi celelalte al care a făcut referire.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 18 august 2021, au declarat apel şi ... şi ... solicitând admiterea apelului, consecinţa fiind admiterea cererii lor de chemare în judecata stabilirea unui program de viitor a minorei …. născuta la data de …. în favoarea bunicilor, bunicii paterni ai fetiței; cu Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea căii de atac, aceştia au arătat, în ceea ce privește nelegalitatea, că în opinia lor, instanța de fond nu a dat eficienta dispozițiilor legale pe care însăși le aminteşte în sentința apelata de noi: art. 17 al. 1, al. 4, alin. 5 din legea 272/2004, instanța reținând însă faptul ca dreptul subiectiv al subsemnaților de a întreține relații cu minora exista, fiind prevăzut expres de lege și fiind recunoscut separat de același drept subiectiv al părintelui separat de minor.

În ceea ce temeinicia cererii lor de în judecata, instanța a reținut faptul ca cererea ar fi în principiu întemeiată însa, prin raportare la argumente de oportunitate, nu se impune, deocamdată, admiterea ei.

Instanța a invocat în scurta motivare interesul superior al minorei, însă tocmai de acesta nu a ținut cont.

Este adevărat faptul ca interesul superior al minorei se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morala normala, la echilibru socio-afectiv și la viața de familie.

Aceasta stare de normalitate trebuie avuta în vedere și în ceea ce privește rudele paterne, nu doar pe cele materne.

Tocmai prin atitudinea râu voitoare a mamei și rudelor acesteia, fetiţa a avut de suferit, și este în interesul minorei ca aceasta sa reia legăturile nu numai cu tatăl ci și cu noi, bunicii săi, persoane care a fost prezente în viața acesteia de la momentul naşterii și până a părăsit domiciliul împreuna cu mama.

Fetița a fost învățata sa spună ca are 2 bunici pe tatăl mamei și pe tatăl concubinului, iar fetița deja îl numește pe concubinul mamei (persoana care l-a agresat pe fiul lor în prezenta minorei) -tata.

Un program de stabilit în favoarea nu este de natura a pune în pericol restabilirea relației tata-fiica, ci dimpotrivă ar ajuta în mod clar în sens pozitiv.

În mediul în care fetiței i se inoculează lucruri neadevărate în ceea ce îi priveşte pe bunicii paterni, i se denaturează noțiunile de bunici și tata, sens în care o excludere a lor din viața fetiței îi creează acesteia și o mai mare confuzie.

Este inacceptabil, în opinia acestora, a se susține faptul că ei se pot dreptul de vizita în cadrul programului de vizita a fiului lor, în condițiile în care însăși programul de vizita stabilit pentru este insuficient.

Prin cererea de chemate în judecata a propus mai multe variante de program de vizita, arătându-le astfel disponibilitatea de a fi stabilit acest program în funcție de programul pârâtei și de convingerea instanței în urma probatoriului ce urma sa fie administrat.

Au arătat că au solicitat stabilirea unui program de relații personale cu minora și nu cu pârâta din prezenta cauza. ei nici nu le dorește sa interacționam cu pârâta, cel puțin nu momentan, având în vedere relațiile tensionate existente între ei, pot prelua minora și o pot lasă la locul convenit de plaţi fără măcar sa existe un schimb de replici între ei.

S-au făcut tot felul de acuzaţii conform cărora ei au fi persoane agresive, ca pârâtei îi este frica de ei etc.

Aceasta presupusa agresivitate este determinata de 2 factori: grija deosebita pe care o au față de minor, sentimentele profunde câte le leagă de aceasta, provocarea realizata de către pârâta și rudele acesteia

De asemenea, au arătat că nu îi dorește decât binele nepoatei lor, de a face parte din viața ei și de a o sprijini pe pârâta în creşterea și educarea minorei, așa cum și rudele materne o face deja.

Nu exista nici o proba la dosar care sa demonstreze faptul că ei nu au dreptul de a se bucura de timpul petrecut cu nepoata lor, nu exista nici o proba câte sa facă dovada ca a agresat în vreun fel minor: ci dimpotrivă, din toate probele depuse la dosarul cauzei reiese dragostea lor pentru minora și dorința lor de a-i fi bine.

Așa cum au precizat, sunt bunicii paterni ai minorei, persoanele care a fost alături de aceasta de la momentul la care s-a născut, și până în octombrie 2020, când pârâta din prezenta cauza i-a îngrădit orice legătura cu fetița.

Deși atât fiul lor cât și ei s-au arătat disponibilitatea de a se deplasa la Tg.

Mureș și a rămâne în acest oraș pentru păstrarea legăturilor cu minora, pârâta a refuzat orice legătura dintre ei și minorat fiind obligați de situația creata. să le adresează instanței de judecata.

Dreptul bunicilor de a avea legături personale cu minorii este un drept legal, reglementat de majoritatea legislaţiilor naționale.

Legislaţia romană instituie acest drept prin art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Copilul are dreptul de a-și cunoaște toate rudele și de a avea și de a menține legături personale cu acestea, dar și cu alte persoane de care copilul s-a bucurat în viața de familie.

Părinţii sau reprezentantul legal nu pot împiedica acest drept decât în măsura în care contravine interesului superior al copilului.

Legislaţia europeana prevede ca interesul copilului este principalul criteriu după care se pot analiza chestiuni ce țin de dorința bunicilor de a avea legături cu nepotii .

Având în vedere reglementările legale la nivelul Uniunii Europene, avocatul general a susținut în cauza C335/17 (Valcheva vs.

Babanarakis) în fața curții de Justiție a Uniunii Europene ca noțiunea de „drept de vizita” este una extinsă, care se refera la integrarea în viața familiala a raporturilor dintre rudele apropiate.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în data de 31 mai 2018 în cauza C335/17 cu privire la ”dreptul de vizita” instituit de Regulamentul Bruxelles Ila, stabilind ca dreptul de vizita este considerat a fi o prioritate și ca legiuitorul Uniunii a ales sa nu restranga numărul de persoane susceptibile sa exercite răspunderea părintească sau sa beneficieze de un drept de vizita.

Astfel, potrivit Curţii, noțiunea de „drept de vizita” vizează nu numai dreptul de vizita al părinților în privința copilului lor, ci și pe acela al altor persoane cu care este important ca acel copil să intreţină relații personale, printre care și bunicii săi.

Apelanţii au mai precizat faptul că, încă de la nașterea fetiței, s-au implicat alături de fiul lor în creșterea și educarea fetiței, astfel încât pârâta a putut sa se dedice profesiei sale. rezidențiatului și studiilor pentru promovarea examenelor de specialitate.

S-au ocupat cu plăcere de tot ceea ce însemna fetița și s-au implicat activ. astfel încât viața de familie a fiului lor și a pârâtei sa fie una cât mai facila.

Nu s-au gândit niciodată ca vor ajunge în situația de a nu putea vedea fetița, de a se ruga de pârâta să le respecte și dreptul lor de bunici.

Aceste aspecte au fost confirmate de pârâta însăși, dar și de către rudele acesteia.

Minora s-a născut la spitalul din … unde bunicul patern …. care a asistat împreuna cu medicul ginecolog la nașterea ei, iar în momentul externării, bunicul și-a luat concediu de odihna o săptămâna, pentru a-i ghida în noul drum în îngrijirea copilului.

Pana în data de 8 martie 2019, fetița a locuit exclusiv în casa bunicilor paterni, fiind domiciliul pe care aceasta îl cunoştea, iar din momentul în care a fost luata de mama la domiciliul acesteia, fetița se întorcea cu drag la domiciliul bunicilor, acesta fiind locul unde se simţea acasă.

Bunica paternă a fost plecata o perioada la lucru în Franța, prin prisma profesiei de …. dar în tot acest timp a fost preocupata de starea materiala, afectiva și dezvoltarea minorei.

În permanenta aceasta îi trimitea pachete cu îmbrăcăminte, încălțăminte, jucării, dulciuri și ţinea legătura prin intermediul mijloacelor media cu aceasta.

În ceea ce privește relațiile cu fetița după obținerea programului de vizitare prin Ordonanța președințială de către tatăl minorei, bunicul își programa …. în funcție de programul de vizitare al minorei, pentru a se putea bucura cât mai mult de prezenta acesteia.

De asemenea, atâta timp cât pârâta a permis bunicii și-au petrecut o săptămâna din vacanta de vara împreuna cu fetița la mare.

Trebuie avut în vedere și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea și a avea un psihic echilibrat. are dreptul de a menține legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături apropiate. dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie și acela de a creste în familie.

Minora a dezvoltat atașament și față de bunicii paterni. cu care a locuit, bunicul patern implicându-se efectiv în creșterea ei.

La stabilirea programului de vizita solicitat bunicii paterni au solicitat să se aibă în vedere faptul ca între minora și ei exista o puternica relație de atașament.

În principal, dorește să petreacă timp cu nepoata lor ori de câte ori pârâta este în imposibilitate din cauza serviciului sau a altor probleme ce apar în viața unei persoane: sunt dispuși sa ducem/luam fetița de la grădinița/școala, să petreacă timpul cu ea până se eliberează pârâta, să meargă cu ea la activități extrașcolare, și orice alte lucruri pe care le face minora.

Sunt bunicii ei și mai bine ca noi, nimeni (bona sau alte persoane) nu poate avea mai mare grija de ea. În plus este o bucurie, fericire sa stea în prezenta nepoţelei lor.

Bunicii paterni au solicitat să se aibă în vedere faptul ca ei a propus mai multe variante de program de vizitare, tocmai pentru ca instanța să constate disponibilitatea lor și să stabilească în favoarea lor a unui program de vizita, astfel încât și bunicii paterni nepoatei lor să nu fie nevoiți să își petreacă toata viața formulând acțiuni în instanța pentru a se putea vedea nepoata.

La data de 26 octombrie 2021, ….a formulat întâmpinare faţă de apelul declarat de bunicii paterni ... şi ... şi de reclamantul …. solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate.

La data de 1 noiembrie 2022, …. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a apelului formulat de ... şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin raportare la motivele de apel invocate de părţi şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelurile declarate de …, ... şi ….sunt nefondate, iar apelul formulat de …. este fondat, pentru motivele care vor fi expuse în continuare:

În acest sens, relativ la apelurile declarate de …. ... şi ….. hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziţii de drept material ori de drept procesual.

De asemenea, modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate este şi el ferit de critici.

Constatăm că instanţa a făcut referire şi la dispoziţiile legale incidente în speţă, dar şi o corectă aplicare practică a acestora la situaţia dată.

Cercetarea probelor realizată de judecătorie a fost conformă cu informaţiile pe care le-au transmis părţile.

Retine mai întâi tribunalul că recunoaşterea dreptului de a avea legături personale cu minorul precum şi stabilirea limitelor ce pot fi aduse exerciţiului acestui drept nu poate fi făcută în absenţa stabilirii situaţiei de fapt relevante deduse judecăţii şi a punerii în balanţă a eventualelor interese ce se pot afla în conflict acordând o importanţă crescută interesului superior al copilului. (Gorgulu c Germania paragraf 43).

Tribunalul reţine că dreptul părintelui şi al copilului de a se bucura de compania celuilalt este un aspect fundamental al vieţii private intrând în sfera de protecţie a art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ( Johansen c.

Norvegia, paragraf 52 Diamante and Pelliccioni v.

San Marino paragraf 170) şi că după divorţ este atât în interesul părintelui dar mai ales în interesul copilului ca legăturile dintre acesta şi familia sa să se păstreze (Gnahore c.

Franta paragraf 59, Kosmopoulou c.

Greciei paragraf 47).

Mai retine instanţa de control judiciar că potrivit jurisprudenţei Curţii hotărârile care stabilesc programul de vizitare al minorilor reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului părinţilor la respectarea vieţii de familie ( Nistor c.

Romaniei paragraf 71, Levin c.

Suediei par. 57, ZJ c.

Lituania ), ingerinţă care se circumscrie prevederilor Convenţiei dacă urmăreşte un scop legitim dintre cele enumerate la art. 8 paragraf 2 din Convenţie şi este „necesară într-o societate democratica”.(Gobec c.

Sloveniei paragraf 128).

Printre scopurile apreciate ca fiind legitime a fost recunoscut şi interesul superior al copilului, interes care se subsumează categoriei enunţate de art 8 paragraf 2 din Convenţie sub conceptul de „drepturi si libertăţi legitime altor persoane”. ( Gobec c.

Slovenia paragraf 131, Elsholz c.

Germania paragraf 47, Sahin c Germaniei paragraf 51)

S-a arătat în continuare că articolul 8 al Convenţiei impune ca, în soluţionarea unei cauze ce intră sub incidenţa sa, autorităţile interne să pună în balanţă interesele copilului şi ale părinţilor acordând o importanţă deosebită interesului copilului care, în funcţie de natura şi seriozitatea aspectelor relevate, poate prevala faţă de interesul părinţilor.

Se mai arată în aceeaşi jurisprudenţă că articolul 8 al Convenţiei nu poate fi interpretat ca recunoscând părintelui dreptul de a lua măsuri care ar aduce atingere sănătăţii copilului ori dezvoltării acestuia (Johansen c.

Norvegiei par 78, Elsholz c.

Germaniei [GC[ paragraf 50, TP si KM c.

Marea Britanie par. 71 si Ignaccolo Zeneide c.

Romania par. 94, Nuutinen c.

Finlanda par 128, Sommerfeld c.

Germaniei paragraf 64, Nistor C.

Romaniei paragraf 73, Diamante and Pelliccioni v.

San Marino paragraf 176, 185, Gobec c.

Slovenia paragraf 131,133).

Cu toate acestea, s-a arătat că dacă statele au o largă marjă de apreciere în legătură cu soluţiile pronunţate în cauzele privind custodia minorilor, limitările suplimentare aduse drepturilor părinteşti, inclusiv dreptului de a păstra legături personale cu minorul, au a fi analizate mai strict atâta vreme cât acestea implică pericolul de a curma relaţiile dintre un copil de vârstă fragedă si unul sau ambii părinţi. ( TP si KM c.

Marii Britanii GC paragraf 71, Elsholz c.

Germania GC par. 49).

Mai mult, se mai arată că dacă art. 8 din Convenţie urmăreşte în principal să înlăture orice intervenţie arbitrară a autorităţilor în sfera vieţii private a indivizilor, totuşi acesta poate să implice uneori obligaţii pozitive în sarcina autorităţilor care pot varia în funcţie de circumstanţe şi de interesele aflate ân conflict.

O astfel de obligaţie a fost recunoscuta în jurisprudenţa Curţii şi în legătură cu măsurile ce trebuie luate în scopul reunirii părintelui divorţat cu copilul său. ( Hokkanen c.

Finland p.55) S-a arătat însă că această obligaţie de a facilita contactul părintelui divorţat cu minorul său nu este una absolută ci relevant este a se observa dacă autorităţile au făcut toate demersurile necesare pentru facilitarea contactului atâta cât poate fi cerut în mod rezonabil în circumstanţele speciale ale fiecărui caz ( Hokkanen c.

Finland paragraf 58)

Tot in jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că măsuri de tipul supravegherii şi stabilirii perioadei şi a locului unde au a se desfăşura vizitele minorilor, deşi sunt de natură a limita scopul vizitelor -respectiv dezvoltarea relaţiilor dintre părintele separat şi copii , aspect care ar fi fost în interesul comun al părintelui şi al copiilor – respectă exigenţele Convenţiei atâta vreme cât sunt justificate de un scop legitim, respectiv prevenirea unui eventual abuz psihologic asupra minorilor (Diamante and Pelliccioni v.

San Marino 32250/08 paragraf 185).

S-a reţinut de asemenea că măsura stabilirii locului de desfăşurare a programului de vizitare a unui copil în vârsta de 6 ani şi limitarea acestui program la 8 ore pe săptămână respectă exigenţele Convenţiei atâta vreme cât a avut în vedere relaţiile încordate dintre părinţi, vârsta foarte mică a copilului si interesul de a nu afecta programul minorului şi buna dezvoltare a acestuia precum şi necesitatea ca restabilirea legăturilor dintre părinte şi copil să se facă treptat ( Nistor c.

Romaniei paragraf 74).

Mai mult, într-o jurisprudenţă constantă Curtea a reţinut că dreptul unui părinte de a avea legături personale cu copilul său poate fi limitat ori chiar refuzat dacă măsura urmăreşte să prevină afectarea bunei dezvoltări a minorului şi echilibrul său psihologic şi emoţional ( Levin v.

Suedia 35141/06 paragraf 66, Sommerfeld c.

Germaniei paragraf 65, Sahin c.

Germaniei paragraf 67) fără să prezinte relevanţă cine era responsabil de existenţa respectivelor tensiuni (Elsholz c Germaniei paragraf 51).

S-a mai arătat de asemenea că dacă în privinţa copiilor de vârstă foarte fragedă este necesar ca instanţa să aprecieze dacă contactul dintre părinţi si copii trebuie încurajat ori menţinut sau nu, pe măsură ce copii cresc şi devin, odată cu trecerea timpului, capabili să îşi formeze o opinie personală în legătură cu dezvoltarea unui relaţii cu părinţii lor, instanţele trebuie să acorde o importanţă cuvenită opiniilor şi sentimentelor copiilor precum şi asupra drepturilor acestora la respectul vieţii private ( Plaza c.

Polonia paragraf 71).

S-a arătat în acest sens că opinia copiilor in vârstă de 9, 7 si respectiv 6 ani potrivit cărora aceştia nu doresc să fie vizitaţi de părinte mai des ori că le este frica de acesta şi nu doresc să petreacă timp singuri în compania acestuia nu poate fi ignorată, atenţie specială urmând a fi acordata sentimentelor de frică pe care părintele le inspira copilului (Levin v.

Suedia 35141/06 paragraf 67).

S-a mai arătat totodată ca opiniei copilului privind dezvoltarea relaţiilor personale cu părintele său trebuie acordată o importanţă deosebită (Sommerfeld c.

Germaniei GC, paragraf 65, 72- fetita in varsta de … 135,138,140- fetita in varsta de …, câtă vreme în această privinţă aplicarea forţei de constrângere pentru exercitarea unor astfel de legături nu poate fi considerata ca oportună ( Olsson c.

Suediei n2, paragraf 90, Ignacollo Zeneide c.

Romaniei paragraf 94).

Constatăm mai întâi că prezenta cale de atac formulată de …, ... şi …..numai asupra chestiunilor legate de stabilirea programul de vizitare al minorei.

Reclamantul … s-a arătat nemulțumit parţial de acest program.

În soluționarea prezentei căi de atac se impune să notăm că opțiunea judecătoriei, materializată în soluţia pronunţată în ceea ce îl priveşte pe apelantul …., este una corectă, iar considerentele primei instanțe ni le însușim.

Astfel, apelantul-reclamant a fost stabilit ca având o fire violentă, agresivitatea de care a dat dovadă față de fosta soție răsfrângându-se implicit și asupra situației copilului său minor.

O asemenea repercusiune a fost reprezentată și de pronunțarea unui ordin de protecție împotriva pârâtului.

Prin urmare, este evident că această conduită violentă a apelantului, chiar dacă nu a fost manifestată în mod direct împotriva fiicei sale, este de natură să o afecteze pe aceasta.

În acest context, stabilirea unui program de vizită mai extins decât cel pronunţat de prima instanţă în favoarea apelantului, nu poate fi dispusă cu încredere de către instanța de judecată, întrucât nu apare ca fiind în interesul superior al minorei.

Reţine Tribunalul că reluarea relației dintre tată și copil nu se poate face brusc, ci numai treptat, fiind necesar ca legătura pe care minora trebuie să o aibă față de tatăl ei să se refacă într-un ritm convenabil în primul rând acesteia.

Desigur că acest program de vizită este unul adecvat de la momentul actual, decis de instanța de judecată.

În ipoteza în care apelantul a înțeles gravitatea conduitei sale și reușeşte să se îndrepte, părțile pot conveni la extinderea relației dintre părinte și copii, chiar fără a se mai adresa instanței de judecată.

Însă, în tot cazul, pentru moment apelantul conform hotărârii primei instanţe va avea la dispoziție suficient timp pe care să-l petreacă cu copilul său și căruia să-i recâștige încrederea, în vederea derulării în continuare a unor relații părinte-copil cât mai strânse, programul de vizită stabilit de prima instanţă fiind suficient.

Relativ la apelul formulat de ... şi …. tribunalul reţine că soluţia primei instanţe este corectă sub acest sens.

În consonanţă cu prima instanţă, reţinem că bunicii păstrează relaţiile personale cu minora în timpul cât aceasta se află la fiul lor, fiind excesiv şi dăunător minorei să se stabilească un program de vizitare separat, programul de vizită stabilit de prima instanţă fiind satisfăcător pentru a se realiza legăturile personale ale minorei cu bunicii.

Relativ la apelul formulat de …. reţinem următoarele:

Criticile apelantei referitoare la faptul că dispoziţiile primei instanţe privind preluarea minorei din 2 în 2 săptămâni şi găzduirea la ... sau oriunde în altă parte decât Târgu-Mureş, de vineri până duminică fără a prevedea o sancţiune pentru situaţia în care reclamantul nu comunică adresa la care va locui cu minora, fără a include dreptul pârâtei de a verifica condiţiile sau de a păstra legătura cu minora pentru a verifica condiţiile şi starea acesteia lezează interesele acesteia nu pot fi primite de instanţa de control judiciar câtă vreme nu există vreo dispoziţie legală care să prevadă vreo sancţiune în cazul în care reclamantul nu comunică adresa unde va locui cu minora, or instanţa nu se poate erija în legiuitor.

Cât priveşte depăşirea de către prima instanţă a limitelor investirii, reţinem că potrivit art. 22 alin. (6) din Codul de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut, iar întelegerea acestei expresii trebuie raportată la prevederile înscrise în art. 9 alin. (2) din acelaşi cod, conform cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, limitele judecății trebuie raportate la ceea ce constituie obiect al învestirii instanţei, rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situaţiei de fapt fiind limitat la aspectele ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, instanţa având sarcina de a clarifica doar acele situaţii care impun o explicitare a cererii de chemare în judecată, cum sunt cea în care cererea este denumită greşit, sau cea în care deşi se face referire la o anumită instituţie juridică, argumentarea în fapt a cererii vizează o altă instituţie.

În speţa de faţă, Tribunalul reţine faptul că în cadrul litigiilor privitoare la minori instanţa are în vedere interesul superior al minorului, neputându-se considera că în speţa de faţă instanţa de fond a depăşit limitele investirii.

Împrejurarea conform căreia considerentele hotărârii nu sunt în concordanţă cu dispozitivul nu este de natură să conchidă că instanţa nu a respectat dreptul pârâtei la un proces echitabil şi principiul imparţialităţii.

Dispoziţiile primei instanţe referitoare la faptul că dispoziţiile de la pct IV din sentinţă completate cu cele de la pct VI, contrar susţinerilor apelantei respectă interesele minorei, tribunalul reţinând faptul că dreptul tatălui de a-l ridica pe copilul său minor de la domiciliul mamei, nu poate fi negat în circumstanțele date.

Astfel, judecătoria a stabilit un program de vizită potrivit în această privință, durata ridicării minorei nefiind de natură să îi pericliteze în niciun fel dezvoltarea ulterioară, contrar afirmațiilor pârâtei.

În mod corect a stabilit prima instanță că tatăl minorei o iubește și dorește cu insistență să facă parte din viața copilului său.

Cu titlu prioritar, Tribunalul apreciază că se impune a se arăta importanţa relaţiilor dintre părinţi şi copii astfel cum este ea reglementată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile sale.

Posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Trebuie însă de fiecare dată respectată obligaţia de a menţine echilibrul corect dintre interesele contrare ale persoanelor implicate în cauză şi interesul superior al copilului, pentru că obligaţiile impuse statelor de art. 8 includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său.

Interpretarea acestor obligaţii pozitive în lumina Convenţiei de la Haga, care conţine în art. 7 o listă neexhaustivă de măsuri ce trebuie luate de state pentru a asigura înapoierea rapidă a copilului, inclusiv iniţierea procedurilor judiciare, a fost aplicată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în toate hotărârile sale.

Ceea ce este însă relevant, în toate speţele sale este faptul că atunci când este vorba despre interesul superior al copilului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului impune statelor membre în respectarea art. 8, posibilitatea luării oricăror măsuri pentru a înlesni reîntregirea familiei relevantă în acest sens fiind cauza Eberhard şi M. contra Sloveniei care statuează că este necesar să se analizeze atunci când este vorba despre minori dacă măsurile luate de instanţele naţionale sunt necesare şi suficiente pentru a înlesni reîntregirea familiei, pentru că o măsură este apreciată ca fiind adecvată în funcţie de celeritatea cu care este pusă în aplicare, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu el.

Se mai arată că durata procedurilor în care sunt implicaţi copii, capătă o importanţă deosebită deoarece există întotdeauna pericolul ca orice întârziere procedurală să aibă efect asupra soluţionării de facto a problemei în faţa instanţei, sens în care trebuie acordată o importanţă deosebită interesului superior al copilului care, în funcţie de natura lui şi de gravitate, poate fi pus mai presus de interesele părinţilor.

Iar cu referire la o speţă similară cu cea care face obiectul prezentei cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul italian (cauza Nicollo Santili împotriva Italiei pct. 73), cu privire la modul în care statul a gestionat executarea deciziilor de încredinţare a copiilor, deoarece acestea trebuiau să se ocupe mai întâi de opoziţia tatălui şi apoi de cea a copiilor care sub influenţa tatălui au refuzat în mod categoric să revină la locuinţa mamei lor.

Se mai arată că lipsa de cooperare dintre părinţi nu scuteşte autorităţile de luarea tuturor măsurilor care pot contribui la menţinerea sau restabilirea legăturilor de familie şi că revine instanţelor naţionale instituirea unui mecanism de sancţionare fermă a părintelui vinovat de "atitudinea de obstrucţionare"

Deopotrivă în cauza Eberhard şi M. contra Sloveniei, pct. 130, Curtea Europeana a Drepturilor Omului în considerarea interesului superior al copiilor a arătat că "deşi în acest domeniu delicat nu sunt de dorit măsuri coercitive, nu trebuie exclusă recurgerea la sancţiuni atunci când părintele cu care locuiesc copii are un comportament ilegal" şi că "dreptul unui copil de a-şi exprima propriile opinii nu ar trebui interpretat ca oferind un drept de veto necondiţionat copiilor, fără a lua în considerare şi alţi factori şi a efectua o examinare în scopul determinării interesului superior al copilului; în mod normal acest interes impune menţinerea legăturilor personale ale copilului, cu excepţia cazurilor în care acest lucru ar dăuna sănătăţii şi dezvoltării copilului"(cauza Raw şi alţii împotriva Franţei pct. 94).

Pornind de la aceste consideraţii care trebuie avute în vedere ori de câte ori interesul superior al copiilor reprezintă motiv de dispută pentru părinţii care lasă pe ultimul loc ceea ce ar trebui să reprezinte în fapt o prioritate şi analizând situaţia de fapt ce face obiectul prezentului apel, Tribunalul apreciază că prima instanţă a făcut a analiză exhaustivă şi a explicat de o manieră clară şi convingătoare motivele pentru care a stabilit programul de vizită în manieră expusă în considerentele hotărârii.

Contrar susţinerilor apelantei, dispoziţiile primei instanţe referitoare la programul de vizitare nu limitează dreptul pârâtei de a exercita autoritatea părintească exclusivă, dreptul tatălui de a păstra legături cu minora prin ridicarea acesteia este diferit de exercitarea autorităţii părinteşti, chestiunea referitoarea la exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv fiind tranşată.

Aspectele învederate de apelantă în susţinerea acestui motiv de apel privesc mai degrabă chestiuni tranşate prin hotărâri definitive şi nu vor fi analizate de instanţa de control judiciar.

Mai reţinem că prin Încheierea din data de 05 noiembrie 2021 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. ... s-a reţinut de instanţă că din înregistrările video administrate în probaţiune reiese că minora manifestă ataşament faţă de tată, fiind evident că aceasta se bucură de întâlnirile cu tatăl său.

Contrar afirmaţiilor apelantei în cuprinsul sentinţei se menţionează că în situaţiile în care presupun preluarea minorului de la domiciliul mamei, informaţiile privind minorul să fie comunicate prin mesaj înainte de preluare sau cel mai târziu cu 60 de minute după preluare.

Afirmaţiile apelantei referitoare la faptul că programul de relaţii este mult prea generos reprezintă o apreciere subiectivă a apelantei cu care nu suntem de acord, susținerea acesteia, care a reclamat durata acestui interval nu ne apare ca fiind corectă.

Raporturile dintre părinte și copilul său în modalitatea stabilită de prima instanţă sunt apte de a dobândi premisa unei reconstrucții veritabile.

De aceea apreciem că restrângerea acestui interval de timp nu este necesară.

Considerăm că acordarea în favoarea tatălui a dreptului de a avea legături personale cu minora cu ridicarea acesteia este în măsură să răspundă mai bine nevoii de refacere a relației dintre ei, oferindu-i tatălui oportunitatea de a reconstrui această relație și de a dovedi că este demn de a extinde în viitor și mai mult relația cu copilul său.

Desigur că acest program de vizită este unul potrivit, decis de instanța de judecată.

În ipoteza în care apelantul a înțeles gravitatea conduitei sale şi a reușit să se îndrepte, părțile pot conveni la extinderea relației dintre părinte și copil, chiar fără a se mai adresa instanței de judecată.

Însă, în tot cazul, pentru moment apelantul va avea la dispoziție suficiente zile pe care să le petreacă cu copilul său în vederea derulării în continuare a unor relații părinte-copil cât mai strânse.

De asemenea în ipoteza în care apelantul nu respectă dispoziţiile primei instanţe referitoare la programul de vizitare există posibilitatea restrângerii acestui program de vizitare.

În cazul în care reclamantul-apelant va refuza înapoierea minorei la domiciliul mamei după terminare programului de vizitare va fi susceptibil de săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, infracţiune prevăzută de art. 379 alin. (1) din C. pen.

Or, apelantul reclamant nu trebuie să facă abstracţie de dispoziţiile sentinţei civile atacate în cauză, ci trebuie să respecte dispoziţiile instanţei referitoare la programul de vizitare.

De asemenea şi apelanta este obligată să-i permită reclamantului să-şi exercite programul de vizită cu minora în maniera dispusă de instanţă.

Tribunal pune în vedere apelantului ….. să nu încerce printr-o poziţie dominantă de forţă să decidă în mod unilateral în maniera care îi convine, cu privire la situaţia minorei în contra hotărârii instanţei civile atacate, şi să nu încerce să demonstreze în permanenţă, că nimeni nu este mai presus de el şi de deciziile sale şi să nu pună mama într-o poziţie permanentă de defensivă şi să nu o umilească în relaţia cu fiica sa minoră.

Apelantul … nu trebuie să aşeze interesul şi orgoliul său personal mai presus de interesul superior al minorei şi trebuie să-i pese că ar putea să o traumatizeze pe minoră pentru tot restul vieţii sale.

De asemenea apelantul nu trebuie să trebuie să încerce să minimalizeze prin orice fel de demersuri rolul mamei în creşterea şi educarea minorei.

De asemenea apelantul …. nu trebuie să pună interesul său mai presus de orice şi nu trebuie să transforme o situaţie de genul celei din speţă într-un război personal ignorând hotărârea instanţei civile care a dat câştig de cauza mamei în ceea ce priveşte domiciliul minorei şi autoritatea părintească.

Tribunalul reţine că prin Decizia nr. 306/A/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală a fost admis apelul formulat de persoana vătămată, sub aspectul individualizării pedepsei de 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului în planul modalităţii de executare dispusă de instanţa de fond, apreciind că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă în regim de detenţie.

Pentru a dispune în acest sens, instanța supremă a apreciat, pe de o parte, că inculpatul prin întreaga sa conduită nu a înţeles să pună în executare hotărârea prin care minora a fost încredinţată mamei sale şi a bagatelizat în mod repetat dispoziţiile instanţei civile, iar pe de altă parte că, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că minora prezintă elemente de alienare parentală, exprimate printr-o simptomatologie anxioasă de separare, cu simptome somatoforme, refuz şi opoziţie în a relaţiona cu mama, fiind irelevant că inculpatul a folosit în apărarea sa refuzul minorei de a se reîntoarce la mama, refuz la care însuși inculpatul a contribuit, pe care l-a folosit pe deplin ca un „drept de veto necondiţionat” şi care îi conferea puteri absolute.

Apelul formulat de …. este întemeiat însă sub aspectul cheltuielilor de judecată, respectiv sub aspectul onorariului avocaţial.

În ceea ce priveşte cheltuielile cu titlu de onorariu avocaţial efectuate în primă instanţă, Tribunalul reţine faptul că reclamantul …. a achitat suma de 5000 de lei cu acest titlu.

Cât priveşte onorariul avocaţial de 5000 de lei achitat de reclamant în primă instanţă tribunalul reţine că în conformitate cu art. 451 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Prin urmare, instanţa este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui avocat nu trebuie să se urmărească împovărarea părţii căzute în pretenţii, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenţiile alegate.

Sub acest aspect, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată.

Astfel, în hotărârea din 22.02.2007 în cauza Gavrileanu împotriva României, un reclamant nu poate obţine rambursarea costurilor şi cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor.

De asemenea, în hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea reaminteşte că, în aplicarea art. 41 din Convenţie, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabileşte că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare şi că au o valoare rezonabilă.

Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite între avocat şi client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speţă, trebuie să precizăm că prin obligarea părţii perdante la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de intimat cu titlu de onorariu de avocat, nu se încalcă de către instanţă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 şi nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică producându-şi efectele pe deplin între părţile contractante, obligaţiile şi întinderea acestora, astfel cum au fost convenite între părţi, rămânând neatinse.

Faţă de cele expuse şi apreciind că un onorariu avocaţial de 5000 de lei în primă instanţă, raportat la munca ce a presupus-o o astfel de cauză, în condiţiile în care apărătorul reclamantului a fost angajat pe parcursul derulării procesului, delegaţia avocaţială având data de 28.04.2021 astfel că acesta nu a întocmit cererea introductivă de instanţă şi răspunsul la întâmpinare, cauza necesitând pentru soluţionare ulterior angajării apărătorului trei termene de judecată, la natura pricinii, la gradul său de complexitate, nu se justifică, se impune reducerea onorariului avocatului la suma de 3000 de lei.

În altă ordine de idei, instanţa de apel apreciază că reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial se impune în speţă şi prin prisma faptului că acţiunea reclamantului a fost admisă doar în parte.

Faţă de considerentele expuse mai sus vom respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanţii … ... şi … împotriva Sentinţei civile nr… din data de 16 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul civil cu numărul … vom admite apelul declarat de apelanta … împotriva Sentinţei civile nr. ..din data de … pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul civil cu numărul … vom schimba în parte sentinţa atacată, în sensul că vom obliga pârâta …, cu domiciliul în …, sat. .. nr. …, jud. ..., cu CNP ... şi cu domiciliul procesual ales în …., să plătească reclamantului … suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată din apel, reținem că, în esență, apelanţii .. ... şi … au căzut în pretenții în întreaga procedură desfășurată în fața instanței de control judiciar, pierzând apelul lor principale și pierzând și în apelul principal al părții adverse.

Ca efect al acestor soluții, culpa procesuală în cadrul prezentei căi de atac aparține apelanţilor … ... şi ….

Văzând cererea apelantei …., formulată cu ocazia judecăţii în prezenta pricină, de obligare a apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în speță sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă (potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată), apelanţii … ... şi …. urmând a fi chemaţi să suporte cheltuielile cu pricina.

Cât priveşte cuantumul acestor cheltuieli, avem în vedere împrejurarea că singura chestiune de interes veritabil în apel a fost aceea referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată din apel, motiv pentru care se impune obligarea în solidar a apelanţilor …., ... şi … la plata către intimata-apelantă…… a sumei de 300 de lei cheltuieli de judecată parţiale din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanţii …, cu domiciliul în … Str. … nr. … jud. … şi CNP … şi cu domiciliul procesual ales … ..., cu domiciliul procesual ales în …. şi …, cu domiciliul procesual ales în … str. …, împotriva Sentinţei civile nr. …din data de 16 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul civil cu numărul … .

Admite apelul declarat de apelanta … împotriva Sentinţei civile nr….. din data de 16 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul civil cu numărul …

Schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta …. cu domiciliul în com. … sat. …nr…., jud… CNP ... şi cu domiciliul procesual ales … .., str. .. nr. …, ap. … jud. … să plătească reclamantului … suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Obligă în solidar apelanţii …, cu domiciliul în…, Str. … nr. …., jud. …..şi CNP ..şi cu domiciliul procesual ales în .. str. … nr. …, jud. ..., cu domiciliul procesual ales în …, str.. nr. .., jud… şi … cu domiciliul procesual ales în … str. ….

Jud…., la plata către intimata-apelantă … .. a sumei de 300 de lei cheltuieli de judecată parţiale din apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 30.03.2022.

Preşedinte Judecător

Grefier

Red. …../06.06.2022

Jud. fond. ….Listat: /...06.06.2022