Decizie nr. 205 din 23.03.2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2022:004.000205

Dosar nr. …

DECIZIA CIVILĂ Nr. 205/2022

Şedinţa publică de la 23 Martie 2022

Completul compus din:

PREŞEDINTE …

Judecător …

Grefier …

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta ... cu domiciliul în …. str. …nr. 1, bl. …, sc.. et.. ap. .. sector.. prin reprezentanţi legali … cu domiciliul în …, sat … str. … nr. .. jud. … CNP … şi …., cu domiciliul în …. str. … nr. … bl…., sc. …, st… ap…, cu domiciliul procesual ales în .. str. ... .. ap. .. jud…, împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul nr. …

Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 26 ianuarie 2022, când s-a amânat pronunţarea în cauză la data de 10 februarie 2022, apoi la data de azi, 24 februarie 2022, apoi la data de 10 martie 2022, apoi la data de 21 martie 2022 şi apoi la data de 23 martie 2022, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.

INSTANŢA,

Prin sentinţa civilă nr. .. pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul nr. … s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de reclamanta ... prin reprezentanţii legali … şi … în contradictoriu cu pârâţii … Dr …, Dr. …, Dr. … Dr. …..

Ministerul Sănătăţii, S.C. ,,, SA şi S.C. ,,, SA.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a reţinut că în fapt, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, din înscrisurile anexate acesteia şi din întâmpinările formulate, reclamanta a fost suspusă în data de 03.04.2017, unei intervenţii chirurgicale, în urma căreia a suferit leziuni neurologice.

În urma acestui incident, reclamanta prin reprezentanţii săi legali a formulat o plângere penală prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (f.160-167 Vol. I*), formându-se astfel dosarul penal nr. …

Totodată, în cadrul dosarului de urmărire penală, reclamanta a formulat o cerere de constituire de parte civilă la data de 28.12.2017 (f.168-169 Vol. I*).

În acest context, instanţa a ridicat problema admisibilităţii acţiunii civile exercitate în cadrul procesului civil faţă de principiul electa una via non datur recursus ad alteram.

Potrivit art. 19 alin. (1) C.proc.pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) C.proc.pen, acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.

Ca regulă, constituirea de parte civilă se poate face prin cerere scrisă sau orală, în cursul urmării penale, ori în faţa instanței, până la începerea cercetării judecătoreşti.

Având în vedere că acţiunea civilă este alăturată în procesul penal acţiunii penale, şi că prin aceasta se urmăreşte repararea prejudiciului produs prin comiterea faptei cu privire la care a fost exercitată acţiunea penală, în cursul urmării penale constituirea de parte civilă este eficientă numai după punerea în mişcare a acţiunii penale.

Dacă persoana prejudiciată solicită repararea pagubei produse prin infracţiune înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale, această declaraţie de constituire ca parte civilă va produce efecte numai după punerea în mişcare a acţiunii penale.

Cu toate că efectele constituirii de parte civilă sunt condiţionate de exercitarea acţiunii penale, depunerea unei asemenea cereri, echivalează cu alegerea unei căi acordate de lege, respectiv calea alăturării acţiunii civile celei penale în ipoteza în care aceasta va fi exercitată.

Prin Decizia nr. 282/2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 758/18 septembrie 2019, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul procesual român aparține categoriei de sisteme de drept protecție pentru persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni, care permite exercitarea acțiunii civile în procesul penal, singura condiție ce se cere a fi îndeplinită în acest sens fiind cea a manifestării voinței persoanei vătămate în termenul și în forma prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală.

Este consacrat astfel dreptul de opțiune al persoanei vătămate, care poate alege între soluționarea pretențiilor sale civile pe calea acțiunii civile promovate la o instanță civilă și promovarea unei acțiuni civile în cadrul procesului penal.

Cea de-a doua variantă conferă persoanei vătămate avantajul dreptului de a folosi, în mod mai eficient, probele administrate în vederea soluționării acțiunii penale de către organele judiciare, precum și cel al celerității soluționării cauzelor penale.

În acest din urmă sens, art. 27 alin. (7) din Codul de procedură penală prevede obligativitatea suspendării judecării acțiunii separate exercitate în fața instanței civile, după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la soluționarea cauzei penale în primă instanță, dar nu mai mult de un an.

Curtea a mai arătat că, odată exprimată opțiunea în favoarea uneia dintre căile procesuale anterior analizate, ea dobândește un caracter irevocabil, persoana vătămată, constituită parte civilă în procesul penal, nemaiputând renunța la această cale de obținere a reparării prejudiciilor suferite prin săvârșirea infracțiunii, pentru a formula o acțiune civilă distinctă la instanța civilă competentă, cu excepția cazului suspendării procesului penal, reglementat la art. 27 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Chiar și în această situație, în cazul reluării procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă, potrivit celei de-a doua teze a alin. (3) al art. 27 anterior menționat.

În schimb, conform art. 27 alin. (6) din Codul de procedură penală, persoana vătămată sau succesorii săi se pot adresa instanței civile, pentru repararea prejudiciului născut sau descoperit ulterior momentului constituirii ca parte civilă.

Constituirea ca parte civilă poate avea loc până la începerea cercetării judecătorești și presupune, conform art. 20 alin. (1) și (2) din același cod, indicarea naturii și a întinderii pretențiilor.

Persoana vătămată are dreptul, iar nu obligația de a exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar, dacă a ales să își obțină astfel repararea prejudiciului produs prin infracțiune, în principiu, nu mai poate reveni asupra alegerii făcute.

Astfel, dreptul persoanei vătămate de a alege calea de exercitare a acțiunii civile rezultă implicit din prevederile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune".

De asemenea, în temeiul art. 27 alin. (2) și (3) din cod, persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, au dreptul de a abandona calea deschisă în fața instanței penale și de a se adresa pentru despăgubiri instanței civile în două situații: dacă, prin hotărârea definitivă pronunțată, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, respectiv atunci când procesul penal a fost suspendat.

Deci, chiar dacă efectele constituirii de parte civilă sunt suspendate, alegerea căii procesuale prin care se solicită repararea prejudiciului este făcută, neprezentând relevanţă sub acest aspect durata urmăririi penale.

Aspectele legate de durata urmării penale cunosc remedii specifice şi nu dau dreptul persoanei vătămate să părăsească calea aleasă, odată ce această alegere a fost făcută.

După cum a văzut, părăsirea căii alese se poate realiza doar în cazurile expres prevăzute, printre acestea nefigurând şi durata nerezonabilă a procesului penal.

De altfel, legiuitorul a acordat de la bun început posibilitatea persoanei vătămate de a se adresa instanţei civile, iar în caz de punere în mişcare a acţiunii penale, posibilitatea de a părăsi procesul civil.

Reclamanta nu poate ignora constituirea de parte civilă din procesul penal, invocând anumite neregularităţi ale propriei cereri cu referire la dispoziţiile art. 20 alin. (4) C.proc.pen, care statuează că, în cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.

În primul rând, instanţa civilă nu se poate substitui organelor de urmărire penală sau instanţei penale în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de formă a constituirii de parte civilă.

În al doilea rând, în condiţiile în care constituirea de parte civilă poate avea loc cel mai târziu până la începerea cercetării judecătoreşti, acesta este momentul până la care persoana vătămată poate remedia orice neregularităţi cererii formulate.

În concluzie, depunerea cererii de constituire de parte civilă echivalează cu alegerea unei căi procesuale, manifestarea de voinţă fiind irevocabilă, chiar dacă efectele sunt condiţionate de punerea în mişcare a acţiunii penale.

Doar în situaţia în care se va dispune clasarea cauzei sau suspendarea procesului penal, reclamanta va se putea adresa instanţei civile în condițiile legii.

În lipsa excepțiilor strict reglementate de legea procesuală, alegerea căii procesuale are caracter irevocabil.

Avantajele şi dezavantajele trebuiau analizate anterior alegerii căii, durata procesului penal nefiind un motiv care să permită revocarea manifestării de voinţă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă.

Împotriva acestei sentinţe declarat reclamanta ... prin reprezentanţii legali ... şi ..., solicitând admiterea apelului, anularea Sentinței civile m şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea căii de atac, apelanta a arătat că, la data de 29.03.2017 ... și ......, împreună cu fiica lor, minora, ..., s-au prezentat la ..., pentru internare cu programare, astfel încât minora ... să fie supusă unei intervenții chirurgicale, care avea ca obiect înlocuirea valvei pulmonare pentru insuficiență pulmonară cu o proteză (valvă) biologică în circulație extracorporală.

La data de 02.04.2017, părinții minorei au fost chemați de d-na doctor anestezist ... pentru a li se aduce la cunoștință conținutul actelor necesare efectuării intervenției după care le-a fost explicat unde și cum s-a intervenit în cursul primei intervenţii, din 29.04.2009, și cum se va derula intervenția chirurgicală programată pentru data de 03.04.2017.

De asemenea, tot cu prilejul acestei întâlniri, părinții au semnat și formularul de consimțământ.

Mama minorei reține că d-na doctor anestezist ..., înainte de semnarea consimțământului pentru intervenție, i-a relatat că în timpul operației se va schimba valva pulmonară și că această operație este una mai ușoară decât cea anterioară, respectiv cea efectuată 29.04.2009, că va fi o reușită și că nu trebuie să-și facă probleme cu privire la această intervenție.

De asemenea, mama minorei reține că nu i s-a adus la cunoștință faptul că există riscuri.

Având în vedere cele de mai sus, părinții au semnat cu încredere acel consimțământ, astfel că la data de 03.04.2017, ora 08:30, minora … a intrat în procedura intervenției chirurgicale, intervenție condusă de doctor ….

Înainte de începerea procedurilor medicale, părinților minorei li s-a transmis de către medici că operația va dura aproximativ 4-5 ore după care, timp de 48 de ore fiica lor va rămâne la Terapie Intensivă.

Minora … a fost operată la ... la data de 03.04.2017 pentru înlocuirea valvei pulmonare cu proteză valvulară biologică în circulație extracorporală, pentru corectarea malformației cardiace-tetralogie Fallot.

Intervenția chirurgicală din data de 03.04.2017 s-a prelungit de la 4-5 ore cât se estimase inițial la aproximativ 8 ore, ulterior, minora rămânând cu sechele neurologice, diagnosticul fiind de encefalopatie hipoxică.

Cu privire la evoluția operației din 03.04.2017, scrisoarea medicala a pacientei, eliberata la data de 05.05.2017, reține că: „În data de 03.04.2017 se reintervine chirurgical și se înlocuiește valva pulmonară cu o valvă biologică, în circulație extracorporală.

În timpul aceleiași intervenţii se practică și aortoplastie de necesitate, însoțită de o perioadă de stop circulator total de aproximativ 12 minute, cu scăderea importantă a valorilor saturațiilor NIRS cerebral.

Circulația extracorporală, simplist explicat, presupune asigurarea circulației sangvine în corp prin intermediul unui dispozitiv care, practic, înlocuiește funcțiile cordului și ale plămânilor, astfel se poate lucra, opera pe, inima oprită, care nu mai bate fără a se priva organele de sânge.

Pentru a se realiza acest deziderat se introduc canule (conductori/furtunuri) în venele cave, astfel se preia sângele fără oxigen, este trecut prin dispozitiv care îl oxigenează și prin altă canulă introdusă în aortă ajunge în corp și la organe.

În cuprinsul protocolului operator din cadrul intervenției din 03.04.2017 se menționează ''la inspecție [...l aortă ascendentă 3 cm cu perete subțire, friabil aplicarea burselor pe aorta ascendentă distal și auriculul drept pentru incanulare, instituire by-pass cardiopulmonar total cu atingerea valorilor de debit calculate, se constată hemoragie moderată la nivelul sitului de incanulare a aortei ascendentă pentru care se decide reasigurarea bursei canulei aortice prin aplicarea unui fir hemostatic monofilament polipropilene 3-0 armat cu petec Teflon.

Pe fondul friabilității tisulare a peretelui aortic ruptura parietală progresează producându-se o soluție de continuitate de 1 x 1 cm la nivelul originii trunchiului brahicefalic, urmată de hemoragie masivă.

Se decide oprirea pompei de circulație extracorporală (6 min), pentru controlul hemostazei și instituire By-Pass cardiopulmonar pe canula arterial cu balonaș montată în porțiunea proximală a crosei aortice cu obținerea unui debit care permite inițierea hipotermiei controlate.

Incanulare arterială femurală cu canula 22 Fr. și continuarea circulației extracorporală pe canula arterială femurală.

Cardioplegie cu Custodiol în rădăcina aortei.

Cordul se oprește rapid în asistolie.

În hipotermie profundă la 22 grade C pentru protecție cerebral și visceral se practică reconstrucția peretului anterior al aortei ascendentă și porțiunii inițiale a crosei la nivelul rupturii parietale utilizând petec de reconstrucție din pericard heterolog.”

Raportat la informațiile citate mai sus, în contextul în care s-a observat anterior oricărei manevre că aorta este friabilă și subțire, deci cu risc crescut de a se rupe la manipulare, decizia de a continua și a introduce acel furtunaș în aortă, avându-se în vedere faptul că nu era o urgență operația, ba chiar cazul nu întrunea consensul general de indicație de protezare valvulară pulmonară, a reprezentat o decizie eronată, denotând imprudență și acțiune contrar principiului medical universal primum non nocere, riscurile (și costurile rezultate) depășind beneficiile, în acest caz.

În cauză s-a format dosarul penal nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, unde cercetările se face momentan în rem, nefiind pusă în mișcare acţiunea penală.

În opinia apelantei, în ce priveşte hotărârea instanței de fond, fără a judeca pe fond cauza care face obiectul dosarului pendinte și fără a observa faptul că dreptul de opțiune a reclamantei în dosarul penal nu este încă născut, pe baza unor considerente care se îndepărtează de prevederile legale aplicabile cauzei, instanța de fond respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Se apreciază că documentul sumar depus prin reprezentant convențional în data de 28 decembrie 2017 la dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș ”echivalează cu alegerea unei căi acordate de lege, respectiv calea alăturării acțiunii civile celei penale în ipoteza în care aceasta va fi exercitată ”.

Apelanta a solicitat a se observa faptul că prin această formulare însuși judecătorul recunoaște faptul că această alegere este totuși condiționată (de fapt, dreptul de opțiune încă nu s-a născut) de exercitarea acțiunii penale.

Se reține faptul că ”în cursul urmăririi penale constituirea de parte civilă este eficientă numai după punerea în mișcare a acțiunii penale.

Dacă persoana prejudecată solicită repararea pagubei produse prin infracţiune înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, această declarație de constituire de parte civilă va produce efecte numai după punerea în mișcare a acțiunii penale.

”Eficienţa constituirii de parte civilă” este un artificiu inventat de judecătorul fondului, iar nelegalitatea hotărârii rezidă în contradicția dintre argumentele dezvoltate pornind pe de o parte de la o teza greșită că dreptul de opțiune al reclamantei s-ar fi născut, pe de o parte între prevederile legale de la art. 20 alin. (4) Cod procedură penală, unde legiuitorul a prevăzut că în cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 20 din CPP, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă.

Argumentul instanței că o constituire de parte civilă, care nu respectă prevederile art. 20 alin. (1) și (2) CPC, făcută înainte de punerea în mișcare a acțiuni penale echivalează cu alegerea unei căi permise de lege va înlătura întotdeauna aplicarea art. 20 alin. (4) din Codul de procedură penală, care astfel ar reglementa un drept fără conținut.

Judecătorul fondului pornește de la teza greșită că nu contează dacă declarația de constituire ar îndeplinește sau nu cerințele legale incidente sub aspectul conținutului sau dacă este făcută înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru că poate deveni ”eficientă„ după ce acțiunea penală este pornită.

Mai mult, sunt citate considerentele Curții Constituționale din Decizia nr. 282/2019 în legătură cu art. 22 Cod procedură penală ' 'Renunțarea la pretențiile civile” în dosarul penal și posibilitatea învestirii instanței civile cu judecarea unei cauze în pretenții după renunțare, prevedere, care nu are incidență în cauză, în condițiile în care considerentele de principiu ale Curții pornesc de la o renunțare expresă a petenților la o constituire valabil tăcută într-un dosar penal, după punerea în mișcare a acțiunii penale .

Printre altele, Curtea Constituțională reține ”Cu toate acestea, odată exprimată opţiunea în favoarea uneia dintre căile procesuale anterior analizate, ea dobândește un caracter irevocabil, persoana vătămată, constituită parte civilă în procesul penal, nemaiputând renunța la această cale de obținere a reparării prejudiciilor suferite prin săvârșirea infracțiunii, pentru a formula o acțiune civilă distinctă la instanța civilă competentă, cu excepția cazului suspendării procesului penal (...).

În opinia sa, hotărârea este netemeinică şi nelegală.

Pentru început, a făcut trimitere la prevederile alin. (2) art. 19 din Codul de procedură penală, potrivit cărora ”Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi după caz, a părții responsabile civilmente.

Așadar, ''Dacă victima prejudiciului sau succesorii în drepturi ai acesteia aleg să intenteze acțiunea civilă în fața instanței de drept penal, pentru a putea face acest lucru este necesar ca În prealabil să fie pornit procesul penal.

Această condiție este stipulată neechivoc de către textul alin. (l) al art. 19 din noul C.pr.pen., mai sus citat.

De observat că în momentul în care declarația de parte civilă a fost depusă la dosarul penal nr..., 28 decembrie 2017, împrejurările cauzei nu au fost nici măcar superficial lămurite, acțiunea penală nefiind pusă în mișcare.

Până la momentul respectiv la dosarul penal sa primit plângerea prealabilă a reclamantei, s-au emis adrese, a fost audiat reprezentantul legal al persoanei vătămate în calitate de martor.

Efectuarea primului raport de expertiză medico-legală a fost dispusă prin ordonanța din 20 noiembrie 2017, și nu era depus la dosarul cauzei în 28 decembrie 2017.

La momentul procedural când declarația a fost depusă la dosar, nu se știa dacă pârâții de rândul 1-4 poartă vina pentru vătămările corporale grave ale reclamantei, consecutiv, nu era cunoscută nici identitatea inculpaților, nici a părții responsabile civilmente, față de care pretențiile civile puteau fi formulate.

Tocmai aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut că constituirea de parte civilă se poate face numai împotriva inculpatului, pentru că punerea în mișcare a acțiunii penale reprezintă momentul în care este conturată starea de fapt, din lucrările dosarului rezultă deja presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acţiunii penale.

Pe de altă parte, ”Dreptul de opțiune a victimei ori a persoanei îndreptățite la despăgubire poate fi exercitat o singură dată, potrivit principiului electa una via non datur recursus ad alteram.

Însă pentru aplicarea acestui principiu este strict necesar ca acest drept de opțiune să fi existat în concreto adică, la momentul intentării acţiunii civile, cel îndrituit la aceasta era în situația de a se adresa fie instanței civile, fie celei penale.

Revenind la problema din dosarul pendinte, este evident faptul că în momentul 28 decembrie 2017 persoana vătămată din dosarul penal, reclamanta minoră din dosarul pendinte nu avea deschisă calea atașării acțiunii civile la acțiunea penală în dosarul de vătămare corporală din culpă, pentru că, după cum a arătat, acțiunea penală în dosarul nr... nu era pusă în mișcare și nu este pusă în mișcare nici în momentul redactării prezentelor note.

Sintetizând, nici la momentul redactării prezentului apel principiul electa una via nu este incident, nu este aplicabil, pentru că reclamanta minoră în august 2021 are numai posibilitatea învestirii instanței civile, nicidecum cea a constituirii de parte civilă în dosarul penal, unde cercetările se face momentan în rem.

În subsidiar, apelanta a arătat că această ”constituire” de parte civilă nici nu întrunește cerințele legale minime, astfel, prin ipoteză, instanța penală nu ar putea soluționa latura civilă a cauzei. au în vedere faptul că nu este explicitat în ce constă prejudiciul care ar trebui acoperit în cauză, nu sunt propuse probe pentru dovedirea daunelor suferite.

Toate aceste elemente au fost dezvoltate în cererea care face obiectul dosarului pendinte, cerere care este perfect admisibilă în lipsa unei constituiri de parte civilă împotriva inculpaților sau persoanelor responsabile civilmente din dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, având ca obiect vătămare corporală din culpă.

Arată în acest sens faptul că potrivit prevederilor art. 20 alin. (4) din Codul de procedură penală ”1n cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. ” Este situația din dosarul penal indicat, unde, după cum a arătat, nu s-a explicitat prejudiciul care ar trebui acoperit în cauză și nici nu s-au propus probe pentru conturarea dimensiunii morale a prejudiciului.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. … pronunțată în dosarul nr. ....

Curtea a mai reținut și faptul că ”Neindicarea naturii și întinderii pretenţiilor până în momentul începerii cercetării judecătorești nu echivalează cu o renunțare la însuși dreptul pretins ci are drept consecință faptul că persoana vătămată nu se mai poate constitui parte civilă în procesul penal, putând în schimb introduce acțiune la instanța civilă.

Pornind de la constatările antecitate din Decizia Curții de Apel Oradea, aduc în atenția Instanței faptul că în arhitectura Codului de procedură penală, în legătură cu latura civilă a cauzelor discuția se poartă mai degrabă pe cadrul procesual, care trebuie imperativ stabilit până la citirea actului de sesizare a instanței.

Prin ipoteză, înainte de întocmirea rechizitoriului, acțiunea penală este deja pusă în mișcare, și se naște efectiv dreptul de opțiune al persoanei vătămate.

Apelanta a făcut trimitere la prevederile art. 27 alin. (4) din Codul de procedură penală și preia un citat din autorul referit deja în precedent ”Dacă, dimpotrivă, cel îndreptățit la repararea prejudiciului nu a avut posibilitatea efectivă de a alege şi a promovat acţiunea civilă în fața instanței de drept civil, acesta poate părăsi această instanţă, şi promova acţiunea în cadrul procesului penal a cărui acţiune a început ulterior sau care a fost reluat după suspendare, potrivit textului art. 27 alin. (4) din noul Cod p: pen.

Chiar și în această situaţie, conform ultimei teze a acestui articol, părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre, chiar nedefinitivă.

În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu Mureș, în condițiile în care constituirea de parte civilă din dosarul penal îmbracă forma unei simple declarații și a fost depusă la dosar înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, dreptul de opțiune a reclamantei nefiind născut nici la momentul depunerii apelului la dosarul instanței.

La data de 21 septembrie 2021, S.C. … S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ce neîntemeiată şi menţinerea hotărârii pronunţată, cu cheltuieli de judecată ce vor fi dovedite în condiţiile art. 453 și urm. CPC.

Intimata a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică, constatând că opţiunea exprimată în favoare soluţionarea acţiunii civile în cadrul dosarului penal are caracter irevocabil, nu se mai poate renunţa la aceasta cale, cu excepţia situaţie prevăzută de art. 27 alin, (3) din CPP.

A apreciat că, contrat celor indicate de reclamanta în vederea exprimării opţiunii nu are relevanţă dacă acţiunea penală a fost sau nu pus în mişcare.

Opţiunea persoanelor vătămate nu se naşte la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, ci ia momentul începerii penale în rem.

Moment în care persoana vătămată poate decide dacă solicită să fie soluţionat acţiunea civilă în dosarul penal sau intenţionează să formuleze o cerere separată în faţa instanţei civile.

Dreptul de a alege, dreptul a solicita soluţionarea, acţiunii civile în cadrul dosarului penal apreciază că nu este condiţionat de punere în mişcare a acţiunii penală.

Or, în baza Deciziei nr. 289/2019 a CCR opţiunea exprimată are caracter irevocabil.

Relativ la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20 din CPP invocată de reclamanta intimata S.C. … S.A. a apreciat că nu poate fi analizată în cadrul prezentului dosar.

Cererea de constituire de parte civilă va fi soluţionată în cadrul dosarului penal.

Pe cale de consecinţă, a apreciat că instanţa de fond în mod întemeiat a respins cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

La data de 28 septembrie 2021, intimatul Ministerul Sănătăţii a înaintat la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală, motivând că, în opinia sa, instanţa de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă acţiunea şi reţine că depunerea cererii de constituire de parte civilă echivalează cu alegerea unei căi procesuale, manifestarea de voinţă fiind irevocabilă, chiar dacă efectele sunt condiţionate de punerea în mişcare a acţiunii penale.

Doar în situaţia în care se va dispune clasarea cauzei sau suspendarea procesului penal, reclamanta se va putea adresa instanţei civile în condiţiile legii; în lipsa excepţiilor strict reglementate de legea procesuală, alegerea căii procesuale are caracter irevocabil.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Sănătăţii a menţionat ca din modul de redactare al acţiunii înțelege că reclamanta solicită suma de 1.000.000 lei, reprezentând daune morale şi o serie de daune materiale reprezentând cheltuieli de îngrijire medicală şi tratamente recuperare cu titlu de despăgubiri în temeiul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii prevăzută la art. 1387 Cod Civil.

Reclamanta solicită aceste sume, în calitate de persoană vătămată în temeiul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii şi răspunderii delictuale prevăzute Codul Civil.

A menţionat că prin Ordonanţa din data de 07.07.2017 în dosar penal nr... s-a început urmărirea penală privind infracţiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de articolul 196 alin. 3 din Codul penal împotriva ... şi a medicilor ..., ... s.a.m.d., nu şi împotriva Ministerului Sănătăţii.

Or, Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală într-o cauză ce are ca temei răspunderea delictuală pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii într-un presupus act de malpraxis săvârşit de o echipă de medici din cadrul Institutului de Urgenţă pentru boli cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.

Învederează instanţei faptul că prin act de malpraxis se înţelege eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Aşadar, situaţia reglementată de lege şi la care se referă practica, respectiv Decizia ÎCCJ nr. 578/2014 este acea situaţie a unei acţiuni ce are ca obiect prejudiciul material izvorât dintr-un act medical greşit, acţiune în care calitate procesul pasivă poate avea numai personalul medical, nu autorităţile administrative ce urmează o procedură administrativă urmărind emiterea unei decizii, act administrativ individual, de stabilire a existenţei sau inexistenţei cazului de malpraxis.

A invocat prevederile art. 653 alin. (I) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată, art. 655 din Legea nr. 95/2006 şi punctului B al anexei din HG nr. 155/2017.

Reclamanta solicită daune morale şi contravaloarea tratamentelor de recuperare cu titlu de despăgubiri în temeiul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii prevăzută la art. 1387 Cod Civil, şi potrivit răspunderii delictuale.

Nu sunt în situaţia acţiunii civile ce are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa civilă.

Instanţă civilă nu se poate substitui rolului unei instanţe penale pentru a hotărî dacă o faptă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, considerând că sunt în prezenţa unei despăgubiri ce derivă dintr-un fapt supus de legea penală.

În concluzie, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de ... ca neîntemeiată.

La data de 28 septembrie 2021, intimatul ...

Tg Mureş a înaintat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii apelate motivând că, Contrar celor susţinute de apelantă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este justă, la adăpost de orice critică de nelegalitate şi netemeinicie, Sub un prim aspect, pornind de la prevederile cuprinse în art. 19 Cod procedură penală (CPP), instanţa de fond a apreciat în mod corect, spun noi, că depunerea cererii de constituire de parte civilă ’’echivalează cu alegerea unei căi acordate de lege, respectiv calea alăturării acţiunii civile celei penale în ipoteza în care aceasta va fi exercitată”.

În acest sens, a făcut trimitere judecătorul fondului la Decizia Curţii Constituţionale nr. 282/2019, prin care s-a reţinut (pct. 26) că "este consacrat astfel dreptul de opţiune al persoanei vătămate, care poate alege între soluţionarea pretenţiilor sale civile pe calea acţiunii civile promovate la o instanţă civilă şi promovarea unei acţiuni civile în cadrul procesului penal”, dar şi că "odată exprimată opţiunea în favoarea uneia dintre căile procesuale anterior analizate, ea dobândeşte un caracter irevocabil, persoana vătămată, constituită parte civila în procesul penal nemaiputând renunţa la această cale de obţinere a reparării prejudiciilor suferite prin săvârşirea infracţiunii, pentru a formula o acţiune civilă distinctă la instanţa civilă competentă, cu excepţia cazului suspendării procesului penal, reglementat la art. 27 alin. (3) din Codul de procedură penala.

Chiar şi în această situaţie, în cazul reia procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă, potrivit celei de-a doua teze a alin. (3) al art. 27 anterior menţionat "(pct. 27).

Or, în speţă nu este incident niciun motiv de excepţie dintre cele la care face trimitere textul legal invocat.

Sub un al doilea aspect, în mod corect a apreciat instanţa de fond că în analiza condiţiilor de formă privind constituirea ca parte civilă, instanţa civilă nu se poate substitui celei penale, orice neregularitate în ceea ce priveşte cererea respectivă putând fi îndreptată până la începerea cercetării judecătoreşti, astfel că aceste aspecte puteau şi trebuiau a fi avute în vedere anterior alegerii căii de acţiune.

În lumina celor relevate, susţinute de materialul probator existent la dosarul cauzei, a solicitat respingerea cererii de apel.

La data de 29 septembrie 2021, intimatul ... a înaintat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de ... prin reprezentanţi legali părinţii ... şi ... împotriva Sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii apelate, cu cheltuielile de judecată pe cale separată.

În opinia sa, împotriva Sentinţei civile nr.. pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş la 16.07.2021 apelanta-reclamantă a promovat apel solicitând „anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care constituirea de parte civilă din dosarul penai îmbracă forma unei simple declaraţii şi a fost depusă ta dosar înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale, dreptul de opţiune a reclamantei nefiind născut nici la momentul depunerii prezentului apel."

În subsidiar, apelanta apreciază că „documentul sumar" depus prin reprezentant convenţional la 28.12.2017 nu întruneşte „cerinţele legale minime", respectiv nu este explicitat în ce constă prejudiciul care ar trebui acoperit în cauză, nu sunt propuse probe pentru dovedirea daunelor suferite, context în care devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. 4 Cod procedură penală care prevăd că în cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 ale art. 20 Cod procedură penală, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.

În susţinerea motivelor de apel sunt citate pasaje din lucrarea „Răspunderea civilă.

Constantele răspunderii civile", autor Florin I.

Mangu şi se invocă drept reper jurisprudenţial Decizia penală nr. 559/A/2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. ....

Sentinţa civilă nr. …din 16.07.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş este legală şi temeinică, apelul promovat de ... prin reprezentanţi legali părinţii ... şi ... fiind nefondat în considerarea argumentelor expuse în continuare.

Criticile aduse Sentinţei civile nr. ... pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş sunt neîntemeiate, în mod corect instanţa de fond constatând inadmisibilitatea demersului judiciar al apelantei-reclamante prin raportare la constituirea de parte civilă depusă în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş ca efect al principiului electa una via, non datur recursus ad alteram.

Intimatul a prezentat pe larg succesiunea actelor de procedură formulate de apelanta-reclamanta.

Criticile aduse de apelanta-reclamantă hotărârii de primă instanţă vizează efectele constituirii de parte civilă formulată în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, pe de o parte raportat la momentul depunerii acesteia, iar pe de altă raport, raportat la conţinutului acesteia sub aspectul dispoziţiilor art. 20 alin. 4 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte efectele constituirii de parte civilă prin raportare la momentul depunerii acesteia, apelanta-reclamantă citează, la punctul 5.2 pagina 6 din memoriul de apel, un paragraf din lucrarea „Răspunderea civilă.

Constantele răspunderii civile" - Florin I.

Mangu.

În speţa dedusă judecăţii se află într-o altă ipoteză, respectiv în situaţia în care apelanta- reclamantă urmăreşte să părăsească procesul penal (doar pentru că este nemulţumită de faptul că acesta trenează de prea multă vreme, deci strict din motive de oportunitate sau din raţiuni ce ţin de strategia procesuală) şi să sesizeze instanţa civilă.

Dispoziţiile art. 27 Cod procedură penală reglementează cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civilă, respectiv ipotezele în care acţiunea civilă izvorâtă dintr-o faptă care constituie infracţiune este soluţionată de o instanţă civilă, precum şi cazurile în care procedura între cele două instanţe poate alterna.

Alternarea celor două căi urmăreşte nişte reguli stricte; alternarea celor două căi procesuale nu este şi nu poată fi lăsată la discreţia persoanei vătămate, tocmai pentru a se evita situaţii juridice care ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice şi principiul bunei administrări a justiţiei.

Din coroborarea prevederilor art. 20 Cod procedură penală şi cele ale art. 27 Cod procedură penală rezultă că, în condiţiile în care partea vătămată a optat în sensul valorificării pretenţiilor civile în faţa instanţei penale, nu mai are deschisă calea unei acţiuni în faţa instanţei civile.

Prevederile art. 27 Cod procedură penală reglementează situaţiile de strictă interpretare în care se admit excepţii de la principiul electa una via..., respectiv de la obligaţia persoanei vătămate de a urma o singură procedură pentru recuperarea prejudiciului, fie cea penală, fie cea civilă.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, avantajele şi dezavantajele alăturării acţiunii civile celei penale trebuiau analizate anterior alegerii căii procesuale, durata procesului penal nefiind un motiv care să permită revocarea manifestării de voinţă.

Aspectele legate de durata urmării penale cunosc remedii specifice şi nu dau dreptul persoanei vătămate să părăsească calea aleasă, odată ce această alegere a fost făcută, dreptul de opţiune fiind irevocabil.

În acest sens, este extrem de relevantă şi coroborarea art. 19 alin. (4) cu art. 26 alin. (1) C.proc.pen., din care rezultă faptul că doar instanţa penală învestită cu soluţionarea acţiunii civile în procesul penal „poate dispune disjungerea acţiunii civilie, când soluţionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale.

Soluţionarea acţiunii civile rămâne în competenţa instanţei penale." Aşadar, cu toate că la art. 19 alin. (4) C.proc.pen. se prevede faptul că,, acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului", părăsirea instanţei penale tot nu este lăsată la discreţia persoanei vătămate, ci disjungerea cauzei într-o situaţie determinată de „depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale" (o asemenea depăşire a termenului urmând a fi constatată de instanța, de la caz la caz) va fi dispusă de instanţă, competenţa de soluţionare a cauzei rămânând oricum instanţei penale.

În ceea ce priveşte efectele constituirii de parte civilă prin raportare la conţinutul constituirii de parte civilă, nu pot fi primite aserţiunile apelantei-reclamante potrivit cărora constituirea ca parte civilă în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş nu îndeplineşte cerinţele art. 20 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, deoarece nu explicitează în ce constă prejudiciul care ar trebui acoperit în cauză şi nu sunt propuse probe pentru dovedirea daunelor suferite.

De asemenea, nici invocarea dispoziţiilor art. 20 alin. 4 Cod procedură penală care permit introducerea acţiunii la instanţa civilă, nu poate fi primită raportat la următoarele argumente:

- verificarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile în cadrul procesului penal cade în sarcina organului judiciar sesizat cu o asemenea cerere şi vizează persoana îndreptăţită de a formula o asemenea cerere (persoana vătămată sau reprezentantul ei), formularea ei în termen (până la începerea cercetării judecătoreşti) şi exercitarea ei pentru o faptă care face obiectul sesizării penale;

- apelanta-reclamantă nu îşi poate invoca propria culpă, sub aspectul neregularităţilor de ordin formal care ar afecta validitatea constituirii de parte civilă, pentru a obţine recunoaşterea unui drept - în cauză, accesul la instanţa civilă - în considerarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans; în caz contrar, urmând raţionamentul apelantei-reclamante, ar însemna să se admită că partea vătămată ar putea formula acte de procedură pro causa ori în mod deliberat informe (configurându-şi în mod deliberat cererea de constituire de parte civilă cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 20 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală) doar pentru a eluda principiul electo una via non datur recursus ad alteram şi caracterul irevocabil al dreptului de opţiune şi pentru a alterna după bunul plac cele două căi procesuale, în funcţie de aspecte de oportunitate şi strategie;

- potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 1 Cod procedură civilă, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, astfel că îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 20 alin. 2 Cod procedură penală, sub aspectul menţionării/cuprinderii naturii şi întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor, se poate realiza până la limita procesuală temporală instituită la alin. 1.

- instanţa civilă nu se poate substitui organului de cercetare penală sau instanței penale pentru a analiza admisibilitatea constituirii de parte civilă din procesul penal, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de exercitarea a acţiunii civile, respectiv pentru a lipsi de efecte juridice constituirea de parte civilă, potrivit aprecierii apelantei- reclamante;

De altfel, după cum rezultă chiar din hotărârea judecătorească indicată de către apelanta-reclamantă în cuprinsul memoriului de apel - pct. .5.10, pagina 8 - Decizia penală nr. 559/A/2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, instanţa penală învestită în respectiva cauză a fost cea care - analizând probele existente la dosar, precizările şi declaraţiile persoanelor vătămate din cursul urmăririi penale-a constatat prin hotărâre judecătorească faptul că în respectivul litigiu nu exista constituire de parte civilă, indiferent de eventualele declaraţii ori susţineri ale părţilor.

Or, situaţia în prezentul litigiu este distinctă, întrucât apelanta-reclamantă - prin reprezentanţi legali - a formulat cerere de constituire de parte civilă în procesul penal şi nu s-a constatat până în prezent de către vreun organ judiciar neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 Cod

În aceste condiţii, practica judiciară evocată de către apelanta-reclamantă nu face decât să confirme faptul că asupra constituirii de parte civilă şi asupra legalităţii acestei cereri cel chemat să decidă este organul judiciar, iar nu în mod discreţionar chiar partea vătămată.

În ceea ce priveşte posibilitatea apelantei-reclamante de a părăsi procesul penal pentru a se adresa instanţei civile, partea civilă are la îndemână o asemenea opţiune doar în situaţia în care este îndeplinită una dintre situaţiile expres prevăzute de art. 27 Cod procedură civilă, care reprezintă excepţii de strictă interpretare şi aplicare de la principiul caracterului irevocabil al opţiunii (i.e., caracterul definitiv al dreptului de opţiune al persoanei vătămate) cu privire la soluţionarea acţiunii civile .

Or, situaţia din speţă nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze:

- cererea de constituire de parte civilă nu a fost respinsă pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 20 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală;

- asupra constituirii de parte civilă cel chemat să decidă este organul judiciar, acesta urmând să observe dacă cererea este legal exercitată şi, în caz contrar, să respingă pretenţia procesuală a persoanei vătămate ori a reprezentantului ei de a alătura acţiunea civilă celei penale (din această perspectivă, fiind irelevantă simpla apreciere a reprezentantului convenţional al apelantei-reclamante în sensul că cererea de constituire ca parte civilă ar fi informă întrucât nu ar fi fost indicate probele care să susţină întinderea daunelor solicitate);

- nu se află în ipoteza părăsirii procesului penal în favoarea instanţei civile pentru motivul suspendării procesului penal şi nici în ipoteza în care instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă - ceea ce urmează a se determina ulterior soluţionării procesului penal (art. 25 alin. 5 şi 6 Cod procedură penală).

În concluzie, faţă de cele ce precedă, în considerarea principiului electo una via non datur recursus ad alteram, acţiunea civilă promovată ulterior constituirii de parte civilă în dosarul penal nr... este inadmisibilă, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.

Pe cale de consecinţă faţă de argumentele expuse, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de ... prin reprezentanţi legali ... şi ..., cu consecinţa menţinerii ca fiind legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 2951 din 16.07.2021 pronunţată de judecătoria Târgu Mureş.

Intimaţii ..., ... şi ... au înaintat întâmpinare la data de 29 septembrie 2021 prin care au solicitat respingerea apelului promovat de ... prin reprezentanţi legali părinţii ... şi ... împotriva Sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii apelate, cu cheltuielile de judecată pe cale separată.

Intimaţii au arătat că poziţia procesuală lor concordă cu poziţia procesuală exprimată de pârâtul prof dr. ... prin întâmpinarea formulată faţă de apelul promovat de reclamantă şi, prin urmare, pârâţii achiesează la considerentele expuse în cuprinsul acestei întâmpinări.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art.477-480 din Codul de procedură civilă, tribunalul reţine că apelul este întemeiat, astfel cum se va arăta în continuare.

În primul rând se impune a se menţiona contextul factual care a determinat introducerea acţiunii pendinte.

Reţinem că la data de 17.06.2017 ... prin reprezentanţi legali a formulat o plângere prealabilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, plângere în urma căreia a fost începută urmărirea penală in rem la data de 07.07.2017 în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.

Mureş.

La data de 28.12.2017 s-a formulat de către partea vătămată ... prin reprezentanţii săi legali o cerere de constituire de parte civilă în cadrul dosarului nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.

Mureş, cerere prin care a solicitat obligarea inculpatului/inculpaţilor şi/sau a persoanei/persoanelor responsabile civilmente la plata unor despăgubiri în cuantum de 2.000.000 de euro, sumă compusă din daune materiale şi daune morale.

Esenţial pentru soluţionarea acestui apel este stabilirea efectelor cererii de constituire de parte civilă din data de 28.12.2017.

Contrar considerentelor reţinute în hotărârea primei instanţe, apreciem că cererea de constituire de parte civilă depusă în dosarul penal nr... nu produce efecte juridice.

Tribunalul reţine că acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în procesul penal, faţă de care are un caracter accesoriu şi, totodată, privat şi disponibil.

Persoana vătămată care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală poate fie să nu solicite repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin fapta penală, fie să solicite repararea acestuia, caz în care, până la începerea cercetării judecătoreşti în procesul penal, îşi poate exercita dreptul de opţiune procedurală de a se adresa instanţei civile sau de a exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal.

În acest din urmă caz, în ce priveşte limitele temporale în care persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal, Tribunalul reţine că, în raport de caracterul accesoriu al acţiunii civile, persoana vătămată se poate constitui parte civilă împotriva inculpatului şi/sau a părţii responsabile civilmente după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la începerea cercetării judecătoreşti [art. 19 şi 20 alin. (1) Cod procedură penală].

Tribunalul reţine că indiferent de momentul în care, între aceste limite temporale, persoana vătămată se constituie parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă se exercită doar în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acţiunii penale, iar nu în faţa procurorului sau a judecătorului de cameră preliminară.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în speţă, reclamanta din speţă prin reprezentanţi legali a solicitat obligarea inculpatului/inculpaţilor şi/sau a persoanei/persoanelor responsabile civilmente la plata unor despăgubiri în cuantum de 2.000.000 de euro, compusă din daune materiale şi daune morale.

Având în vedere că acţiunea civilă este alăturată în procesul penal acţiunii penale, şi că prin aceasta se urmăreşte repararea prejudiciului produs prin comiterea faptei cu privire la care a fost exercitată acţiunea penală, în cursul urmăririi penale, constituirea de parte civilă este eficientă numai după punerea în mişcare a acţiunii penale.

Dacă persoana prejudiciată solicită repararea pagubei produse prin infracţiune înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale, această declaraţie de constituire va produce efecte numai după punerea în mişcare a acţiunii penale.

Spre deosebire de reglementarea procesuală penală anterioară, de la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală constituirea de parte civilă în cursul urmăririi penale nu poate avea loc decât după punerea în mişcare a acţiunii penale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.19 al.2 din Codul de procedură penală „Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.”

Tribunalul constată că în cauză acţiunea civilă nu a fost exercitată de persoana vătămată împotriva împotriva vreunui inculpat în cadrul procesului penal, câtă vreme în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.

Mureş nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, persoana vătămată exprimându-şi, în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) Cod procedură penală, opţiunea procedurală de a exercita această acţiune în faţa instanţei civile, simpla menţiune făcută de aceasta în cadrul înscrisului intitulat cerere de constituire parte civilă din data de 28.12.2017 neputând fi echivalată cu o constituire validă ca parte civilă.

Reţinem că, sub aspectul laturii civile, inculpatul este cel căruia i se impută fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, fiind astfel subiect pasiv principal şi parte în latura civilă a cauzei.

Este evident că cel care răspunde pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune dobândeşte calitatea de parte în procesul penal doar în cazul în care este pusă în mişcare acţiunea penală.

În aceste condiţii, Tribunalul reţine că în mod greşit instanţa de fond a constatat că cererea de constituire de parte civilă a dobândit caracter irevocabil, câtă vreme astfel cum am arătat mai sus constituirea de parte civilă a fost informă, nefiind formulată împotriva vreunui inculpat şi astfel nu a produs consecinţe juridice.

Tribunalul mai are în vedere faptul că plângerea penală a fost formulată la data de 17.06.2017 , prin ordonanţa procurorului de caz din data de 07.07.2017 din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul penal nr..., s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 3 din Codul penal, în baza plângerii penale formulată de ... şi ...

Elena, în calitate de reprezentanţi legali ai minorei ..., iar până în prezent urmărirea penală s-a desfăşurat fără a fi fost pusă în mişcare acţiunea penală, astfel că partea vătămată nu poate exercita în procesul penal acţiunea civilă împotriva persoanei sau persoanelor pretins a fi responsabile pentru prejudiciile provocate prin infracţiunea de vătămare corporală din culpă reclamată.

Prin ordonanţa procurorului de caz din data de 12.02.2021 din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul penal indicat mai sus, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea menţionată anterior, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 16 alin. 1 lit. b) teza I din Codul de procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul ordonanţei de clasare, procurorul de caz şi-a însuşit argumentele expuse în propunerea organelor de cercetare penală, aceasta din urmă fiind apreciată a fi legală şi temeinică.

Prin Încheierea penală nr. … din data de 24 iunie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul penal nr. ..., a fost admisă cererea de confirmare a soluţiei de redeschidere a urmăririi penale dispusă în dosarul penal nr... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, cerere formulată de această unitate de parchet, iar în temeiul art. 335 alin. 41 din Codul de procedură penală s-a constat legalitatea şi temeinicia soluţiei de redeschidere a urmăririi penale în dosarul penal nr... dispusă prin ordonanţa nr. 24/II/2/2021 din data de 16.03.2021 de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 3 din Codul penal, și a fost confirmată soluția menţionată anterior.

În aceste condiţii avem în vedere şi hotărârea din cauza Dragomir c.

României, paragrafele 48-51, în care CEDO a reţinut că „Preferinţa acesteia pentru a pretinde despăgubiri în contextul procesului penal nu era nejustificată în situaţia sa individuală.

Este general acceptat faptul că circumstanţele unui accident de maşină sunt clarificate de poliţie în contextul urmăririi penale.

O dată ce a optat pentru această acţiune în reparaţie, reclamanta avea dreptul să-i fie examinată acţiunea şi nu trebuia să i se ceară, în scopul art. 35 § 1 din Convenţie, să recurgă la o altă acţiune în reparaţie disponibilă în dreptul naţional.

Curtea reţine, în plus, că, deşi iniţial fusese exercitată acţiunea civilă, aceasta fusese amânată până la finalizarea urmăririi penale (supra, pct. 30) – timp de şase ani după accident şi, aşa cum au observat instanţele interne, nu a clarificat elemente importante de fapt.

În consecinţă, Curtea nu consideră că reclamanta a acţionat neadecvat când a ales să urmărească cauza în temeiul Codului de procedură penală.

În final, Curtea consideră că prezenta cauză nu poate fi comparată cu cea citată de Guvern, şi anume Asociaţia Victimelor S.C.

Rompetrol S.A., S.C. … S.A. şi alţii împotriva României, unde s-a hotărât că reclamantul şi-a formulat pretenţiile civile în cadrul procedurii penale după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de a exercita o acţiune civilă separată.”

Prin urmare tribunalul reţine că prima instanţă a considerat eronat că este inadmisibilă acţiunea civilă a reclamantei exercitată în cadrul procesului civil faţă de principiul electa una via non datur recursus ad alteram.

Faţă de cele reţinute anterior şi având în vedere că prin declaraţia de apel s-a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul în baza art.480 al.3 din Codul de procedură civilă va admite apelul declarat de reclamantă prin reprezentanţi legali şi va anula sentinţa atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Tg.Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta ..., cu domiciliul în …. str…. nr. .. bl. … sc. .., et. .., ap. .., sector .> cu domiciliul procesual ales în .. str. ..nr. .. ap. .., jud. .., prin reprezentanţi legali părinţii ..., cu domiciliul în .., sat.., str. .. nr. .., jud. .., CNP … şi ..., cu domiciliul în …, str. … nr…, bl. .., sc…, st... ap. .., cu domiciliul procesual ales în …, str. .. nr. ... .. jud. .. împotriva sentinţei civile nr…., pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosarul nr. …

Anulează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Tg.Mureş.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 23 martie 2022.

Preşedinte Judecător

Grefier