Decizie nr. 2 din 13.01.2026

Prin sentinţa civilă nr. xxx /05.08.2025 pronunţată în dosarul nr. xxx /101/2025, Tribunalul M a respins excepţia de netimbrare şi a admis în parte acţiunea formulată de creditorul S.C.

A S.R.L. în contradictoriu cu debitorul B, a somat debitorul B să plătească creditoarei în termen de 30 de zile de la comunicarea somaţiei suma de 399918,98 lei reprezentând contravaloarea dobânzii legale penalizatoare stabilite conform art. 11.2 din Contractul de furnizare nr. xxx/28.11.2023 şi din Contractul de furnizare nr. xxx/05.01.2024, conform facturii nr. xxx/26.02.2025.

Împotriva Sentinţei civile nr. xxx/05.08.2025, debitorul B a formulat cerere în anulare.

Potrivit art.1024 C.pr.civ.:

„(1) Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată.

Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.

(4) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.

(5) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

(6) Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă.

Prevederile art. 1.021 alin. (3) şi ale art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.

(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.”

În motivarea cererii în anulare, debitorul B a arătat că a contestat suma de 399.918,98 lei din prezenta somaţie de plată în temeiul art.1021 Cod Procedură Civilă deoarece creanța nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Având în vedere prevederile H.C.L. nr. xxx/2015 privind înființarea B din subordinea Consiliului Local al municipiului D, a adus la cunoștința instanţei de judecată că fondurile bănești necesare alocate cu această destinaţie pentru plata debitelor sunt solicitate de la UAT Primăria D, s-a făcut dovada că până la acest moment B, deși a făcut demersurile legale de a solicita fonduri bănești pentru plata debitelor către creditori, nu s-a primit răspuns de la UAT D şi nici nu s-au alocat fondurile cu această destinaţie, depunând înscrisurile care fac dovada demersului legal.

Tribunalul retine că în fapt, între creditor, în calitate de furnizor, și debitor, în calitate de achizitor, au fost încheiate Contractul de furnizare nr. xxx/28.11.2023 şi Contractul de furnizare nr. xxx/05.01.2024, având ca obiect livrarea de păcură cu conținut de sulf de maximum 1%, în conformitate cu specificațiile tehnice menționate în Anexa nr. 1 la contract și în funcție de comenzile transmise de aceasta.

Pentru produsele furnizate în temeiul acestor contracte, debitorul și-a asumat, în mod expres, obligația de a achita contravaloarea acestora în temeiul facturilor emise de creditoarea S.C.

A S.R.L., în condițiile de preț și la termenele prevăzute la art. 5 și art. 6 din contracte.

Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul -creditor şi-a executat în integralitate obligațiile asumate, respectând atât cantitățile, cât și standardele de calitate prevăzute în convențiile încheiate, produsele fiind recepționate de pârâtă fără nicio obiecțiune.

Cu toate acestea, în mod constant, debitorul a întârziat în achitarea facturilor emise, fapt ce a atras incidența prevederilor art. 11.2 din contracte, potrivit cărora: „În cazul în care Achizitorul, din vina sa exclusivă, nu își îndeplinește obligația de plată a facturii în termenul prevăzut la pct. 6.2, Furnizorul are dreptul de a solicita plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată la valoarea plății neefectuate, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 72/2013, privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult decât valoarea plății neefectuate, care curge de la expirarea termenului de plată.

Penalitățile de întârziere datorate curg de drept din data scadenței obligațiilor asumate conform prezentului contract. "

Creditorul i-a comunicat debitorului, prin Adresa nr. xxx/11.02.2025, faptul că valoarea totală a dobânzilor legale penalizatoare calculate pentru întârzierile la plată este de 451.908,45 lei, structurată astfel:

-pentru anul 2023: 29.683,23 lei;

-pentru anul 2024:422.225,22 lei.

Prin Adresa nr. xxx/25.02.2025, debitorul şi-a exprimat în mod explicit dorința de a identifica o soluție amiabilă, solicitând o întâlnire pentru a conveni asupra unui aranjament rezonabil, invocând dificultățile de încasare a facturilor emise către consumatori, care au afectat temporar capacitatea acesteia de plată.

În cadrul întâlnirii din data de 25.02.2025, creditorul a acceptat, cu titlu de excepție, o reducere de 13% din valoarea totală a dobânzilor, rezultând suma finală de 399.918,98 lei.

Această sumă a fost acceptată în mod expres de către debitor, prin Adresa nr. xxx/26.02.2025, în care a confirmat faptul că: „valoarea totală a dobânzilor legale penalizatoare acceptate, în urma aplicării reducerii de 13%, este în cuantum de 399.918,98 lei.”

În consecință, creditorul a emis Factura seria RAL nr. xxx/26.02.2025, având ca obiect această creanță, cu termen scadent la data de 28.03.2025, termen pe care debitorul nu l-a respectat, fiind depășit.

Cu privire la motivul invocat de debitor că această creanţă dedusă judecăţii prin cererea de ordonanţă de plată nu este certă, lichidă şi exigibilă, se reţine că potrivit art.662 alin.2-4 Cod procedură civilă, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Creanța este certă, existența acesteia este neîndoielnică și rezultă din factura seria RAL nr. xxx/26.02.2025, coroborat cu prevederile art. 11.2 din contractele de furnizare nr. xxx/28.11.2023 și nr.xxx/05.01.2024; creanța este lichidă, obiectul acesteia fiind determinat, respectiv suma de 399.918,98 lei, acceptată de pârâtă prin Adresa nr. xxx/26.02.2025, sumă pe care trebuia să o achite către creditorul S.C.

A S.R.L.; creanța este exigibilă.

Din mențiunile cuprinse în contratele de furnizare menționate anterior, reiese în mod neechivoc faptul că obligația debitorului de a achita debitul a fost depășită.

Lipsa fondurilor disponibile pentru achitarea creanţei invocată de debitor, fondurile nefiind alocate de UAT D nu este un motiv care să exonereze debitorul de răspunderea civilă contractuală.

În consecinţă, Tribunalul a respins ca nefondată cererea în anulare.

Decizia este definitivă.