Sentință civilă nr. 35 din 01.07.2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A la data de 26.02.2024 sub numărul de dosar xxx/xxx/2024 petenta B SRL a solicitat, în contradictoriu cu C, admiterea contestaţiei ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale notificării înregistrată sub nr. xxx/N/2024 din 13.02.2024, cu consecinţa anulării notificării ca fiind inadmisibilă şi obligarea intimatei, potrivit art.7 alin.5 ind.1 din Legea nr.77/2016, la plata de penalităţi şi daune-interese ca urmare a relei-credinţe de care aceasta a dat dovadă ca urmare a depunerii notificării nr.xxx/N/2024 din 13.02.2024.

În ceea ce privește regularizarea cererii de chemare în judecată conform art. 200 Cod procedură civilă, Tribunalul observă că prima rezoluție în acest sens a fost emisă la 10.08.2024 și comunicată pârâtei cu menţiunea pentru aceasta de a depune întâmpinare în termen de 10 zile de la primire, la aproximativ 6 luni de la data înregistrării dosarului.

Conform art. 522 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă oricare dintre părți, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu şi-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; când instanța şi-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Prin cererea formulată la data de 26.02.2024 reclamanta B SRL a invocat dispozițiile art. 522 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanță independentă şi imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Tribunalul constată că dispoziţiile art. 522 Cod procedură civilă instituie cazurile în care se poate invoca încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Natura contestației nu este aceea a unei căi de atac, ci a unui remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea punctelor în care instanța care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce țin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanții la proces sau nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil și, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Scopul instituirii procedurii a fost acela de a se remedia rapid și eficient situațiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanței, dar cu privire la care aceasta nu a luat măsurile legale necesare dinamizării procesului, fie din motive imputabile instanței care nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a avut o conduită procesuală ce denotă lentoare.

In cauză, contestatorul invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 522 alin. 2 pct. 4, Cod procedură civilă, respectiv când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Se reţine că, la data de 26.02.2024 contestatoare a învestit Judecătoria A cu acţiunea civilă ce formează dosarul nr. xxx/xxx/2024, astfel că având în vedere că între momentul înregistrării cererii de chemare în judecată și momentul prezent nu a fost fixat primului termen de judecată, trecând aproximativ 1 an şi 5 luni, cât şi în raport de complexitatea redusă a dosarului, Tribunalul apreciază că nu a fost respectat principiul soluționării cauzei într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art. 525 alin. 6 Cod procedură civilă va admite contestaţia şi va dispune ca Judecătoria A, învestită cu soluționarea cauzei înregistrată sub nr. xxx/xxx/2024, având ca obiect contestaţie creditor, să fixeze, în termen de 5 zile de la data prezentei hotărâri, primul termen de judecată cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 201 alin. 4 Cod procedură civilă.

Sentinţa este definitivă.