Sentință civilă nr. 62 din 03.12.2025

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16.03.2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei D sub nr. xxx/225/2023, reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat obligarea acestuia la plata:

- sumei de 119256,45 lei, sumă compusă din 115037,41 lei achitați către autoritățile din Germania (23770,18 euro plată) și 4219,04 lei pentru traducerea de documente;

- sumei de 24343,42 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 103699,34 lei (prima plată efectuată), calculată până la data de 27.02.2023 inclusiv (data depunerii acțiunii);

- sumei de 2162,50 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 103699,34 lei (a 2-a plată efectuată), calculată până la data de 17.08.2022 inclusiv (data depunerii acțiunii);

- dobânzii legale aferente sumei de 115037.41 lei, de la data formulării acțiunii și până la data achitării,

- sumei de 3231,06 lei, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus,

- sumele fiind evidențiate în factura fiscală și decontul anexat ce reprezintă în principal despăgubiri civile în sarcina legală a pârâtului plătite de reclamantă, cheltuieli legate de plata acestora precum și dobânda legală aferentă.

Prin sentinţa civilă nr. xxx/19.06.2025 pronunţată de Judecătoria D a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C, la data de 24.09.2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. xxx/06.11.2025 pronunţată de Judecătoria C a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei C şi declinată competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei D.

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civilă, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar potrivit art. 135 alin. 1 C. proc. civilă, conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanţa imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict.

Ca atare, în condițiile în care atât Judecătoria D cât şi Judecătoria C şi-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, asupra regulatorului de competență, potrivit disp. art. 135 alin.1 C. proc. civilă cât şi în raport de natura pricinii, se va pronunța Tribunalul M - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca instanță imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict.

Tribunalul observă că dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei D la data de 16.03.2023.

La primul termen de judecată, 26.06.2023, având în vedere Hotărârea nr. 4/20.06.2023 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Judecătoriei D, cauza a fost amânată la data de 25.09.2023.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 02.08.2023 instanţa a preschimbat termenul de judecată din data de 25.09.2023 la data de 01.02.2024.

La termenul de judecată din 01.02.2024 constatând lipsa de procedură cu pârâtul, instanţa a desemnat în calitate de curator special pe doamna avocat T şi a amânat cauza la data de 05.12.2024.

La termenul de judecată din 05.12.2024, când părţile au fost legal citate, instanţa a amânat cauza pentru ca reclamantul să depună la dosar dovada achitării onorariului curatorului în cuantum de 1425 lei, fiind acordat termen de judecată la data de 13.03.2025.

La termenul din data de 13.03.2025 s-a dispus comunicarea întâmpinării formulată de pârât către reclamantă, cauza fiind amânată la data de 19.06.2025.

La termenul din data de 19.06.2025 instanța a pus în discuție competența și a reținut cauza în pronunțare.

În ceea ce privește momentul invocării excepției necompetenței teritoriale de ordine publică, potrivit art. 131 Cod procedură civilă la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație şi Justiție a stabilit că instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care şi-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal.

Posibilitatea invocării necompetenței este însă condiționată, potrivit noii redactări a codului nu doar de legala citare a părților, ci și de un eventual alt incident care ar putea determina amânarea judecății (spre exemplu, nelegala comunicare a cererii de chemare în judecată ori a întâmpinării, formularea de către reclamant a unei cereri adiționale în temeiul art. 204 alin. (1) CPC, lipsa dovezii achitării taxei de timbru etc.).

Practic, momentul configurat prin îndeplinirea cumulativă a condiției referitoare la legala citare a părților și la posibilitatea ca acestea să pună concluzii marchează trecerea de la etapa scrisă, a sesizării instanței, la etapa de cercetare a procesului, care va debuta cu verificarea competenței instanței.

Această trecere nu poate fi făcută decât dacă sunt respectate toate garanțiile principiului contradictorialității, atât cele referitoare la citarea părților (art. 14 alin. (1) CPC), cât și cele care vizează încunoștințarea reciprocă cu privire la toate elementele care configurează cadrul procesual, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească (art. 14 alin. (2) CPC).

Prin urmare, orice neregularitate care ar fi de natură să amâne judecata la primul termen la care părțile sunt legal citate, va amâna, automat, și momentul până la care poate fi invocată necompetența, respectiv momentul la care instanța își va verifica competența.

Având în vedere că Judecătoria D a invocat excepția de necompetență teritorială la al cincilea termen de judecată din data de 19.06.2025, deşi la al treilea termen de judecată din 05.12.2025, părţile au fost legal citate şi ar fi putut pune concluzii în sensul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că invocarea excepției de ordine publică s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor ante menționate.

Pentru aceste motive, Tribunalul va stabili competenta de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei D.

Sentinţa este definitivă.