Sentință civilă nr. 25 din 10.06.2025

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub numărul xxx/114/2023 pe rolul Tribunalului X, creditoarea A SRL a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei B SRL, pentru suma de 717.450,32 lei, precum şi pentru dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței fiecărei facturi şi până la achitarea efectivă a sumelor datorate.

Prin sentinţa nr.xxx/13.11.2024 pronunţată de Tribunalul X- Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului X şi declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M.

Cauza a fost înregistrată la data de 17.02.2025 pe rolul Tribunalului M-Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. xxx/114/2023.

Prin sentinţa nr. xxx/26.03.2025 pronunţată de Tribunalul M în dosarul nr. xxx/114/2023 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune şi respinsă cererea de ordonanță de plată.

Prin motivele cererii în anulare se critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, invocând menționarea greșită a căii de atac și greșita admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Referitor la menționarea greșită a căii de atac a apelului, Tribunalul, în acord cu dispozițiile art.457 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază că, în mod corect, calea de atac împotriva sentinţei nr.15/26.03.2025 pronunţată de Tribunalul M în dosarul nr. xxx/114/2023 este cererea în anulare, iar din motivarea cererii, se constată că s-a exercitat de către reclamant-creditoare calea de atac legiferată (art. 1024 alin.(1) Cod procedură civilă), respectiv a cererii în anulare, cale de atac care a şi fost înregistrată ca atare, neimpunându-se recalificarea acesteia.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul constată că s-a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru contravaloarea mai multor facturi fiscale, respectiv seria/nr. xx/xxxx/16.08.2018 în valoare de 57.581,65 lei- achitată parțial, rest de plată 37.168,37 lei seria/nr. xx/xxxx/05.09.2018 în valoare de 52.253,23 lei – neachitată, seria/nr. xx/xxxx/04.10.2018 în valoare de 67.604,65 lei – neachitată, seria/nr. xx/xxxx/29.10.2018 în valoare de 65.453,41 lei – neachitată, seria/nr. xx/xxxx/23.11.2018 în valoare de 91.527,31 lei – neachitată, seria/nr. xx/xxxx/11.12.2018 în valoare de 121.293,38 lei- neachitată, seria/nr. xx/xxxx/21.12.2018 în valoare de 12.580,41 lei -neachitată, seria/nr. xx/xxxx/31.01.2019 în valoare de 38.510,50 lei-neachitată, seria/nr. xx/xxxx/23.02.2019 în valoare de 84.358,26 lei – neachitată, seria/nr. xx/xxxx/18.03.2019 în valoare de 76.972,43 lei -neachitată, seria/nr. xx/xxxx/04.04.2019 în valoare de 69.746,37 lei-neachitată.

Pe fiecare factura fiscală a fost menționată data scadenței, iar potrivit facturii fiscale seria/nr. xx/xxxx/04.04.2019 în valoare de 69.746,37 lei, Tribunalul constată că aceasta este ultima factură emisă, iar termenul de plată menționat pe factură fiind 02.08.2019.

Cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 03.10.2023 la Tribunalul X, după trecerea unei perioade de 4 ani și 2 luni de la data termenului menționat pe factura fiscală.

În acord cu prima instanță, se apreciază ca fiind incidente prevederile art. 2500, art. 2512, art. 2513, art. 2517 Cod civil privind termenul general de prescripție, modalitatea de invocare a excepției prescripției dreptului la acțiune

Se constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost invocata prin întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art.2523 Cod civil, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut, sau după caz, trebuia să cunoască nașterea lui.

Din probatoriul administrat, se constată că dreptul material la acțiune s-a născut la data de 03.08.2019, data până la care trebuia achitată contravaloarea ultimei facturi invocate prin cererea de ordonanță de plată fiind 02.08.2019.

Apărarea reclamantei-creditoare potrivit căreia a intervenit întreruperea termenului de prescripție la data de 21.04.2023 prin recunoașterea soldului de către debitoare, instanța apreciază că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art.2537 pct.1 Cod civil, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a căruia acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Din interpretarea acestei dispoziții legale, instanța apreciază că pentru a opera întreruperea termenului de prescripție, este necesar ca această recunoaștere să fie însușită de cel în favoarea căruia curge prescripția, în interiorul termenului de prescripție.

Recunoașterea dreptului, potrivit dispozițiilor art. 2538 Cod civil, poate fi tacită sau expresă, unilateral sau convențional, dar, în aceleași situații prevăzute de dispozițiile art. 2537 Cod civil, adică în interiorul termenului de prescripție, nefiind prevăzută o modalitate de întrerupere a termenului prescripției dreptului material la acțiune după împlinirea acestuia.

A interpreta în sensul dorit de reclamanta-creditoare înseamnă că s-ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil, și că prescripția dreptului material la acțiune nu ar opera ca şi sancțiune.

Mai mult, legiuitorul a lăsat la atitudinea debitorului posibilitatea de a invoca sau nu excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 2512 Cod civil, doar în această modalitate operând recunoașterea dreptului după expirarea termenului de prescripție

Mai mult, Tribunalul, în acord cu reținerile primei instanțe, constată că pe „extrasul de cont” al SC A S.R.L. nr.xxx/20.01.2023 (fosta denumire a societății înainte de schimbarea denumirii), există o ștampilă și o semnătură indescifrabilă în dreptul rubricii aferente debitoarei, însă fără număr de înregistrare din partea societății debitoare.

Cum debitoarea a contestat faptul că acea semnătura aparține reprezentantului societății, atâta vreme cât persoanei care se ocupa de firma debitoare în anul 2018, respectiv C, în baza procurii autentificate sub nr.xxx/03.12.2008 de B.N.P.

D, i-a fost revocată aceasta funcție prin declarația autentificată sub nr.xxx/17.09.2018 de S.P.N.

Notari Publici Asociaţi E, nu pot fi valorificate susținerile reclamantei creditoare în sensul că semnătură în discuție ar emana de la reprezentantul pârâtei-debitoare, C.

De altfel, se poate observa că semnătura aplicată pe acel extras de cont fără număr de înregistrare nu este similară cu niciuna dintre cele două semnături ale reprezentanților firmei depuse ca specimen de semnături la C.E.C.

Bank, respectiv ale lui F și C.

Pentru aceste considerente, constatând caracterul nefondat al cererii în anulare, în temeiul art.1024 alin.(8) Cod procedură civilă, se va respinge cererea în anulare formulată de reclamanta – creditoare A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta – debitoare B SRL, împotriva sentinţei nr. xxx/26.03.2025 pronunţată de Tribunalul M în dosarul nr. xxx/114/2023.

Sentinţa este definitivă.