Sentință civilă nr. 37 din 22.07.2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei V la data de 26.07.2023 sub numărul de dosar xxx/332/2023 reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B SRL și C, să se constate intervenția prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită a dreptului de creanță izvorât din contractul de credit xxx/13.08.2009 încheiat cu D SA.

La data de 15.05.2025, cauza a rămas în pronunţare, fiind amânată pronunţarea pentru data de 29.05.2025, iar ulterior în data de 05.06.2025, dosarul a fost soluționat prin sentința nr.xxx/05.06.2025.

Potrivit art. 522 Cod procedură civilă, (1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Conform art. 525 alin. 6 şi 7 Cod procedură civilă, (6) Dacă instanța găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.(7) În toate cazurile, instanța care soluționează contestația nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului.

Prin cererea formulată la data de 30.05.2025 reclamanta A a invocat dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă privind amânarea pronunţării, precizând că nu i s-a comunicat existenţa unui caz justificat şi nici nu a luat cunoştinţă pe altă cale, de existenţa unui asemenea caz care să fi generat, în mod serios, amânarea inițială, deşi legea prevede amânarea succesivă a pronunţării soluţiei, dincolo de termenul de 15 zile.

Având în vedere finalitatea contestației privind tergiversarea procesului, care constă nu doar în stabilirea existenței unei încălcări a dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim şi previzibil, ci şi în indicarea concretă a actelor de procedură pe care trebuie să le îndeplinească instanța, întrucât, între timp, Judecătoria V a soluţionat cauza, Tribunalul apreciază că sesizarea reclamantei a rămasă fără obiect şi va fi respinsă ca atare.

Sentinţa este definitivă.