Sentință civilă nr. 20 din 28.04.2025

La data de 18.03.2025, debitorul A GMBH a formulat opoziție la somația europeană de plată prin completarea formularului F.

Se constată că Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului 12 decembrie 2006 şi al Consiliului are drept obiect simplificarea, accelerarea şi reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somaţie de plată (art. 1 alin. 1 litera a din acelaşi regulament).

Art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului 12 decembrie 2006 şi al Consiliului prevede că: ”(1) Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine utilizând formularul tip F din anexa VI care îi este transmis odată cu somația europeană de plată. (2) Opoziția se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somației către pârât. (3) Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații. (4) Opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică. (5) Opoziția se semnează de către pârât sau, după caz, de către reprezentantul acestuia.

Atunci când opoziția se introduce pe cale electronică în conformitate cu alineatul (4), aceasta se semnează în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE.

Această semnătură se recunoaște în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori.

Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme”.

Potrivit art. 17 din același Regulament, ”(1) În cazul în care s-a făcut opoziție în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Atunci când reclamantul și-a valorificat creanța recurgând la procedura europeană a somației de plată, nicio dispoziție a legislației naționale nu aduce atingere poziției sale în cursul procedurii civile de drept comun ulterioare. (2) Trecerea la procedura civilă de drept comun în sensul alineatului (1) este reglementată de legislația statului membru de origine. (3) Reclamantul este informat cu privire la orice opoziție făcută de pârât și cu privire la orice trecere la procedura civilă de drept comun”.

Instanța constată că opoziţia la o cerere de instituire a somaţiei europene de plată nu este o cale de atac, efectele declarării opoziţiei, reglementate de art. 17 din regulament, constând în trecerea la procedura de drept comun în faţa instanţelor competente din statul membru de origine (prin „stat membru de origine” se înţelege statul membru în care se emite o somaţie europeană de plată - art. 5 pct. 1 din regulament), somaţia emisă nemaiproducând nici un efect din momentul declarării opoziţiei.

Astfel, pentru a se produce efectele opoziției consacrate prin art. 17 din Regulament trebuie întrunite următoarele condiții: pârâtul formulează opoziție utilizând formularul F, opoziția se trimite în termen de 30 de zile de la data comunicării, pârâtul indică că contestă creanța, opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice mijloc de comunicare acceptat, precum și necesitatea ca opoziția să fie semnată de pârât.

Analizând cele menționate mai sus la datele speței, instanța constată că opoziția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului 12 decembrie 2006 şi al Consiliului.

Pârâtul a formulat opoziție utilizând formularul F, fiind respectat termenul de 30 de zile de la data comunicării.

Instanța mai reține că prin formularul A reclamanta nu a indicat expres că dorește continuarea procedurii în conformitate cu procedurile civile naționale aplicabile.

Se constată că până la acest moment, România nu a reglementat procedura de trecere la procedura civilă de drept comun, neexistând dispoziții legale care să indice care este procedura aplicabilă.

Relevante sub acest aspect sunt motivele de la paragraful 24 al Regulamentului care arată că: ”o opoziție prezentată în termenul prevăzut ar trebui să pună capăt procedurii europene a somației de plată și să ducă la trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres oprirea procedurii în această eventualitate.

În sensul prezentului regulament, conceptul de „procedură civilă de drept comun” nu ar trebui să fie neapărat interpretat în conformitate cu legislația națională”.

Din moment ce reclamanta B SRL nu a cerut în mod expres oprirea procedurii în eventualitatea formulării opoziţiei de către debitoare, se va dispune formarea unui nou dosar având obiect pretenţii.

Pentru aceste considerente, instanţa va constata că debitorul A GMBH a formulat opoziţie la somaţia europeană de plată emisă pentru creditoarea B SRL prin sentinţa nr. xxx/20.01.2025 emisă în dosarul nr. xxx/101/2024 al Tribunalului M şi va anula somaţia europeană de plată emisă prin sentinţa nr. xxx pronunţată la data de 20.01.2025 în dosarul nr. xxx/101/2024 al Tribunalului M.

Va dispune formarea unui nou dosar având obiect pretenţii, reclamantă B SRL, pârâtă A GMBH, la care se vor ataşa dosarele nr. xxx/101/2024 şi nr. xxx/101/2025 ale Tribunalului M. Dosarul nou format va rămâne în procedură prealabilă