Sentință civilă nr. 39 din 06.11.2024

Prin cererea adresată instanţei la data de 10.10.2024 creditorul SC A SRL, în contradictoriu cu B, a formulat cerere de ordonanță de plată, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se vą pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de obligare a debitorului la plata sumei totale de 1.496.311,92 lei din suma restantă aferentă facturii nr. xxx/18.02.2024, scadentă la data de 18.03.2024, precum şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Conform art.1014 alin.1 C.pr.civ. „ Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege”.

Procedura ordonanței de plată este o procedură specială, deci derogatorie de la dreptul comun, de soluționare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții speciale.

În primul rând, pe calea ordonanței de plată pot fi valorificate exclusiv creanțele care au ca obligație corelativă îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.

Referitor la natura juridică a creanței, art.1014 alin.1 C.pr.civ. prevede în mod expres că procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile rezultate dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, astfel cum aceasta este definită la alin.3 al aceluiaşi articol, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Această procedură se aplică atât creanţelor de natură contractuală, cât şi celor determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Aşadar se poate recurge la procedura ordonanţei de plată nu numai atunci când obligaţia de plată a unei sume de bani izvorăşte dintr-un contract civil, ci şi atunci când obligaţia de a plăti o sumă de bani are un alt izvor ( statut, regulament, înscris însuşit de părţi prin semnătură sau alt mod admis de lege).

Instanța, contrar aprecierii pârâtei reţine că procedura specială a ordonanţei de plată este aplicabilă şi contractelor încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, indiferent de natura contractului civil sau administrativ.

Conform art. 662 alin. 2-4 Cod procedură civilă, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, lichidă atunci când obiectul ei este determinat şi exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Instaţa consată că între părţi a fost încheiat Contractul de furnizare nr.xxx/27.09.2023, prin care s-a obligat să furnizeze cantitatea estimativă de 15.000 tone de păcură în baza comenzilor trimise de achizitor.

Ca urmare a executării contractului şi a furnizării la comanda a cantităţilor de păcură au fost emise factura xxx/18.02.2024 achitată parţial de pârât, cu un rest de plată de 1.496.311,92 lei din totalul de 3.496.311,92 lei.

Instanța constată caracterul cert al creanței solicitată de reclamantă prin acțiune, conform facturii xxx/18.02.2024, rest de plată 1.496.311,92 lei, fiind ataşate la dosar inscrisuri din care rezultă executarea contractului şi recunoaşterea creanţei de către pârât.

Instanța apreciază caracterul lichid și exigibil al sumelor solicitate de reclamantă, acestea reprezentând sume de bani datorate de pârâtă ca urmare a prestării serviciilor de asumate de reclamantă prin contract și au fost emise cu mai mult de 30 de zile înainte de depunerea cererii de chemare în judecată, termen ce este prevăzut contractual pentru achitarea contravalorii serviciilor facturate.

Instanța constată că a fost îndeplinită și cerința prevăzută de disp.art.1015 C. proc. civ, în sensul că s-a făcut dovada comunicării somației anterior introducerii cererii la instanță, fapt necontestat de pârâtă.

Având în vedere că reclamanta a dovedit îndeplinirea propriilor obligaţiilor prin înscrisurile depuse, toate aceste probe demonstrează îndeplinirea obligaţiei de către reclamanta-creditoare, în pofida lipsei îndeplinirii obligaţiei de plată a pârâtei.

Instanța, potrivit disp.art.453 C.proc.civ. va obliga debitoarea să achite suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare, reprezentând taxă de timbru.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.1022 C. proc. civ, urmează a admite cererea și va ordona debitoarei pârâte să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicare, suma de 1.496.311,92 lei, reprezentând contravaloarea facturilor rămase neachitate și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentinţa a rămas definitivă.