Sentință civilă nr. 5 din 20.01.2025

În fapt, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, debitoarea a beneficiat de un contract încheiat la 20.06.2019 reprezentând furnizare servicii şi managementul echipajului, iar prin contract creditoarea se obligă să asigure personal navigant pentru navele fluviale operate de pârâtă în schimbul sumelor de bani convenite conform contractului.

Creditoarea a susţinut că începând cu luna octombrie 2024 debitoarea nu a achitat în totalitate contravaloarea serviciilor prestate şi facturate, achitând doar o parte din sumă.

Debitoarea nu a achitat integral facturile emise, motiv pentru care, creditoarea s-a adresat instanţei în vederea emiterii unei somaţii europene de plată.

Procedura somaţiei europene de plată este o procedură specială care necesită îndeplinirea unor condiţii speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanşează această procedură, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei proceduri europene a somaţiei de plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului „se instituie o procedură europeană de somaţie de plată pentru recuperarea creanţelor pecuniare lichide şi exigibile la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată”.

Potrivit art. 8 coroborat cu art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene a somației de plată, instanţa sesizată cu o cerere de somaţie europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen şi bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la articolele 2, 3, 4, 6 şi 7 şi dacă cererea apare a fi întemeiată, iar dacă constată că aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, va respinge cererea.

În acest sens, art. 2 din Regulament stabileşte că procedura somaţiei europene se aplică în materie civilă şi comercială în litigiile transfrontaliere, iar art. 3 defineşte litigiul transfrontalier ca fiind cel în care cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanţei sesizate.

De asemenea, art. 4 prevede ca obiect al acestei proceduri simplificate pot fi doar creanţele pecuniare lichide si exigibile la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată.

Totodată, art. 7 reglementează elementele pe care trebuie sa le conţină cererea, respectiv: numele şi adresa părţilor şi, după caz, ale reprezentanţilor acestora, precum şi ale instanţei sesizate; valoarea creanţei, în special principalul şi, după caz, dobânzile, penalităţile contractuale şi costurile; rata dobânzii şi perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepţia cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislaţiei statului membru de origine; cauza acţiunii, inclusiv descrierea circumstanţelor invocate ca temei al creanţei şi, după caz, a dobânzilor cerute, o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanţei; temeiul competenţei.

Instanţa, verificând cererea formulată de reclamantă, constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de mai sus.

Astfel, cu privire la natura litigiului, instanţa constată că acesta are caracter transfrontalier, întrucat sediul debitoarei este pe teritoriul altui stat membru UE, la momentul introducerii prezentei cereri de emitere a unei somaţii europene de plată.

De asemenea, instanţa are în vedere ca obiectul procedurii este reprezentat, aşa cum rezultă din formularul de cerere, de o creanţă pecuniară, lichidă şi exigibilă, rezultând din facturile depuse la dosar, nr.xxx/10.12.2024 în cuantum de 1910 euro, nr.xxx/02.12.2024 în cuantum de 27230 euro, nr.xxx/09.12.2024 în cuantum de 45982 euro şi nr.xxx/09.12.2024 în cuantum de 26720 euro.

Astfel, instanţa constată că, în speţă, creanţa decurge dintr-o obligaţie contractuală derivată din contractul încheiat între părţi.

Faţă de aceste aspecte, solicitarea creditoarei de obligare la plată a debitoarei la suma totală de 101842 euro, reprezentând furnizare servicii şi managementul echipajului, nu este exclusă de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006.

Cu privire la elementele formale ale cererii, instanţa reţine ca aceasta conţine datele de identificare ale părtilor, obiectul creanţei, temeiul pretenţiei şi elementele de probă, cuprinzând astfel toate elementele obligatorii conform art. 7 din Regulament.

Potrivit art. 12 din Regulamentul 1896/2006 al Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 8, instanţa emite somaţia europeană de plată în cel mai scurt termen, utilizând formularul tip E din anexa V, iar în somaţia europeană de plată, pârâtul este informat cu privire la posibilitatea de a plăti reclamantului suma care este menţionată în somaţia de plată sau de a se opune somaţiei de plată făcând opoziţie la instanţa de origine, opoziţie care trebuie trimisă în termen de treizeci de zile de la data la care i s-a comunicat sau notificat somaţia, prin completarea formularului F din anexa VI la Regulamentul (CE) nr.1896/2006 şi depunerea acestuia în termen la Tribunalul M.

De asemenea, pârâtul este informat că somaţia a fost emisă numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant şi nu a fost verificată de către instanţă, iar somaţia va deveni executorie cu excepţia cazului în care s-a făcut opoziţie la instanţă, în conformitate cu articolul 16.

Având în vedere dispoziţiile art. 26 din Regulamentul nr. 1896/2006, potrivit căruia ,,Orice aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislaţia naţională”, sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 453 alin.1 din C.pr.civ. ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin.1 C.pr.civ ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile de formă pentru emiterea somaţiei de plată europene, motiv pentru care va admite cererea, va dispune emiterea şi comunicarea către debitor a somaţiei europene de plată, utilizând formularul tip E din anexa V la Regulamentul European nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, pentru plata sumei de 101842 euro cu titlu de debit principal şi a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

Se va dispune comunicarea către debitor, împreună cu somaţia europeană de plată, a cererii de somaţie de plată europeană şi a înscrisurilor anexate acesteia.