Sentință civilă nr. 131 din 25.11.2024

Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării contestaţiei, se reţine că este neîntemeiată şi va fi respinsă pentru următoarele motive:

Potrivit art.14 alin.1 din OUG nr.80/2013, „Acţiunile, cererile, obiecţiunile, contestaţiile introduse la instanţele judecătoreşti în temeiul Legii nr. 85/2006*) privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004**) privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004***), cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 503/2004***) privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se taxează cu 200 lei”.

Contestatoarea a achitat această taxă cu chitanţa nr. 158314(49).

Potrivit art.84 alin.1 din legea nr.85/2014 invocat de intimatul A SRL prin administrator judiciar B „În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept”.

Pe de altă parte, potrivit art. 111 alin.1 din acelaşi act normativ, „Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel”.

Prin urmare, cum debitorul are dreptul de a formula contestaţie faţă de tabelul preliminar de creanţe, condiţionarea valabilităţii plăţii taxei de timbru de respectarea prevederilor art.84 alin.1 din legea nr.85/2014 poate echivala cu suprimarea acestui drept.

Pe de altă parte, se reţine că formularea contestaţiei nu este prejudiciabilă pentru debitor, ci dimpotrivă urmăreşte a stabili cuantumul masei credale.

În consecinţă, întrucât taxa de timbru a fost achitată pentru contestaţie, se va respinge excepţia netimbrării ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat invocată de intimatul B raportat la Sentința nr. xxx/02.09.2024, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. xxx/101/2024, prin care a fost admisa cererea de deschidere a procedurii de insolventa împotriva debitoarei A SRL, se reţine că este neîntemeiată.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată) autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Cum, potrivit legii, în relaţia dintre părţi această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

În timp ce excepţia are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem), impunând condiţia identităţii de acţiuni, care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, astfel că interzice judecata repetată a aceleiaşi pricini şi deci are efect peremptoriu, îndeplinind funcţia extinctivă, prezumţia se întemeiază pe regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluţie privind raporturile litigioase dintre părţi) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Aşadar, spre deosebire de excepţie, aceasta din urmă reclamă diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, ci el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Curtea de la Strasboug a statuat în mod constant că principiul siguranţei raporturilor juridice este unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului şi prevede, printre altele, ca un litigiu soluţionat în mod definitiv de către o instanţă de judecată să nu mai poată fi supus rejudecării.

În cauza de faţă, se constată că în motivarea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, instanța de judecata a reținut următoarele: „Potrivit facturilor neachitate conform situației clienti-facturi neîncasate aferente perioadei 20.03.2023-22.07.2024 cont 00015, rezulta ca debitoarea are o datorie certa, lichida si exigibila in suma totala de 101.172,95 lei.”

Cu toate acestea, nu au fost verificate apărările A SRL, pe care le-a formulat prin intermediul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe, astfel că este necesară verificarea temeiniciei acestora.

Pe fondul cauzei, se reţine că prin cererea adresată Tribunalului M la data de 13.11.2024, contestatorul A SRL prin administratorul special C în contradictoriu cu intimaţii A SRL prin administrator judiciar B şi D SRL a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe rectificativ nr. xxx înregistrat sub nr. xxx/31.10.2024 şi publicat în BPI nr. xxx/01.11.2024 cu privire la creanţa cu care a fost înscrisă în tabel D SRL în cuantum de 101.172,95 lei solicitând înlăturarea acesteia în totalitate.

În motivare a arătat că intimata D SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii generale de insolventă a contestatoarei, arătând că deţine împotriva A SRL o creanta certa, lichida si exigibila in suma totala de 101.172,95 lei.

A precizat faptul ca intre D SRL, in calitate de prestator și A SRL, in calitate de beneficiar s-au desfășurat relații comerciale care au avut la baza comenzile efectuate de beneficiar privind realizarea de către creditoare a unor tipare metalice pentru prefabricate din beton de tip LEGO.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că creanţa in suma totala de 101.172.95 lei este compusă din:

- suma de 67.125,81 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate conform Situatie clienti — Facturi neîncasate aferenta perioadei 20.03.2023 — 22.07.2024 cont 00015 întocmita de subscrisa, D SRL, rezultata din: Factura nr. xxx emisa la data de 22.03.2023, scadenta la data de 22.03.2023, in suma de 85.680,00 lei - achitata parțial, ramând un debit de încasat in cuantum de 27.157,91 lei; Factura nr. xxx emisa Ia data de 01.11.2023, scadenta la data de 01.11.2023, in suma de 238.000,00 lei - achitata parțial, ramând un debit de încasat in cuantum de 19.967,90 lei; Factura nr. xxx emisa la data de 22.11.2023, scadenta la data de 22.11.2023, in suma de 95.200,00 lei achitata parțial, ramând un debit de încasat in cuantum de 20.000,00 lei;

- suma totala de 24.882,05 lei reprezentând contravaloare dobândă legală penalizatoare calculată potrivit art. 3 alin. 21 din Ordonanța nr. 13/24.08.2011, compusa din: suma de 13.843,05 lei reprezentând dobândă legală calculată conform OUG nr. 13/2011 aferenta Facturii nr. xxxemisa la data de 22.03.2023 conform Anexei nr. 1 atașată prezentei; suma de 6.033,09 lei reprezentând dobândă legală calculată conform OUG nr. 13/2011 aferenta Facturii nr. xxx emisa la data de 01.11.2023 conform Anexei nr. 2 atașată prezentei; suma de 5.005,99 lei reprezentând dobândă legală calculată conform OUG nr. 13/2011 aferenta Facturii nr. xxx emisa la data de 22.11.2023;

- suma totala de 8.965,09 lei reprezentând contravaloare indice de consum exprimat procentual, conform Institutului National de Statistica rezultata din: suma de 6.123,14 lei reprezentând actualizarea indicelui de consum exprimat procentual aferent Facturii nr. xxx emisa la data de 22.03.2023; suma de 1.396,99 lei reprezentând actualizarea indicelui de consum oprimat procentual aferent Facturii nr. xxx emisa la data de 0l.11.2023; suma de 1.444,96 lei reprezentând actualizarea indicelui de consum exprimat procentual aferent Facturii nr. xxx emisa la data de 22.11.2023; suma de 200,00 lei reprezentând contravaloare taxa de timbru rezultata din Ordinul de plata nr. xxx din data de 23.07.2024.

Se reţine că pe baza Comenzilor nr. xxx/09.09.2022 şi nr. xxx/01.11.2023, emise de A SRL s-au desfășurat pe parcursul anilor 2021-2024 relații comerciale cu D SRL privind realizarea de aceasta a unor tipare metalice pentru prefabricate din beton de tip Lego, iar D SRL a emis facturi achitate parţial de către contestatoare.

La data 03.07.2024, în dosarul de executare silita nr. xxx/2024, A SRL a achitat suma de 42.041,08 lei din totalul sumei de 108.467,91 lei reprezentând contravaloarea Biletelor la ordin, neachitate, ramând astfel un rest de plata neachitat în suma de 67.125,81 lei.

Din facturile depuse la dosar rezultă că A SRL a achitat un avans 40-50% din valoarea comenzii si ulterior restul la finalizarea si facturarea bunurilor, stornarea avansului efectuându-se la factura finala a comenzii.

Astfel, nu se pot reţine susţinerile contestatoarei că plățile parțiale au reprezentat doar avansuri.

Mai mult, emiterea de bilete la ordin pentru factura finala demonstrează faptul produsele au fost conforme si au fost acceptate de către client.

Achitarea parțială a debitului datorat echivalează cu recunoaşterea de datorie, potrivit art. 2538 alin.2 C.civ..

Contestatoarea a susţinut că creditoarea nu şi-a respectat obligaţia de livrare a tuturor prefabricatelor tip lego care să respecte tiparele solicitate şi nu a emis facturi fiscale pentru toate comenzile situaţie în care datoria acesteia solicitată prin cererea de deschidere nu s-a născut în sarcina societăţii.

A solicitat să se observe că facturile anexate cererii nu sunt însoţite de avize de marfă care să ateste recepționarea de către societatea a tuturor boltarilor menţionaţi în acestea întrucât creditoarea nu a livrat toată cantităţile solicitate rezumându-se doar să solicite plata acestora fără să îi livreze efectiv.

Din corespondenţa electronică dintre părţi, depusă la dosar, reiese că ridicarea bunurilor comandate era în sarcina contestatoarei, iar în solicitarea acesteia ca biletele la ordin să fie introduse spre decontare ulterior datei de 15 decembrie 2023, datorită unor popriri instituite de ANAF, nu se face nicio referire la faptul că aceste sume nu ar fi datorate sau că bunurile comandate nu ar fi fost produse.

În ceea ce privește accesoriile calculate la debitul principal, acestea au constat în dobândă totală în suma de 24.882,05 lei, calculată potrivit art.3 alin.2 ind.1 din Ordonanța nr. 13/24.08.2011 și actualizarea cu indicele de inflație în sumă totală de 8.965,09 lei, calculat potrivit indicelui prețului de consum exprimat procentual, potrivit anexelor de calcul depuse de către creditoare, debitul principal fiind cert, contrar susţinerilor contestatoarei.

În consecinţă, contestaţia este neîntemeiată şi va fi respinsă.

În temeiul art.453 C.pr.civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei A SRL prin administrator judiciar B suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului.