Sentință civilă nr. 96 din 03.07.2024

Prin cererea a de chemare în judecată reclamant A SPRL- Filiala Bucureşti, în calitate de lichidator al debitorului B Întreprindere Individuală, aflat în procedura simplificată de faliment conform Sentinței nr. xxx/2021 din data de 02.06.2021, pronunțată de Tribunalul M, în dosarul nr. xxx/101/2021, în temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în contradictoriu cu pârâţii C, D, E, F, G, a solicitat:

- să se constatate nulitatea de drept a Actului de dare în plată, autentificat la BNP N sub nr. xxx/01.04.2022, încheiat între C şi D, în calitate de debitori/înstrăinători şi E, F şi G, în calitate de creditori/dobânditori, ce a avut ca obiect înstrăinarea bunului imobil teren arabil în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1 înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M;

- să se dispună repunerea părților în situația anterioară actului constatat nul, respectiv radierea pârâților E, F şi G din CF nr. xxx şi reînscrierea în calitate de proprietar în CF nr. xxx a C şi D.

Acţiunea a fost întemeiată în baza art. 84 alin 1 din Legea nr. 85/2014.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi prin întâmpinările formulate instanţa reţine:

Prin Sentința nr. xxx/2021 din data de 02.06.2021, pronunțată de Tribunalul M, în dosarul nr. xxx/101/2021, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei B Întreprindere Individuală, cu sediul social în com.

S, sat D, str. xxx, nr. xxx, județul M, CUI xxx, înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul M sub nr.

F25/xxx/2016.

La data de 14.07.2021, prin Decizia nr. xxx/2021 pronunțată de Curtea de Apel X în dosarul nr. xxx/101/2021/al a fost respins apelul declarat de B Întreprindere Individuală împotriva sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, astfel că Sentința nr. xxx/2021 din data de 02.06.2021 a rămas definitivă.

La data de 01.04.2022, ulterior deschiderii procedurii simplificate de insolvenţă împotriva B Întreprindere Individuală, prin Actul de dare în plată nr. xxx/01.04.2022 autentificat la BNP N, încheiat între C şi D, în calitate de debitori/înstrăinători şi E, F şi G, în calitate de creditori/dobânditori, a fost înstrăinat bunului imobil teren arabil în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1, înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M, bun ce a făcut parte din patrimoniul de afectațiune al debitoarei insolvente şi care, în 2018 , printr-o declaraţie notarială a fost scos din patrimoniul de afectaţiune al întreprinderii individuale şi trecut în patrimoniul comunităţii legale a soţilor.

În ceea ce privește statutul juridic al Întreprinderilor Individuale, O.U.G. nr. 44/2008 este constantă în a detalia organizarea entităților de tipul celor ce intră sub incidența sa (întreprindere individuală, întreprindere familială, etc.), ca fiind strâns legată de persoana fizică care o instituie și acționează pentru aceasta, reglementând totodată și lipsa de personalitate juridică a acestor entități.

Regimul acestui tip de întreprindere este consacrat normativ în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008).

Ordonanța definește explicit termenii și expresiile pe care le utilizează în cuprinsul său, rezultând inter alia, potrivit art. 2 lit. g), că întreprinderea individuală semnifică întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică".

Prin „întreprindere economică" se înțelege, potrivit art. 2 lit. f) din aceeași ordonanță de urgență, „activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege", iar noțiunea de „întreprinzător” semnifică, conform art. 2 lit. e), „persoana fizică care organizează o întreprindere economică".

Afirmând explicit că întreprinderea individuală este o formă de activitate economică, lipsită de personalitate juridică, legiuitorul a exclus, așadar, o posibilă includere a acestui tip de activitate în sfera persoanelor juridice.

Impunerea unor condiții de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării întreprinzătorilor persoane fizice, titulari ai întreprinderii individuale, nu este de natură a conduce la o concluzie contrară.

Din analiza sistematică a prevederilor art. 7-15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că titularul obligației de înregistrare/autorizare este întreprinzătorul persoană fizică, subiect de drept distinct, nicidecum întreprinderea individuală.

În acest sens, art. 7 alin. (1) prevede că „Persoanele fizice prevăzute la art. 4 (...) lit. b) [n.r. întreprinzătorii titulari ai întreprinderii individuale] au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca (...) întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale".

Intenția legiuitorului de a exclude o posibilă asimilare a întreprinderii individuale unei persoane juridice rezultă și din analiza prevederilor inserate în cap.

III secțiunea a 2-a a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, relative la „regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale".

Sub un prim aspect, denumirea legală a acestei secțiuni pune în lumină fără echivoc subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi și obligații pe care legea le instituie, acesta fiind întreprinzătorul persoană fizică, iar pentru clarificarea efectelor pe care înregistrarea în registrul comerțului le are asupra Întreprinderii individuale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că de la data înregistrării sale ”întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică” (art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008).

Acesta, iar nu întreprinderea individuală, dobândește așadar, ca efect al înregistrării în registrul comerțului, drepturile și obligațiile ce derivă din calitatea de comerciant.

Dimpotrivă, intenția neechivocă a legiuitorului în raport cu acest tip de întreprindere [afirmată în cuprinsul art. 2 lit. g)] este reiterată în conținutul art. 22, potrivit căruia „întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului" și, drept urmare, nu are aptitudinea de a-și asuma drepturi și obligații specifice unui comerciant.

Prevederile art. 24-26 constituie argumente normative suplimentare în susținerea aceleiași concluzii, ele statuând în sensul că întreprinzătorul persoană fizică - titular al întreprinderii individuale - este cel care, în calitate de „angajator persoană fizică", poate angaja terțe persoane, are dreptul de a fi asigurat în sistemul public de pensii ori în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și tot el răspunde pentru „obligațiile sale” cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit și, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvență va fi supus procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, se poate concluziona că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică în înțelesul normelor Codului civil și nu poate fi în sine nici destinatar al actelor normative civile.

În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil.

Pe cale de consecință, orice act, operațiune sau plată efectuată de către persoana fizica titulară a întreprinderii individuale ulterior deschiderii procedurii de insolventa, intră sub incidenţa dispozițiilor Legii nr. 85/2014, cu atât mai mult în situația în care sunt înstrăinate bunuri ce formează patrimoniul de afectațiune al întreprinderii individuale.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 „În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept. ”

În fapt bunul ce face obiectul actului de dare în plată a fost dobândit în patrimoniul de afectaţiune al debitoarei, prin declaraţiile autentificate sub nr. xxx din 23.04.2018 din patrimoniul de afectaţiune al debitoarei, fiind declarat bun comun al soţilor.

După aceste operaţiuni şi ulterior deshiderii insolvenţei a fost întocmit actul de dare în plată.

Astfel, actul a cărei anulare se cere poate face obiectul unei acţiuni în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 84 din Legea 85/2014, fiind un act încheiat ulterior deschiderii procedurii, în legătură cu un bun din patrimoniul debitoarei.

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că excepţia inadmisibilităţii invocată este neîntemeiată, urmând a analiza pe fond cauza.

Pe fondul cauzei instanţa reţine că din dispozițiile art. 84 din Legea 85/2014 rezultă că după deschiderea procedurii insolvenţei, toate actele şi operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic, sancțiunea fiind nulitatea absolută, dată fiind atât exprimarea categorică şi imperativă a normei (”sunt nule de drept"), cât şi datorită caracterului concursual şi egalitar al procedurii.

Astfel, legiuitorul a reglementat o sancțiune expresă în cuprinsul art. 84 alin. (1) din Legea nr.85/2014, în vederea evitării prejudicierii creditorilor îndreptățiți să participe la procedură şi a îndeplinirii scopului acestei proceduri prevăzut la art. 2 din același act normativ „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. ”

La data de 27.07.2017 prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx la BNP P, C şi D au cumpărat bunul imobil ce face obiectul actului spre a cărui nulitate tinde, cu afectațiune pentru B Întreprindere Individuală, respectiv teren arabil în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1 înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M;

Ulterior, la data de 23.04.2018, prin declarația autentificată sub nr.xxx la BNP P, C şi D au declarat faptul că acest bun imobil a trecut din patrimoniul de afectațiune în patrimoniul personal al soților, intrând astfel în regimul comunităţii legale de bunuri.

La data de 23.02.2022 pârâţii C şi D au încheiat cu numiţii E, F şi G contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de BNP N sub nr. xxx/ 23.02.2022, prin care aceștia le-a împrumutat suma de 30.000 lei, necesară pentru achitarea unor datorii scadente către bugetul de stat, ulterior fiind încheiat Actul de dare în plată autentificat la BNP N sub nr.xxx/01.04.2022, prin care părţile contractului de împrumut au hotărât ca obligaţia de restituire a sumei de 30000 lei să fie considerată în natură, prin executarea unei alte obligaţii decât cea iniţială, respectiv prin transmiterea proprietăţii asupra bunului imobil teren arabil în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1 înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M;

Instanţa reţine că prin decizia pronunţată în dosarul nr. xxx/101/2018/a9 de Curtea de Apel X s-a statuat cu putere de lucru judecat că „potrivit art. 369 alin. 4 Cod civil anterior citat, pe cale de excepție, creditorii pot invoca oricând inopozabilitatea modificării regimului matrimonial cu privire la acest bun, atâta timp cât această schimbare s-a făcut în frauda intereselor lor.

Or, este evident că, schimbând regimul bunului destinat desfășurării activității economice a debitoarei, s-a urmărit prejudicierea creditorilor".

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară.

Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Analiza puterii de lucru judecat trebuie efectuată din perspectiva dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în acest caz instanţa nerespingând acţiunea în baza autorităţii de lucru judecat, ci are obligaţia de a judeca în fond, însă soluţia trebuie să ţină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecăţii, dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat.

Prin decizia nr. xxx/2021 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. xxx/101/2021/a2 al Curții de Apel X, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că B Întreprindere Individuală nu a făcut dovada constituirii unui patrimoniu de afectațiune, astfel că patrimoniul acesteia este identic cu cel al persoanei fizice C şi că, în contextul stabilirii lipsei constituirii patrimoniului de afectațiune, s-a constatat că patrimoniul întreprinderii individuale se confundă cu cel al persoanei fizice titulare.

În aceeași decizie s-a stabilit definitiv că „schimbarea regimului matrimonial al bunului imobil nu este opozabilă creditorilor”, că în cauza respectivă ce a făcut obiectul dosarului asociat a5 nu a fost vorba „de anularea actelor soților, ci de inopozabilitatea unor operațiuni referitoare la patrimoniul debitoarei și la constatarea nulității de drept a înstrăinărilor ulterioare, în temeiul exclusiv al Legii nr. 85/2014”.

Pe cale de consecință, în ceea ce privește bunul imobil teren arabil în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1 înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M, ce a făcut obiectul actului de dare în plată a cărei anulare se solicită nu face parte din comunitatea de bunuri a soților, așa cum în mod eronat se afirmă de către pârâții din prezenta cauză, ci acesta face în continuare parte din patrimoniul debitoarei B Întreprindere Individuala, urmând a fi valorificat în cadrul procedurii de insolvenţă în vederea îndestulării creditorilor îndreptățiți să participe la procedura de insolventa.

Prin încheierea acestui act de dare în plată ulterior deschiderii procedurii insolvenţei pârâţii au acţionat cu rea credinţă în condiţiile în care actul a cărei anulare se solicită a fost încheiat şi ulterior pronunțării de către Curtea de Apel X a hotărârilor prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra lipsei constituirii patrimoniului de afectațiune tranşandu-se astfel că patrimoniul întreprinderii individuale se confundă cu cel al persoanei fizice titulare şi asupra inopozabilităţii actelor prin care se modifică regimul matrimonial al bunurilor, scopul încheierii actului de dare în plată fiind vădit în sensul de a evita urmărirea acestui bun de către creditorii îndreptățiți să își realizeze creanțele în procedura de insolvenţă.

Așadar, toate susținerile pârâților cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii sunt neîntemeiate în condițiile în care bunul imobil teren în suprafață de 500 mp., tarla xxx, parcela 1 înscris în CF nr. xxx şi construcția amplasată pe acesta, situate în extravilanul com.

S, jud.

M, nu face parte din comunitatea de bunuri a soților ci acesta face în continuare parte din patrimoniul debitoarei B Întreprindere Individuală

Or, având în vedere faptul că împotriva B Întreprindere Individuală s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment prin Sentința nr. xxx/02.06.2021 rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel X, iar actul, a cărei nulitate de drept o solicită a se constata, a fost efectuat de către debitorul persoană fizică C la data de 01.04.2022, ulterior deschiderii procedurii, apare ca evident faptul ca acest transfer de proprietate este nul de drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului.