Sentință civilă nr. 41 din 11.12.2023

Prin cererea introductivă, reclamanta Societatea Națională A S.A. în contradictoriu cu pârâta SC B SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 253.432,76 lei reprezentând contravaloarea facturilor de majorări de întârziere emise și neachitate în baza contractului de echilibrare și acces la PVT nr.xxx/13.09.2021, semnat de către părți emise până la data prezentei, precum şi la plata de majorări de întârziere în continuare, calculate în baza art. 11 alin.(1) litera a) din contractul nr. xxx/2021, până la data achitării debitului principal.

Pe cale reconvenţională, pârâta SC B SA a solicitat să se constatate că, contractul nr. xxx/2021 a fost desființat prin reziliere pentru neexecutare la data de 10.01.2022 în temeiul art. 21 din contract.

Se reţine că între reclamanta Societatea Națională A S.A. şi pârâta B SA a intervenit contractul de echilibrare şi acces în PVT (punctul virtual de tranzacționare) înregistrat sub nr. xxx/13.09.2021, având ca obiect accesul în PVT şi echilibrare în sistemul național de transport.

Potrivit art. 7 din contract OTS (A SA) va transmite UR (SC B SA) până la data de 15 a lunii o factură aferentă dezechilibrelor zilnice de tip „Deficit”, înregistrate în luna precedentă, a cărei valoare a fost calculată în conformitate cu reglementările prevăzute de Codul rețelei.

Astfel, a fost emisă factura nr. xxx/09.12.2021 în valoare de 6.432.313,71 lei, reprezentând contravaloarea dezechilibrului de tip deficit aferent lunii noiembrie 2021 care nu a fost achitată de pârâtă, deși în art. 5 alin. 1 din Contractul nr. xxx/2021 se prevede că OTS are dreptul să încaseze integral și la termen facturile emise reprezentând contravaloarea dezechilibrelor de tipul „deficit" înregistrate de UR.

Conform art. 12 din contract UR avea obligația de a constitui în favoarea OTS o garanție financiară care are ca obiect acoperirea riscului de neachitare a facturilor emise de OTS, iar acesta poate executa garanția dacă UR nu își îndeplinește integral sau parțial obligațiile contractuale sau le îndeplinește cu întârziere.

Astfel, din factura nr. xxx/09.12.2021 în valoare de 6.432.313,71 lei a fost reţinută garanţia financiară rămânând un rest de plată de 4.300.001,00 lei.

Pentru că nu și-a îndeplinit obligația de a achita în integralitate factura nr. xxx/09.12.2021, după reţinerea garanţiei, reclamanta A a formulat o cerere de ordonanță de plată înregistrată pe rolul Tribunalului M, iar prin sentința civilă nr. xxx/2022 pronunțată de Tribunalul M în dosarul nr. xxx/101/2022 a fost admisă cererea A și obligată pârâta la plata sumei de 4.424.546 85 lei, reprezentând c/val facturi neachitate emise în baza contractului de echilibrare și acces la PVT nr. xxx/2021, sumă compusă din 4.300.001 lei debit principal (factura nr. xxx/09.12.2021) şi 124.545,85 lei majorări de întârziere (facturi emise până la data promovării cererii de ordonanţă de plată, respectiv : factura nr. xxx/09.12.2021, xxx/27.01.2022, nr. xxx/24.02.2022, nr.xxx/23.03.2022, nr. xxx/28.04.2022, nr. xxx/26.05.2022).

De menţionat că în cadrul acestui litigiu, pârâta a recunoscut debitul și a arătat faptul că întârzierea la plată se datorează dificultăților economice în care se află.

Prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. 166/E/2022 pe rolul BEJ C, reclamanta a înțeles să demareze procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. xxx/2022 pronunțată de Tribunalul M, prin încheierea de încuviințare nr. xxx/28.11.2022 pronunțată de Judecătoria D în camera de consiliu fiind dispusă încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. xxx/2022 pentru recuperarea sumei de 4.424,546,85 lei reprezentând facturi neachitate în baza Contractului de echilibrare şi acces în PVT nr.xxx/13.09.2021, la care se adaugă actualizarea sumei cu rata inflației până la data plății efective.

Urmare a executării silite reclamanta a recuperat suma de 3.287.325,68 din debitul principal, la data de 07.07.2023 rămânând un debit de 520.790,01 lei, diferenţă neachitată din factura nr. xxx/09.12.2021, pentru care a calculat în continuare majorări de întârziere, până la achitarea integrală a acesteia, potrivit art. 8 din același contract, care stipulează că plata contravalorii facturii se face în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii, dispoziţii care trebuie coroborate cu prevederile art. 11 din contract care prevăd plata unor majorări de întârziere în cazul neachitării la timp a facturilor,

Ca atare, au fost emise, în continuare, următoarele facturi de penalități: nr. xxx/20.06.2022 în valoare de 26.660,01 lei, nr. xxx/ 15.07.2022 în valoare de 25.800,01 lei, nr. xxx/25.08.2022 în valoare de 26.600,01 lei, nr. xxx/30.09.2022 în valoare de 26.660,01 lei, nr. xxx/24.10.2022 în valoare de 25.800,01 lei, nr. xxx/28.11.2022 în valoare de 26.660,01 lei, nr. xxx/28.12.2022 în valoare de 25.800,01 lei, nr. xxx/18.01.2023 în valoare de 23.996,82 lei, nr. xxx /21.02.2023 în valoare de 20.711,98 lei, nr. xxx/17.03.2023 în valoare de 8.760,51 lei, nr. xxx/20.04.2023 în valoare de 12.122,90 lei și nr. xxx/ 19.05.2023 în valoare de 3.800 lei, care de asemenea nu au fost achitate, deși termenul de scadență este depășit.

În consecinţă, facturile care fac obiectul cauzei pendinte reprezintă majorări de întârziere calculate pentru diferența rămasă neachitată din factura care reprezintă debitul principal, respectiv factura nr. xxx/09.12.2021.

Potrivit disp. art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, dispoziţii care stipulează forța obligatorie a contractului şi care trebuie coroborate cu dispozițiile art. 1350 Cod civil conform cărora orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

În consecinţă, în temeiul acestor dispoziţii legale şi raportat la clauzele din contract, pârâta are obligaţia să achite contravaloarea majorărilor de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, motiv pentru care obligarea acesteia la plata sumei de 253.432,76 lei, reprezentând facturi emise în baza contractului nr. xxx/2021 și neachitate, precum și plata de majorări de întârziere în continuare, calculate în baza art. 11 alin.1 litera a din contractul nr. xxx/2021, până la data achitării debitului principal este întemeiată, urmând să fie admisă acţiunea în acest sens.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, ce vizează rezilierea contractului, pârâta invocă e-mail-ul comunicat la data de 04.01.2022, prin care reclamanta i-a pus în vedere că la data de 10.01.2022 este ultima zi de graţie pentru plata facturii de deficit nr. xxx/09.12.2021, prin notificare reclamanta invocând dispozițiile art.21 alin.2 din contract, pârâta arătând că, începând cu data de 10.01.2022 nu a mai avut acces în PVT şi nu a mai putut beneficia de nici unul dintre serviciile oferite de reclamantă prin Contractul nr. xxx/13.09.2021, acesta fiind desființat prin reziliere pentru neplata facturii.

Potrivit art. 21 alin.2 din Contractul de echilibrare și acces la PVT nr. xxx/13.09.2021 „rezilierea de către oricare parte ca urmare a simplei neexecutări de către cealaltă parte a obligațiilor contractuale privind plata tarifelor de dezechilibru (...) se face fără intervenția instanței, fără punere în întârziere și fără alte formalități prealabile, cu excepția transmiterii unei notificări scrise de reziliere celeilalte părți aflate în culpă cu cel puțin 3 zile calendaristice înainte de data menționată în notificare pentru încetarea prin reziliere a contractului”.

Nu pot fi primite alegaţiile pârâtei în contextul în care, la o simplă lectură a e-mail-ului invocat se poate observa că acesta este doar o informare a expirării termenului de graţie de la emiterea facturii de deficit nr. xxx/09.12.2021 în valoare de 6.432.313,71 lei.

Se constată că factura a fost emisă la data de 09.12.2021, cu scadență la data de 24.12.2021, iar perioada de grație a fost calculată până la data de 10.01.2022 conform art. 11 din contractul nr. xxx/2021, iar după expirarea perioadei de scadență/grație se vor calcula majorări de întârziere până la achitarea integrală a facturii (a se vedea în acest sens art. 11 alin. 1 lit. a din contract).

De altfel, Contractul de echilibrare şi acces la PVT nr. xxx/2021 era deja reziliat începând cu data de 26.11.2021, notificarea de reziliere fiind făcută de A SA, prin adresa nr. xxx/22.11.2021 și a fost comunicată și către ANRE prin adresa nr. xxx/22.11.2021.

De menţionat că prin adresa nr. xxx/24.11.2021 ANRE a transmis către E și spre știință către SC B SA faptul că în conformitate cu prevederile art. 36 alin.1 din Regulamentul privind furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale aprobat prin ordinul ANRE nr. 173/2020 societatea E a fost stabilită să preia ca furnizor de ultimă instanță locurile de consum ale clienților finali din portofoliul B SA.

Faţă de cele expuse şi de probatoriul administrat în cauză, se apreciază întemeiată acţiunea formulată de reclamanta Societatea Națională A S.A., urmând să fie admisă şi obligată pârâta SC B SA la plata către reclamanta Societatea Naţională A SA a sumei de 253.432,76 lei reprezentând contravaloarea facturilor de majorări de întârziere emise şi neachitate în baza contractului de echilibrare şi acces la PVT nr.xxx/13.09.2021, precum şi la plata de majorări de întârziere în continuare, calculate în baza art.11 alin.1 litera a din contractul nr. xxx/2021, până la data achitării debitului principal, totodată, urmând să fie respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC B SA, ca neîntemeiată.

În raport de soluţia adoptată, constatând culpa procesuală a pârâtei B SA, văzând şi disp.art.453 alin.1 C.proc.civilă, va fi obligată să plătească către reclamanta Societatea Naţională A SA suma de 6.139,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată conform ordinului din 27.06.2023.

Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare