Sentință civilă nr. 388 din 13.10.2023

La data de 08 mai 2023, contestatorul P.T. a chemat în judecată intimata A.N.R., a formulat contestaţie împotriva deciziei de modificare a contractului individual de muncă, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei unilaterale nr. 349/23.03.2023, de modificare a contractului individual de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că are calitatea de salariat la intimată conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 10/05.01.2017, pe funcția de referent de specialitate gr. 1, în cadrul Serviciul Financiar Contabilitate-Administrativ, al Căpităniei Zonale D.T.S., aflată în subordinea A.N.R.

Prin decizia unilaterală nr. 349/23.03.2023, angajatorul a dispus modificarea elementelor contractului individual de muncă, în privința felului muncii, în sensul că a fost desemnat în calitate de lucrător SSM cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă în cadrul Căpităniei Zonale D.T.S., pentru punctele de lucru C.P.O., O.C.M.V., O.C.C., O.C.B., O.C.T., O.D. și P.L.G.

Referitor la modificarea clauzelor contractuale, contestatorul a învederat că a fost făcută prin decizie a angajatorului fără consimțământul său și fără încheierea unui act adițional la contract, ceea ce atrage nulitatea actului unilateral.

Cât privește decizia contestată, contestatorul a considerat că este nelegală și abuzivă, cu motivarea că nu are capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea activităților de prevenire şi protecție prevăzute de art. 15 din HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, nu îndeplinește cerințele minime prev. la art. 21, art. 49 și art. 51 ale Normelor metodologice arătate mai sus, întrucât nu au urmat un curs în domeniul securității sănătății în muncă şi nu deține un certificat de absolvire al cursului.

Contestatorul a mai precizat că în urma absolvirii cursului de specializare în domeniul securității sănătății în muncă, conform cerințelor minime impuse de art. 49 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, se obține Certificatul de absolvire, iar potrivit art. 16 alin 1, art. 17 alin. 5 și art. 41 din Codul muncii, angajatorul avea obligația legală de a încheia un act adițional la contractual individual de muncă, cu consimțământul său , anterior producerii modificării, prin care să se modifice felul muncii, adăugând noua funcție în domeniul SSM, cu codul COR aferent.

A mai susţinut că în prezent, în contractul individual de muncă este trecută funcţia/ocupația de referent de specialitate gr. 1- cod COR 242204.

Prin contestație s-a mai precizat faptul că activitatea de prevenire și protecție prevăzură de Legea securității și sănătății în muncă este una principală și nu complementară, contestatorul considerând că nu ar avea timpul necesar pentru îndeplinirea obligațiilor cerute de această activitate concomitent cu atribuțiile prezente din fișa postului, cu atât mai mult cu cât, aria de desfășurare a activității de lucrător SSM desemnată prin decizia nr. 349/23.03.2023, se întinde pe 5 județe.

Referitor la atribuțiile persoanelor care desfășoară activitatea de prevenire și protecție prevăzură de Legea securității și sănătății în muncă, prin cererea de chemare în judecată contestatorul a invocat disp. art. 8, art.9, art. 18 art.20, art.21, art.22, art. 24, art.26 din Legea nr. 319/2006.

Contestatorul a mai precizat că obiecțiile la decizia nr. 349/23.03.2023, au fost înaintate la data de 07.04.2023 semnatarilor acestei decizii, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns, deşi anterior emiterii deciziei, la data de 02.03.2023, directorul C.Z.

D.T.S. a emis Dispoziția de serviciu cu nr. 3/02.03.2023, în care, printre altele, se specifică că va prelua atribuțiile privind SSM la a nivelul C.Z.

D.T.S.

Referitor la această atribuţie, contestatorul a învederat că a formulat obiecţii şi la această dispoziție, transmițând la data de 03.03.2023 considerentele pentru care nu poate îndeplini aceste atribuții, însă nu a primit până în prezent niciun răspuns.

Referitor la capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea activităților de prevenire și protecție, atestate prin certificatul de absolvire, conform art. 49, alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319 din 2006, contestatorul a precizat că la dosarul personal există o diplomă de absolvire a unui curs de perfecționare profesională în domeniul legislației SSM, organizat în perioada 14.10.2002-18.10.2002, de către ITM M., diploma depusă odată cu angajarea sa la C.Z.

D.T.S., în anul 2017.

Referitor la acest curs, contestatorul a precizat că a fost efectuat la inițiativa angajatorului, întrucât natura serviciului implica și instruirea periodică a salariaților din subordine pe linie de protecția muncii, însă nu a deținut niciodată o funcţie de lucrător SSM, ce presupune o multitudine de alte activități de prevenire și protecție, invocându-se în acest sens disp. art.114, art. 115 alin.1, 2, art.119 din Legea nr.90/1996.

Ori, analizând diploma obținută în anul 2002, în funcție de condițiile minime legale impuse pentru desfășurarea activități de prevenire și protecție în domeniul SSM la momentul 2002 și condițiile minime legale impuse în prezent, contestatorul a apreciat că această diploma nu poate atesta capabilitatea sa pentru efectuarea activităților de prevenire și protecție SSM, nici la momentul 2002 și nici în prezent.

De altfel, contestatorul a precizat că s-a adresat verbal și inspectorilor ITM Mehedinți, care i-au confirmat că această diplomă nu poate ține loc de certificat de absolvire al cursului în domeniul și sănătății în muncă, conform dispozițiilor art. 49 din Normele Metodologicele aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

În dovedirea acţiunii contestatorul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 349/23.03.2023, raport, dispoziția de serviciu nr.3/02.03.2023, certificat de absolvire, corespondență electronică.

Intimata A.N.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepţii :

1.

Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată raportat la principiul de drept ”accesorium sequitur principalae”, orice modificare a contractului individual de muncă trebuie sa îmbrace aceleași caractere juridice, arătându-se că orice modificare a ”felului muncii” menționat în contractul de muncă al reclamantului se poate face numai prin act adițional la contract și act adițional la fișa postului - prin actul adițional la CIM se modifică felul muncii, iar prin actul adițional la fișa postului angajatul poate primi noi atribuțiuni, însă în speța de față neexistând niciunul din aceste înscrisuri.

În motivarea excepţiei, intimata a învederat că în anul 2023 nu s-a încheiat niciun act adițional care să modifice ”felul muncii” menționat în CIM-ul reclamantului, iar în această perioadă nu s-a modificat fișa postului (reclamantul nu a primit atribuțiuni noi), astfel, decizia nr 349/23.03.2023 nu modifică contractul individual de muncă reclamantului şi nici nu se precizează în concret ce atribuțiuni va exercita în plus reclamantul.

S-a mai arătat că în articolul 2 al deciziei nr 349/23.03.2023, Serviciul Resurse Umane-Salarizare al A.N.R. urma să întocmească fișa postului reclamantului, fișă în baza căreia se puteau trasa noi atribuțiuni reclamantului, însă având în vedere opoziția acestuia exercitată la acea dată, acestuia nu i s-a întocmit o noua fișă de post, iar reclamantul nua preluat/exercitat nicio atribuțiune în domeniul sănătății și securității în muncă.

2.

Excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată invocându-se în raport de disp.32 alineatul 1 litera d) Cod de procedură civilă potrivit „orice cerere poate fi formulată și susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes”.

Cum în cauză contract individual de muncă al reclamantului nu a fost modificat şi nici nu a preluat/exercitat nicio atribuțiune în domeniul sănătății și securității în muncă, intimata a apreciat că cerere reclamantului este lipsită de interes.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi nelegală susţinându-se că prin dispoziția de serviciu nr 3/02.03.2023 Directorul Căpitan de Port — C.Z.

D.T.S. a propus Directorului General al A.N.R. ca salariatul să preia atribuțiunile privind SSM la nivelul C.Z.S. (a se vedea art I din decizie, secțiunea a II-a), iar prin decizia nr 349/23.03.2023, a dispus ca Serviciul Resurse Umane — Salarizare al A.N.R. să întocmească fișa postului reclamantului în sensul ca acesta să preia și atribuțiunile în domeniul SSM (document în baza căruia se puteau trasa noi atribuțiuni reclamantului).

Intimata a mai precizat că în anul 2023 ANR nu a înmânat, iar reclamantul nu a primit o nouă fișa a postului, deci nu a preluat/exercitat nicio atribuțiune în domeniul sănătății și securității în muncă, astfel că nu s-a încheiat niciun act adițional care să modifice ”felul muncii” menționat în contractul individual de muncă, de altfel în această perioadă nu s-a modificat fișa postului reclamantului (reclamantul nu a primit atribuțiuni noi).

Din oficiu, s-a solicitat intimatei să depună note scrise prin care să arate calitatea reclamantului, în sensul de a indica dacă este funcţionar public sau face parte din categoria personalului contractual.

Relaţiile solicitate au fost înaintate la dosar cu adresa nr.96820/10.10.2023, la care s-au anexat următoarele înscrisuri: adresa formulată de intimată şi nr. 13111/16.05.2023 înregistrată la I.T.M.

M. şi răspunsul comunicat de acesta înregistrat sub nr. 13111/9650/SCCMMRM/17.05.2023, 1 filă contract colectiv de muncă, contract individual de muncă înregistrat sub nr. 10/05.01.2017, acte studii - certificat absolvire şi suplimentul aferent, proces verbal de control nr.15013/10.10.2023, dispoziţia de serviciu nr.7/19.06.2023, proces verbal încheiat la 23.06.2023, decizia nr.349/2023,corespondenţă electronică.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatorul P.T. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 349/23.03.2023, de modificare a contractului individual de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Ca stare de fapt, se reţine că, în speţă, contestatorul are calitatea de salariat al intimatei conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 10/05.01.2017, exercitând funcția de referent de specialitate gr. 1, în cadrul Serviciul Financiar Contabilitate-Administrativ, al C.Z.

D.T.S., aflată în subordinea A.N.R.

Prin decizia nr. 349/23.03.2023, contestatorul a fost desemnat în calitate de lucrător SSM cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă în cadrul C.Z.

D.T.S., pentru punctele de lucru C.P.O., O.C.M.V., O.C.C., O.C.B., O.C.T., O.D. și P.L.G.

În ceea ce priveşte susţinerile privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată justificată de nemodificarea contractului de muncă, instanţa observă că modificarea sau nu a raporturilor de muncă reprezintă o chestiune de fond, aceste susţineri nefiind apte să împiedice accesul la justiţie.

În acest context, instanţa mai subliniază că legiuitorul nu a prevăzut în această materie o procedură prealabilă pe care persoana interesată este obligată să o parcurgă, iar neparcurgerea procedurii să determine inadmisibilitatea cererii.

Ca atare, văzând şi disp. art. 6 C.proc.civ., ale art. 268, alin. 1, lit. a C.muncii, nu pot fi primire susţinerile privind inadmisibilitatea cererii.

Pentru acelaşi raţionament, nu pot fi primite nici susţinerile privind lipsa de interes a cererii de chemare în judecată argumentată de nemodificarea contractului individual de muncă, argumentul adus fiind, aşa cum s-a arătat mai sus, tot o chestiune de fond.

Interesul presupune folosul practic urmărit de cel ce a formulat o pretenţie în faţa instanţei. Interesul trebuie să fie legitim, născut şi actual, precum şi personal şi direct.

Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială.

Interesul este născut şi actual dacă există în momentul în care este exercitată acţiunea civilă şi este direct şi personal dacă îl vizează pe cel care promovează acţiunea.

În speţă se apreciază că interesul reclamantului respectă toate cerinţele arătate mai sus.

Astfel, contestarea unei decizii al cărei destinatar este contestatorul îndeplineşte condiţia de a exercita un interes personal şi direct (decizia priveşte situaţia raportului de muncă al contestatorului), legitim (contestarea în sine nu poate contraveni legii sau regulilor de convieţuire socială), precum şi născut şi actual (decizia a fost comunicată contestatorului şi a intrat în circuitul civil, astfel că, până la revocare/anulare, aceasta este aptă să producă efecte).

În ceea ce priveşte fondul contestaţie, se apreciază că prin decizia nr.349/23 martie 2023, instanţa reţine că prin aceasta a avut loc o modificare a contractului individual de muncă al contestatorului.

Astfel, potrivit art.41 din Codul muncii: ”(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.”.

Se reţine că este vorba despre o decizie de modificare a contractului individual de muncă, deoarece contestatorul a exercitat funcţia de referent de specialitate gr. 1, în cadrul A.N.R., în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 10/05.01.2017, iar prin decizia nr. 349/23.03.2023, contestată în cauză, acesta a fost desemnat în calitate de lucrător SSM cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă în cadrul C.Z.

D.T.S., pentru punctele de lucru C.P.O., O.C.M.V., O.C.C., O.C.B., O.C.T., O.D. și P.L.G..

Se mai reține că executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege.

Se urmărește astfel asigurarea securității raporturilor de muncă, precum şi o protecție reală a salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului, care ar putea discreţionar să modifice unilateral elementele esențiale ale contractului individual de muncă.

Textul art.41 din Codul Muncii prevede două cazuri de modificare a acestui contract:

– prin acordul părţilor, care constituie regula şi care poate interveni, în principiu, fără nicio restricţie, situaţie probată prin actul adiţional la contract;

– unilateral, de către angajator, dar numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii (art.42–48).

Modificarea unilaterală este în principiu interzisă, fiind posibilă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, de pildă în cazul delegării şi detaşării.

În principiu, dreptul muncii român nu cunoaşte instituţia modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă.

În speța de faţă a intervenit o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului, prin modificarea funcției fără a exista consimțământul scris al salariatului, motiv pentru care instanța urmează a admite contestația formulata şi a dispune anularea deciziei nr. 349/23 martie 2023.

Nu se poate reţine susținerea intimatei ca nu ar fi intervenit o modificare a raportului de muncă din moment ce decizia a fost comunicată, intrând în circuitul civil, ea fiind aptă să producă efecte până la revocare/anulare.

Nu prezintă relevanţă nemodificarea ulterioară a fişei postului din moment ce actul care poate fi contestat este decizia de modificare a raportului de muncă, fişa postului modificată nefiind supusă unui termen de întocmire.

Cu alte cuvinte, nimic nu împiedică angajatorul să emită ulterior fişa postului modificată în baza deciziei din speţă.

Modificarea mutuală, care constituie o operațiune juridică ce reprezintă consecința existenței unui contract încheiat între aceleaşi părţi, aflat în executare, se materializează printr-un act adiţional la contractul individual de muncă încheiat, de asemenea, în formă scrisă, condiţie ad validitatem.

Pentru a fi legal, actul adiţional trebuie să fie expresia consimţământului neviciat al salariatului; el nu trebuie încheiat în mod abuziv, prin amenințare sau prin fraudarea intereselor acelui salariat ori prin ignorarea acordului său.

Se constată că, în speţă, contestatorul nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, astfel că stabilirea unor atribuţii suplimentare printr-o decizia apare ca fiind o modificare fără acordul salariatului a felului muncii sale.

Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite contestația şi a dispune anularea deciziei nr. 349/23 martie 2023.