Sentință civilă nr. 6 din 01.03.2023

Prin cererea formulată reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii B şi SC X SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea asociatului, pârâta B, din SC X SRL cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați, apreciind ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 222 alin.1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, respectiv pârâta, asociat-administrator a comis fraudă în dauna societăţii sau s-a servit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul dezvotării motivelor de excludere ale asociatului administrator, invocând faptul că pârâta nu a înregistrat in evidentele contabile contractul de vânzare cumpărare şi sumele obținute, sustrăgând astfel societatea de la plata obligațiilor fiscale privind TVA şi impozit pe profit, în acest sens dovada neînregistrării acestor sume o reprezintă bilanțurile înregistrate la ANAF şi transmise către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul M, a încasat TVA aferentă tranzacției şi nu a virat suma către bugetul de stat; Nu a convocat AGA începând cu anul 2010 şi până în prezent deși avea obligația legala conform prevederilor art. 192 si următoarele din Legea nr. 31/1990, începând cu anul 2018 aceasta nu a mai depus la ANAF situații financiare privind societatea X SRL, deși era obligatoriu şi în situația în care societatea nu desfășura activitate așa cum prevede art. 36 din Legea contabilității nr 82/199, a sustras şi valorificat materiile print, utilajele si alte bunuri mobile folosite la producerea mobilei, deținute de societate, bunuri ce se aflau in incinta imobilului vândut, aceste active figurează încă in evidentele contabile așa cum rezulta din bilanțurile contabile depuse de parata respectiv rubrica Active.

Prin notele de şedinţă pârâta, prin avocat, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, considerând că faptele descrise de reclamant la punctele 1,2, şi 5 din precizarea de acţiune sunt prescrise.

Instanţa reţine că orice drept la actiune avand un obiect patrimonial derivand dintr-un raport de drept comercial este supus prescriptiei extinctive.

De la principiul prescriptibilitatii drepturilor subiective comerciale există, însă, şi anumite exceptii, în care dreptul material la actiune este imprescriptibil, cum ar fi, în materia dreptului societar, dreptul la actiunea în excludere a asociatului.

Actiunea în excludere se referă la calitatea de asociat intr-un contract de societate si are un caracter personal, nepatrimonial.

În cazul in care un asociat nu îşi îndeplinieste obligatiile asumate fata de societate ori savarseste anumite fapte potrivnice intereselor societatii, este amenintata insasi existenta societatii, masura excluderii asociatului indezirabil aparand atat ca o sanctiune aplicata acestuia, dar si ca un remediu pentru salvarea societatii.

Mai mult, exista situatii in care necesitatea protejarii intereselor societatii comerciale si a apararii intereselor celorlalti asociati constituie ratiunea pentru care masura excluderii unui asociat se poate impune uneori, chiar daca acesta nu este culpabil.

Potrivit disp. art. 223 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ca o consecinţa a admiterii cererii de excludere, instanta judecatoreasca va dispune, prin aceeasi hotarare judecatoreasca, şi cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.

Obiectul cererii de chemare in judecata nu este patrimonial, chiar dacă există şi obligatia stabilita de legiuitor in sarcina instantei de a se pronunţa, in caz de excludere, si cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalti asociaţi.

Pentru aceste considerente instanţa, reţinând natura personal nepatrimonială a acţiunii pendinte, apreciază că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este neîntemeiată şi o va respinge.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine în fapt că reclamantul A și pârâta B sunt asociaţi în cadrul SC X SRL, reclamantul deţinând o cotă de 25 % din capitalul social, iar pârâta deţinând o cota de 75% din capitalul social precum și calitatea de administrator cu drepturi depline.

Funcţionarea normală a oricărei societăţi comerciale în general şi a celei cu răspundere limitată în special nu poate fi concepută fără încrederea reciprocă şi conlucrarea dintre asociaţi în vederea exercitării în comun a activităţilor statutare.

Numărul redus al asociaţilor dintr-o societate cu răspundere limitată permite exercitarea unui control mai direct şi mai ferm asupra activităţii desfăşurate de persoana desemnată în calitate de administrator, fără ca cele două calităţi – asociat şi administrator- să poată fi confundate sau suprapuse.

Divergenţele dintre asociaţi sau dintre aceştia şi organul executiv intervenite pe parcursul funcţionării societăţii cu răspundere limitată pot fi consecinţa viziunilor diferite referitoare la activităţile ce se impune a fi derulate în vederea atingerii scopului avut în vedere la momentul semnării actului constitutiv.

Ele nu prezintă interes pentru legiuitor atâta timp cât nu se repercutează asupra funcţionării societăţii într-o asemenea manieră încât să ducă la imposibilitatea funcţionării ei sau la pierderea totală a încrederii dintre asociaţi şi implicit a uneia dintre condiţiile de fond ale contractului de societate- affectio societatis.

Încrederea reciprocă, privită ca premisă a conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale, trebuie menținută pe întreaga durată a existenței societății.

Remediile stabilite de lege sunt fie excluderea asociatului care prin fapta sa produce o asemenea consecinţă art. 222 ), fie disoluţia societăţii ( art. 227 şi 229 din Legea nr. 31/1990).

Scopul pe care asociații îl urmăresc la momentul la care decid constituirea societății îl constituie obținerea unei cote predeterminate din beneficiul prezumabil.

Dimensiunea lui patrimonială impune, așadar, ca părăsirea societății, ca efect al excluderii, să nu poată opera în orice condiții, căci excluderea este în primul rând o sancțiune pentru refuzul de a conlucra, pentru o conduită ce nu respectă coordonatele interesului societar (paragraful 52 din dec. nr. 28/2021 pronunțată de ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă a stabilit în cadrul respectivei decizii că situațiile de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu se completează cu prevederile art. 1928 C.civ, enumerarea făcută de legiuitor fiind exhaustivă, iar nu exemplificativă.

Desigur că în limitele autonomiei de voință părțile au dreptul să înmulțească ori să restrângă contractual clauzele de excludere.

Reclamantul a invocat în motivarea acţiunii sale precizate dispoziţiile art. 222 lit d din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text legal excluderea poate interveni numai în situaţia în care asociatul administrator comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.

Examinarea prevederii conduce la concluzia că legiuitorul a impus două condiţii inseparabile: una subiectivă ce priveşte calitatea celui faţă de care a fost formulată cererea şi una obiectivă ce are în vedere acţiunile derulate de acesta.

Întrucât pârâta deține calitatea de administrator, urmează a fi examinată cea de-a doua.

Sancțiunea excluderii în temeiul acestei dispoziții poate fi dispusă atunci când revocarea este considerată insuficientă nu numai pentru abuzul de putere și încălcarea limitelor mandatului, ci pentru orice acțiune sau inacțiune frauduloasă în dauna societății.

Măsura poate fi luată de instanța de judecată nu doar pentru frauda pe care este în măsură să o comită în considerarea ocupării funcției de administrator, ci pentru orice delict intenționat săvârșit în dauna societății (paragraful 55 din dec. nr. 28/2021 Î.C.C.J. ).

Ceea ce urmărește legiuitorul în primul rând o constituie sancționarea activităților derulate de asociatul administrator în dauna societății comerciale.

Chiar dacă ele pot avea repercusiuni indirecte și în privința intereselor patrimoniale ale celuilalt asociat, interesează în primul rând măsura în care sunt afectate interesele societății.

Activitățile întreprinse de către pârât trebuie raportate la acest criteriu, cel al interesului asociatului fiind subsecvent și subordonat lui.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că societatea X SRL nu a mai desfăşurat activitate din anul 2010, în perioada 15.02.0210-14.02.2013, 18.02.2013-18.02.2016, 19.02.2016-19.02.2019 şi 21.02.2019-21.02.2022 societatea având activitatea suspendată.

Din expertiza contabila dispus în cauză rezultă că aceasta s-a realizat exclusiv în baza bilanţurilor contabile anuale şi a balanţelor de verificare, documente înregistrate la organele fiscale, extrase de cont şi contractul de vanzare -cumparare nr. xxx/14.01.2010, pârâta, în calitate de administrator aducând la cunoştinţa expertului că nu poate pune la dispoziţie alte documente contabile, acestea fiind deteriorate, respectiv nu le mai deţine, aşa cum s-a consemnat în paragraful V al raportului de expertiză.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că societatea pârâta a înstrăinat conform contractului de vânzare cumpărare nr. xxx/14.01.2010 către societatea X SRL un bun imobil, fiind încasat în contul societății suma de 3717474,35 lei, sumă ce cuprinde TVA, valoarea TVA fiind de 593546,33 lei, această tranzacţie nefiind înregistrată în contabilitatea firmei.

De asemenea în ceea ce priveşte TVA aferent tranzacţiei nu rezultă că acesta să fi fost cuprins în formularul 300.

Prin neînregistrarea sumei obţinută ca preţ al înstrăinării bunului imobil din patrimoniul societăţii în contabilitatea firmei, respectiv prin nedeclararea tva, administratorul societăţii a creat un prejudiciu societăţii, pe de-o parte prin neevindeţierea sumei obţinute în patrimoniul societăţii, lipsind-o de un venit substanţial şi lichiditate, pe de altă parte prin sustragerea societăţii de la plata unor contribuţii fiscale, prin depunerea unor situaţii fiscale care nu au corespuns cu realitatea.

Pârâta nu aduce niciun fel de argument în justificarea acestei realităţi, instanţa concluzionând că pârâta, în calitatea sa de asociat majoritar şi administrator, prin neevidenţierea în contabilitatea firmei a sumei rezultate în urma tranzacţiei imobiliare a sustras din patrimoniul societăţii acea sumă de bani.

Instanţa reţine că lipsa acţiunii are în egală măsură caracter ilicit ca şi acţiunea, dacă aceasta este contrară intereselor societăţii.

Astfel rezultă că pârâta nu a acţionat în interesul societăţii în mod deliberat, cunoscând că prin aceasta va fi prejudiciată societatea.

Acţiunea asociatului administrtor prin care nu a înregistrat în contabilitatea societăţii suma de bani încasată ca preţ al vânzării este o acţiune frauduloasă prin care s-a diminuat patrimoiului societăţii.

În acelaşi timp, affectio societatis, caracter special al consimţământului cerut pentru încheierea unui contract de societate, presupune obligaţia de fidelitate faţă de societate şi obligaţia de a contribui la realizarea obiectului acesteia.

Neurmărirea interesului social în exerciţiului drepturilor asociatilor se poate materializa într-o frauda în dauna societăţii.

Asociatul vinovat de fraudă încalcă obligatia de affectio societatis, adică obligaţia de fidelitate faţă de societate şi faţă de ceilalţi asociaţi, făcând raportul său juridic obligaţional cu ceilalţi asociaţi si cu societatea rezolubil.

În ceea ce priveşte sustragerea si valorificarea materiilor prime, utilajelor şi altor bunuri din patrimoniul societăţii de către pârâta, asociat -administrator astfel de fapte nu au fost dovedite, din probele administrate nerezultând astfel de fapte care ar fi produs un prejudiciu în patrimoniul societății.

În ceea ce priveşte celelealte motive invocate de reclamant, respectiv neconvocarea AGA începând cu anul 2010 şi nedepunerea la ANAF de către administrator a situaţiei financiare începând cu anul 2018, instanţa reţine că urmarea acţiunii sau inacţiunii frauduloase a asociatului -administrator trebuie să fie producerea unui prejudiciu pentru societate.

Acesta constă fie în diminuarea patrimoniului societăţii, fie într-un beneficiu nerealizat.

Or cele două fapte invocate de reclamant nu sunt de natură a produce un prejudiciu în patrimoniul societăţii, asociatul având posibilitatea sancţionării unor astfel de comportamente ale administratorului prin alte pârghii oferite de legislaţie.

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că cele două motive nu sunt întemeiate raportat la dispoziţiile art. 222 alin 1 lit d din Legea nr. 31 /1990-R.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea constatând că din probatoriul administrat rezultă săvârşirea de către asociatul administrator al SC X SRL a unei fraude în dauna societăţii prin neevidenţierea în contabilitatea societăţii a sumei obţinute ca preţ al contractului de vânzare cumpărare nr. nr. xxx/14.01.2010, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu societăţii şi va dispune excluderea asociatului B din societate.

În baza art. 223 alin 3 din Legea nr. 31/1990-R va atribui reclamantului A părţile sociale deţinute de către pârâta B, reprezentând aportul pârâtei la capitalul social al SC X SRL

Va dispune continuarea societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic şi administrator A.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului.