Sentință civilă nr. 149 din 18.05.2023

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 03.11.2022, sub nr.xxx/2022, reclamantul SŞ a chemat în judecată pe pârâta UC, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 140.000 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada iulie 2017- octombrie 2020;

- obligarea pârâtei la plata sumei 70.000 lei, cu titlu de dobândă legală, datorată de la data scadenței fiecărei creanțe lunare şi până la data plății efective a sumelor datorate, suma de 8.000 lei cu titlu de actualizări cu rata inflației şi suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale corespunzătoare prejudiciului material pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale de plată a salariului;

- obligarea la penalități de întârziere până la plata efectivă a acestor sume;

- obligarea pârâtei să completeze şi să trimită la ANAF Declaraţia 112 privind contribuțiile, impozitul şi evidența salariaților, astfel cum se impune a fi rectificată ca urmare a hotărârii pronunțate, rectificarea acestei declarații fiindu-i utilă pentru a solicita CJP recalcularea pensiei ce i s-a acordat;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că, a fost angajat al UC, în calitate de cadru

didactic, în perioada 02.11.1992 - 30.09.2022, când contractul său de muncă a încetat prin pensionare pentru limită de vârstă.

În perioada noiembrie-decembrie 2016 s-a desfășurat concursul pentru acordarea gradațiilor de merit pentru personalul didactic al UC.

Conform art.1 alin.(1) din Metodologia de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic din cadrul UC, aprobată de Consiliul de Administrație al universității în data de 26.10.2016, „Această gradaţie (...) reprezintă 25% din salariul de bază.

Gradația se acordă pentru o perioadă de 5 ani”.

Respectând calendarul concursului şi Metodologia de acordare a gradaţiei de merit, s-a înscris la acest concurs şi, conform hotărârii comisiei de evaluare a performanțelor solicitanților, am fost propus pentru a primi una dintre cele două gradații de merit, care fuseseră repartizate Departamentului de Drept Privat al Facultăţii de Drept, din care am făcut parte.

Consiliul Facultăţii de Drept a avizat rezultatul concursului, iar Consiliul de Administraţie al UC, a validat rezultatul concursului prin hotărârea nr.xx/21.12.2016.

Prin urmare, trebuia să-mi fie plătită o sumă de 25% din salariul de bază în perioada decembrie 2016-decembrie 2021.

În luna ianuarie 2017, într-o discuție informală, purtată pe holul universității, cu Directorul Direcţiei Resurse Umane-Salarizare a UC, acesta i-a spus că deocamdată nu se poate plăti gradația sa de merit întrucât s-ar depăși cuantumul salariului permis de OUG nr.57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

A răspuns că a câştigat acest drept prin concurs şi așteaptă să înceapă plata drepturilor salariale pe care le presupune această gradaţie.

Făcând o interpretare greșită a dispozițiilor OUG nr.57/2015, Direcția Resurse Umane-Salarizare a UC nu a pus în executare hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administrație al UC privind plata drepturilor salariale pentru gradația de merit ce i-a fost acordată.

Mai mult, în data de 01.07.2017, Capitolul I din OUG nr.57/2015, invocat verbal drept temei al neplății drepturilor sale salariale arătate mai sus, a fost abrogat de art.44 din Legea nr.153/28 iunie 2017.

Prin urmare, plata trebuia făcută cel puțin din momentul în care a încetat impedimentul care a fost invocat pentru neplata drepturilor bănești respective.

În realitate, Direcţia Resurse Umane-Salarizare a UC, cu rea-credință, nu a pus niciodată în executare hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administraţie al UC, deci nu i s-a plătit suma cuvenită ca titular al gradației de merit menționată mai sus.

Niciodată nu i-a fost comunicat în scris motivul refuzului de a pune în executare hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administrație al UC privind plata drepturilor salariale pentru gradația de merit ce i-a fost acordată.

În data de 27.10.2020 a solicitat conducerii UC, prin cerere depusă la registratura universității, să-i comunice motivul pentru care nu i se face plata drepturilor salariale aferente gradației de merit, dar nici până în prezent nu a primit un răspuns la cererea sa.

Văzând că nu primește un răspuns prompt, înscris la un nou concurs pentru acordarea gradațiilor de merit pentru personalul didactic al UC, care s-a desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2020 şi, prin hotărârea comisiei de evaluare a performanțelor candidaților, a fost propus pentru acordarea unei noi gradații de merit; această hotărâre a comisiei de evaluare a fost validată de Consiliul de Administrație al UC prin hotărârea nr.xx/18.11.2020 şi a fost pusă imediat în executare de Direcția Resurse Umane - Salarizare a UC.

În concluzie, cel puțin din data de 28 iunie 2017 (când au fost abrogate dispozițiile OUG nr.57/9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care au fost invocate drept temei pentru neplata imediată a drepturilor salariale cuvenite mie) până în noiembrie 2020 (când i-a fost acordată o nouă gradație de merit) trebuia să-i fie plătită o sumă de 25% din salariul de bază.

Adică, în total 40 de luni x 3500 lei lunar = 140.000 lei.

Pentru a ajunge la o soluție amiabilă referitoare la plata drepturilor salariale restante, în data de 25 octombrie 2022 a fost în audiență la domnul rector al UC şi, cu această ocazie, i-a reamintit despre neplata drepturilor salariale aferente gradației de merit din 2016; l-a ascultat cu amabilitate, a primit cererea sa privind plata acestor drepturi şi a repartizat-o Direcţiei Resurse Umane-Salarizare a UC pentru a formula un răspuns.

În data de 31 octombrie 2022 a sunat pe doamna directoare a Direcţiei Resurse Umane-Salarizare pentru a-i arăta disponibilitatea de a-i pune la dispoziție date pe care eventual nu le avea la îndemână pentru rezolvarea cererii sale însă aceasta i-a replicat că răspunsul pe care i 1-a dat, în anul 2017, pe holul universității, i-l va trimite scris, de această dată, în termen de 30 de zile.

Astfel, a ajuns la concluzia că nu este posibilă rezolvarea pe cale amiabilă a cererii sale, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.

În drept şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.160, 161, 166 şi art.270 din Codul Muncii.

Cât privește dobânzile şi actualizările solicitate, a susținut că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, întrucât a fost privat de folosirea sumei de bani cuvenită între data scadenței şi data plății efective; actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Despăgubirile materiale solicitate sunt corespunzătoare prejudiciului material pe care l-a suferit prin diminuarea punctajului de pensie aferent stagiului de cotizare din perioada respectivă, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale de plată integrală a drepturilor salariale.

În dovedirea susținerilor a depus la dosar în copie Metodologia de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic, Hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administraţie al UC, Hotărârea nr.xx/18.11.2020 a Consiliului de Administraţie al UC, Decizia xx/23.09.2022 privind încetarea contractului de muncă cu UC şi cartea de identitate.

La data de 28.11.2022, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei prin care solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru drepturile bănești solicitate pentru perioada iulie 2017 - 02.11.2019, cu consecința excluderii din cadrul procesual a sumelor pretinse de către reclamant pentru această perioadă, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a susținut că dreptul la acțiune al reclamantului, raportat la perioada iulie 2017- 02.11.2019, este prescris, întrucât data depunerii acțiunii la Tribunal a fost 03.11.2022, înregistrându-se astfel o depășire a termenului de prescripție de 3 ani.

În acest sens, a invocat dispozițiile art.171(1) coroborat cu art.268(1) lit.c din Codul muncii referitoare la prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamantului, având ca obiect pretenții salariale neachitate, drept care se poate exercita în justiție numai în limita unui termen de 3 ani.

Consecința firească este excluderea din cadrul procesual a sumei pe care reclamantul înțelege să le revendice pentru perioada iulie 2017- 02.11.2019.

Pe fondul cauzei, cu privire la drepturile bănești solicitate de reclamant pentru perioada 03.11.2019-31.10.2020, a precizat următoarele:

Conform Legii nr.153/2017, gradația de merit se atribuie pe o perioadă de 5 (cinci) ani, legea nedispunând acordarea acesteia ulterior datei la care trebuia acordată, sau pe o perioadă de timp fracționată, dacă la acea dată nu s-a putut acorda din motive legale întemeiate.

In conformitate cu prevederile Metodologiei de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic se specifică faptul că perioada de 5 (cinci) ani, pentru acordarea gradației de merit începe cu data validării concursului, nedispunând acordarea acesteia ulterior datei la care trebuia acordată, sau pe o perioadă de timp fracționată, dacă la acea dată nu s-a putut acorda din motive legale întemeiate.

Reclamantul cunoștea faptul că nu i s-a putut acorda gradația de merit întrucât conform Deciziei nr.xxx/2016 i s-au păstrat drepturile salariale aferente lunii iulie 2016, întrucât drepturile salariale calculate conform OUG nr.57/2015 şi HG nr.582/2016 erau mai mici şi prin urmare, drepturile salariale erau cu mult peste cele pe care trebuia să le primească.

În această situație s-a ajuns din cauza faptului că pe legislația anterioară a avut salariul de bază evaluat.

Mai mult, reclamantul a participat la un nou concurs pentru acordarea gradație de merit în anul 2020 recunoscând astfel faptul că doar prin participarea şi ulterior prin câștigarea respectivului concurs are dreptul de a primi gradație de merit.

În apărare, a depus la dosar Decizia nr.xx/12.11.2020.

La data de 08.12.2022, reclamantul a depus la dosar o cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii, solicitând să fie obligată pârâta la următoarele drepturi:

- la plata sumei de 25.000 lei (sumă netă), ( suma brută este de 42.000 lei),reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 01 noiembrie2019 – 01noiembrie 2020 ;

- suma de 2.000 lei, cu titlu de dobândă legală, datorată de la data scadenței fiecărei creanțe lunare şi până la data plății efective a sumelor datorate, cu titlu de drepturi salariale restante;

- suma de 1.500 lei cu titlu de actualizări cu rata inflaţiei;

- suma de 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit prin diminuarea pensiei încasate, ca urmare a neexecutării pensiei de către pârâtă a obligațiilor contractuale de plată integrală a drepturilor salariale cuvenite;

- să fie obligată să completeze şi să trimită la ANAF Declaraţia 112 privind contribuțiile, impozitul şi evidența salariaților, astfel cum se impune a fi rectificată ca urmare a hotărârii pronunțate, rectificarea acestei declarații fiindu-i utilă pentru a solicita CJP recalcularea pensiei ce i s-a acordat;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A menționat că, în acţiunea iniţială la pct.1 a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească 140.000 lei ( sumă brută) drepturi salariale restante pentru perioada iulie 2017-octombrie 2020, însă având în vedere că pârâta a invocat excepția prescripției a înţeles să modifice cuantumul pretenţiilor pe care le-a formulat faţă de pârâtă.

Totodată, a mai precizat că suma de 25.000 lei, care reprezintă drepturi salariale restante aferente gradației de merit pentru perioada 01.11.2019-01.11.2020 este suma netă (suma brută fiind de 42.000 lei) această sumă poate fi stabilită de instanță fie ca urmare a unui calcul făcut de pârâtă şi însuşit de el, fie ca urmare a unui raport de expertiză dispus de instanţa de judecată.

Diferenţa dintre suma brută şi suma netă constituie contribuţiile pe care angajatorul are obligaţia legală să o reţină şi să o achite bugetului de stat ( impozit pe salariu, CAS, CASS).

A mai susținut că a folosit ca reper pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale aferente gradației de merit din perioada menționată, doi fluturași de salariu unul din anul 2021, altul din anul 2022, instanța urmând a stabili cuantumul acestor drepturi în funcție de salariul de bază din fiecare lună a perioadei menționate pe care îl va comunica pârâta.

A mai arătat că, ulterior promovării acţiunii, UC, i-a trimis adresa nr.xxx/15.11.2022, prin care a răspuns formal solicitării sale de a-i face cunoscute motivele pentru care nu i s-au plătit drepturile salariale aferente gradației de merit aprobată prin hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administrație a UC.

De fapt, doar în alineatul al doilea, se explică într-un limbaj ermetic şi lapidar că nu s-a plătit gradaţia de merit pentru că drepturile sale salariale erau cu mult peste cele care trebuia să le primească.

Nu se arată care este salariul de bază, care erau dispozițiile din actele normative, care erau dispoziţiie legale care ar fi fost încălcate dacă se făcea plata drepturilor salariale aferente gradaţiei de merit cu cât se depăşea salariul său, limita maximă legală dacă se plătea integral gradaţia de merit, de ce nu s-a făcut măcar o plată parţială a acestor drepturi.

Reclamantul, a mai susţinut că pentru dovedirea susţinerilor sale, una din dovezile esenţiale poate fi răspunsul la interogatoriu al pârâtei.

În completarea înscrisurilor a mai depus la dosar în copie adresa nr.xx/15.11.2022, plicul cu care i-a fost comunicată întâmpinarea, factura nr.xx/01.11.2022, 2 fluturaşi de salariu, unul din anul 2021 altul din 2022 din care rezultă suma brută cuvenită ca gradaţie de merit în lunile respective şi interogatoriul pentru a fi luat pârâtei.

În şedinţa publică din data de 09.02.2023, consilier juridic PF a învederat instanței că faţă de cererea de micșorare a câtimi obiectului depusă de către reclamant la dosar nu se mai impune analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iulie 2017 - 02.11.2019, aceasta rămânând fără obiect.

La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind depuse la dosar.

De asemenea la solicitarea reclamantului şi în baza rolului activ s-au solicitat relaţii de la pârâtă, respectiv: pentru a înainta Decizia Rectorului UC dată ca urmare a Hotărârii nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administraţie al UC; Decizia nr.xx/2016, extrase de pe statele de salarii din perioada 01.11.2019-01.11.2020 din care să rezulte salariile de bază lunare.

Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresă la data de 07.03.2023.

La solicitarea reclamantului în cauză a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, fiind desemnat ca expert în acest sens BF.

Expertiza tehnică a fost depusă la dosar cu respectarea termenului prevăzut de lege şi observată de părţi.

Pentru termenul de judecată din data de 27.04.2023, au mai fost depuse la dosar precizări scrise din partea reclamantului prin care solicita instanței să se pronunțe, cu ocazia soluționării cauzei, doar asupra sumei nete în cuantum de 25.000 lei, reprezentând drepturi salariale restante, aferente gradației de merit pentru perioada noiembrie 2019 - 01.11.2020 şi renunță la capătul de acțiune menționat la pct.2 c) din cererea de micșorare a câtimii obiectului cererii prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit, prin diminuarea pensiei încasate, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale de plată integrală a drepturilor salariale cuvenite.

De asemenea, reclamantul a depus şi o cerere precizatoare prin care mărește cuantumul pretențiilor pe care le are faţă de pârâtă arătate în cererea de micșorare a câtimii obiectului cererii, sub următoarele aspecte: a) pretențiile de la pct.2 a) din cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii (suma de 2000 lei cu titlu de dobânda legală datorata de la data scadenței fiecărei creanțe lunare până la data plăţii efective a sumelor datorate cu titluri de drepturi salariale restante) le majorează la suma de 6.300 lei.

b) pretenţiile de la pct.2 a) din cererea de micșorare a câtimii obiectului cererii (suma de 1500 lei cu titlu de actualizări cu rata inflaţiei) le majorează la suma de 13.300 lei.

La interpelarea instanței, reclamantul a învederat că prin acțiunea formulată solicită plata sumei de 25.000 lei, dobânda legală de 6.300 lei şi inflația de 13.300 şi obligarea pârâtei la completarea declarațiilor 112, renunțând la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În completarea înscrisurilor depuse la dosar, pârâta a depus anexele la care se face trimitere în Decizia nr.xxx/21.12.2016, iar reclamantul a depus metodologia de acordare a gradației de merit.

La termenul din 18.05.2023, reclamantul a depus la dosar o precizare a câtimii obiectului cererii prin care susține că este de acord cu sumele propuse de pârâtă.

La dosar au fost depuse şi concluzii scrise de către reclamant.

Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul SȘ a fost angajat al UC, în calitate de cadru didactic, în perioada 02.11.1992-30.09.2022, când contractul de muncă a încetat prin pensionare pentru limită de vârstă, conform deciziei nr.xx/13.09.2022.

În perioada noiembrie-decembrie 2016 s-a desfășurat concursul pentru acordarea gradațiilor de merit pentru personalul didactic al UC.

Reclamantul s-a înscris la acest concurs şi, conform hotărârii comisiei de evaluare a performanțelor solicitanților, a fost propus pentru a primi una dintre cele două gradații de merit, care fuseseră repartizate Departamentului de Drept Privat al Facultăţii de Drept, din care a făcut parte.

Consiliul Facultăţii de Drept a avizat rezultatul concursului, iar Consiliul de Administraţie al UC a validat rezultatul concursului prin hotărârea nr.xx/21.12.2016.

Direcţia Resurse Umane-Salarizare a UC nu a pus în executare hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administrație al UC privind plata drepturilor salariale pentru gradația de merit ce i-a fost acordată.

Ulterior, reclamantul s-a înscris la un nou concurs pentru acordarea gradațiilor de merit pentru personalul didactic al UC, care s-a desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2020 şi, prin hotărârea comisiei de evaluare a performanțelor candidaților, a fost propus pentru acordarea unei noi gradații de merit; această propunere a comisiei de evaluare a fost cuprinsă în hotărârea Consiliului facultăţii, care a fost validată de Consiliul de Administraţie al UC prin hotărârea nr.xx/18.11.2020 şi a fost pusă în executare de Direcţia Resurse Umane-Salarizare a UC, începând cu data de 01 noiembrie 2020.

Prin acțiunea precizata reclamantul solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 01.11.2019-01.11.2020, dobânda legală de 6.300 lei şi inflația de 13.300 şi obligarea pârâtei la completarea declarațiilor 112.

Instanța apreciază acțiunea întemeiata în parte, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.311 alin.1 din Legea nr.1/2011 „Personalul didactic din învățământul superior beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs.

Această gradație se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul instituției de învățământ superior şi reprezintă 25% din salariul de bază.

Gradația de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani.”

Cu privire la personalul didactic din învățământul superior, Legea 1/2011 nu cuprinde

nici dispoziții referitoare la metodologia şi criteriile de acordare a gradației de merit, nici dispoziții referitoare Ia organul de conducere competent să hotărască acordarea gradației de merit, în schimb Legea 1/2011 consacră în mod repetat, principiul autonomiei universitare-art. 3 si 118 din lege.

Articolul 31 alin(2) din Carta UC dispune că „Personalul didactic beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs, conform legii".

Potrivit art.1 alin(1) din metodologia de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic „în conformitate cu prevederile art.311 alin.(1) din Legea Educaţiei Naționale nr.1/2011, personalul didactic din învățământ beneficiază de gradație de merit.

Această gradația se acordă prin concurs pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul instituției şi reprezintă 25% din salariul de bază. Gradația se acordă pentru o durată de 5 ani".

Iar potrivit art.1 alin(2) „Fiecare concurs pentru acordarea gradaţiei de merit parcurge procedura integral, cu respectarea principiilor nediscriminării şi egalităţii de şanse".

Potrivit art.2 alin(2) „Consiliul de Administraţie al UC aprobă anual numărul gradațiilor de merit, pe baza calculelor Direcţiei Resurse Umane Salarizare şi stabilit de CA".

În capitolul V al Metodologiei, denumit „Desfășurarea concursului pentru acordarea gradației de merit", se reglementează etapele ce trebuie parcurse pentru acordarea unei gradației de merit, etape ce se regăsesc parcurse şi în prezenta speța, astfel, reclamantul s-a înscris la acest concurs şi, prin hotărârea comisiei de evaluare a performanțelor solicitanților, a fost propus pentru a primi una dintre cele două gradații de merit, care fuseseră repartizate Facultăţii de Drept, din care a făcut parte, Consiliul Facultății de Drept a avizat rezultatul concursului, a ierarhizat candidații şi a întocmit lista cu rezultatele finale ale concursului, pe care a comunicat-o Consiliului de Administrație pentru validare.

Consiliul de Administrație al UC, a validat rezultatul concursului prin hotărârea nr.xx/21.12.2016, semnată de președintele Consiliului de Administrație.

În baza hotărârii Consiliului de Administrație, Rectorul UC a emis decizia de acordare a gradațiilor de merit (Decizia nr.xxx/21.12.2016), a căror plată urma a se face pentru cinci ani, din data de 01.12.2016, până în data de 01.12.2021.

Direcția Resurse Umane-Salarizare a UC nu a pus în executare hotărârea nr.xx/21.12.2016 a Consiliului de Administraţie al UC privind plata drepturilor salariale pentru gradația de merit ce i-a fost acordată, motivând ca drepturile salariale primite ar fi fost mai mari decât cele pe care avea dreptul să le primească prin prisma dispozițiilor OUG nr.57/2015 şi HG nr.582/2016.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauza raportat la art.159-160 din Codul muncii, instanța apreciază ca reclamantul era îndreptățit la plata gradației de merit începând cu data de 01.12.2016, pentru o perioadă de 5 ani (aşa cum se precizează în Decizia nr.xx/21.12.2016 a rectorului UC), adică de la data de 01.12.2016 până la data de 01.12.2021.

Având în vedere excepția prescripției invocata de pârâtă, instanța urmează a se pronunța numai asupra drepturilor salariale solicitate de reclamant prin acțiunea precizata (01.11.2019-01.11.2020).

Susținerea pârâtei ca legea şi metodologia de acordare a acestui drept nu prevede plata fracționata, instanța nu o poate reține deoarece nu exista nici un act emis de organul competent (Consiliul de Administrație ) prin care sa se fi anulat dreptul câștigat de către reclamant în urma validării examenului pentru obținerea gradației de merit, iar daca ar fi existat acel impediment pentru o perioada de timp, acel impediment legal nu ar fi dus la anularea plăţii, ci la amânarea acesteia.

După încetarea impedimentului legal trebuia făcută plata pentru restul perioadei, până la termenul limită pentru care s-a acordat gradația de merit.

Prin interogatoriul depus la dosar, pârâta în răspunsul la întrebarea nr.3 a recunoscut ca începând cu data de 01.01.2018 nu mai exista niciun impediment legal pentru neplata acestei gradații, însă legea nu prevede plata fracționată a acestui drept.

Având în vedere ca pârâta a refuzat plata gradației de merit şi pentru perioada pentru care nu exista un impediment legal a dus la prejudicierea reclamantului de dreptul salarial obţinut în urma unui examen validat de către Consiliul de Administrație şi de către rectorul Universităţii, motiv pentru care instanța urmează a obliga pârât sa-i plătească suma neta de 24636 lei reprezentând gradația de merit pentru perioada 01.11.2019-01.11.2020, așa cum reiese aceasta din expertiza contabilă efectuată in cauză.

Faptul ca reclamantul s-a înscris în noiembrie 2020 la un nou examen de gradație de merit, nu atrage renunțarea la dreptul câștigat ci o reconfirmare a valorii profesionale a reclamantului şi a dreptului obținut anterior în urma promovării examenului din 2016.

În ceea ce privește acordarea dobânzilor legale şi reactualizarea sumelor instanța reține că în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.

Potrivit disp. art.1535 din Noul Cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

Dacă, înainte de scadența, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.

Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispozițiile speciale ale art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poale determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”

Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.

Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite în parte acțiunea şi a obliga pârâta să plătească reclamantului următoarele sume nete: 24636 lei reprezentând gradația de merit pentru perioada 01.11.2019-01.11.2020, 7742 lei actualizarea cu indicele de inflație şi 3668 lei dobânda legală penalizatoare.

Obligă pârâta la reactualizarea cu indicele de inflație şi dobânda legală penalizatoare a sumei de 24636 lei şi pentru perioada ulterioară datei de 24.04.2023 până la data plăţii efective.

In ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei sa completeze Declarația 112 „Declarație privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidența nominala a persoanelor asigurate”, instanța urmează a-l respinge deoarece aceasta declarație se completează de către persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora potrivit Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare (Codul fiscal), la care își desfășoară activitatea sau beneficiază de concediul medical şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate persoanele prevăzute la art.136 lit.a) si b) si art.153 alin.(1) lit.a)-d) si lit.f)-f^3) din Codul fiscal, de către entitățile prevăzute la art.147 alin.(1) si (1^1) din aceeași lege, precum şi de către orice plătitor de venituri de natura salariala sau asimilate salariilor.

Declarația se completează şi de contribuabilii prevăzuți la art.147 alin.(12) si (13), art.151 alin.(5) si (6), art.168 alin.(2), art.169 alin.(1) lit.b) si art.174 alin.(5) si (6) din Codul fiscal, care au obligația sa depună declarația şi să achite contribuțiile sociale obligatorii, potrivit legii, precum şi de plătitorii de venit prevăzuți la art.68^1 alin.(2), art.72 alin.(2), art.84 alin.(8), art.101 alin.(1), art.125 alin.(8)-(9) din Codul fiscal.

Astfel cum rezultă cu claritate din temeiurile legale privind contribuțiile sociale obligatorii, aceste sume se cuvin bugetelor corespunzătoare, fiind deci venituri ale statului.

In consecință, aceste venituri se urmăresc și se colectează de stat prin organele sale fiscale specifice, în termene speciale de prescripție.

Iar în speță, având în vedere calitatea reclamantului de salariat în baza unui contract de muncă, contribuabilul ce are obligația virării contribuțiilor sociale obligatorii este angajatorul, reclamantul nefiind deci parte a raportului juridic fiscal.

De asemenea, reclamantul nu justifică interesul efectivei plăți a acestor contribuții, întrucât, în situația sa, drepturile de asigurări sociale se nasc independent de plata contribuțiilor obligatorii.

De exemplu, potrivit art.3 alin.1 lit.p) din Legea nr.263/2010 ,,In înțelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificații: p) stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asigurații cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii’’.

De asemenea, potrivit art.37 alin.1 din Legea nr.76/2002 ,,Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajații sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuții de asigurări pentru șomaj în sistemul asigurărilor pentru șomaj în România, conform legislației naţionale, până la data la care aceste contribuții de asigurări pentru șomaj au fost eliminate, şi în alte ţări, conform legislaţiei din ţara respectivă, în condițiile stabilite prin acordurile şi convențiile internaționale la care România este parte, precum şi perioadele în care persoanele sunt asigurate obligatoriu sau facultativ, în condițiile prezentei legi’’.

Potrivit art.453 c.pri.civ, va obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1500 lei reprezentând contravaloare expertiză contabilă.