Sentință civilă nr. 437 din 05.10.2023

Prin contestația adresată acestei instanțe la data de 20.03.2023 şi înregistrată sub nr.xxx/101/2023, contestatoarea BM, solicită în contradictoriu cu intimata CJP, anularea deciziei de pensionare nr.xxx/21.02.2023 privind încetarea plăţii pensiei de urmaș, a deciziei nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale şi a deciziei nr.xxx2/21.02.2023 privind acordarea pensiei de urmaș în ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie, emise de intimată, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea deciziei nr.xxx/21.02.2023 privind încetarea plăţii pensiei de urmaş, cu menținerea ca legală şi temeinică a deciziei nr.xxx/16.12.2020 privind reluarea plăţii pensiei de urmaș, începând cu 01.11.2019;

- anularea deciziei nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale şi exonerarea contestatoarei de la plata sumei de 10.930 lei cu titlu de prestați de asigurări sociale încasate necuvenit în perioada 01.11.2019-09.11.2020;

- în situația în care intimata va proceda la reținerea sumei solicitate, să fie obligată la restituirea acestor sume, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data reţinerii şi până la data plății efective;

- anularea parțială a deciziei nr.xxx2/21.02.2023 privind acordarea pensiei de urmaș, cu privire la data acordării drepturilor de pensie şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că, are calitatea de soţie supraviețuitoare, ca urmare a decesului soţului său BV, în urma accidentului de muncă din data de 15.04.2019, produs la fostul angajator SC BCC SRL DTS, deces constatat prin Certificatul medical constatator nr.x/7/57/16.04.2019, eliberat de Serviciull de Medicină Legală DTS, eveniment înregistrat la ITM.

În baza acestui certificat, cu cererea nr.xxx/28.05.2019, contestatoarea a solicitat intimatei CJP, înscrierea la pensie de urmaș de pe urma decesului soțului său, iar prin decizia nr.xxx/26.06.2019, contestatoarea a devenit beneficiara pensiei începând cu data de 28.05.2019, în cuantum de 753 lei, pensie care ulterior, începând cu data de 01.11.2019, a fost sistată fără a cunoaște aceste motive.

În baza disp. art.29 alin.l, lit.b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, cu completările şi modificările ulterioare, art.114, art.l15, art.120 alin.l şi 3 şi art.122 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr.1425/2006, evenimentului produs în data de 15.04.2019, în urma căruia soţul contestatoarei şi-a pierdut viaţa, a fost cercetat de ITM, care a finalizat cercetarea prin Procesul Verbal de Cercetare nr.xxx/CCSSM/24.08.2020, constatând că evenimentul întrunește condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă mortal, potrivit menţiunilor de la lit.q) - pag.16, din acest înscris.

Ca urmare, prin cererea nr.xxx/09.12.2020, contestatoarea a solicitat reluarea plăţii pensiei de urmaş, iar prin decizia nr.xxx/16.12.2020, intimata, în baza dispoziţiilor art.l15 din Legea nr.263/2010, a dispus reluarea plăţii pensiei de urmaş, începând cu data de 01.11.2019, în cuantum de 866 lei, acordând contestatoarei diferențele de pensie în sumă de 13.595 lei, potrivit talonului de pensie aferent lunii ianuarie 2021.

La data de 21.02.2023, intimata a emis decizia nr.xxx1/21.02.2023 privind încetarea plăţii pensiei de urmaş, în baza art.113 alin.l lit.b) din Legea nr.263/2010, precum şi decizia nr.xxx/21.02.2023 privind acordarea pensiei de urmaş, începând cu data de 10.11.2020, în cuantum de 1.159 lei, decizie de înscriere iniţială la această categorie de pensie, cu menţiunea că începând cu data de 01.01.2022, pensia va fi în sumă de 1.275 lei şi începând cu data de 01.01.2023, pensia va fi în sumă de 1.435 lei.

Ulterior, la scurt timp, intimata a emis şi decizia nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, prin care, în baza prevederilor art.179 alin.l şi 2 din Legea nr.263/2010, a constituit în sarcina contestatoarei un debit de 10.930 lei, cu titlu de prestații de asigurări sociale încasate necuvenit în perioada 01.11.2019-09.11.2020, făcând mențiunea că pe această perioadă a lipsit procesul verbal de constatare a accidentului de muncă.

Referitor la deciziile contestate, a solicitat să se reţină următoarele:

1.

Cu privire la decizia nr.xxx'/21.02.2023 privind încetarea plății pensiei de urmaș, în baza art.113 alin.l lit.b) din Legea nr.263/2010, a solicitat să se observe că aceasta nu a fost precedată, potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010, de o decizie de revizuire a pensiei de urmaș, pentru a da posibilitatea contestatoarei de a o contesta.

În acest sens, solicită să se reţină că, potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010, referitoare la revizuirea pensiei, în situația în care, ulterior stabilirii şi/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările care se impun, prin decizie de revizuire - art.107 alin.1.

Ca atare, decizia de revizuire apare ca o modalitate de punere de acord a stabilirii drepturilor de pensie sau a cuantumului acestora, cu dispozițiile legale în vigoare, având natura unei decizie de modificare a drepturilor de pensie.

În acest sens, sunt şi considerentele Deciziei nr.12/2017, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a disp. art.179 din Legea nr.263/2010, coroborate cu disp. art.114 şi art.116 din acelaşi act normativ, care deși vizează legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, apreciază că sunt aplicabile şi lămuritoare şi în prezenta cauză.

În acest sens, s-a reţinut că, dispoziţiile art.107 din Legea nr.263/2010 referitoare la procedura revizuirii pensiei sunt relevante pentru cauza pendinte, întrucât ilustrează cel mai pregnant succesiunea operațiunilor în una dintre ipotezele particulare de modificare a dreptului la pensie, respectând dispozițiile de principiu ale legii, după cum urmează:

a) emiterea deciziei de revizuire, alin.(1) al articolului anterior menționat statuând că „în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”.

Totodată, în practica judiciară s-a reţinut că revizuirea constituie operaţiunea de corectare a cuantumului pensiei ca urmare a unei erori de calcul (preluarea greşită a datelor referitoare la stagiul de cotizare, la contribuţia de asigurări sociale etc), dar şi ca urmare a unei aplicări sau interpretări greşite a legii;

b) acordarea sau recuperarea sumelor rezultate în urma revizuirii, art.107 alin.(2) stabilind că: „sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.(1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor”.

Pct.19.

De asemenea, s-a reținut că succesiunea primelor două alineate ale art.107 din Legea nr.263/2010 asigură, prin conținutul lor normativ explicit, succesiunea logică a soluțiilor preconizate de legiuitor pentru revizuire, dacă aceasta s-ar impune - exigenţă a art.35 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - pct.20.

În doctrina de specialitate s-a analizat situația deciziilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, apreciindu-se că aceste titluri executorii sunt emise ca urmare a constatării existenţei unor debite în sarcina beneficiarilor sistemului public de pensii, pe baza unor decizii de revizuire a drepturilor iniţial stabilite sau ca urmare a descoperirii unor împrejurări care ar fi justificat suspendarea sau încetarea plăţii pensiei; în măsura în care apărările se bazează pe contestarea acelor împrejurări ori a relevanţei lor, persoana interesată va putea obţine anularea deciziei de recuperare a debitului şî a actelor de executare, doar contestând, fie în prealabil, fie în cadrul aceluiaşi dosar, însăşi decizia de suspendare sau de încetare a plăţii pensiei - pct.24.

Concluzionând, instanța a reținut că, o evidență corectă şi unitară a drepturilor şi obligațiilor participanților la sistemul public de pensii exclude posibilitatea coexistenței unei decizii definitive de acordare a pensiei (conformă dispozițiilor legale la momentul stabilirii ei şi care beneficiază de prezumția de legalitate şi temeinicie) cu o decizie de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ambele emise pe numele aceleași persoane, în lipsa unei decizii de încetare, suspendare, modificare a drepturilor de pensie-pct.32.

Faţă de aceste interpretări, apreciază că, deşi intimata a emis decizia de încetare a plății pensiei de urmași, anterior emiterii deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit, în mod legal, trebuia să emită şi o decizie de revizuire a pensiei acordate contestatoarei, motivată, ca apoi să emită decizia de încetare şi de recuperare a debitului.

Ori, procedând de maniera prezentată, se va observa că în decizia de încetare a plăţii pensiei de urmaş, se indică doar temeiul încetării, respectiv art.113 alin.l lit.b) din Legea nr.263/2010 - pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia, fără a menționa, care sunt aceste condiții.

Faptul că, eventualul motivul al încetării plății pensiei ar putea fi lipsa procesului verbal de constatare accident de muncă, motiv menționat în decizia de debit emisă la aproximativ două săptămâni, nu este suficient faţă de succesiunea primelor două alineate ale art.107 din Legea nr.263/2010, aşa cum s-a arătat, fiind imperios necesar ca pentru acest motiv, intimata să fi emis o decizie de revizuire, în care să se constate că, contestatoarea nu întrunește condițiile de acordare a pensiei de urmaș, în lipsa procesului de cercetare a accidentului de muncă.

Trecând peste aceste apărări şi apreciind că motivul pentru care intimata a dispus încetarea pensiei de urmaș este același cu cel menționat în decizia de debit, solicită să se rețină următoarele:

Aşa cum s-a arătat, după data decesului soțului (15.04.2019), contestatoarea, în baza Certificatului medical constatator al decesului nr.x/7/57/16.04.2019, eliberat de SML DTS, în care s-a menționat la rubrica Cauzele Decesului: asfixia mecanică, compresiune toraco-abdominală şi accident de muncă, prin decizia nr.xxx/26.06.2019 - decizie iniţială, a devenit beneficiara pensiei de urmaş, începând cu data de 28.05.2019, în cuantum de 753 lei.

Evenimentul în care şi-a pierdut viața soțul contestatoarei a fost înregistrat în aceiași zi la ITM, care în baza Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi având în vedere concluziile din Certificatul medical constatator al decesului nr.x/7/57/16.04.2019, a demarat cercetarea evenimentului, aceasta fiind finalizată după mai bine de un an, prin Procesul Verbal de Cercetare nr.xxx/CCSSM/24.08.2020, în care s-a constat că, evenimentul întrunește condițiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă mortal.

Ca atare, revenind la cele două decizii contestate, solicită să se reţină că, lipsa procesului verbal de constatare a accidentului de muncă, nu poate fi imputată contestatoarei, cu atât mai mult cu cât, acest proces verbal confirmă concluziile medicului legist care a constatat moartea soţului contestatoarei şi a catalogat-o ca fiind accident de muncă.

Mai mult, solicită să se aibe în vedere faptul că cercetările în cazul acestor evenimente care se soldează cu decesul sau accidentarea angajaților în procesul muncii, sunt foarte ample, presupunând culegerea de informații de la toate părțile implicate în eveniment, în speță fiind vorba de două societăți angajatoare, de un beneficiar al lucrărilor executate, de decesul soțului contestatoarei şi respectiv accidentarea unui alt lucrător.

Aşa fiind, nu se poate reține faptul că pe perioada 01.11.2019-09.11.2020 pentru care s-a constituit în sarcina contestatoarei, debitul în sumă de 10.930 lei, aceasta are o culpă, cu atât mai mult cu cât cercetările privind evenimentul nu au infirmat concluziile din certificatul constatator al decesului.

Din decizia de reluare a plății pensiei de urmaş nr.xxx/16.12.2020, prin care intimata CJP a repus contestatoarea în plata pensiei de urmaş începând cu 01.11.2019, tocmai datorită confirmării cauzei decesului soţului - accident de muncă, prin procesul verbal de cercetare al ITM, contestatoarei fiindu-i achitate drepturile de pensie.

Mai mult, a susținut că nu cunoaște cu exactitate dacă suma de 10.930 lei a cărei recuperare se solicită, este suma achitată contestatoarei după reluarea plăţii pensiei de urmaş, în luna ianuarie 2021, având în vedere că pe talonul de pensie aferent acestei luni, nu se menționează ce reprezintă suma încasată, sumă care nu corespunde cu suma solicitată.

In subsidiar, dacă se va aprecia că, decizia de încetare a plății pensiei şi decizia de debit sunt legale, solicită să fie anulată parţial decizia nr.xxx/21.02.2023 privind acordarea pensiei de urmaş, pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a arătat, concomitent cu decizia de încetare a plății pensiei de urmaș, contestate, în aceiași zi, dar sub un alt număr, intimata a emis contestatoarei, decizia nr.xxx/21.02.2023, decizie de înscriere inițială la aceeași categorie de pensie de urmaș, începând cu data de 10.11.2020 în cuantum de 1.159 lei, cu mențiunea că începând cu data de 01.01.2022, pensia va fi în sumă de 1.275 lei şi începând cu data de 01.01.2023, pensia va fi în sumă de 1.435 lei.

Potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 lit.c) din Legea nr.263/2210, care prevăd în mod expres că: în funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător nu era pensionar, la data decesului;

Ca atare, apreciază că, referitor la decizia nr.xxx/21.02.2023 privind acordarea pensiei de urmaş, trecând peste faptul că nu se cunoaște daca această decizie a fost emisă din oficiu de către intimată, data acordării drepturilor de pensie, respectiv 10.11.2020, este contrară dispozițiilor mai sus arătate având în vedere data decesului soțului contestatoarei - 15.04.2019 şi faptul că această dată nu poate fi asociată nici unei cereri formulate de contestatoare sau de procesul verbal de cercetare, singura legătură rezultând doar din faptul că debitul constituit în sarcina contestatoarei este anterior acestei date.

Pentru aceste considerente, apreciază că se impune anularea deciziei de încetare a plății pensiei de urmaș nr.xxx1/21.02.2023 şi repunerea contestatoarei în situația anterioară, respectiv menținerea ca temeinică şi legală a deciziei de reluare a plăţii pensie de urmaș, începând cu data de 01.11.2019.

De asemenea, se impune şi anularea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit nr.xxx/07.03.2023, iar în subsidiar, anularea parțială a deciziei nr.xxx/21.02.2023 cu privire la data acordării drepturilor de pensie.

În situația în care, intimata va proceda la reținerea sumei constituite în sarcina contestatoarei, solicită ca aceasta să fie obligată la restituirea sumelor reținute, actualizate cu rata inflației şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data reținerii şi până la data plăţii efective;

Cu privire la actualizarea cu rata inflației şi dobânda legală penalizatoare solicitată, învederează că, potrivit art.1531 alin.l şi 2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integral a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării.

Prejudicual cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, iar potrivit art.1532 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul cuvenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a mai trebui sa dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudicial suferit de creditor urmare a întârzierii plăţii să fi mai mic.

În raport de aceste dispoziţii, apreciază că pentru repararea prejudiciului suferit este îndreptățită şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data nașterii drepturilor şi până la data plății efective.

Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege, respectiv OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligații bănești, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

Consideră că este îndreptățită la primirea cuantumului dobânzii penalizatoare ce va fi calculat, după intrarea în vigoare a OG nr.13/2011, potrivit acestui act normativ, dobândă penalizatoare care este definită de art.1 alin.(3) ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.

A mai învederat şi faptul că acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, având în vedere temeiurile diferite ale acestora precum şi scopul urmărit.

Astfel, în timp ce prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației cei incumbă, actualizarea presupune acoperirea prejudiciului cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul scurs de la scadență şi până la data plăţii efective.

Având în vedere deciziile contradictorii şi nefundamentate egal emise de intimata CJP, îşi rezervă dreptul de a preciza ulterior contestația.

În drept şi-a întemeieat prezenta contestație pe dispozițiile art.194 Cod procedură civilă, Legea nr.263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.l27/2019.

În dovedirea susținerilor a depus la dosar în copie cartea de identitate, decizia nr.xxx1/21.02.2023 privind încetarea plăţii pensiei de urmaş, buletinul de calcul, decizia nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, buletinul de calcul, decizia nr.xxx/16.12.2020 privind reluarea pensiei de urmaș, decizia nr.xxx/26.06.2019 privind acordarea pensiei de urmaş, cupoanele de pensie, certificatul constatator al decesului nr.x/7/57/16.04.2019, Procesul Verbal de Cercetare nr.xxx/CCSSM/24.08.2020 întocmit de ITM.

La data de 24.05.2023, contestatoarea a depus la dosar o cerere de disjungere a cauzei privind contestația formulată împotriva deciziei nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale şi o cerere de probatoriu.

La data de 25.05.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare s-a solicitat ca, contestatoarea să observe documentația depusă, respectiv decizia inițială de pensionare însoțită de documente precum şi ultimele decizii de pensionare emise pe numele acesteia şi să-şi exprime punctul de vedere cu privire la acestea.

Prin încheierea de ședință din 25.05.2023, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de petitul privind contestația formulată împotriva deciziei nr.xxx/07.03.2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale şi s-a format dosar separat.

Analizând contestația în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatoarea BM, cu cererea înregistrata sub nr.xxx/28.05.2019 a solicitat acordarea pensiei de urmaș după soţul său BV decedat la data de 15.04.2019 depunând la dosar şi certificatul medical constatator al decesului nr.x eliberat de SML în care este menționată ca şi cauză a decesului accident de muncă.

Intimata a emis decizia nr.xxx/26.06.2019 prin care i-a acordat contestatoarei pensie de urmaș după soțul decedat, începând cu 28.05.2019, cauza decesului fiind trecută boală obișnuită.

Prin decizia nr.xxx/23.05.2019, s-a dispus încetarea pensiei de urmaș acordată contestatoarei începând cu data de 01.11.2019 în temeiul art.113 alin.1 lit.b din Legea nr.263/2010.

Întrucât contestatoarei i-a fost comunicat procesul verbal de cercetare a accidentului de munca înregistrat sub nr.xxx/CCSSM/24.08.2020 cu adresa nr.xx/04.11.2020, aceasta a formulat cererea de reluare a pensiei, cerere înregistratî la CJP, sub nr.xxx/9.12.2020.

Prin decizia nr.xxx/16.12.2020 s-a dispus reluarea plații pensiei de urmaș începând cu data de 01.11.2019 în baza prevederilor art.115 din Legea nr.263/2010, pentru ca prin decizia nr.xxx/21.02.2023 să se dispună încetarea pensiei de urmaș începând cu data de 01.11.2019 în temeiul art.113 alin.1 lit.b din Legea nr.263/2010.

Prin decizia nr.xxx/21.02.2023 s-a dispus acordarea pensiei de urmaș contestatoarei începând cu data de 10.11.2020 cauza decesului fostului soţ fiind trecută accident de muncă.

Contestatoarea a formulat contestație atât împotriva deciziei de încetare nr.xxx/21.02.2023 cât şi împotriva deciziei de acordare nr.xxx/21.02.2023.

Instanța apreciază contestația ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.83 din Legea nr.263/2010 „Pensia de urmaș se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.”.

Art.86 alin.2 din același act normativ prevede că „(2) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare din activităţi dependente aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art.6 alin.(1) pct.I lit.a) şi b) sau pct.II, ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

Potrivit art.104 alin.3 lit.c din Legea nr.263/2010 „(3) În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător nu era pensionar, la data decesului;”

Instanța reţine că accidentul de muncă a avut loc la data de 15.04.2019, iar contestatoarea a formulat cerere de acordare a pensiei de urmaș cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, adică la 28.05.2019.

Cercetarea cauzelor accidentului de muncă s-a finalizat prin emiterea procesului verbal de cercetare nr.xxx/24.08.2020, comunicat contestatoarei cu adresa nr.xxx/04.11.2020, fiind depus la CJP cu cererea nr.xxx/9.12.2020.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța apreciază ca intimata a procedat corect la data emiterii deciziei nr.xxx/26.06.2019 acordând pensie de urmaș, începând cu data depunerii cererii, deoarece s-a depășit termenul prevăzut de art.104 alin.3 lit.c din Legea nr.263/2010.

De asemenea se apreciază că în mod corect intimata a menționat în această decizie ca şi cauză a decesului boală obișnuită, deoarece nu există procesul verbal de cercetare a evenimentului, chiar dacă exista certificatul constatator al decesului şi în aceasta se menționa cauza decesului accident de muncă.

Însă se apreciază că după depunerea de către contestatoare a procesului verbal de cercetare nr.xxx/24.08.2020, intimata nu trebuia să dispună emiterea unei pensii de reluare a pensiei de urmaș pentru boală obișnuită, ci trebuia să revizuiască decizia din 26.06.2019 şi să stabilească cauza decesului accident de muncă.

Intimata a încercat să îndrepte lucrurile prin emiterea deciziei nr.xxx/21.02.2023 prin care s-a dispus încetarea pensiei începând cu data de 01.11.2019, și emiterea deciziei de acordare a pensiei de urmaș pentru accident de muncă însă se apreciază că intimata nu a respectat prevederile art.83-86 din Legea nr.263/2010, deoarece trebuia să dispună încetarea drepturilor de pensie pentru boală obișnuită începând cu data acordării lor – 28.05.2019 şi tot cu aceiași dată trebuia să-i acorde pensie de urmaș pentru accident de muncă deoarece contestatoarea a formulat cerere în acest şi a depus înscrisuri doveditoare ale accidentului de muncă, fiind îndreptățită de la data formulării cererii.

Prin emiterea deciziei de acordare a pensie de urmaș pentru accident de muncă nr.xxx/21.02.2023 începând cu data de 10.11.2020, instanța apreciază că intimata nu a respectat prevederile art.104 alin.3 lit.c din Legea nr.263/22010, raportându-se la data depunerii de către contestatoare a procesului verbal de cercetare a accidentului şi nu la data inițială când contestatoarea a depus certificatul medical constatator nr.x/7/57/16.04.2019 prin care se menționează ca și cauză a decesului accident de muncă, iar procesul verbal de cercetare nu a făcut altceva decât să confirme aceste mențiuni.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei că decizia nr.xxx/21.02.2023 nu a fost precedată de o decizie de revizuire, instanța nu o poate reține deoarece Decizia nr.12/2017 stabilește că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.179 din Legea nr.263/2010, coroborate cu dispoziţiile art.114 şi art.116 din acelaşi act normativ, legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale este condiţionată de suspendarea sau sistarea (anterioară ori concomitentă) pensiei printr-o decizie emisă de casele teritoriale/sectoriale de pensii.”, intimata procedând la emiterea deciziei de încetare, nefiind necesară anterior emiterea unei decizii de revizuire.

Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite contestația şi a dispune anularea deciziei nr.xxx/21.02.2023 şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie în care data încetării pensiei să fie 28.05.2019, anularea deciziei nr.xxx/21.02.2023 şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii cu acordarea drepturilor de pensie începând cu 28.05.2019.

În baza art.453 alin.1 coroborat cu art.451 alin.1 Cod proc. civilă va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.