Decizie nr. 123/C din 12.05.2022

Tribunalul constată că Judecătoria Baia Mare a soluţionat cauza în camera de consiliu şi a pronunţat hotărârea în şedinţa camerei de consiliu, deşi faza procesuală era cea a judecăţii, fiind astfel încălcate dispoziţiile legale privind publicitatea şedinţei de judecată.

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute a actului îndeplinit cu nesocotirea principiului publicităţii.

Prin încheierea penală nr. 1342 din data de 4 mai 2022 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 12301/182/2021/a4, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod de procedură, art. 208 Cod procedură penală şi art. 221 Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpatului şi s-a înlocuit măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.A.R. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, s-a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi imobilul fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpatului i s-a stabilit următoarea obligaţie:

a) să se prezinte la instanţa sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat.

În baza art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul poate părăsi imobilul menţionat pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora.

S-a desemnat Poliţia Oraşului Chitila pentru supravegherea respectării de către inculpat a măsurii arestului la domiciliu şi a obligaţiilor impuse.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În considerentele încheierii, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpaţi.

Conform art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.

Totodată, din perspectiva Codului de procedură penală, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi dispusă sau menţinută faţă de un inculpat, se impune a fi îndeplinite, suplimentar, şi alte condiţii.

Astfel, în acord cu prevederile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, trebuie să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune din cele enumerate expres în acest text de lege sau o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar privarea de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În prezenta speţă, instanţa a reţinut că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi participat la comiterea infracţiunilor reţinute în înscrisurile de la dosar.

Aceste indicii rezultă din actele aflate la dosar.

Potrivit art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit (...) o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Instanţa a reţinut că, în cauză, este îndeplinită condiţia impusă de prima teză a art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, întrucât pentru infracţiunea de tâlhărie, de care sunt acuzaţi inculpaţii, legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Analiza condiţiei pericolului social se realizează prin raportare la gravitatea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, precum şi la necesitatea unei prevenţii generale.

Instanţa a apreciat că persistenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpatul ar fi comis o infracţiune, reprezintă o condiţie pentru legalitatea şi menţinerea stării de arest, dar după o anumită perioadă de timp această condiţie nu mai este suficientă.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul este arestat preventiv din data de 08.11.2021, de şase luni.

În cauza Mihuţă împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că „art. 5&3 din Convenţie le impune instanţelor naţionale atunci când sunt confruntate cu necesitatea de a prelungi o măsură de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de acest articol care garantează nu numai dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, ci prevede şi că punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care asigură prezentarea părţii interesate la termenul de judecată”.

Existenţa şi persistenţa unor indicii serioase cu privire la vinovăţia inculpatului precum şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina sa nu justifică o detenţie îndelungată (Hotărârea CEDO în cauza Yalcin c.

Turciei din data de 19.02.2008), fiind necesar ca menţinerea acestei măsuri preventive să se raporteze şi la alte criterii precum: apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor, pericolul de a sustrage judecăţii, riscul săvârşirii unor noi infracţiuni).

În ceea ce priveşte necesitatea apărării ordinii publice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că detenţia rămâne legitimă dacă ordinea publică este efectiv ameninţată (cauza Letellier contra Franţei).

În prezenta cauză, raportat la faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, fiind audiaţi martorii esenţiali şi persoana vătămate, precum şi faptul că de la data arestării 08.11.2021 a trecut o perioadă mare timp, instanţa a apreciat că la acest moment nu se mai impune menţinerea măsurii arestării preventive reţinând că scopul prevăzut de legea procesual-penală şi anume împiedicarea sustragerii de la judecată, bună desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins şi prin înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 60 de zile.

Instanţa a aratat că detenţia provizorie nu trebuie să fie o executare anticipată a pedepsei şi că, în cauză, privarea de libertate a inculpatul prin dispunerea arestului la domiciliu, asigură faptul că acesta nu va mai comite alte infracţiuni şi că ordinea publică nu este pusă pericol prin plasarea inculpatului în arest la domiciliu.

Totodată, de la arestarea preventivă a inculpatului din 08.11.2021 a trecut o perioada suficientă de timp, iar de la acest moment nu se mai impune menţinerea măsurii preventive raportat la obiectul infracţiunii, la consecinţele produse, la faptul că majoritatea probelor au fost administrate, persoana vătămată a fost audiată nemijlocit de către instanţă, precum şi la persoana inculpatului, soluţionarea cauzei putându-se desfăşura şi în stare de arest la domiciliu a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.

Procedând la examinarea contestaţiei prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, în tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.

De asemenea, potrivit art. 203 alin. 5 C. pr. pen., în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, pentru ca în alin. 6 al aceluiaşi articol să se stipuleze în ceea ce priveşte faza judecăţii, faptul că instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive prin încheiere motivată.

Aşadar, în ceea ce priveşte publicitatea şedinţei de judecată în faza judecăţii, inclusiv în materia măsurilor preventive, principiul general este cel consacrat în cuprinsul art. 352 C.pr.pen., respectiv publicitatea şedinţei de judecată.

Tribunalul constată că potrivit încheierii penale nr. 1342 din 4 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 12301/182/2021/a4, cauza s-a soluţionat în camera de consiliu şi s-a pronunţat în şedinţa camerei de consiliu, fiind soluţionată de către judecătorul de cameră preliminară şi pronunţată de către preşedinte, fiind astfel încălcate dispoziţiile legale privind publicitatea şedinţei de judecată.

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute a actului îndeplinit cu nesocotirea principiului publicităţii.

Astfel, tribunalul constată că în ciuda faptului că dosarul se află în cursul judecăţii, la Judecătoria Baia Mare încheierea penală nr. 1342 din 4.05.2022 a fost soluţionată de judecătorul de cameră preliminară, în cameră de consiliu.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva încheierii penale nr. 1342 din data de 4 mai 2022 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 12301/182/2021/a4 şi în consecinţă, în baza art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a constatat nulitatea absolută a încheierii penale nr. 1342 din data de 4 mai 2022 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 12301/182/2021/a4 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, respectiv Judecătoria Baia Mare.