Decizie nr. 30/C din 10.02.2022

Atunci când contestaţia la executare vizează executarea unei pedepse aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni date în competenţa de judecare în primă instanţă tribunalului, judecătoria nu are competenţa materială în judecarea acestei cereri.

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, încălcarea dispoziţiilor de competenţă materială, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute.

Prin sentinţa penală nr. 3688 din 18.11.2021 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 9994/182/2021, s-a respins contestaţia la executare formulată de către condamnatul petent H.I.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul petent a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În considerentele sentinţei, judecătoria a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare în data de 27.09.2021 sub nr. de dosar 9994/182/2021, condamnatul a formulat o contestaţie la executare prin care a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă prestate în Penitenciarul Kormeuburg, în urma condamnării acestuia la pedeapsa de 730 de zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 503 Hv 106/20y din 15.12.2020 aplicată de Tribunalul Landului Korneuburg din Austria.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 166 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 79 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Cluj, definitivă la data de 22.05.202,1 a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi în consecinţă:

În baza art. 154 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea nr. 302/2004), s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 730 zile închisoare (2 ani) aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 503 Hv 106/20y din 15.12.2020, adoptată de Tribunalul Landului (Landesgericht) din Korneuburg, Austria, rămasă definitivă la aceeaşi dată, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 paragraful 5, art. 130 alin. 1 şi 2 Cod penal austriac rap la art. 15 Cod penal austriac (corespondent în legislaţia română art. 228 alin. 1 C. pen., art 367 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 32 şi 33 C. pen.)

În baza art. 166 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate din Penitenciarul Korneuburg - Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 730 zile închisoare (2 ani)- sub condiţia respectării regulii specialităţii prev. de art. 169 din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, iar, în baza art. 73 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei de 730 zile închisoare (2 ani) perioada executată de 83 de zile, precum şi cea executată începând cu data de 26.01.2021 la zi (conform certificatului emis de autorităţile austriece).

Având în vedere că, prin Decizia nr. 15/2015 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal, instanţa supremă a decis că „După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România", instanţa a respins contestaţia la executare formulată, ca nefiind întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie condamnatul.

Analizând excepţia necompetenţei materiale, invocată de reprezentantul parchetului, tribunalul a reţinut următoarele:

Condamnatul se află în Penitenciarul Bistriţa în executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 79 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Cluj, definitivă la data de 22.05.2021.

Prin această hotărâre, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 730 zile închisoare (2 ani) aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 503 Hv 106/20y din 15.12.2020, adoptată de Tribunalul Landului (Landesgericht) din Korneuburg, Austria, rămasă definitivă la aceeaşi dată, pentru comiterea infracţiunilor prev. de ari. 127, art. 128 alin. 1 paragraful 5. art. 130 alin. 1 şi 2 Cod penal austriac rap la art. 15 Cod penal austriac (corespondent în legislaţia română art. 228 alin. 1 C. pen., art 367 alin. 1 C. pen. cu referire la art. 32 şi 33 C. pen.).

În baza art. 166 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate din Penitenciarul Korneuburg - Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 730 zile închisoare (2 ani)- sub condiţia respectării regulii specialităţii prev. de art. 169 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 598 alin. 2 raportat la art. 597 alin. 6 Cod de procedură penală, contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere corespunzătoare în grad instanţei de executare, respectiv cea care s-a preocupat de punerea în executare a pedepsei.

În situaţia dedusă judecăţii, instanţa competentă să soluţioneze în prima instanţă contestaţia la executare formulată este tribunalul, având în vedere că petentul a fost condamnat de Tribunalul Landului (Landesgericht) din Korneuburg, Austria, pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, având corespondent în art. 367, alin. 1 Cod penal.

Această infracţiune se află, potrivit art. 36 alin. 1 lit. a Cod penal, în competenţa de judecare a tribunalului.

De asemenea, s-a constatat că, la data formulării cererii, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Baia Mare.

Aşadar, întrucât contestaţia la executare vizează executarea unei pedepse aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni date în competenţa de judecare în primă instanţă a tribunalului, concluzia care se desprinde este aceea că judecătoria nu avea competenţa materială în judecarea acestei cereri.

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, încălcarea dispoziţiilor de competenţă materială, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia şi a desfiinţat în totalitate hotărârea judecătoriei, trimiţând cauza instanţei competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, respectiv Tribunalului Maramureş.