Sentință civilă nr. 198 din 06.06.2022

Dosar nr. 251/89/2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 198/2022

Şedinţa publică de la 06 Iunie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – I. O. O.

GREFIER – C. A.

Pe rol se află judecarea acțiunii civile în materia Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta Ş.

T. şi pe pârâtul AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ V., având ca obiect refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.

Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din 24 mai 2022, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunţarea cauzei pentru data de astăzi, 06 iunie 2022, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.02.2022 sub nr. 251/89/2022 reclamanta Ş.

T. a solicitat anularea Deciziei nr. 2.../30.12.2021 privind respingerea cererii de stabilire a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat, cu modificările ulterioare.

În motivarea în fapt, a susţinut reclamanta că pârâta nu a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 1 lit. a, b, d şi e din Decretul-Lege nr. 118/1990.

A apreciat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de prevederile anterior menţionate, întrucât tatăl acesteia s-a aflat în stare de detenţie timp de 2 ani după încheierea armistiţiului din data de 23.08.1944.

Totodată, a arătat reclamanta că autorului său i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu într-o altă localitate.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea cererii, a fost ataşată Decizia Directorului Executiv AJPIS V...... nr. ....../30.12.2021 (f. 4).

La solicitarea instanţei de judecată, reclamanta a depus precizări suplimentare cu privire la obiectul acţiunii, precum şi cu privire la temeiurile de fapt şi de drept ale cererii, în data de 22.02.2022.

Suplimentar faţă de argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, a susţinut reclamanta că tatăl acesteia a fost persecutat politic, fiind arestat în perioada 1944-1946.

A precizat că dosarul i-a fost respins pe motiv că în livretul militar nu se menţionează prizonieratul.

În completarea probatoriului, a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat de deces C.

C., copie C.I.

Ş......

T....., certificat de naştere, certificat de căsătorie, livret militar al defunctului C......

C...... (f. 10-21).

Faţă de cererea de chemare în judecată a depus întâmpinare pârâtul Agenţia Judeţeană Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială V......., prin care a formulat următoarele apărări:

Pe fondul cauzei, pe baza probelor ce vor fi administrate, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi nefondată, arătându-se că, din înscrisurile depuse de către reclamantă, respectiv din livretul militar, rezultă că tatăl acesteia, C.

C., a participat în perioada august 1944 - mai 1945 la război, dar nu rezultă că a fost constituit prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituit ca atare, înainte de această dată, a fost reţinut în captivitate după încheierea armistiţiului (rubrica privind prizonieratul din livretul militar al lui C.

C. nu cuprinde nicio menţiune).

Or, a apreciat pârâta că situația reclamantei nu se încadrează în cele enumerate în mod expres în articolele enumerate anterior din Decretul-Lege nr. 118/1990, de vreme ce art. 1 alin. (1) priveşte perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, iar art. 1 alin. (2), se referă la persoanele implicate în război, cu privire la perioada ulterioară datei de 23 august 1944.

De asemenea, nu este întrunită nici condiţia de la art. 5 alin. (4) sau (5), deoarece tatăl reclamantului nu a dispărut sau a fost exterminat în timpul luptelor cu organele de represiune comunistă, în răscoale ţărăneşti în timpul detenţiei, internării abuzive în spitale de psihiatrie, în timpul aplicării măsurii domiciliului obligatoriu, strămutării, deportării sau prizonieratului.

Incident în clarificarea situaţiei în care s-a aflat tatăl reclamantei este şi art. 4 din Legea nr. 44 din 1 iulie 1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, care defineşte în 3 moduri prizonierul de război altfel: „Art. 4.

Prizonier de război este: a) persoana capturată de inamic în cursul operaţiunilor de război indiferent dacă a fost combatant sau necombatant, precum şi cea asimilată cu aceasta potrivit convenţiilor internaţionale la care România este parte; b) persoana care, după încetarea ostilităţilor, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane, sau chiar nedezarmată, a fost internată în lagăre de prizonieri; c) elevul şcolilor militare de ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari, trimis la studii în Germania, precum şi soldatul şi cadrul aflaţi în această ţară la specializare, consideraţi prizonieri de război de către autorităţile germane la 23 august 1944.

Potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, “Prizonierii de război îşi dovedesc calitatea pe baza actelor oficiale eliberate de arhivele militare, precum şi prin orice alt document emis de Ministerul Apărării Naţionale ori de organul la care au fost reţinuţi”.

Or, reclamanta nu face dovada situaţie de prizonier de război în care s-ar fi aflat tatăl său.

În drept, au fost invocate disp. art.205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.; art. 1 alin. (1) şi (2), art.5 alin. (7) - (9), art. 13 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare; art. 4 şi art. 5 din Legea nr.44/1994, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea apărărilor, a propus proba cu înscrisuri, respectiv documentele depuse de reclamantă odată cu cererea pentru acordarea indemnizaţiei prevăzută de Decretul-Lege nr. 118/1990 şi care au stat la baza emiterii Deciziei cu nr. 2773/30.12.2021.

În temeiul art. 411 alin.(1) pct.2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură civila, a solicitat judecata şi în lipsă.

Sub aspectul probatoriului, la termenul de judecată din data de 19.04.2022, instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri.

Apreciind necesar a fi făcute precizări suplimentare din partea reclamantei, s-a dispus citarea acesteia cu menţiunea de a indica în concret care este forma persecuţiei politice la care a fost supus autorul acesteia, dintre cele prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990, cu ataşarea înscrisurilor doveditoare aferente.

Reclamanta nu a răspuns solicitării instanţei, astfel încât, la termenul de judecată din data de 24.05.2022, a fost reţinută cauza în pronunţare.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, reţine următoarele:

În fapt, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei (f. 10-14), reclamanta Ş. T. este fiica defunctului C.C., decedat la data de 20.12.1991.

Din cuprinsul livretului militar al defunctului C.

C. (f. 15-21), rezultă că acesta a fost încorporat militar în luna mai 1944, fiind lăsat la vatră în luna mai 1946.

La rubrica ,,participarea în război”, autorul reclamantei figurează începând cu luna august 1944 şi până în luna mai 1945, iar la rubrica ,,prizonierat” nu există nicio menţiune.

Prin Decizia nr. ..../30.12.2021 emisă de Directorul Executiv al A.J.P.I.S.

V....., a fost respinsă reclamantei Ş.

T. de stabilire a calităţii de beneficiar al dreptului prevăzut de art. (5) alin. (7) din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Din cuprinsul motivelor Deciziei cu nr. ..../30.12.2021 se desprinde concluzia că soluţia de respingere a cererii a avut la bază faptul că reclamanta Ş...

T.. nu a făcut dovada persecuţiei politice suferite de tatăl său, C...

C......, în vreuna din formele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Potrivit art. 5 alin. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990 copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunara în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

Conform art. 1 alin. (1) din Decretul Lege nr. 118/1990, constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate;

f) a participat în acţiuni de împotrivire cu arma în mână şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.

Deşi reclamantei i-au fost solicitate precizări suplimentare cu privire la izvorul drepturilor pretinse, aceasta nu a indicat în concret care este forma persecuţiei politice la care ar fi fost supus autorul acesteia.

Din modul relativ ambiguu de redactare a cererii introductive, precum şi a precizărilor ulterioare, rezultă totuşi că reclamanta asimilează participarea la război a tatălui acesteia cu o veritabilă lipsire de libertate sau cel puţin, cu măsura strămutării într-o altă localitate, respectiv a stabilirii domiciliului obligatoriu.

Susţinerile reclamantei sunt vădit nefondate, din probatoriul administrat în cauză nerezultând incidenţa vreuneia dintre ipotezele prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 5 alin. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990.

Instanţa arată că măsura ,,dislocării forţate" presupunea mutarea constrânsă a unei persoane din localitatea de domiciliu liber ales, în diferite localităţi din ţară, unde i se fixa domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat, în timp ce măsura fixării ,,domiciliului obligatoriu" presupunea obligaţia de a nu părăsi domiciliul, astfel fixat, pe timp nelimitat, fără ca aceasta să fie însoţită de dislocare.

Măsura administrativă a dislocării forţate (strămutării) presupunea, mai întâi, mutarea persoanei din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, iar apoi obligarea persoanei de a nu părăsi acea localitate unde a fost strămutată.

Chiar dacă măsura strămutării era însoţită de măsura domiciliului obligatoriu, aceasta din urmă nu era una distinctă, ci era o măsură care o însoţea pe cea a strămutării, fiind complementară acesteia.

O persoană, atunci când era dislocată, strămutată din localitatea sa de domiciliu într-o altă localitate, nu se putea întoarce la domiciliul iniţial decât cu aprobarea organelor statului, iar fixarea domiciliului obligatoriu era consecinţa strămutării.

În acest sens, instanţa de judecată reaminteşte că în considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8/ 2012 dată în soluţionarea recursului în interesul legii s-a dat o interpretare, fără echivoc a noţiunilor de “strămutare“ si “domiciliu obligatoriu", argumentându-se diferenţierea între acestea.

Pe de altă parte, contrar celor afirmate, se constată că reclamanta nu a făcut dovada incidenţei prev. art. 1 alin. (1) lit. a, b sau a alin. (2) lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990, respectiv că autorul acesteia ar fi executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive sau că a fost lipsit de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; că a fost privat de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; că ar fi fost constituit în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituit ca atare, înainte de această dată, a fost reţinut în captivitate după încheierea armistiţiului.

Faţă de cele reţinute mai sus instanţa consideră că nu există motive legale pentru admiterea acţiunii şi revizuirea Deciziei nr. 2773/30.12.2021 a Directorului Executiv AJPIS V....... şi, în consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta Ş.

T. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a jud.

V......, împotriva actului administrativ contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta Ş.

T., domiciliată în mun. ...................., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a jud.

V...... cu sediul în mun. .............., împotriva deciziei nr. ......./30.12.2021.

Definitivă, potrivit art. 13 alin.8 din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 06.06.2022.