Decizie nr. 566/A din 11.05.2022

Dosar nr. 9411/333/2020

R O M Â N I A TRIBUNALUL ###### CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 566/A Şedinţa publică de la 11 Mai 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE #### ###### ######## Judecător ####### ####### ######

Grefier #####-###### ########

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanţii-reclamanţi ############ ####### ##### şi ############ ####### în contradictoriu cu intimatul-pârât #### ######, împotriva Sentinţei civile nr. ####/14.12.2021 pronunţată de Judecătoria ###### în cauza având ca obiect rezoluţiune contract de vânzare cumpărare.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 04.05.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 11.05.2022, când a hotărât următoarele: T R I B U N A L U L Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele: I.Procedura în faţa primei instanţe 1.Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ###### la data de 29.12.2020, sub nr.####/333/2020, reclamanții ############ ####### ##### şi ############ ####### au solicitat în contradictoriu cu pârâtul #### ###### rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.09.2011, repunerea părților în situaţia anterioară în sensul de a obliga pârâtul să le restituie reclamanţilor suma de 41.000 lei pe care aceştia au achitat-o cu titlu de preţ. 2.

Soluţia primei instanţe Prin Sentinţa civilă nr. ####/14.12.2021, Judecătoria ###### a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul #### ######, prin întâmpinare.

A respins ca fiind prescrisă acţiunea civilă formulată de către reclamanţii ############ ####### ##### şi ############ ####### în contradictoriu cu pârâtul #### ######.

A obligat reclamanţii ############ ####### ##### şi ############ ####### la plata către pârâtul #### ###### a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei, suma reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele: În fapt, în data de 26.09.2011, reclamanţii au încheiat cu pârâtul #### ###### un antecontract de vânzare-cumpărare denumit contract de vânzare-cumpărare, potrivit căruia, contra sumei de 41.000 lei, pârâtul se obliga să vândă reclamanţilor imobilul casă de locuit având 2 camere, o bucătărie, o baie si teren aferent în suprafaţa de 450 mp.

Totodată, pârâtul promitent s-a angajat ca în termen de 6 luni de la data încheierii actului anterior menţionat să facă toate demersurile pentru a întocmi documentaţia cadastrală şi a intabula imobilul la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi că se va prezenta până la data de 26.03.2012 la un ##### Notarial pentru a perfecta şi încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

La data de 23.05.2014, reclamanţii au convocat pârâtul prin intermediul Biroului executorului judecătoresc ######### ###### la sediul Biroului notar public ####### ####### ######, ####### #####, ###### ###### ####### pentru data de 4.06.2014 în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.

La data convocării pârâtul s-a prezentat la biroul notarial însă a declarat că nu are cunoştinţă de încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 26.09.2011, act sub semnătură privată şi că nu a primit nici o sumă de bani.

La data de 25 iunie 2014, reclamanţii au înregistrat pe rolul Judecătoriei ######, cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului sun nr. dosar nr. ####/333/2014, prin care au solicitat a se dispune rezoluţiunea antecontractului sub semnătură privată cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Prin Sentința civilă ######### din 25.10.2019 pronunţată în cauza nr. ####/333/2014, cererea de chemare în judecată a fost perimată.

Ulterior, la data 29.12.2020, reclamanţii au înregistrat pe rolul Judecătoriei ###### prezenta acţiune, prin care au solicitat a se dispune rezolutiunea antecontractului sub semnătură privată încheiat la data de 26.09.2011, repunerea părților în situaţia anterioară în sensul de a obliga pârâtul să le restituie reclamanţilor suma de 41.000 lei pe care aceştia au achitat-o cu titlu de preţ.

În drept, potrivit art. 201 din Legea 71/2011, prescripţiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului Civil sunt si rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Astfel, instanţa a reţinut că în cauză devin aplicabile dispoziţiile Codului civil privind prescripţia extinctivă, având in vedere că data la care trebuia perfectat contractul de vânzare si deci data începerii termenului de prescripţie extinctivă este ulterioară intrării in vigoare a Codului Civila (respectiv 01.10.2011).

Conform art. 2501 alin. (1) din Codul civil, „Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel, iar prin art. 2517 din acelaşi act normativ se stabileşte că termenul general de prescripţie este de 3 ani.” În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, se retine ca potrivit art.2523 din Codul civil, „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.” #### dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.

Instanţa a mai reţinut că acţiunea în rezoluţiune este o acţiune personală ce poate fi exercitată înăuntrul termenului general de prescripţie de 3 ani, de la data naşterii dreptului material la acţiune.

Astfel, în speţă dreptul material la actiune al părţilor în vederea solicitării rezolutiunii Promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare 26.09.2011 s-a născut la expirarea termenului de 6 luni stabilit in vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare promis, respectiv la data de 26.03.2012.

Astfel, din acel moment, părţile contractuale aveau posibilitatea să solicite fie executarea în natură a obligaţiei celeilalte părţi, prin solicitarea în fata instanţei a pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, fie rezoluţiunea antecontractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor la expirarea termenului suspensiv stabilit.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că cele două actiuni nu trebuie confundate, având finalitate diferită.

Termenul de prescripţie al actiunii personale în rezoluţiune, a început să curgă de la data de 26.03.2012, asa cum s-a stabilit mai sus, fiind fără relevanţă împrejurarea că la data de 25 iunie 2014, reclamanţii au înregistrat pe rolul Judecătoriei ######, cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, prin care au solicitat a se dispune rezolutiunea antecontractului sub semnătură privată cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, atâta timp cât prin Sentința civilă ######### din 25.10.2019 pronunţată în cauza nr. ####/333/2014, cererea de chemare în judecată a fost perimată.

În consecinţă, instanta a reţinut că termenul de prescripţie al dreptului material la actiune în raport de rezolutiunea solicitată de reclamanţi, s-a împlinit la data de 26.03.2015, în cauză nedovedindu-se cauze de suspendare sau întrerupere a acestui termen de prescripţie, reglementate de Codul civil.

Acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei ######, sub nr ####/333/2014, nu constituie act de întrerupere a cursului prescripţiei.

Art. 2539 al. 2 C. civ. stabileşte astfel: „(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare in judecată sau de arbitrare ori de intervenţie in procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă.

Cu toate acestea, dacă reclamantul, in termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia ca noua cerere să fie admisă.” În dosarul nr ####/333/2014, prin Sentinţa civilă nr. ####/2019, definitivă prin Decizia nr ##/2020 pronunţată în data de 11.03.2020 de către Tribunalul ######, s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

Cum reclamantul nu a introdus, în termen de 6 luni de la data când hotărârea a rămas definitivă, o noua cerere, prescripţia nu poate fi considerată ca fiind întreruptă. #### cercetarea penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, nu constituie un act întreruptiv de prescripţie, de vreme ce potrivit art. 2537 alin. 1 pct. 3 Cod civil. prescripţia se întrerupe: „ 3.prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată pană la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă...”.

Or, cazul de întrerupere a cursului prescripţie, prevăzut de art. 2537 pct. 3 C civ se referă la situaţia în care reclamantul ar fi formulat vreo plângere penală împotriva pârâtului, prilej cu care să se fi constituit ca parte civilă cu suma pretins achitată cu titlu de preţ însă, în speţă, dosarul penal a fost declanşat la solicitarea pârâtului, dosar în cadrul căruia nu a existat o constituire de parte civilă.

Or, cazurile de întrerupere, prevăzute de legiuitor în art. 2537 C.civ., sunt limitative şi nicidecum exemplificative.

Cum prescripţia extinctivă se întrerupe doar în condiţiile pct. 3 din art. 2537 C civ, instanţa apreciază că efectuarea de acte de urmărire penală cu privire la o infracţiune ce ar avea vreo înrâurire asupra cauzei supuse analizei, nu este de natură a întrerupe prescripţia civilă, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2537 pct. 3 C civ. ##### în vedere cele menţionate mai sus şi împrejurarea că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 29.12.2020, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins cererea având ca obiect rezoluţiune contract si repunere părţi în situaţia anterioară, ca fiind prescrisă. ##### in vedere soluţia ce a fost oferită prezentei cereri şi constatând culpa procesuală a reclamanţilor în generarea litigiului de faţă, în temeiul art. 453 C.proc.civ. rap. la art. 451 C.proc.civ., instanţa i-a obligat pe reclamanţii ############ ####### ##### şi ############ ####### la plata către pârâtul #### ###### a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei, suma reprezentând onorariu avocaţial.

II.Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel ########### ####### ##### şi ########### #######, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

In fapt, prin hotărârea atacata a fost admisa excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune si a fost respinsa ca fiind prescrisa acţiunea având ca obiect “rezoluțiune contract vanzare-cumparare”.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a stabilit ca raportului juridic ii sunt aplicabile prevederile Codului civil intrat in vigoare la 1.10.2011.

Considera apelanţii ca având in vedere data semnării Contractului de vânzare cumpărare încheiat intre #### ###### in calitate de vânzător si ############ ####### ##### si ############ ####### in calitate de cumpărători, respectiv 26.09.201, la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune instanţa trebuia „să se raporteze la Codul civil din 1964 si să aibă în vedere Codul penal din 1968”.  În aceste condiții Contractul de vânzare cumpărare in forma autentica trebuia sa fie încheiat la 26.03.2012 in urma promisiunii de vânzare din 26.09.2011.

Termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului material la acţiune s-ar fi prescris în data de 26.03.2015. ####, la data de 2.03.2015 a fost începută urmărirea penala in rem in dosarul penal deschis pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune împotriva făptuitorilor ############ ####### ##### si ############ #######, dosar penal soldat cu o soluţie de clasare data prin Ordonanţa procurorului din 27.07.2018.

Consideră apelanţii că raportat la vechile coduri, după emiterea Ordonanţei de clasare a început sa curgă un nou termen de prescripţie, termen in care reclamanţii din prezentul dosar s-au încadrat prin depunerea acţiunii la data de 29.12.2020.

Aşadar, având in vedere ca dreptul material la acţiune nu s-a prescris, s-a solicitat admiterea apelului si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

In drept: art. 466 si urm.

Cod procedura civilă.

III.Apărările formulate Intimatul #### ###### a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecinţa păstrării sentinţei civile nr ######### pronunţată de către Judecătoria ######, întrucât este legală şi temeinică, cu consecinţa obligării la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa apelată instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, reţinând, în mod corect, că dreptul material la acţiune s-a născut la expirarea termenului de 6 luni stabilit în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare promis, respectiv la data de 26.03.2012, data la care erau în vigoare prevederile Noului Cod Civil , devenind, astfel, aplicabile disp. art. 2517 C.civ si urm.

In opinia apelanţilor, soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune ar trebui să se facă prin raportare la prevederile Vechiului Cod civil din 1964.

Aşadar, chestiunea litigioasă ce se impune a fi tranşată de către instanţa de apel constă în a stabili care sunt normele de drept material aplicabile în soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Raportat la data încheierii promisiunii de vânzare din 26.09.2011, potrivit art. 5 si art. 102 din Lg 71/2011, contractul este supus într-adevăr dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

Raportat la data de la care a început să curgă prescripţia, respectiv data până la care trebuia încheiat contractul de vânzare- cumpărare - 26.03.2012 legea care guvernează prescripţia extinctivă, sub toate aspectele, de drept material şi procesual, este legea sub imperiul căreia aceasta a început să curgă.

Aşadar, se impune a se face distincţie între : -legea aplicabilă efectelor contractului (contractul este supus într-adevăr dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa) – art. 102 din Legea 71/2011; - legea aplicabilă efectelor prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind legea sub imperiul căreia aceasta a început să curgă.

În speţă, legea aplicabilă prescripţiei extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripţia a început să curgă, respectiv Noul cod Civil Aşadar, la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, instanţa, în mod corect, s-a raportat la dispoziţiile din noul cod civil, in special la dispoziţiile art. 2539 al. 2 C civ potrivit căruia: „(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecata sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă.

Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.” Or, in dosarul nr ####/333/2014, prin Sentinţa civila nr #########, definitiva prin Decizia nr ##/2020 pronunţata in data de 11.03.2020 de către Tribunalul ######, s-a constatat perimarea cererii de chemare in judecata.

Cum reclamantul nu a introdus, in termen de 6 luni de la data când hotărârea a rămas definitivă, o noua cerere, prescripţia nu poate fi considerată ca fiind întreruptă.

Chiar dacă s-a primit punctul de vedere al apelanţilor, în sensul că, soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune ar trebui să se facă prin raportare la prevederile Vechiului Cod civil din 1964 finalitatea este aceeaşi, de vreme ce cazurile de întrerupere sunt reglementate de: - art. 1865.

Vechiul cod civil, potrivit căruia: 1. printr-o cerere făcută in judecata, fie introductiva de instanţa sau numai incidența într-o instanţa deja începută; 2. printr-un act începător de executare, precum sechestrul (saisie) sau cererea execuţiei unui titlu cărui legea recunoaşte puterea executorie; 3. prin recunoaşterea de către debitor sau posesor a dreptului celui in contra cărui prescrie. - art. 16 din Decretul 167/1958, potrivit căruia: Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel in folosul căruia curge prescripţia.

In raporturile dintre organizaţiile socialiste, recunoaşterea nu întrerupe curgerea prescripţiei; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanţa judecătoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.

Prescripţia nu este întrerupta, daca s-a pronunţat încetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care afacut-o a renunţat la ea.„ Urmărirea penală nu reprezintă un caz de întrerupere a cursului prescripţie, ci un caz de suspendare a judecăţii.

Cererea de chemare in judecata (ce a format obiectul dosarului ####/333/2014) reprezintă, teoretic, un act întreruptiv al cursului prescripţiei, însă : - art. 1869 Vechiul Cod Civil „#### cel ce a format cererea in judecata lasă sa se perima acea acţiune a sa prin nelucrare: daca se desistă de acea cerere pentru oricare alt motiv; afara de nulități de forma sau de necompetenta instanţei către care a fost făcut, nici o întrerupere de prescripţie nu poate fi,.. - al. 2 din art. 16 din Decretul nr ######## „Prescripţia nu este întrerupta, daca s-a pronunţat încetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a făcut-o a renunţat la ea.„.

Aşadar, pentru a califica cererea de chemare în judecata ca fiind sau nu un act întreruptiv al cursului prescripției, prezintă importanţă modalitatea în care a fost soluţionată această cerere şi nicidecum motivul care a stat la baza unei eventuale suspendării intervenită în cursului procesului civil.

In speţă, cum cererea de chemare în judecată (înregistrată sub nr. ####/333/2014) s-a perimat, cursul prescripţiei nu a fost întrerupt şi pe cale de consecinţă, în mod corect, s-a constatat ca dreptul material la acţiune al reclamanţilor (aici apelanţi) este prescris.

In raport de toate aceste considerente, s-a solicitat respingerea apelului, cu consecinţa păstrării sentinţei civile nr ######### pronunţată de către Judecătoria ######, întrucât este legală şi temeinică, cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată.

IV.Soluţia instanţei de apel Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.477 şi art.479 alin.(1) Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele: Din perspectiva situaţiei de fapt, rezultă că apelanţii-reclamanţi ########### ####### ##### şi ########### ####### au susţinut că la data de 26.09.2011 au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu intimatul #### ######, prin care acesta din urmă ar fi promis vânzarea către cei dintâi a unui imobil pentru care ar fi primit cu titlu de preţ suma de 41000 lei.

Potrivit clauzelor antecontractului, perfectarea vânzării, respectiv încheierea contractului autentic urma a avea loc la data de 26.03.2012 (fila 5 din dosarul primei instanţe).

La data de 25.06.2014, apelanţii-reclamanţi l-au convocat pe intimatul-pârât la notar pentru data de 04.06.2014, pentru încheierea contractului (filele 7-8 din dosarul nr.####/333/2014 al Judecătoriei ######, ataşat), intimatul-pârât prezentându-se şi refuzând încheierea contractului motivat de faptul că nu recunoaşte încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, că la data de 26.09.2011 a ştiut că semnează în legătură cu o sultă care privea acel imobil şi că nu a primit nicio sumă de bani.

Aceste aspecte au fost consemnate în Încheierea de certificare nr.3954/04.06.2014 întocmită de BNP ####### ##### (fila 9).

Urmare a acestui fapt, la data de 25.06.2014, apelanţii-reclamanţi au formulat în contradictoriu cu intimatul pârât acţiunea în rezoluţiune a antecontractului de vânzare-cumpărare, acţiune ce a format obiectul dosarului nr.####/333/2014 al Judecătoriei ######.

În cursul soluţionării acestei acţiuni, intimatul-pârât a formulat plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu privire la modalitatea în care a semnat acel antecontract, fiind constituit dosarul penal nr. ####/P/2015.

Astfel, la data de 09.03.2015, Judecătoria ###### a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acestui dosar penal, în temeiul art.413 alin.(1) pct.2 Cod proc.civ.

La data de 27.07.2018, în dosarul penal s-a emis Ordonanţa de clasare şi, întrucât în dosarul nr.####/333/2014 părţile nu au solicitat repunerea pe rol a cauzei, prin Sentinţa civilă nr.####/25.10.2019, Judecătoria ###### a perimat cererea de rezoluţiune, soluţie rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul ###### prin Decizia civilă nr.##/R/11.03.2020.

La data de 29.12.2020, apelanţii-reclamanţi au formulat în contradictoriu cu intimatul pârât o nouă acţiune în rezoluţiune a antecontractului de vânzare-cumpărare, acţiune ce formează obiectul prezentului dosar, în care intimatul-pârât a invocat excepţia prescripţiei materiale a dreptului la acţiune.

Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed: Din perspectiva legii aplicabile, Tribunalul reţine că actul juridic dedus judecăţii a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864 (26.09.2011) şi că data executării lui a fost prevăzută pentru 6 luni mai târziu, la data de 26.03.2012, dată care se situează în perioada de activitate a Noului Cod civil, Legea nr.287/200, în vigoare din 01.10.2011.

Conform art.3 alin.(1) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.” Potrivit art.102 alin.(1) din acelaşi act normativ „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.” Efectele unui act juridic constau în drepturile subiective civile şi obligaţiile civile cărora actul juridic le dă naştere, le modifică sau le stinge.

Efectele actului juridic nu privesc şi prescripţia dreptului la acţiune pentru situaţia neexecutării obligaţiilor astfel create.

Sub acest ultim aspect, regimul juridic aplicabil este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului de a obţine executarea actului juridic.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că legea aplicabilă regimului prescripţiei extinctive este Noul Cod civil, atâta vreme cât momentul la care creditorii apelanţi puteau cere executarea antecontractului (26.03.2012) s-a regăsit în perioada de activitate a legii noi.

În atare condiţii, au devenit incidente următoarele prevederi legale: - art.2.524 alin.(2) Cod civil: „#### dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”; - art.2517 Cod civil: „Termenul de prescripţie este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen”. #### de aceste prevederi legale, rezultă că dreptul la acţiune al apelanţilor-reclamanţi pentru exercitarea acţiunii în rezoluţiunea antecontractului se calcula de la data de 26.03.2012 şi se împlinea la data de 26.03.2015.

Acţiunea în rezoluţiune introdusă la data de 25.06.2014 (Dosar civil nr.####/333/2014) putea genera efect întreruptiv de prescripţie în situaţia în care nu ar fi fost perimată, întrucât, conform art.2539 alin.(2) Cod civil, „Prescripţia nu este întreruptă dacă (...) cererea (...) s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă”, cum este cazul în speţă.

Împrejurarea existenţei, până la data de 27.07.2018 a dosarului penal nu este reglementată de lege ca fiind caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie extinctivă.

În acest sens sunt incidente prevederile art.2.537 pct.3 Cod civil, când prescripţia s-ar întrerupe prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, ceea ce nu se verifică în speţă, apelanţii-reclamanţi având calitatea de suspect iar nu de parte civilă. #### în Codul penal de la 1969, invocat de apelanţi, nu se regăseşte reglementată ca şi cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, derularea unei urmăriri penale a celor împotriva cărora curge această prescripţie.

În acest context, se impune menţionare că actul întreruptiv de prescripţie trebuie să provină de la cel împotriva căruia curge iar nu de cel în favoarea căruia curge prescripţia, în cazul de faţă intimatul-pârât care a făcut plângerea penală.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, existenţa unei urmăriri penale asupra unei infracţiuni relaţionate raportului juridic civil dedus judecăţii justifică doar suspendarea judecării cauzei, conform art.413 alin.(1) pct.2 Cod proc.civ.

În continuare, Tribunalul reţine că în cauză nu pot fi aplicate nici prevederile art.2.539 alin.(2) teza a II-a Cod civil care acordă posibilitatea reclamantului a cărui primă cerere de chemare în judecată a fost perimată, să introducă o nouă cerere în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a soluţiei de perimare situaţie în care cererea va fi analizată pe fond dar prescripţia se va considera întreruptă doar în situaţia în care cererea, pe fond, să fie admisă.

Or, în cauză, cea de-a doua acţiune în rezoluţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei ###### la data de 29.12.2020, respectiv după 9 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de perimare din primul dosar.

Nefiind îndeplinită această primă condiţie, instanţa nu mai poate proceda la analiza fondului, conform art.2.539 alin.(2) teza a II-a Cod civil.

Concluzionând, în mod corect a fost soluţionată de prima instanţă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în sensul admiterii ei şi respingerii acţiunii în rezoluţiune.

Soluţia ar fi fost aceeaşi şi din perspectiva dispoziţiilor legale anterioare (Codul civil de la 1864 şi Decretul nr.167/1958).

Termenul de prescripţie de 3 ani se calcula, de asemenea, de la data la care se năştea dreptul la acţiunea în rezoluţiune, respectiv de la data de 26.03.2012 când apelanţii ar fi fost îndreptăţiţi să solicite încheierea contractului autentic, împlinindu-se la data de 26.03.2015.

Totodată, împrejurarea existenţei dosarului penal în intervalul 02.03.2015-27.07.2018 nu subzista, din perspectiva art.1865 Cod civil şi art.16 din Decretul nr.167/1958, ca şi cauză întreruptivă de prescripţie.

Iar acţiunea iniţială în rezoluţiune ar fi avut efect întreruptiv doar în ipoteza în care nu s-ar fi perimat. #### de toate aceste considerente suplimentare, în temeiul art.480 alin.(1) Cod proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, păstrând ca legală şi temeinică soluţia primei instanţe.

Făcând aplicarea art.453 alin.(1) Cod proc.civ. şi reţinând culpa procesuală a apelanţilor în declanşarea acestui proces, Tribunalul îi va obliga să achite intimatului-pârât suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat apelul formulat de ########### ####### ##### şi ########### ####### împotriva Sentinţei civile nr.####/14.12.2021 a Judecătoriei ######, pe care o păstrează.

Obligă apelanţii să achite intimatului #### ###### suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Tribunalul ######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 11.05.2022.

Preşedinte, #### ###### ######## Pentru Judecător, ####### ####### ######, aflată în C.O., semnează preşedinte complet, A.I.Z.

Grefier, #####-###### ########